c5

Structura şi funcţia sistemului endocrin:

Glandele din organism se împart în trei categorii:
- glande cu secreţie externă numite și exocrine care îşi varsă
produsul de secreţie, prin canale, la exteriorul pielii sau mucoaselor; ex.
glandele sudoripare, sebacee, mamare, salivare, stomacale, uretrale, etc.
- glande cu secreţie internă sau endocrine care îşi varsă produsul de
secreţie sau hormonul în sânge; ex. glandele: hipofiza, epifiza, tiroida,
paratiroidele, timusul, suprarenalele. Sângele transportă hormonii în
locuri țintă unde îndeplinesc o funcție specifică.
- glande cu secreție dublă, internă şi externă sau glande mixte:
glandele sexuale, pancreasul.
Produşii glandelor cu secreție internă se numesc hormoni. Hormonii
sunt substanțe organice specifice cu rol de biocatalizatori; se găsesc în
cantitate infimă în sânge şi influenţează reacțile de fermentație, procesele
de sinteză şi de degradare din organism. Hormonii pot avea efecte ce țin
de la câteva minute la zile, săptămâni și luni. Hormonii provin fie din
colesterol, fie din aminoacizi și sunt de trei feluri: steroizi (cortizol,
cortizon, estrogen, progesteron, testosteron), proteici (cei mai mulți
hormoni sunt de natură proteică) și aminoacizi care au întotdeauna
grupări aminice dar fără legături peptidice.
Hiperfuncţia glandei produce hipersecreţie, iar hipofuncţia acesteia
produce hiposecreţie.
Hormonii pot influența activitatea sistemului nervos cu care, de fapt
se află în interdependenţă funcţională, împreună realizând menținerea
homeostaziei și integrarea organismului în mediul ambiental.
Reglarea nervoasă este rapidă şi de scurtă durată, pe când cea
umorală se realizează lent şi este de lungă durată.

a. Hipofiza este situată la baza encefalului, în şaua turcească a osului

sfenoid și este acoperită de duramater; are 0,4-0,6 g şi are structural și
funcțional doi lobi: anterior ce formează adenohipofiza sau partea
glandulară și lobul posterior ce formează neurohipofiza. Adenohipofiza
este form. dintr-o stromă conjunctivă şi celule glandulare acidofile şi
bazofile. Neurohipofiza are o structură nervoasă (s-a format din
diencefal), fiind formată din pituicite, nevrolglii, celule bazofile şi fibre
nervoase.
Hipofiza are legături funcţionale şi morfologice cu hipotalamusul.
A. Adenohipofiza
Hormonii adenohipofizari:
 1. STH (somatotrop) sau hormonul de creştere, ce produce
stimularea condrogenă şi osteogenă a cartilajelor de creştere epifizare.
Secreția acestui hormon este echilibrată de către hipotalamus.
Hiposecreția patologică de STH în copilaărie produce nanismul hipofizar,
iar hipersecreția, în aceeași perioadă produce gigantismul. În amble
cazuri proporțiile organismului sunt mult modificate. La adult,
hipersecreția produce acromegalia (deformarea mâinilor, piciarelor,
nasul, limba)
2. Hormonii gonadotropi sau sexuali, stimulează activitatea şi
dezvoltarea glandelor şi organelor sexuale.
- FSH (foliculinostimulant), dezvoltă foliculul ovarian, intervine
în ovulaţie şi formarea corpului galben, stimulează secreția de estrogeni
la femei și stimulează spermatogeneza la bărbați.
- LH (luteinizant) stimulează secreţia de estrogeni şi progesteron
la femei. La bărbat stimulează celulele interstițiale ale testiculelor și
producerea de testosteron (ICSH).
- Hormonul luteotrofic sau lactogen (prolactina), stimulează
secreţia de lapte a glandelor mamare după naștere.
Reglarea hormonală se realizează printr-un procedeu de feed-back,
iar în mecanismul reglării intervin: vit. B şi E, glanda tiroidă şi glandele
suprarenale.
3. Hormonul tireotrop. (TSH), regularizează activitatea glandei
tiroide. Expunerea la frig, diferite boli, stresul, emoțiile pot fi factori ce
influențează producerea de hormon.
4. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH), reglează activitatea
porțiunii corticale a glandei suprarenale. În doze mici stimulează
activitatea SNC, iar în doze mari o ihnhibă. Influenţează metabolismul
substanţelor alimentare. Hipersecreţia produce obezitate. În reglarea
secreţiei acestui hormon intervine hipotalamusul prin factorul eliberator
de corticotrofină (CRF). Stimularea secreţiei de ACTH este realizează de
adrenalină, tiroxină, estrogeni, iar inhibiţia este produsă de cortizon.
Hiperfuncţia adenohipofizară se produce în funcţie de interesarea
celulelor acidofile sau bazofile. În cazuri patologice apare: gigantismul
(corpul creşte până la 2m) la adolescent sau acromegalia la adult (creşte
mandibula, oasele zigomatice, arcadele sprâncenare, buzele, limba, nasul
cresc), când se înmulţesc celulele acidofile şi maladia Cushing ( obezitate
tronculară, cu HTA, poliglobulie, hiperglicemie, osteoporoză etc.), când
se înmulțesc celulele bazofile.
Hipofuncţia adeohipofizară apare ca urmare a unor tumori, leziuni
vasculare şi duce la:
 - nanismul hipofizar (piticismul) la tânăr şi la
- maladia Simmonds sau caşexia hipofizară la subiectul adult
(bolnav caşectic, îmbătrânire precoce, regresia organelor genitale,
mamelelor, sterilitate.
B. Neurohipofiza secretă 2 hormoni:
- ADH, hormonul antidiuretic, ca și vasopresina care scade
diureza, prin stimularea reabsorbţiei apei la nivelul tubilor uriniferi.
Hiposecreţia (tumori, procese inflamatorii) produce diabetul insipid
(creşte cantitatea de urină eliminată 10-20 l/24 h, polidipsie, ingerarea 30-
40 l/zi).
- Ocitocina stimulează contracția uterului gravid în timpul nașterii,
ajutând la expulzia fătului şi a placentei şi stimulează secreţia lactată.
Reglarea secreţiei hipofizare se realizează pe cale nervoasă şi
umorală şi controlează secreţia celorlalte glande din organism.

b. Epifiza se găseşte la nivelul vârfului ventriculului III, la nivelul

corpilor cvadrigemeni superiori și este acoperit de meninge. La copii are
0,2 gr, 8mm lungime, 9mm lărgime şi este dezvoltată până la 7 ani, după
care se transformă în țesut fibros. În stare normală epifiza inhibă
dezvoltarea glandelor sexuale; în caz de lezare a glandei apare pubertatea
precoce; secretă hormonul numit melatonină, intervenind în stimularea
secreției unor factori de control hipofizari..

c. Tiroida. Este aşezată în loja tiroidiană, în partea antero-laterală a

gâtului, la nivelul laringelui şi traheei. Are forma literei H şi este formată
din doi lobi, drept şi stâng. Lobii au o lungime de 4-8 cm, au aspect
piramidal și sunt legaţi între ei printr-o porțiune de țesut numit istmul
tiroidian. Acesta se găseşte la nivelul inelelor traheale 2-4 și este aşezat
transversal. Tiroida are 30-40 grame și este mai mare la femeie. Glanda
este formată dintr-o capsulă fibroasă ce trimite septuri spre interior,
delimitând lobuli şi dintr-un parenchim glandular. Fiecare lobul este
format din foliculi glandulari. Foliculul reprezintă unitatea funcțională a
glandei. Aceștia sunt căptuşiţi la interior cu un epiteliu unistratificat,
secretor, care secretă o substanţă proteică, vâscoasă, semilichidă, gălbuie
numită coloid tiroidian. Acesta conţine tiroglobulina care prin hidroliză se
transformă în tiroxină, triiodotironină etc.;
Vascularizația este foarte intensă: arterele tiroidiene inferioare,
mijlocii şi superioare; venele formează la periferie plexul tiroidian. Din
acesta iau naştere venele tiroidiene superioare, mijlocii și inferioare ce se
varsă în vena jugulara internă.
 Inervaţia este asigurată de fibre nervoase simpatice provenite din
simpaticul cervical şi parasimpatice din vag.
Funcţiile glandei tiroide se realizează prin hormonii tiroidieni, care
acţionează asupra: a. celorlalte glande endocrine cu care se găseşte în
interrelaţie tireoendocrină, b. termoreglării organismului, c. acţionează
direct asupra miocardului, d. aparatului respirator, e. intervine în
hematopoieză, f. creşterii organismului, g. metabolismului Mg., Na, K,
apei, activității S.N.C., glicogenoliză.
Hipofuncţia provoacă hipotiroidism, care la copii produce nanismul,
sau piticismul tiroidian (talie, 1,40 m, aspect mixedematos al pielii,
obezitate, anemie, calviţie, senzaţie permanentă de frig); și în cazuri
grave se ajunge la cretinism sau idioţie (piele uscată, gura deschisă, limbă
căzută şi salivaţie, nedezvoltarea organelor genitale, retard mintal,
scăderea temperaturii corpului, stare letargică). Hipofuncţia cu creşterea
dar degenerarea parenchimului glandular duce la guşă tiroidiană de 2-3
kg.
Guşa simplă sau distrofia endemică se datorează lipsei iodului din
apă sau alimente și se manifestă prin creșterea anormală a tiroidei datorită
sectrției excesive de TSH ce apare datorită secreției scăzute de tiroxină.
Hipotiroidia la adult are aceleşi caracteristici ca la copil dar cu
dezvoltarea staturală normală. Semne caracteristice: scade metabolismul
bazal până la 30%, afectarea sistemului nervos, sterilitate, tulburarea
metabolismului protidic cu răcirea extremităţilor, hipotensiune arterală.
Hiperfuncţia provoacă hipertiroidism care este mai frecvent la
femei în raport de 5/1 față de bărbați. Când glanda secretă cantităţi mari
de hormon apare boala Basedow și glanda tiroidiană este foarte mare și
difuză (guşa basedowiană). SNC are pragul de excitabilitate foarte mare,
pacientul are hipersensibilitate, irascibilitate, agitaţie, nelinişte, insomnii,
emotivitate exagerată, rigiditate a musculaturii mimicii şi privirii,
protruzia bilaterală a globilor oculari – exoftalmie - , edemul pleoapelor
superioare, hipersecreţie lacrimală, metabolism bazal crescut, tremurături
fine ale extremităţilor. Activitatea vegetativă este amplă: cu frecvenţa
cardiacă mai mare de 100, insuficienţă pancreatică prin suprasolicitate, cu
tulburări gastrice şi hiperglicemie; poliurie; osteoporoză.
Reglarea secreţiei endocrine se realizează pe cale nervoasă şi
endocrină, un rol important jucând centrii hipotalamici, pontini şi bulbari,
cantitatea de iod hormonal din sânge.
d. Glandele paratiroide sunt patru glande mici, două superioare şi
două inferioare, situate pe faţa posterioară a lobilor tiroidei, cu o greutate
totală de 0,1-0,2 g. La 10% din oameni aceste glande se găsesc în
interiorul glandei tiroide, timus, etc. Glandele sunt formate dintr-o
capsulă ce trimite septuri spre interior şi o stromă glandulară, formată din
cordoane celulare. Celulele sunt de 2 feluri: principale, ce formează
foliculii şi sunt dispuse în jurul vaselor; oxifile, mai mari şi au granulaţii
eozinofile. Sunt vascularizte de cele 2 artere paratiroidiene provenite din
arterele tiroidiene, venele paratiroidiene se varsă în plexul venos
peritiroidian.
Inervaţia vegetativă se realizează prin filete nervoase provenite din
ganglionii simpatici cervicali superiori şi mijlocii şi din plexul tiroidian,
iar cea parasimpatică din nervul laringeu superior.
Glandele paratiroidiene secretă parathormonul cu rol în
metabolismul fosfo-calcic şi antitoxică prin neutralizarea guanidinelor.
(baze toxice convulsive).
Hipoparatiroidismul, prin extirparea glandelor duce la tetanie
paratireoprivă, manifestată prin: contracţii convulsive ale muşchilor
membrelor, "mâna de mamoş", furnicături şi amorţeli în extremităţi,
spasme ale stomacului urmate de vărsături, contracţii spasmodice ale
colonului, laringelui, diafragmului, ale muşchilor inspiratori putând duce
la moarte prin asfixie; tulburări trofice: căderea părului, dinţi, carii,
unghii friabile, irascibilitate, violenţă, confuzii mintale, halucinaţii,
hipocalcemie, hipocalciurie, fosfatemie cu hipofosfaturie.
Osteoza paratiroidiană constă în deformări osoase: dureri osoase,
tumori osoase, deformări, fracturi spontane; coloana vertebrală cu
scolioze, cifoze, membre scurte, îndoite.
Reglarea glandelor se face pe cale umorală în funcţie de concentraţia
de Ca. Glandele paratiroidiene sunt singurele glanda care nu sunt
influenţate de tiroidă.

e. Timusul este aşezat în cavitatea toracică retrosternal, cu rol foarte

important la copil, după care involuează spre adolescenţă. Greutatea sa
10-15 g. este format din 2 lobi stâng şi drept alipiţi pe feţele mediale. Este
format dintr-o capsulă fibroasă care septează glanda în lobuli. În structura
lobilor se găsesc: substanţă corticală ce conţine celule asemănătoare
limfocitelor ce se numesc timocite şi substanţa medulară ce conţine
corpusculii Hassal, formaţi din celule mici, ovale, dispuse concentric în
jurul a două sau mai multe celule centrale. Este vascularizat de arterele
tiroidiene inferioare, toracică internă şi din trunchiul arterial
brahiocefalic. Venele ajung la venele tiroidiene inferioare vena toracică
internă şi trunchiul venos anonim stâng. Limfaticele ajung la ganglionii
limfatici cervicali profunzi şi retrosternali. Inervaţia este simpatică şi
parasimpatică.
Funcţii: organ hematopoetic cu rol în imunitate prin formarea de
limfocite şi de anticorpi şi rol în creştere, favorizând osificarea şi
dezvoltarea normală a glandelor sexuale.

f. Glandele suprarenale sunt aşezate în lojele suprarenale la polul

superior al fiecărui rinichi. Glanda dreaptă are formă triungiulară, iar cea
stângă are formă semilunară. Au lungime de 5 cm., lăţime 3 cm., grosime
1 cm., greutate 14 g., culoarea brun-gălbuie. Sunt acoperite de fascia
renală.
La exterior este acoperită de o capsulă fibroasă şi în interior se
găseşte parenchimul glandular, care este reprezentat de substanţa
corticală şi cea medulară.
Substanţa corticală are origine comună cu glandele genitale, se
găseşte spre periferia glandei şi este de culoare gălbuie. Este formată din
coloane celulare bogate în granulaţii lipidice, grăsimi neutre, colesterol
esterificat, vitamina C; sunt dispuse concentric, formând 3 zone, care de
la periferie spre centru sunt: glomerulară, fasciculată, reticulată.
Substanţa medulară este aşezată spre mijlocul glandei, este formată
din cordoane celulare anatomozate, celule mici cu nuleu. mare şi se
colorează în brun cu sărurile de crom. Este de origine ectodermică, fiind
considerată un mare ganglion nervos simpatic.
Glandele primesc sânge arterial din arterele suprarenale: superioare,
mijlocii şi inferioare. Vena suprarenală dreaptă se varsă în vena cavă
inferioară iar cea stângă se varsă în vena renală stângă.
Inervaţia este asigurată de marele splanhic, nervi din plexul celiac şi
cel diafragmatic.
Funcţiile corticosuprarenalei. Substanţa corticală secretă mai mult
de 30 de hormoni numiți și corticosteroizi sau corticoizi. Aceștia se
grupează în trei tipuri de hormoni:
-Mineralocorticoizi sunt secretați de zona glomerulară a cortexului.
Aceștia sunt: aldosteronul, dezoxicorticosteronul ce influenţează
metabolismul mineral (Na, K, Cl), şi al apei
-Glucocorticoizi: sunt hormoni produși de zona fasciculată și sunt
indispensabili vieţii. Sunt reprezentați de: corticosteronul, cortizonul,
hidrocortizonul (cortizolul) cu acţiune asupra metabolismului glucidic,
favorizând glicogeneza. Ei cresc capacitatea a de activare a muşchilor,
reglează termoreglarea. Sinteza hormonilor corticosuprarenalieni se face
pe seama colesterolului şi a vitaminei C.
 -Gonadocorticoizii sau hormonii sexuali sunt secretați se zona
reticulară a cortexului suprarenalei. Cei mai mulți sunt androgeni, dar
există și mici cantități de estrogen și progesteron.
În hipofuncția corticosuprenalei apare boala Addison, boala
bronzată sau insuficienţa corticosuprarenală cronică melanodermică
mai frecventă la bărbaţi între 20-50 ani. Se manifestă prin: melanodermie,
astenie neuromusculară, hipertensiune, tulburări cardiovasculare,
hipotermie, caşexie.
Hiperfuncţia se manifestă clinic prin sindrom
suprarenometabolic: cu obezitate de 150 kg., hirsutism (dezvoltarea
exagerată a părului în zonele normale a bărbaților şi în zonele neobişnuite
la femei, osteoporoză, tulburări cardiovasculare şi neuropsihice, tulburări
metabolice şi modificarea caracterelor morfologice şi funcţionale sexuale
(inversarea caracterelor la bărbați şi femei).
Sindromul suprarenogenital cu tulburări genitale: la băiat
hipogonadism şi impotenţă, la adult are loc inversarea caracterelor
genitale iar la femei apare amenoreea.
Reglarea secreţiei se face pe cale nervoasă prin sistemul hipotalamo-
hipofizar şi pe cale umorală prin hormonul adenocorticotrop al hiopfizei
anterioare şi aldosteronostimulant produs de rinichi.
Funcţiile medulosuprarenalei. Substanţa medulară produce
adrenalina şi noradrenalina. Secreţia acestora este reglată de SNC prin
nervii splanhici. Scăderea concentraţiei de O2 şi a glicemiei în zonă
chemoreceptoare a sinusului carotidian determină o secreţie abundentă a
medularei. Nu se cunoaşte hormon stimulator.
Adrenalina stimulează activitatea inimii, determină vasoconstricţie
tegumentelor a mucoaselor şi viscerelor şi dilată vasele coronariene,
acţiunea bronhodilatatoare, antiperistaltică, midriază, contractă uterul
gravid, acţiune de glicogenoliză, stimulează sistemul reticulat ascendent,
alertând scoarţa cerebrală.
Frica, emoţiile, durerile determină efecte simpaticomimetice
generalizate.
Noradrenalina constituie mediatorul sistemului nervos simpatic.
Hiperfuncţia medulosuprarenalei determină hipertensiune de 140-
300 mmHg.

Glandele cu secreție mixtă:

Pancreasul are două feluri de celule: unele produc sucul pancreatic
şi sunt grupate în acini glandulari şi altele sunt celule mici, poligonale,
răspândite printre cele dintâi formând insulele Langerhans care produc
insulina şi glucagonul.
Funcția endocrină a pancreasului. Prin extirparea pancreasului
apare hiperglicemia şi glicozuria ducând la diabet zaharat cu polidipsie
(consum exagerat de 4-6 l de apă), poliurie, polifagie, scădere ponderală.
Insulina influenţează metabolismul lipidelor şi proteinelor. Absenţa ei
duce la apariţia în sânge a unor produşi toxici: corpi cetonici care intoxică
organismul și pot provoca comă.
Funcţia endocrină a testiculului este reprezentată de glanda
interstiţială a testiculului care elaborează testosteronul care controlează
dezvoltarea organismului, a tractusului genital şi a caracterelor sexuale
secundare. Castrarea produce eunuchism prepuberal sau postpuberal în
funcție de momentul pubertăţii.
Funcţia endocrină a ovarului. Ovarul produce hormoni estrogeni şi
hormoni progestaţionali.
Estrogenii sunt secretați de celulele interstiţiale ale foliculilor. Ei
sunt reprezentați de: estradiolul, estronul (foliculina), estriolul (ultimile 2
sunt forme derivate ale primului). Estrogenii mai sunt produşi de
placentă, corticosuprarenală şi testicul. Influenţează dezvoltarea
caracterelor sexuale primare şi secundare, apariţia periodică a
menstruaţiei, dezvoltarea glandelor mamare, contracţiile uterului,
troficitatea pielii, provoacă vasodilatare generalizată.
Hormonii progestaţionali sunt produşi de corpul galben și sunt:
progesteronul, pregnandiolul, pregnantriolul etc. Mai sunt produşi de
placentă, corticosuprarenală. Reglarea secreției interne se face de centrii
hipotalamici prin hipofiză. Au următoarele acţiuni: opresc menstruaţia,
favorizează nidarea oului, creşterea mamelelor în graviditate, inhibă
contracţiile uterului.