FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GALATI

GLANDELE ENDOCRINE
(I)

CONF. DR. DINU CIPRIAN ADRIAN

Glandele endocrine (cu secreţie internă) sunt glande fără
canale excretoare, ale căror produşi de secreţie (hormonii), sunt
substante chimice care se varsă direct în umorile organismului
(sânge şi limfă), în vederea transportării lor şi influenţării în sens
stimulator sau inhibitor a organelor ţintă, plasate de obicei la
distanţă de teritoriul secretor.

Acestea sunt glande hemocrine.

Acţiunea hormonilor este lentă dar de durata mai lunga decat cea
a sistemului nervos vegetativ.

Se cunosc şi glande care-şi varsă produsul de secreţie pe calea

nervilor, constituind glande neurocrine (hipofiza).
Exista trei tipuri de hormoni:

- steroizi: pe baza de colesterol - aldosteronul, testosteronul,

progesteronul

- amine : triiodotironina(T3), tiroxina (T4), adrenalina,

noradrenalina

- peptide si proteine
Hormonii se leaga de receptorii situati la nivelul membranelor
celulelor organelor tinta ( aminele si peptidele) sau de receptorii
situati in interiorul celulei (steroizii), la nivelul nucleului .
Hormonii hidrosolubili (mesagerii primari) se leaga de
receptorii situati pe membrana celulelor tinta si activeaza
proteina G. Aceasta activeaza adenilat ciclaza care determina
transformarea ATP in ciclicAMP (cAMP).

AMPciclic este un mesager secund care activeaza

proteinkinaza, ce fosforileaza diferite enzime.

Enzimele fosforilate catalizeaza reactii prin care se produce

raspunsul fiziologic al celulei.
Hormonii liposolubili (steroizi) sunt transportati in plasma
legati de proteinele plasmatice.

La nivelul celulelor tinta, hormonii sunt eliberati in sange de unde

difuzeaza intracelular prin dublul strat fosfolipidic.

Intracelular, hormonii se leaga de receptorii citoplasmatici sau de

cei situati la nivelul membranei nucleului si determina alterarea
expresiei genelor.

Se formeaza astfel cantitati noi de ARNm, ce vor determina

sinteza de proteine specifice de catre ribozomi.
Functiile hormonilor:

1. maturarea (cresterea) – STH-ul.

2. reglarea:
a. concentratiei diferitelor substante chimice din sange:
- apa (reabsorbtie sau secretie)
- Na+, Ca+2
- glucoza
- lipidele
b. activitatea metabolica – h. tiroidieni
c. presiunea sangelui
3. dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
4. controlul menstruatiei
5. ajuta sarcina, induce si memtine secretia lactata
Cele mai importante glande endocrine sunt: hipofiza,
suprarenalele, tiroida, paratiroidele, epifiza, timusul,
cărora li se adaugă pancreasul şi gladele care pe lângă funcţia
exocrină au şi secreţie endocrină.

Temporar se activează ca glandă endocrină şi placenta, organul

prin care se realizează schimburile materno-fetale.

Hipofiza

Este localizată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, în

şaua turcească a osului sfenoid.

Are formă de bob de fasole şi greutatea de 0,6-0,7g.

Tija pituitară (tulpina hipofizei) face legătura anatomică între

hipofiză şi hipotalamus.
Hipofiza prezintă 3 lobi: anterior, mijlociu (intermediar) şi
posterior.

Lobii anterior şi mijlociu constituie adenohipofiza, iar lobul

posterior neurohipofiza.

Neurohipofiza are origine embriologică nervoasă.

Lobul anterior reprezintă cea mai mare parte din glandă
(75%), în timp ce lobul intermediar numai 2%.

Adenohipofiza are structură glandulară formată din coloane de

celule epiteliale secretoare anastomozate între ele şi capilare
sinusoide în cazul lobului anterior şi din lamele epiteliale cu
cavităţi coloidale în cazul lobului intermediar.

Între nucleii mijlocii hipotalamici şi adenohipofiză există o

legatură vasculară reprezentată de sistemul port hipotalamo-
hipofizar descris de Grigore T. Popa şi U. Fielding.

Sistemul port este format din vase portale (situate în lungul tijei
pituitare) şi 2 plexuri capilare.
Plexul superior situat în nucleii hipotalamici mijlocii, stabileşte
contacte cu terminaţiile axonilor hipotalamici.

Plexul inferior conţine capilarele sinusoide din lobul anterior

hipofizar.

Neuronii hipotalamusului mijlociu secretă hormoni

(neurohormoni) care stimulează (releasing hormon-RH) sau
inhibă (inhibiting hormon-IH) secreţia adenohipofizei.
Hormonii secretaţi de lobul anterior hipofizar sunt:

1. STH-ul (hormonul de crestere)(somatotrofina)(hGH)

Este secretat de celulele somatotrofe hipofizare.

Eliberarea sa este controlata de hipotalamus prin 2 hormoni:

a. hormonul de stimulare a eliberarii STH-ului (GHRH)

b. hormonul de inhibare a eliberarii STH-ului (GHIH)

STH actioneaza pe toate tesuturile si are urmatoarele roluri:

1)inhibă absorbţia celulară (musculară şi adipoasă) a glucidelor,

stimulează gluconeogeneza şi inhibă glicoliza.

2)stimulează lipoliza trigliceridelor în ţesutul adipos şi mobilizează

acizii graşi.

3)stimulează anabolismul proteic având rol în creştere (hormonul

de creştere)- creste rata diviziunii si dezvoltarii celulare.

4)inhibă eliminările de N, P, K, Ca, Na.

5)stimulează transportul aminoacizilor în celule; In sange creste

nivelul de proteine dar scade nivelul de aminoacizi si uree.
6)stimulează sinteza de corpi cetonici din acizii graşi în ficat şi
eliberarea lor către ţesuturile din organism, unde vor fi degradaţi
pentru furnizarea de energie necesară sintezei proteice. Ficatul
nu poate metaboliza corpi cetonici;

7)stimulează anabolismul proteinelor si inhiba catabolismul lor;

8)stimulează glicogenoliza hepatică şi inhibă catabolismul

glucozei în ţesuturi;creste insulinemia

9)inhibă sinteza de trigliceride din glucoză;In sange scade

lipemia, creste acizii grasi liberi si corpii cetonici

10)stimulează creşterea oaselor în lungime, dezvoltarea

muşchilor şi viscerelor cu excepţia creierului;
11)stimulează condrogeneza la nivelul cartilajelor de creştere
metafizare, determinând creşterea osului în lungime la copii;

12)stimuleaza osteoblastele sa depuna substanta osoasa,

determinand astfel cresterea oaselor in grosime (in special la
oasele late) in special la adult.

Hipersecreţia de STH înainte de pubertate determină

apariţia gigantismului datorită creşterii în lungime a membrelor.
Această situaţie este însoţită de un intelect normal.
Hipersecreţia de STH după pubertate determină îngroşarea
oaselor lungi, dezvoltarea oaselor late, apariţia acromegaliei
caracterizată prin creşterea exagerată a mâinilor, picioarelor,
oaselor feţei, îngroşarea buzelor.
De asemenea apare o hiperglicemie de durată, (care determină
secreţia până la epuizare de insulină şi apariţia astfel a diabetului
zaharat hipofizar), creşterea corpilor cetonici şi acidoza
metabolică.

Hiposecreţia de STH la copil determină apariţia piticismului

(nanismului), în care indivizii sunt de talie mică, proporţional
dezvoltaţi, cu intelect normal.
Reglarea secreţiei se face de către nivelul hormonului prin
feed-back.

Hipoglicemia, hipoproteinemia, scaderea acizilor grasi liberi,

cresterea efortului, emotiile, traumele, foamea, durerea, stresul,
noradrenalina, serotonina , dopamina şi hormonii tiroidieni
stimulează sinteza de STH.

Hiperglicemia, creşterea acizilor graşi liberi, cortizonul şi

estrogenii inhibă sinteza de STH.

Hipotalamusul prin intermediul hormonilor stimulatori şi inhibitori

secretaţi, reglează în sens ascendent sau descendent secreţia de
STH.
2. Prolactina este secretata de celulele lactotrofe din
adenohipofiza

Prolactina (PRL) are urmatoarele roluri:

1) stimulează dezvoltarea glandelor mamare la pubertate şi

secreţia proteica (in special) lactată;

2) inhibă realizarea ovulaţiei;

Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un hormon

stimulator (PRF) sau inhibitor(dopamina), efectul fiind cresterea
sau scaderea cantitatii de prolactina secretata de hipofiza.
Stimularea se face si de către sarcină, efort fizic, stres, somn,
supt, estrogeni.
3. TSH (tirotropina)

Controleaza eliberarea hormonilor triiodotironina T3 si tiroxinaT4

din glanda tiroida.

TSH –ul are următoarele roluri:

1) stimulează secreţia de hormoni tiroidieni;
2) stimulează captarea iodului în foliculul tiroidian;

Tiroida are o masă normală iar celulele foliculare au formă

cubică.
Hipersecreţia de TSH determina creşterea tiroidei, scăderea
cantităţii de coloid şi forma cilindrică a celulelor.
Hiposecreţia de TSH determină micşorarea tiroidei şi forma plată
a celulelor foliculare.
Reglarea secreţiei de TSH se face de către hipotalamus printr-
un hormon stimulator(TRH) şi de către nivelul tiroxinei sanguine
prin feed-back negativ.
4. ACTH (hormonul adrenocorticotrop)(corticotropina)

Este secretat de catre celulele corticolipotrofe din adenohipofiza.

Actioneaza asupra corticosuprarenalei crescand sinteza si secretia
de hormoni steroizi (cortizol, androgeni si aldosteron).

Are următoarele roluri:

1)stimulează metabolismul protidic acţionând pe

corticosuprarenală;

2)stimulează glicemia prin intermediul cortizolului;

3)stimulează metabolismul lipidic (obezitate);

4)stimulează secreţia de glucocorticoizi şi androgeni şi foarte

puţin de mineralocorticoizi (aldosteron);

5)stimulează direct melanogeneza producând pigmentarea pielii;

Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus printr-un hormon

stimulator (corticotrophin releasing hormon)(CRH) şi de către
glucocorticoizi prin feed-back negativ.

Stressul si scaderea nivelului de glucocorticoizi stimuleaza

hipotalamusul sa secrete CRH, efectul fiind cresterea nivelului de
ACTH hipofizar si implicit de cortizol din corticosuprarenala.
5. Hormonii gonadotropi (FSH si LH)

Sunt secretati de celulele gonadotrope din adenohipofiza.

FSH (hormonul foliculostimulant)

Are următoarele roluri:

1) la bărbat stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi şi

spermatogeneza din testiculi;

2) la femeie stimulează creşterea şi maturizarea foliculilor

ovarieni şi secreţia de estrogeni;
LH (hormonul luteinizant)

Are următoarele roluri:

1)la bărbat stimulează sinteza si secreţia de androgeni;

2)la femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului galben,

stimulând secreţia de progesteron;

Reglarea secreţiilor de FSH şi LH se face de către hipotalamus

printr-un hormon stimulator (Gonadotrophin Releasing
hormone)(GnRH)(LRH) şi de către nivelul testosteronului,
estrogenilor şi progesteronului prin feed-back negativ.
Deficitul de GnRH determina hipogonadism hipogonadotrofic
Lobul intermediar secretă hormonul melanocitostimulator
(MSH).

Principalul rol al MSH-ului este:

1)stimulează pigmentogeneza prin creşterea conţinutului în

melanină şi a dispersiei ei în melanocite.

Lipsa hormonului determină apariţia albinismului (piele şi păr

albe).

Reglarea se face de către hipotalamus printr-un hormon

stimulator.
Lobul posterior (neurohipofiza) este legat de
hipotalamusul anterior printr-o legatură nervoasă-tractul
hipotalamo-hipofizar.

Tractul hipotalamo-hipofizar cuprinde axonii neuronilor din nucleii

supraoptic şi paraventricular ai hipotalamusului anterior.

Axonii străbat tija pituitară şi se termină în partea distala a

neurohipofizei.

Nucleii hipotalamusului anterior secretă hormonul antidiuretic

(ADH sau vasopresină) şi ocitocină (oxitocină).
Aceşti hormoni sunt transportaţi de-a lungul axonilor şi
depozitaţi în neurohipofiză, de unde sunt eliminaţi în
circulaţie sub influenţa hipotalamusului.

Se poate concluziona că neurohipofiza depozitează şi

eliberează hormonii secretaţi de hipotalamusul anterior.

ADH (vasopresina)(hormonul antidiuretic) are

următoarele roluri:

1)creşte absorbţia facultativă de apă la nivelul tubului distal şi

colector;
2)scade volumul urinei şi creşte densitatea ei;

3)reduce secreţia glandelor exocrine;

4)în doze mari produce vasoconstricţie arteriolară şi

hipertensiune arterială;
5)conservarea apei în organism prin efectele sus-menţionate;

Reglarea secreţiei este asigurată de osmolaritatea plasmei ce

depinde de gradul de hidratare.

Deshidratarea şi creşterea presiunii osmotice stimulează

osmoreceptorii hipotalamici care determină eliberarea de ADH cu
efect antidiuretic.

Stimularea directă a neurohipofizei nu are efect antidiuretic.

Scăderea volemiei stimulează voloreceptorii din atriul stâng care
stimulează secreţia de ADH.
Temperaturile scăzute şi alcoolul inhibă secreţia de ADH,
determinând poliurie.
Ocitocina (oxitocina) are următoarele roluri:

1)in urma suptului, ocitocina stimulează contracţia celulelor

mioepiteliale periacinare din pereţii canalelor galactofore (la acest
nivel acţionând în prealabil prolactina şi hormonii ovarieni),
determinând expulzia laptelui;

2)stimulează contracţia musculaturii uterine în sarcină, mai ales

în travaliu, determinând expulzia fetală;

Reglarea secreţiei se face de către hipotalamus, care primeşte

aferenţe stimulatorii de la tractul genital (în timpul travaliului) sau
de la mamelon (în timpul suptului).
Distensia peretelui uterin in timpul travaliului determina aparitia
unor impulsuri nervoase care ajunse la nivelul hipotalamusului
determina cresterea secretiei de ocitocina.

Ocitocina astfel eliberata determina cresterea contractiei uterine,

urmarea fiind stimularea accentuata a hipotalamusului care
elibereaza si mai multa ocitocina (feedback pozitiv).