Glande endocrine

Glandele endocrine sunt:

1.HIPOFIZA 2.EPIFIZA 3.TIROIDA 4.PARATIROIDELE 5.TIMUSUL 6.PANCREASUL 7.FICATUL 8.SUPRARENALELE 9.OVARELE 10.TESTICULELE

HIPOFIZA
Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g greutate. Este localizata in saua turceasca a sfenoidului, sub hipotalamus de care este legata printrun pedicul sau tija pituitara . Hipofiza este formata din trei lobi: anterior, mijlociu si posterior. Lobii anterior si mijlociu (intermediar) au origine epiteliala, iar lobul posterior are origine nervoasa, ca si hipotalamusul. Lobul posterior este legat de hipotala- mus prin tractul hipotalamo-hipofizar, iar lobul anterior, prin vase sangvine, care dupa ce se capilarizeaza la baza hipotalamusului, se colecteaza in vene dispuse in jurul tijei hipofizare si apoi se apilarizeaza din nou la nivelul hipofizei anterioare, formand sistemul porthipofizar.

Hipofiza este alcatuita din trei lobi: lob anterior, lob intermediar si lob posterior. Lobul anterior impreuna cu lobul intermediar alcatuiesc adenohipofiza. Lobul posterior alcatuieste neurohipofiza. Adenohipofiza secreta urmatorii hormoni: - hormonul de crestere (STH), care are rol in dezvoltarea oaselor si a cartilajelor. - hormonul prolactina (PRL), care are rol in dezvoltarea sanilor si in aparitia lactatiei. - hormonul melanocitostimulator (MSH), care are rolul de a interveni in pigmentarea pielii dupa expunerea la lumina. Adenohipofiza secreta, de asemenea, hormoni care au actiune asupra glandelor endocrine periferice. Acesti hormoni sunt: - hormonul tireotrop (TSH), care controleaza secretia glandei tiroide. - hormonul adrenocorticotrop (ACTH), care controleaza secretia glandei suprarenale. - hormonul foliculostimulent (FSH), care in cazul femeilor determina cresterea si maturararea foliculilor ovarieni, iar in cazul barbatilor determina stimularea productiei de sperma -hormon luteinizant (LH), care intervine in sinteza androgenilor ovarieni in cazul femeilor, si in sinteza testosteronului in cazul barbatilor.

EPIFIZA
Epifiza sau glanda pineal (corpus pineale seu epiphysis cerebri) este o formaiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situat deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflat n masa encefalului, ntre cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabil pentru secreia unor hormoni, printre care i secreia melatoninei. n perioada copilriei, epifiza este mare, ns odat cu trecerea anilor, aceasta se micreaz devenind aproape inactiv la maturitate. Ca gland endocrin, epifiza aparine sistemului endocrin difuz.

Funcii
Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperit de Lebner (1958), care circul n plasm legat de o albumin, fiind captat de hipotalamus i gonade i catabolizat n telencefal i ficat. Echipamentul enzimatic necesar transformrii serotoninei N-acetil serotonin nu este unic epifizar, dar aciunea hidroxi - indolmetil - transferazei - necesar transformrii N-acetil serotoninei n melatonin - este specific epifizar. Epifiza mai conine hormon luteinizat, tireotiozin, hormon antidiuretic, neurofizine I i II, leucinencefalin, argintin - vasotocin, arginin - vasopresin. De asemenea, academicianul M. Milcu i colab. au descoperit un hormon hipogliceminant al epifizei numit pinealin. Acesta i melatonina scad fixarea iodului n tiroid i reduc aciunea stimulant a TSH. Aciunile hormonilor epifizari sunt multiple: aciune depresiv asupra tiroidei, melatonina diminund fixarea intratiroidian a iodului 131, inhibnd i TSH; aciune negativ asupra corticosuprarenalei diminund secreia de aldosteron i corticosteron; asupra gonadelor: aciune modulatoare fotoperiodic; aciune negativ, melatonina fiind antigonadotrofic (ntrzie apariia pubertii); aciune modulatoare asupra sistemului monoaminergic, de veghe i somn.

TIROIDA
Glanda tiroid este aezat n loja tiroidian, n partea anterolateral a gtului.Pe faa anetrioar a prii superioare a traheii, pe laturile acesteia si ale laringelui.Este format din doi lobi- drept i stng- i din istm. Datorit aezrii lobilor i istmului, tiroida are aspectul literei H . Ea are o culoare roz-cenuiu.Mrimea glandei tiroide variaza foarte mult cu sexul,vrsta,momentul fiziologic,trecutul patologic i zona geografic.

Funcionare
n interiorul foliculilor se gsete un coloid proteic care conine o singur protein, tireoglobulina, din care sunt sintetizai hormonii tiroidieni: T4 ( tiroxina) i T3 (triiodotironina). Tiroida conine i o populaie redus de celule parafoliculare (celule C) care secret calcitonina i pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malign. Secreia de hormoni tiroidieni (tiroxina- T4 i triiodotironinaT3) este stimulat de ctre un alt hormon numit TSH (Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiz. Funcia glandei tiroide este extrem de important pentru organismul, afectnd pulsul i tensiunea arterial, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, vzul, starea psihic i multe altele.

Rol i Influen
Glanda tiroid produce doi hormoni principali, tiroxina i tironina, care: - stimuleaz metabolismul general, - au influen asupra vitezei cu care este utilizat energia n corp i a producerii de proteine, - influeneaz asupra termoreglrii organismului, - stimuleaz la copii creterea scheletului, - influeneaz asupra compoziiei sngelui, - intensific excitabilitatea sistemului nervos fa de ali hormoni. Cei doi hormoni sunt depozitai n foliculi, unde sunt legai de o protein, formnd tiroglobulinele. Pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod, care este furnizat prin alimentaie. De asemenea, tiroida produce calcitonina, antagonist al hormonului paratiroidian, ce scade pragul calcemiei i stimuleaz osteogeneza.

Structura
Glanda este alctuit din foliculi sferici i canale productoare de tiroxin, nconjurate de esut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisai de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic nalt; cavitatea folicular e plin de coloid omogen (ea conine hormonul tiroxina). ntre foliculi, n esutul conjunctiv se afl grupe de celule clare - celulele C parafoliculare, productoare de calcitonin. Frigul i ntunericul stimuleaz tiroida; cldura i lumina o inhib. Glanda crete n volum la pubertate i la natere i diminu cu vrsta sau n caz de malnutriie. La femei tiroida este relativ ceva mai mare. La embrion glanda tiroid se dezvolt din mugurele epitelial nepereche al peretelui ventral al intestinului cefalic. Cnd mugurele se detaeaz, n locul su (mai trziu acesta constituie rdcina limbii) rmne gaura oarb.

Afeciuni corelate
Pacienii care sufer de afeciuni ale glandei endocrine au variaii ale nivelului energetic, au intoleran la frig sau cldur, variaii ale tonusului muscular, labilitate emoional sau probleme cu greutatea corporal. Afeciunile tirodei se manifest prin modificri calitative sau cantitative ale secreiei hormonale, mrirea tiroidei (gu) sau ambele. Secreia insuficient de hormoni tiroidieni este denumit hipotiroidie sau mixedem, nsotit de scderea consumului caloric (hipometabolism). Secreia excesiv de hormoni tiroidieni determin hipertiroidie sau tireotoxicoz i hipermetabolism. Mrirea glandei tiroide (gua) poate fi generalizat sau focal: mrirea generalizat poate fi asimetric, lobul drept avnd o tendin mai mare de cretere dect lobul stng i poate fi asociat cu o secreie hormonal crescut, normal sau sczut n funcie de afeciunea determinant; marirea focal sugereaz de obicei o afeciune tumoral benign (asociata de obicei cu creterea secreiei hormonilor tiroidieni i hipertiroidie) sau malign. Gua tiroidian poate comprima structurile nvecinate de la nivelul gtului sau mediastinului.

PARATIROIDELE
Paratiroidele in numar de patru, situate la polii lobilor tiroidieni secreta parathormonul - hormonul metabolismului fosfocalcic (rol in dezvoltarea osului, dar mai ales in contractia tuturor muschilor - extirparea paratiroidelor este incompatibila cu supravietuirea).

TIMUSUL
Timusul este o glanda putin cunoscuta, ale carei functii se modifica de mai multe ori pe parcursul vietii. La nou nascuti, pana la varsta de 18 luni , timusul descompune cazeina si alti nutrienti din laptele matern, permitand organismului sa asimileze si s a utilizeze laptele sau echivalentele lui. Dupa aproximativ 18 luni de functionare in acest sens, timusul trece prin modificari functionale de o natura remarcabila. Pana la pubertate si inceputul adolescentei, timusul este implicat in dezvoltarea glandelor sexuale. Odata cu instalarea pubertatii, devin un factor important in dezvoltarea superioara, in amplificarea caracterului si a emotiilor individului. Daca activitatea timusului in privinta dezvoltarii glandelor sexuale nu a disparut in aceasta perioada, individual continua sa creasca pana atinge o inaltime mai mare decat media. Pe de alta parte, daca glandele sexuale se dezvolta prea devreme, iar timusul este deturnat prea repede catre urmatoarea functie, individual inceteaza sa mai creasca si ramane sub media inaltimii.

 Odata cu instalarea adolescentei, timusul actioneaza ca un factor de echilibru intre instinctele superioare si cele inferioare. Acesta este controlat de vointa, de mintea si de dorintele individului, pana se ajunge la maturitate. Aceasta este perioada cea mai critica din viata fiecarui om. Depinde de proportiile si de severitatea disciplinei aplicata individului. Este fundamentul pe care se bazeaza ulterior viitoarea integritate si onestitate a individului. Daca I se permite sa-si traiasca viata cum vrea, nestrunit, nedisciplinat si necontrolat, timusul capata o textura flasca, iar in anii care urmeaza se va trezi pe un plan inferior, daca nu cel mai inferior al constiintei.

PANCREASUL
Pancreasul este un organ ce este localizat n partea stng a cavitii abdominale (hipocondrul stng), sub stomac, n potcoava duodenal. Este o gland anex a tubului digestiv, avnd att o funcie exocrin (producnd sucul pancreatic, ce particip la digestie), ct i una endocrin (secretnd doi hormoni antagoniti, insulina, care este un hormon hipoglicemiant, i glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).

Anatomia pancreasului
Pancreasul este un organ anex aparatului digestiv, fiind o gland cu secreie intern, avnd funcie att exocrin, ct i endocrin. Are o greutate de aproximativ 80 g i o lungime de 15 - 20 cm. Pancreasului i se descriu un cap, un col (gt), un corp i o coad. Capul pancreasului este poriunea lit a organului nconjurat de potcoava duodenal. Este ataat poriunii interne a duodenului. Prezint o prelungire mic, n form de crlig, numit procesul uncinat, orientat spre linia median a corpului. Colul (gtul) pancreasului este mai ngust dect capul, din cauza venei porte, de mare calibru situat n spatele su. Este aezat deasupra vaselor mezenterice superioare. Corpul pancreasului are, n seciune, form triunghiular, i se gsete n faa aortei; este orientat n sus i spre stnga, pentru a fuziona cu coada. Coada pancreasului prezint un vrf ascuit, care intr n concavitatea splinei.

FICATUL
Ficatul este o gland amficrin: endocrin (prin substanele utile elaborate n capilarul sinusoid) i exocrin (prin bil). Aspectul funcional endocrin al hepatocitului este reprezentat prin secreia n snge a unor substane indispensabile metabolismului intermediar celular. Una dintre acestea este glucoza, care se depoziteaz n hepatocit sub form de glicogen, de unde este cedat organismului, n snge, pe msura nevoilor sale.

OVARELE
Ovarele sunt organe pereche cu forma ovalara, avand o lungime de aproximativ 3 cm, o latime de aproximativ 1,5 cm, o grosime de 1 cm si o greutate de aproximativ 4 grame. Ovarele sunt localizate intraperitoneal, pe peretele lateral al cavitatii pelviene. Ovarul este o glanda mixta: exocrina si endocrina, prezentand dubla activitate: de formarea a folicuilor maturi si determinarea ovulatiei si de secretie interna a ovarului.

Fiziologie
Hormonii ovarieni sunt: 1. Hormoni estrogeni 2. Progesteron 3. Hormoni androgeni 4. Peptide secretate de ovar

Hormonul estrogeni
Estradiolul este principalul hormon estrogen secretat de ovar. Secretia acestuia are doua varfuri: preovulator si la jumatatea fazei luteale. Majoritatea estradiolului circulant este in forma legata (98%) iar 2% este in forma libera. Principala metabolizare a estrogenilor se realizeaza la nivel hepatic de unde rezulta glucuronizi si sulfati care vor fi ulterior excretati in urina si bila. Efecte: - asupra organelor genitale feminine: stimuleaza proliferarea si contractilitatea musculaturii uterine, stimuleaza cresterea foliculilor ovarieni, scresc fluxul sanguin uterin, stimuleaza proliferarea ductelor galactoforela nivel mamar - asupra sistemului nervos: estrogenii sunt implicati in dezvoltarea comportamentului sexual feminin dupa perioada pubertatii. Fenotipul feminin: laringe mai slab dezvoltat si voce cu tonuri mai inalte, pilozitate corporala redusa, umeri ingusti si solduri mai largi. - asupra sistemului osos: stimuleaza cresterea osoasa prin inhibarea activitatii osteoclastelor - efect antiaterogen - scad secretia de FSH - efect anabolizant proteic Cresc vascularizatia tegumentelor

Progesteronul
Este secretat de corpul galben si de placenta in prima parte a gestatiei si in cantitati reduse si de corticosuprarenala si testicul. Circula minoritar in forma libera (2%) si majoritar (98%) in forma legata, din aceasta 80% de albumina si 18% de globulina fizatoare de hormoni corticosteroizi (CGB). Efecte: - asupra uterului: induce activitatea secretorie a endometrului pregatit estrogenic, scade excitabilitatea musculaturii netede uterine, reduce frecventa si intensitatea contractiilor uterine. - asupra mucoasei vaginale: stimuleaza proliferarea epiteliului si infiltrarea cu leucocite - asupra glandelor mamare: induce dezvoltarea alveolelor, lobuli mamari si transformarea alveolelor in celule secretorii. - efecte slab catabolice prin cresterea eliminarii de azot la nivel renal - determina natriureza si diureza prin mecansim de blocare a actiunii aldosteronului.

Hormoni androgeni
Sunt reprezentati de: androstendion, dihidrotestosteron si sunt secretati de celulele stromale ovariene in cantitati reduse.

Reglarea secretiei ovariene

1. La pubertate: - de la 8-9 ani incepe sa creasca secretia hipofizara de hormoni gonadotropi, atingand un varf lainstalarea pubertatii, in jurul varstei de 12-14 ani. Acum apar ca urmare a cresterii secretiei de estrogeni, dezvoltarea sanilor (telarha), aparitia parului pubiansi ca urmare a secretiei crescute de hormoni androgeni corticosuprarenalieni apare parul axilar (pubarha). 2. In sarcina - corpul galben nu se mai atrofiaza, se dezvolta secretand cantitati mari de estrogeni si progesteron. Se inhiba ovulatia deci nu mai apare ciclul menstrual. - dupa aproximativ trei luni de sarcina intervine placenta care secreta la randul ei estrogeni, progesteron, somatomamotropina corionica umana (HCS) si hormonul gonadotrop (similar cu LH): gonadotropina corionica umana (HCG). - estrogenii dezvolta glandele mamare si maresc uterul - progesteronul scade contractilitatea uterului gravid, pregateste sanul pentru lactatie - HCG impiedica involutia corpului galben si il stimuleaza sa secrete cantitati mari de progesteron si estrogeni. - HCS stimuleaza anabolismul proteic si scade folosirea glucozei pentru organism, lasand cantitatie ridicate pentru fat. 3. La menopauza - inainte de instalarea menopauzei ciclul ovarian incepe sa fie neregulat, perioada care poate dura cateva luni sau chiar ani de zile. - menopauza apare intre varstele 45-55 ani in mod fiziologic. - odata instalata menopauza, ovarele devin mici iar nivelurile de hormoni estrogeni si androgeni plasmatici sunt reduse.

TESTICULELE
Sistemul genital masculin este alcatuit din organe genitale externe: penis, testicule, scrot si organe genitale interne: epididim, cai spermatice, funicul spermatic, uretra si glandele anexe ale sistemului reproducator masculin: veziculele seminale, glande bulbouretrale, prostata.

Anatomie/ structura
1. Testiculul este glanda genitala masculina. Acesta este un organ pereche si are doua functii: - spermatogenetica - endocrina Testiculele sunt localizate in scrot, testiculul stang fiind situat cu 1 cm mai jos decat dreptul. Forma acestora este ovoidala si li se descriu doua fete (laterala si mediala), doua margini (anterioara si posterioara) si doua extremitati (superioara si inferioara) . Lungimea unui testicul este de aproximativ 4-5 cm, grosimea este de aproximativ 3 cm iar latimea de 2-2, 5 cm. 2. Epididimul - este anexat testiculului, are forma unei virgule si i se descriu: capul, corpul si coada epididimului. Testiculul si epididimul sunt acoperite de albuginee. Intre testicul si epididim, posterior se gaseste lama viscerala a tunicii vaginale care formaza sinusul epididimar. Medial si posterior albugineea e traversata de nervii testiculului si vasele acestuia iar la acest nivel albugineea prezinta mediastinul testiculului. Extremitatea inferioara a testiculului si coada epididimului sunt situati extravaginal, aderand la fascia spermatica interna prin ligamentul scrotal.

3. Cai spermatice a) Cai spermatice intra-testiculare : - tubi seminiferi drepti - retea testiculara b) Cai spermatice extra-testiculare - ducte eferente: sunt aproximativ 15-20 cu o lungime de 15-20 cm. Acestea formeaza capul epididimului impreuna cu canalul epididimar. - duct epididimar: are un traiect foarte sinuos cu o lungime de 6-7 m. Acesta continua primul canal eferent si la nivelul acestuia se deschid celelalte canale eferente. Acesta formeaza corpul si coada epididimului. - duct deferent: are o lungime de aproximativ 50 cm si se intinde de la coada epididimului pana la fundul vezicii urinare, la nivelul caruia se uneste cu canalul excretor al veziculei seminale, formand astfel canalul ejaculator. Canalul deferent prezinta trei segmente: segmentul epididimar, segmentul funicular si segmentul abdominopelvin. - duct ejaculator. Acesta continua ductul deferent si are o lungime de 2 cm. Acesta strabate prostata deschizanduse in uretra prostatica la nivelul coliculului seminal. - funicul spermatic: are aproximativ 15 cm si se intinde de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund. Acesta prezinta un segment scrotal si unul inghinal. Continutul funiculului spermatic: canal deferent, artera testiculara - uretra 4. Funiculul spermatic - are forma de cordon care suspenda tesiculul - are o lungime de aproximativ 15 cm - se intinde de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund - are invelisuri provenite din structurile peretelui abdominal traversate in urma procesului de coborare a tesiculelor. - prezinta doua segmente: segmentul scrotal si segmentul inghinal - tunicile funiculului sunt: fascia spermatica externa, fascia cremastericasi fascia spermatica interna - continutul funiculului spermatic: canalul deferent, artrea testiculara, plexul pampiniform, artera diferentiala si cremasterica, plexul testiculat posterior si ramura genitala a nervului genito-femural.

5. Uretra masculina - are o lungime de 14-16 cm - calibrul sau nu este uniform - incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral extern. - i se descriu trei segmente: a) uretra prostatica strabate prostata de la baza la varf si prezinta pe peretele posterior o creasta sagitala numita creasta uretrala b) uretra membranoasa se intinde intre varful prostatei si corpul spongios al penisului, are raport anterior cu ligamentul transvers al perineului si cu plexurile venoase vezico-prostatice. c) uretra spongioasa prezinta doua dilatatii (una la nivelul penisului si una la nivelul glandului penisului) . - uretra are o parte fixa (intre prostata si perineu) si una mobila (la nivelul penisului) .

6. Veziculele seminale participa prin intermediul produsului lor de secretiei la formarea lichidului seminal adaugat la lichidul secretat de caile spermatice. - au o lungime de 5 cm, o grosime de 5 mm si o capacitate de 5-10 ml - au forma conica, cu baza catre superior si varful inferior - are raporturi: anterior cu fundul vezicii urinare, posterior cu rectul, medial cu ampulele canalelor deferente si lateral cu plexurile venoase prostatic si vezical si plexurile nervoase hipogastrice inferioare. - sunt irigate de ramuri ale arterei vezicale inferioara si rectala mijlocie.

7. Glande bulbo-uretrale (Cowper) - sunt situate la nivelul unghiului dintre segmentul membranos al uretrei si bulbul penisului - au o culoare albicioasa - canalele excretoare au o lungime de 3-4 cm - au raport inferior cu fascia inferioara a diafragmei urogenitale, superior cu fascia superioara a diafragmei urogenitale si antero-medial cu uretra membranoasa. 8. Prostata - este un organ musculo-glandular - are rol in formarea lichidului spermatic si excretia lichidului prostatic - are o greutate de aproximativ 20 g si este un organ pelvis-subperitoneal - este localizat in loja prostatica delimitata astfel: peretele anterior: oasele si simfiza pubiana, perete posterior: sept recto-vezico-prostatic, peretii laterali: muschii ridicatori anali, peretele inferior: diafragma urogenitala, peretele superior: ligamentele pubo-prostatice si fundul vezicii urinare, ductele deferente si veziculele seminale.

Cuprins:
Glandele endocrine:
1.HIPOFIZA 2.EPIFIZA 3.TIROIDA 4.PARATIROIDELE 5.TIMUSUL 6.PANCREASUL 7.FICATUL 8.SUPRARENALELE 9.OVARELE 10.TESTICULELE

Acest proiect a fost realizat de :

Pricop Andreea Gianina Stoian Raluca Milencianu George Murariu Bogdan

Indrumator: Profesor Constantineanu Steliana