Sunteți pe pagina 1din 143

Hormonii

Sistemul endocrin

 Glande
endocrine
 Hormoni
 Celule
(ţesuturi ţintă)
Generalitati
 H = clasa de compusi prin intermediul carora se
realizeaza principala cale de comunicare intercelulara
 H = mesageri primari care duc informatia de la o celula
senzor la celulele tinta care va raspunde prin
modificarea functiei sale
 Raspunsul difera in functie de receptorul cu care a
interactionat hormonul
Clasificare I-distanta de actiune
1. hormoni endocrini sunt sintetizaţi de celule specializate ce alcătuiesc glandele
endocrine, acţionează asupra celulelor ţintă aflate la distanţă şi sunt eliberaţi în
circulatia sangvina
2. hormoni autocrini acţionează asupra aceleiaşi celule care i-a sintetizat
(citokinele)
3. hormoni paracrini acţionează numai asupra celulelor din vecinătatea celulei
care i-a sintetizat (de exemplu prostaglandinele şi factorii de creştere de natură
proteică, chemokinele).
Clasificare II – solubilitate
 H. hidrosolubili (hidrofili)
 Peptidici, proteici: melatonina, oxitocina, vasopresina,
melanotropina, STH, ACTH, FSH, TSH, LS, PTH, calcitonina,
insulina, glucagon, hormonii de crestere
 Derivati din aa :catecolaminele(adrenalina, noradrenalina)
 H. liposolubili (hidrofobi)
 Steroizi: corticosteroizi, sexuali, androgeni, estrogeni, gestageni
 tiroidieni
Hormonii liposolubili Hormonii hidrosolubili

- au receptori intracelulari (nucleari sau - au receptori membranari (la sup.


citoplasmatici) celulelor)
- Nu necesită mesageri secunzi - necesită mesageri secunzi

- mec.: modulează exprimarea genelor şi - mecanism: modulează activitatea


sinteza proteinelor unor proteine

- exercită o reglare cantitativă a - exercită o reglare calitativă ( a


concentraţiei de proteine activităţii proteinelor)

- acţiune mai lentă - acţiune mai rapidă


- stingerea semnalului hormonal este lentă - stingerea semnalului hormonal este
(ore) rapidă (sec, min)

- circulă transportaţi de proteine - circulă liber în sînge


Clasificare III - organul de producere

 H hipotalamici (TRH, GH-RIH, Gn-RH, CRH, GH-RH)


 H hipofizari (GH, ACTH, Gn-LH,FSH, TSH, PRL
 H pancreatici: insulina, glucagon
 H suprarenalieni: epinefrina, norepinefrina,
cortisol,aldosterona
 Etc. Toate tesuturile pot produce produce şi secreta
substanţe care pot influenţa funcţiile altei celule!
ex. inima, rinichii, ţesutul adipos
Reglarea sintezei şi secreţiei
Se execută la nivel de producere (secreţie) prin:
A.Retrocontrol (feedback)-nivelul plasmatic al H periferici variază în mod
invers cu cele ale tropinelor
B. Bioritm- sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub acţiunea factorilor
de mediu. Deosebim:
1.Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2.Circadiene (24 ore) – cortizol
3.Circatrigintane – repetate la 28-30 zile (ovulaţia)
C.Influenţă neurogenă- asigurată de “ traductori neuroendocrini” –
hipotalamus, medulosuprarenală, pineală şi pancreas; transfomă infomaţia
nervoasă în mesaj hormonal. Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin
modificarea sensibilităţii receptorilor în sens negativ sau pozitiv
(amplificativ)
Receptori membranari (H hidrosolubili)
Receptori= GP oligomere, multidomeniale , membranare, cu
specificitate mare hormoni Hormoni
- AGONIST- compus care se leagă de R şi declaşează un
răspuns hormonal
- ANTAGONIST- compus care se leagă de R dar nu
declaşează un răspuns hormonal (blochează R) ex:
propranololul->beta blocant

Receptori cuplaţi cu proteinele G Catecolamine, ACTH,


MSH, LH, FSH, TSH,
GHRH, CRH, TRH,
GnRH, SS, Glucagon,
PTH
Receptori cuplaţi cu canale ionice Ach
Receptori tirozin kinazici (cu activitate enzimatică intrinsecă) Insulină, IGF-1
EGF, NGF
Receptori serin kinazici TGF-β
Kinaze cuplate cu receptori pentru citokine (act.enz.extrinsecă) GH, PRL
Receptori membranari (H hidrosolubili)
 H hidrosolubili nu
pot traversa mb
plasmatica si
intercationeaza cu
rec mb
tip I Receptori nucleari (H.liposolubili)
tip II
- pt steroizi (GR, MR, AR, ER, PR) - pt hh tiroidieni, vitamina D,
retinoizi
există în citoplasmă şi după legarea ligandului există permanent în nucleu
translocă în nucleu (ex. R pt glucocorticoizi) (ex. R pt hh tiroidieni)

- Se leagă de ADN ca homodimeri (jumătăţile de - Se leagă de ADN ca


recunoaştere ale ADN sunt palindromice) heterodimeri

Receptori intracelulari cu 2 situsuri - la nivel nuclear (activează


1)Pt H- legare necovalentă transcripţie gene: ATP-aza
2)Pt o porţiune de ADN (HRE)- legare prin Na+/K+ şi GH)
leg.ionice (via Arg, Lys) - la nivel mitocondrial
Constă în 2 domenii Zn finger (bog.în Cys, His) (activează respiraţia
Receptorul steroidic este complexat în citoplasmă cu mitocondrială)
alte proteine, ex. HSP care maschează sarcinile + din - la nivel membranar (activează
situsul de legare al ADN. pătrundere aa hidrofobi)
Mecanismul citozolic de acţiune
Mecanismul de actiune al hormonilor
Mecanismul de actiune al hormonilor liposolubili
• Hormoni liposolubili vor patrunde in celula prin
intermediul unor canale proteice;

• In celula se formeaza complexul H-R printr-un


mecanism asemanator cu cel al E-S (legaturi
necovalente);

• Saperonii existenti in celula au rolul de a


„compacta” complexul H-R

• Pe suprafata cromatinei exista niste receptori


specializati in recunoasterea si fixarea
complexului H-R. Acesti receptori sunt localizati
in zonele HRE (hormon responsive element)

• Hormonii tiroidieni si estrogenii au portiuni


diferite de legare pe ADN comparativ cu
glucorticoizii, aldosterona, progesterona si
androgenii

• R si H dupa producerea raspunsului celular pot


sa se desprinda din complex putand fi astfel
recirculate
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrosolubili I Sistem efector secund A
1.H (mesagerul prim) se leaga de rec.
intramembranar

2.Complexul H-R va activa proteinele Gs (f


inactiva GDPαβγ trece (activa )GTPα +βγ)

3.Proteina Gs activa va stimula adenilat


ciclaza ce va converti ATP-ul in AMPc

4.AMPc are o durata de viata scurta si sub


actiunea fosfodiesterazei va fi descompus la
AMP. Rolul AMPc-ului este de a se cupla cu
protein kinaze A inactive

5.Proteinkinazele A sunt tetrameri de tipul


R2C2. Sub actiunea a 4 molecule de AMPc
trec in forma activa C2 +2R2(AMPc)2

6.Proteinkinazele A active vor induce


raspunsuri celulare de tip fosforilare a
proteinelor,activare enzime,secretie celulara
etc
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrosolubili II Sistem efector secund C
1.H (mesager prim) se leaga de rec.
transmembranar
2.Complexul H-R va activa proteinele
Gq/Gp ( forma inactiva GDPαβγ trece in
forma activa GTPα +βγ)
3.Proteina Gq/Gp activa va stimula
fosfolipaza C ce va hidroliza lipidele
membranare (PIP2)

4.Se vor elibera IP3 si DAG ce sunt


mesageri secunzi. DAG poate traversa
membrana celulara sau ramane ancorat
de membrana activand proteinkinaza C

5.IP3, hidrosolobulil, patrunde in RE


unde permite eliberarea Ca2+
6.4 ioni de Ca2+ se vor lega la
calmodulina o proteina mica ce
moduleaza activitatea unor proteine
tinta. Se declanseaza raspunsul celular
Proteine membranare
Proteinele G
care cupleaza functionalreceptorii hormonali cu
sistemele generatoare de mesageri secunzi. Leaga nucleotide cu guanina- GTP
si GDP. Sunt trimeri de tipul αβγ.
Clasificare:
a) Gs si Gi →cuplate cu adenilat ciclaza
(Gs o activeaza si Gi o inhiba)→ ↑sau ↓
conc. de AMPc
b) Gq/Gp → cuplata cu fosfolipaza C→ ↑
conc. de DAG si IP3
c) Gt → cuplata cu transducina (se
gaseste in celulele retiniene si cupleaza
rodopsina, receptorul pentru lumina cu o
GMPc fosfodiesteraza, scazand
concentratia GMPc)
d) Go→ alte tipuri
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrofili
prin intermediul adenilat-ciclazei
Tipuri de proteine G

Proteinele G pot fi atat stimulatoare(Gs) cat si inhibitoare (Gi).


Mesageri secunzi (I)
• Cei mai importanti sunt: AMPc, GMPc, IP3, DAG, Ca2+
1) AMPc este sintetizat sub actiunea adenilat ciclazei (AC), enzima ce converteste ATP-ul in
3’5’AMP (AMPc)

Sub actiunea fosfodiesterazei AMPc este descompus la AMP.


AMPc este considerat ca „semnal de foame al celulei” si sinteza lui va debuta atunci cand
actioneaza hormoni precum glucagonul, catecolamine prin receptori β-adrenergici, PTH,
calcitonina, etc.
Cuplarea adrenalinei (hormon hipergliceminat) cu proteine de tip Gs→ ↑ concentratiei de
AMPc→ activarea proteinkinazelor A ce vor converti proteine in forme fosfo→ activarea
glicogenolizei hepatice, lipolizei, GNG hepatice
Mesageri secunzi (II)
2) GMPc este sintetizat sub actiunea guanilat ciclazei (GC) din GTP. Este descompus la
GMP. Sinteza GMPc se desfasoara prin mecanisme similare cu sinteza AMPc.
• GMPc antagonizeaza efectele AMPc.
• Un hormon ce actioneaza prin activarea GC
este factorul atrial natruretic (ANF).
• ANF are ca efect ↑volumului urinar,
↑eliminarii Na, ↓ secretiei de renina, de
aldosterona.

• GMPc este mediatorul semnalelor


luminoase in celulele retiniene, conuri si
bastonase. Un semnal luminos receptat de
• Rezultatul acestui fapt este inchiderea
rodopsina, prin intermediul unei proteine
canalelor pentru Na, ↑conc. lor
din familia G-transducina, determina
intracelulara si are loc o hiperpolarizare
activarea GMPc fosfodiesterazei si are loc
a membranei care se va constitui in
scaderea de GMPc.
senzatia de lumina.
Mesageri secunzi (III)
3) DAG, IP3 si Ca2+
Sub actiunea fosfolipazei C (PLC) fosfatidil inozitol 4,5-difosfat (PIP2) va fi descompus la
diacilglicerol (DAG) si inozitol 1,4,5-trifosfat (IP3). Acesti 2 compusi actioneaza ca mesageri
secunzi pentru hormonii ai caror receptori se cupleaza cu proteine Gq/Gp.
IP3 ajunge in citosol unde prin deschiderea unor canale ionice determina eliberarea de Ca 2+ din
RE in citoplasma. IP3 are o durata de viata scurta.
DAG ramane ancorat de membrana si activeaza protein kinazele C. DAG poate fi substrat pentru
fosfolipaza A2→ sinteza de acid arahidonic→ sinteza eicosanoizilor (PG, TX, LT)
Ca2+ se va lega de calmodulina si astfel vor fi reglate procese precum: contractia muschilor
netezi, a microfilamentelor din celulele nervoase, activeaza pompa de Ca 2+ din memb plasmica,
regleaza activitatea unor proteinkinaze. Legarea calmodulinei la troponina C va determina
legarea miozinei la actina si contractia muschiului.
Hormonii ce au ca mesageri secunzi cei 3 compusi sunt: catecolaminele prin R α1, acetilcolina
prin R muscarinici, gastrine, colecistokinina, etc
Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
Mecanismul de actiune al hormonilor hidrofili prin intermediul fosfolipazei C
Hormonii hipotalamo-hipofizari
Hormoni hipotalamici Hormoni hipofizari
 H adenohipofizari
 RH (releasing hormone)- stim H
adenohipofizari  STH/GH
 GH-RH stimuleaza GH  ACTH
 CRH stimuleaza ACTH  TSH
 TRH stimuleaza TSH  Gn (LH,FSH)
 Gn-RH stimuleaza Gn  PRL
 RIH inhiba H adenohipofizari  MSH
 GH-RIH inhiba GH, ACTH,  H neurohipofizari
TSH, FSH  ADH/vasopresin
 PRL-RIH inhiba PRL a
 ocitocina
Hormonii adenohipofizari
 sunt secretaţi de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la hormonii tropi.
 Rolul: stimulează secreţia hormonilor periferici.
 Structura: sunt proteinopeptidici
 Reglarea: H hipotalamusului prin retrocontrol
 Mecanismul de acţiune: membrano intracelular
 Clasificare:
 Grupa corticotropinelor (POMC):ACTH,MSH,endorfine
 H somatomamotropi: GH, PRL
 H glicoproteici; TSH,FSH,LH
Grupa corticotropinelor
 Prin scidari repetate sub actiunea unor peptidaze rezulta:
ACTH
Reglarea: CRH+;
Rolul:
1. controlează dezvoltarea
cortexului adrenalelor şi sinteza
de steroizi (glucocorticoizi)
2. Activează transformarea Col
în pregnenalonă
În ţesuturile
extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul
adipos
2. Facilitează captarea glucozei
şi AA în muschi
3.Stimulează secreţia de
insulină
Familia H somatomamotropi 1
STH (GH)
Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de transport- GH-BP
şi îşi exercită efectul prin intermediul somatomedinelor (SM- IGF1 şi
IGF2), factori de creştere de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors)
Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi ţesuturilor
moi
Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
 Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi încetineşte
degradarea lor
 Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea utilizării
periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza
 Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg de rezervă,
creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
 Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P, Mg
Efectele H de crestere GH/STH
Anabolic proteic
Măreşte c% P şi Ca
Diabetogen
Boli:
 Nanism
 Gigantism
 Acromegalie
NANISM Hipofizar

 Dacă, în copilărie, se
produce o hiposecreţie
de hormon, organismul
se opreşte din creştere
şi rămâne la înălţimea
de 0,80- 1,20 m (nanism
hipofizar).
Gigantism
 Datorită hipersecreţiei de
hormon la copil, organismul
creşte exagerat şi se ajunge
la gigantism (2,50m), Fără
disproporţii scheletice cu
dezvoltare corespunzătoare
a ţesuturilor moi
 Aşa se explică apariţia unor
giganţi, în adevăratul sens al
cuvântului, în baschetul
mondial.
ACROMEGALIE
 Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
 Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mîini şi picioare late,
arcade sprîncenoase proeminente, piramida
nasală masivă, mandibula proiectată anterior,
toracele cu aspect de dublă cocoasă, cifoză
toracică şi ştergerea lordozei lombare.
 Proliferarea ţesutului conjunctiv, proliferarea
cartilajului articular
 Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină;
AGL, cetogenezei, glicemiei
Familia H somatomamotropi 2
Prolactina (PRL)
Reglarea: hipotalamus
 Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale, hipoglicemia,
starea de stres, efort fizic, graviditatea
 Inhibitori – dopamina
Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi
întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h placentar
somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
H hipofizari glicoproteici
 Structură: au structură dimerică αβ
 Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi),
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de Arg
 Subunitatea β - diferă de la un H la altul: pentru LH
şi FSH – 115AA; TSH – 110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
 Subunitatea β – posedă activitate biologică, dar
capacitatea de fixare cu R – aparţine dimerului αβ
TSH
 Reglarea: hipotalamus; T3 şi T4; secreţia e inhibată de
somatostatină
 Sinteza: in hipofiza ant. sub act TRH
 Mecanism actiune: AMPciclic
 Rolul:
 acţionează asupra glandei tiroide – stimulează secreţia T3 şi T4
 Creste captarea IC a iodului
 Creste iodarea tireoglobulinei si formarea T3 si T4
 Creste scidarea tireoglobulinei iodate=>eliberare T3,T
Gonadotropinele

 FSH
 LH
FSH
 Femeie: stimulează dezvoltarea foliculilor
ovarieni, mediază eliberarea de estrogeni indusă
de LH
 Bărbat: stimulează spermatogeneza, stimulează
sinteza de proteină transportoare de testosteron
în celulele Sertoli
LH
 Femeie: iniţiază
ovulaţia, stimulează
sinteza de estrogeni
şi progesteron
 Bărbat: stimulează
sinteza de testosteron
NEUROHIPOFIZA

Practic neurohipofiza nu sintetizeaza hormoni, doar


secreta H sintetizati in hipotalamus
H neurohipofizari

1. Vasopresina
2. Oxitocina
Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V- în nucleul
supraoptic, O – în nucleul paraventricular sub forma unor
precursori
H cu neurofizina specifică sunt transportaţi în lungul
axonilor şi depozitaţi în terminaţiile nervoase din
neurohipofiză
Vasopresina
 Acţionează asupra epiteliului tubilor contorţi distali şi colectori ai rinichilor -
crescînd fluxul transcelular de H2O din lumen în fluidul extracelular - creşte
permeabilitatea pentru apă ->conservarea apei şi eliminarea unei urini
hiperosmotice.
 provoacă contracţia vaselor de tip muscular=> creste TA
 În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă afecţiunea diabetul insipid.
 Cauze: lezarea sistemului supraoptic ( traumatisme craniene, tumori,
infecţii ) - scăderea secreţiei de vasopresină sau hormon antidiuretic
( ADH )
 clinic :
 poliurie hipoosmolară; Se elimină de la 4 pînă 10 litre de urină în 24h
 polidipsie compensatoare (prin stimularea centrului setei).
 deshidratare
 Preparatele de vasopresină lichidează simptomele afecţiunii.
Oxitocina
 Stimulează secreţia, contracţia celulelor
mioepiteliale, ce înconjoară alveolele mamare
 Acţiune contractilă asupra musculaturii netede
din uter
 Stimulată de estrogeni
 Progesterona – inhibă receptivitatea uterului la
oxitocină
Tiroida
Tiroida influenţează creşterea
organismului, dezvoltarea şi
funcţionarea sistemului nervos.
Hormonul său conţine iod, introdus
în organism prin alimente şi apă.
Singurul tesut care poate acumula
iod prin internmediul unei pompe
specifice.
Hormonii tiroidieni
Sunt derivaţi ai AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
Conversia periferica a h. T4

5’-Deiodurazei
T3 5’-Deiodurazei

T4 T2
5-Deiodurazei

5-Deiodurazei

rT3
Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – GP compusă din 4 subunităţi, codificate de
diverse ARNm.
 La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc glicozilarea TG – necesară
pentru formarea structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
 După sinteză catenele se împachetează şi secretate în coloid.
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
I pătrunde în organism sub formă de ioni de iodură (alimente, apă, sare de
bucătărie)
Captarea din plasmă se realizează prin 2 mecanisme active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din plasmă şi îl transferă în
citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în spaţiul coloidal
3. Organificarea iodului:
-oxidarea iodului ( tireoperoxidazei) şi iodurarea unor resturi tirozil din
tireoglobulină=>se obţin mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei):
MIT+DIT=T3 DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
Transportul:
A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75% B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
2. Prealbumina -15% T1/2 T3= 2 zile
3. Albumina – 10% T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:

1.Sinteza Tireoglobulinei
2. Captarea Ionilor
Membrana bazală
de iodură din plasmă
3.Organificarea Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea Iodtironinelor
6.Secreţia prin
endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
Actiune farmacodinamica
 sunt indispensabili cresterii si dezvoltarii SNC
 Celulele ţintă se află
 În toate organele – prioritar în

Efecte metabolice
- favorizeaza utilizarea periferica de glucoza,
glicogenoliza hepatica si musculara, cresc
glicemia
- stimuleaza lipoliza, scad concentratia de
trigliceride si colesterol
- stimuleaza sinteza proteica
- cresc termogeneza
 pe inima: tahicardie, cresc debitul sistolic si
consumul de oxigen
 pe rinichi: cresc diureza si filtrarea glomerulara
 pe SNC: dezvolta SNC si accentueaza reflexele
osteo-tendinoase
- activeaza cresterea osoasa si musculara
Reglarea secreţiei
 Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
 mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
 Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H
tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
Hipertiroidism
Hipersecreţia tiroidei duce la boala lui Basedow (boala
Graves-Basedow):
scăderea în greutate - intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase
atrofia musculară - intensificarea catabolismului proteinelor
(BA negativ) – apare incapacitatea muşchiului de a fosforila
creatina, eliberarea E lisosomale musculare. Defectul de
fosforilare explică slăbiciunea şi oboseala musculară
Modificările tegumentelor, pielii: pielea – catifelată, caldă,
transpirată (datorată vasodilataţiei cutanate şi termogenezei
indusă de HT).
creşte t corpului - decuplarea FO
Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor extraoculari
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În
consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii
LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat
Hipotiroidism
 În unele regiuni, în care apa este săracă în iod, tiroida
locuitorilor creşte în volum formând guşa.
 Deficitul congenital de HT - cretinism
 Deficitul secreţiei HT la adulţi - mixidem
 Clinic opus hipertiroidiei
Glanda suprarenala
Corticosuprarenala
 Glucocorticoizi- Cortizol

 Mineralocorticoizi -Aldosteron
 Sexosteroizi-DHEA,
Androstendiona (Precursori ai
androgenilor
Medulosuprarenala:
Catecolaminele
 Adrenalina (epinefrina)
 noradrenalina (norepinefrina)
Metabolismul şi excreţia

 Transformarea steroizilor corticosuprarenali are loc


în ficat, apoi eliminaţi cu urina în 90%.
 Aldosteronul sub formă de tetra- şi
hexahidroaldosteron.
 Cortizolul eliminat la nivel renal ->17
hidroxicortico-steroizi (17OHCS).
 Androgenii eliminaţi cu urina ca 17 ketosteroizi(17-
KS: androsteron, etiocolanolon, DHEAS–sulfat).
MINERALOCORTICOIZI
Efectele ALDOSTERONULUI
Acţiuni principale:
-menţinerea echilibrului hidro-electrolitic,
- controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+
Rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving hormone).
Lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2 săptămâni.
Efecte:
1. la nivel renal
2. Extrarenal
3. muşchi şi nervi
Efecte:
1.la nivel renal
 ↑Reabsorbţia de Na+,apă,Cl-şi HCO3-
 ↑excretia de K+,de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+
Astfel ALDO intervine în menţinerea :
 TA, volemiei, echilibrului hidro-
electrolitic; echilibrul acido-bazic
2.Extrarenal
 cresc transport electroliţi prin celule
epiteliale de la nivelul intestinului,
gl.salivare, gl. Sudoripare
3.muşchi şi nervi
 ↑activitatea pompei Na+/K+
 ↓Na+IC şi ↑K+IC
Mecanism: induce trascrierea genei pentru o
proteină canal de Na+ în mb. apicală
Reglarea secreţiei de ALDOSTERON
↑[K+]plasmatic  ↑secreţia ALDO
↑excreţia K+
↓[Na+]
plasmatic↑secreţiaALDO↑reabsorbţiaNa+
 ex.: diareea severă, transpiraţii intense,
aport ↓Na+
Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
 Activarea sistemului renin-angiotensin ca
rezultat al hipovolemiei conduce la formarea
angiotensinei II, care stimulează secreţia de
aldosteron şi produce vasoconstricţie arterială
 ↑eliberării de ALDOeste stimulată Ag. II şi Ag.
III
 inhibarea SRAA: ALDO + ANP feedback
negativ
HOW ADH
CONSERVES BODY
WATER
RENIN-ANGIOTENSIN
MECHANISM
HIPOALDOSTERONISM (BOALA ADDISON)
 Acuze: oboseală, apetit scăzut, greaţă, vomă,
diaree sau, mai rar, constipaţii, pierdere în
greutatea corporală, dureri musculare,
abdominale, hiperpigmentarea pielii, scăderea
potenţei, abateri a ciclului menstrual etc..
 Aspectul bolnavului. scădere în pondere, facies
suferind, vorbire şi mişcări lente.
 Pielea subţire, rece, uscată, aspect senil,
hiperpigmentată cafenie, sau brun-închisă sau
gri
 Pete hiperpigmentate, în special, pe faţă şi
mâini, uneori vitiligo (etiologia autoimună a
bolii).
 1503-0550x0475[1].jpg  plate3[1].jpg

 charles[1].jpg
HIPERALDOSTERONISM

(BOALA CONN)
 Poliurie
 Polidipsie
 Fatigabilitate, oboseala
 Migrene
 Dureri musculare
 Paralizie temporara
 Parestezii
 Palpitatii
 hipertensiune
GLUCOCORTICOIZII
Mecanism de acţiune
 Transport: în sânge circulă legaţi de proteine
(transcortina-70%; serumalbumina-15%)
 T1/2=1,5-2 ore
 Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei legături de la
C4; a grupării cetonice de la C3 şi conjugaţi cu acid
glucuronic
Efecte metabolice ale GC
-Sunt hormoni catabolizanţi-
a)Metabolismul proteic: c) Metabolismul lipidic: +lipoliza:
 ↑catabolismul proteic Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
 ↓anabolismul proteic  ↑cetogeneza hepatică
b) Metabolismul glucidic: efect  Lipoliza însoţită de ↑depunerii
hiperglicemiant lipidelor în alte zone:
 ↓ utilizarea IC (mm,tes adipos) a  lipoliză pe membre; depunere pe
glucozei (↓ afinitatea receptorilor faţă(“faţă de lună plină”), torace,
pentru insulină) => ↑glicemia
abdomen
 ↑ insulinei
d) Imunosupresor:
 ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină
(în special m şi adipocit) =>DZ  scade nr. limfocite
secundar (adrenal)  inhiba sinteza proteinelor inflam.
 Stimuleaza GNG hepatica  stim sinteza proteinelor proinflam.
Controlul
secretiei
cortizolului

• Stimuli externi
(mediu)
• Hipotalamus
• Adenohipofiza
• Cortex adrenal
• Tesut
MECANISM DE ACTIUNE ANTIINFLAMATOR

CORTICOSTEROIZI fosfolipide
membranare

LIPOCORTINA INHIBA FOSFO LI PAZA A2

ACID ARAHIDONIC
Tulburari ale secretiei cortizolului
 HIPERSECRETIE (Sindrom Cushing)
 exces de producţie de ACTH:
 Ex. tumoră hipofizară secretantă de ACTH sau producţie
"ectopică" de ACTH
 tumoră de CSR
 HIPOSECRETIE - Insuficienta CSR
 Primara:(ACTH crescut, cortizol scazut) (Boala Addison)
 oboseala, hiperpigmentatie (dat ACTH), scadere G, hipoTA,
hipoglicemie
 atrofie SR autoimuna, neoplazii
 Secundara: ACTH, cortizol scazute
 Fara hiperpigmentare, in rest la fel
Sindr.cushing
ANDROGENII
 La copii, inclusiv fete iniţiază,
stimulează pubertatea
 La femeIe, stimulează
pilozitatea axilo-pubiană,
libidoul, fiind şi o sursă de
estrogeni după aromatizarea
din ţesutul adipos.
 La bărbat au rol secundar de
menţinere a caracterelor
secundare, şi a
comportamentului sexual,
comparativ cu cei testiculari.
Hormonii sexuali masculini
1) Sintetizaţi în celulele interstitiale (Leydig) din testicul
 Tipuri: testosterona (T) şi dihidrotestosterona
(DHT) (DHT este un metabolit mai activ biologic
decit T, se formează în ţţ ţintă – prostată, piele,
org. genitale externe- din testosterona circulantă
sub acţiunea enzimei 5α reductază)
 DHTsg : Tsg =1: 10
 Efectul anabolic a testosteronului este cu
mult mai mare decît al estrogenilor asigură creşterea părului pe
faţă şi corp, formarea timbrului vocei de bărbat
2) Sintetizaţi în CSR
Tipuri: DHEA (dehidroepiandrosterona), androstendiona
(care în testicul este intremediar în sinteza testosteronei)
Hormonii sexuali feminini
 estrogenii: estradiol, estriol, estronă
 gestageni: progesterona
 sintetizaţi în cant. mari în ovare şi în cant. mici în CSR, testicul,
ficat, piele prin aromatizarea androgenilor
 Nu se depozitează în ovare
 Estrogenii transportaţi de sex-hormon-binding globulin SHBG, iar
progeterona de transcortină
 Estrogenii degradaţi la estriol care se elimiă prin bilă ca sufo- şi
glucuronoconjugaţi, iar progesterona degradată la pregnandiol,
elimnat pe cale urinară sub formă de glucuronoconjugat
 Estrogenii asigură decurgerea următoarelor pocese:
 dezvoltarea organelor sferei genitale.
 dezvoltarea caracterilor secundare (dezvoltarea cartilajelor
laringenului, formarea timbrului vocii, dezvoltarea glandelor
mamare).
 apariţia instinctul sexual.
 desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere.
Contracepţia hormonală
Contracepţia hormonală feminină
reprezintă modalitatea de prevenire a
sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi,
administraţi oral, parenteral, vaginal sau
prin implant intradermic.
Se bazează pe folosirea unor preparate
hormonale, estrogeni şi progestative,
diferite de hormonii naturali
Clasificare:
I. După compoziţia chimică:
 Estroprogestative:
- normodozate: monofazice, bifazice;
- minidozate: monofazice, bifazice;
- secvenţiale.
 Progestative:
- macrodozate;
- microdozate;
- cu acţiune retard;
- asociate cu alte mijloace contraceptive
II. După modul de administrare:
- contraceptive orale: - estroprogestative;
- progestative.
- contraceptive injectabile: - combinate;
- numai cu progesteron;
- implante subdermice - Norplant
- inel vaginal cu progesteron
- dispozitive intrauterine (DIU) asociate cu contraceptive hormonale.
Utilizări terapeutice
 - prevenirea unei sarcini nedorite ;
 - tratamentul: dismenoreei, menometroragiilor
disfuncţionale, fibromatozei uterine, endometriozei şi
chistului de ovar.
 Efecte adverse:
 - sângerări de privaţie
 - greţuri, ameţeli ;
 - cefalee ;
 - senzaţie de tensiune mamară.
 Acestea sunt frecvente în timpul primelor 3 cicluri şi nu
trebuie să constituie un motiv de întrerupere a administrării
pentru că de obicei dispar.
 Alte efecte secundare : creştere în greutate, retenţie hidrică.
Principii de administrare:
 1. Sunt disponibile sub formă de folii cu:
 - 21 cpr, se administreză câte 1 cpr/zi timp de 21
zile, urmând apoi o pauză de 7 zile înainte de
începerea unei noi folii.
 - 28 cpr, se administrează câte 1 cpr/zi cu
conţinut hormonal, apoi 7 zile câte un cpr
placebo.
contraindicaţii
 permanente: tulburări
tromboembolitice venoase, afecţiuni

 
cerebro-vasculare sau coronariene,
afecţiuni cardiace valvulare, HTA
moderată sau severă, migrenă focală,
diabet zaharat cu complicaţii vasculare,
ciroza hepatică, neoplasm mamar;
                                                              
 - temporare: sarcină cunoscută sau
suspectată, alăptare, sângerări genitale
de cauză nediagnosticată, suspiciune
neoplasm mamar.
 Reprezentanţi: Cilest, Logest, Marvelon
b. Progestative orale

 Sunt contraceptive hormonale orale care


conţin doar progesteron, într-o doză mai mică
decât contraceptivele combinate (30 – 60
micrograme). Progesteronii fac parte din
grupul noretisteron sau levonogestrel.
 Observaţie : Eficacitatea lor este
simţitor mai mică decât a
contraceptivelor combinate, în special
la femeile tinere. La femeile peste 35
de ani, eficacitatea este similară cu
cea a pilulelor combinate.
 Reprezentanţi:
 - microdozate: Orgametril, Norluten ;
 - macrodozate: Neogest, Micronor
Contraceptive injectabile
 a. Contraceptive injectabile combinate
 Conţin un estrogen cu acţiune scurtă şi un
progesteron cu acţiune lungă.
 Efecte adverse:
 - modificarea ciclurilor menstruale,
creştere în greutate, cefalee.
 Principii de administrare:
 Se administrează 1 fiolă/lună, preparatul
fiind eliberat lent de la locul injecţiei, timp
de 28 de zile.
 Reprezentanţi: Cyclofem, Mesigyna
Implantele subdermice
 Constituie o metodă contraceptivă bazată pe o doză mică de progestagen,
deosebit de sigură, cu o durată lungă de acţiune şi reversibilă.
 Principii de administrare:
 1. Sistemul constă în 6 capsule moi de silastic(cauciuc siliconic), având 2,4mm
diametru, 34mmm lungime şi conţinând 36 mg levonorgestrel;
 2. Capsulele se inseră subdermic, în zona superioară a braţului sau antebraţului,
printr-o procedură chirurgicală minoră, efectuată sub anestezie locală;
 3. Protecţia faţă de sarcină se instalează la 24 de ore de la inserţie şi durează
aproximativ 5 ani; fertilitatea se redobândeşte aproape imediat după ce se scot
capsulele.
 Efectele adverse :
 - cele mai frecvente sunt tulburările ciclului menstrual şi cefaleea.
Dispozitive intrauterine
(DIU)
 - DIU care eliberează levonorgestrel, având
viteză de eliberare iniţială 20 micrograme/24
ore; conţine 52 mg progestagen şi conferă
protecţie faţă de sarcină pe o durată de 5 ani.
Hormonii MSR
CATECOLAMINELE:
 Adrenalina
 Noradrenalina
Biosinteza
• dervati ai tirozinei
• Transformarea are loc in celulele
cromafine din MSR

Tirozina-(tirozin hidroxilaza)->DOPA
DOPA-(DOPA-decarboxilaza)->Dopamina
Dopamina-(Dopamin-hidroxilaza)->NA
NA-(feniletanolamina-N-metiltransferaza)-
>Adrenalina
Metabolizarea are loc

 de 2 sisteme enzimatice:
 Catecol-O-metiltransferazei (COMT)- metanefrina şi
normetanefrina
 MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
(VAL = 1-7 mg/ml)
Confera informaţii despre funcţia MSR
 Catabolismul are loc mai ales la nivel hepatic
Degradarea catecolaminelor

Epinefrina COMT + MAO


Acid vanilmandelic
Norepinefrina
(3-metoxi-4hidroxi-mandelic)

COMT + MAO
Dopamina Acid homovanilic

Catecol-O-metiltransferazei (COMT)- metanefrina şi normetanefrina


MAO - acid vanilmandelic eliminat renal (VAL = 1-7 mg/ml)
Confera informaţii despre funcţia MSR
Catabolismul are loc mai ales la nivel hepatic
Recaptarea neuronala a catecolaminelor din fanta sinaptica, iar pt catecolaminele
circulante captarea lor se face in ficat, rinichi si degradarea lor tot la acest nivel si va
determina stingerea rapida a semnalului hormonal (t1/2 10-30 sec).
Cocaina se leaga de receptorii dopaminei şi blochează recapatarea ei, iar dopamina
continua sa stimuleze receptorii neuronilor postsinaptici.
α1-receptorii adrenergici
Efecte:
1. contracţia musculaturii netede
(vase, uter, pupilă (muşchi radiari), m
fir par)
2. celule hepatice ↑Glicemia
Mecanism de acţiune: α1receptorii
sunt cuplaţi cu Proteina Gq activarea
fosfolipazei C (PLC) care transformă
IP2 în: inozitol-1,4,5-trisfosfat(IP3)
 creşterea Ca++ citosolic prin
mobilizarea lui din RE
 diacilglicerol(DAG) stimulează
protein kinazaC (PKC) determină
fosforilarea proteinlor ţintă
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA şi A
α1-blocant: PRAZOSIN alfa
α2-receptorii adrenergici
Efecte:
 Contracţia musculaturii netede:
vase, intestin
 pe glandele sudoripare
↑transudaţia
 inhibă eliminarea de renină şi
insulină
Mecanism de acţiune: α2 receptorii
sunt cuplaţi cu Proteina Gi inhibă
adenilciclaza ↓AMPc intracelular
 efecte opuse β receptorilor (↑AMPc
intracelular).
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA şi A
α2-blocant: YOHIMBIN
β1-receptorii adrenergici
Efecte:
 predomină în miocard -> creste
vit si forta de contractie
 Hepatocit glicogenoliza +
neoglucogeneza ↑Glicemia
 ţesut adipos ↑lipoliza
Mecanism de acţiune: β1 rec sunt
cuplaţi cu Proteina Gs si stimulează
adenilatciclaza cu ↑AMPc.
 au afinitate pentru ambele
catecolamine NA + A
 β1-blocant: METOPROLOL
 β-blocant neselectiv:
PROPRANOLOL
β2-receptorii adrenergici
 Efecte: predomină în
musculatura netedă - relaxare
 vase coronare, din muşchi
scheletici, cerebrale VD
 Bronhiole -BD
 uter
 intestin
 Mecanism de acţiune: β2
receptorii sunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenil
ciclaza cu ↑AMPc.
 au afinitate mare pentru A, în
timp ce NA se leagă foarte slab
 β2-blocant: BUTOXAMINA
β3-rec.adrenergici

 recent caracterizaţi
 localizaţi în ţesutul adipos
(în special în ţesutul adipos
brun)
 Efecte: termogenic, anti-
obezitate, antidiabetic.
 au afinitate mare pentru
NA, în timp ce A se leagă
foarte slab (opus β2-
receptorilor).
Efecte A si NA
A – dilatarea vaselor
 Creşterea consumului de O şi a producţiei de
căldură
 în muşchii scheletici – activează glicogenoliza; în
ficat – creşte glicogenoliza şi glucogeoneza; în
ţesut adipos – cresc lipoliza
 Creează o situaţie pasivă de tensionare
NA- provoacă constricţia vaselor
Pancreasul
Numele Product % of islet Function
celulelor cells

Celule beta INSULINA 50-80% Scad Glicemia

Celule alfa GLUCAGON 15-25% cresc Glicemia

Celule delta SOMATOSTATINA 3-10% Inhiba secreţia de


I,G, STH, HCL,
gastrină

Celule PP Polipeptidul 1% Cresc secreţia de I,


pancreatic pepsină, HCL
Insulina
 Structura: 51
AA
 Lanţul A-
21 AA
 Lanţul B – 30
AA
Proinsulin C peptide
O endopeptidază
Ca2+-dependentă
Insulina
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A

PC3
Lanţul B
Biosinteza
1- ARNm este tradus pe ribosomii RE
într-un precursor proteic:
preprohormon.
Elongarea precursorului cu capătul (N-
term) se fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.
3- Prohormonul este transferat spre
aparatul Golgi.
4- Apoi este transportat în veziculele
secretante ce conţin proteaze.

5- La stimularea celulei endocrine,


veziculele secretorii eliberează
conţinutul lor în spaţiul extracelular
prin mecanismul de exocitoză.
6- Hormonii difuzează spre lumenul
vaselor sanguine pentru a fi
transportate spre celulele ţintă.
Hormoni hidrosolubili
Insulina
Un caz particular este receptorul pentru insulină
-o glicoproteină membranară, un heterotetramer
(22) alcătuit din două catene polipeptidice 
situate în spaţiul extracelular şi două catene 
transmembranare, legate între ele prin trei punţi
disulfurice. Domeniul tirozin-kinazic este situat
pe catenele , în partea lor citosolică,
carboxiterminală.
Legarea insulinei la receptor determină apariţia
unei funcţii tirozin-kinazice a receptorului activat,
care va cataliza astfel fosforilarea resturilor de
tirozină din proteinele ţintă. Receptorul activat
are şi funcţie autofosforilantă, fosforilând pe
seama ATP câte două resturi tirozinice din
domeniul tirozinkinazic al fiecărei catene .
Această autofosforilare creşte capacitatea
receptorului de a fosforila resturile tirozinkinazice
de proteine ţintă. O consecinţă deosebită a
autofosforilării este aceea că activitatea
tirozinkinazică a receptorului se păstrează chiar
dacă insulina disociază de receptor.
Reglarea secreţiei Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici .
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică





 Glicemia Celulele
 beta –  secreţia de insulină

Gastrina  –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
Reglarea secretiei de insulina
1. [Glicemia]-feedback
 Creste glicemia->creste Insulina
 Rapid:creste eliberarea I depozitata in celulele B
 In timp:creste sinteza I in celulele B
 Scade Glicemia->scade I

2. Hormonii gastrointestinali:gastrina, secretina->cresc Insulina


 Ex TTGO:administram Glucoza oral=>creste insulina prin cresterea secretiei cel B si prin
stimularea hormonilor GI
3. Alte glucide:fructoza creste I; galacotza, xiloza nu
4. AA (Arg, Lys)->creste I->creste trecerea IC a aa
5. Corpii cetonici cresc Insulina
6. Hormonii hiperglicemianti: GH, T3
7. Hormonii pancreatici:----------------
Metabolismul Insulinei
 Se secretă in circulaţia portală
► 50% se degradează în ficat
► 50% se degradază în alte ţesuturi şi
rinichi
► Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
► T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
Degradarea de insulină

Ficat Muşchi şi alte ţesuturi


Rinichi
Adipocite, limfocite
50% 50%
din insulina de insulină Nu se degradează
portală extracelular
periferică
50% de la proinsulină
70% de peptida C
Enzima ce degradează Insulina (IDE):Insulinaza
Mecanismul de acţiune al
Insulinei:
R a– suprafaţa externă:
a subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
b subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate reglînd activitatea
subunităţiib GLUT4

autofosforilarea b PO4
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

 activitatea tyr
kinazică
fosforilarea altor Translocarea transportorului de
substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică
activarea fosfo- inositol
3-kinazelor
Transmiterea semnalului de către
Insulină
Insulin se fixează la a Insulin
subunitate reglînd activitatea
GLUT4
subunităţii b PO4
autofosforilarea b
subunităţii IRS-1 e.g.
+ ATP IRS-1PO4 expresia

 activitatea tyr GLUT


MAPK MAPKPO4 proteinei
kinazelor +
fosforilarea altor ATP Reglarea
substrate transcripţiei

Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
Signalul transmis de receptorul
Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4

autofosforilarea b PO4
subunităţii IRS-1
IRS-1PO4 Depositul de
+ ATP
+
Glicogen
 activitatea tyr
kinazelor

protein
fosfatazei-1
fosforilarea altor
substrate +
glycogen  -
fosforilaza
sintazei
kinazelor
fosforilarea MAP -
kinazelor fosforilaze
Nivelul normal de Insulină
 Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
 Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml
 Insulina Postprandială : la 90 µU/ml

120
Masa
Glucosa,

U/ml
100
80
60

Insulina,
mg/dl

80
40
Basal 20

Minutes 0 30 60 90 120
Deficienţa de Insulină duce la:
 Hiperglicemia
 Subutilizare de glucoză
 Supraproducţie de glucoză
 Se activează lipoliza
 Se instalează acidoză - Creşte conversia AG la corpi
cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi b-hidroxibutiric)
 Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a LDL;
decreşte HDL
 Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
 Depleţia de K+ intracelular şi circular
Glucagonul –H hiperglicemiant
 50% din glucagon este degradat la pasajul prin ficat.
 Demi-viaţa (t1/2) = 3 min
 Reglarea este dependenta de starea de nutritie si de secretia de insulina
1. Glicemia
 Scade G=>creste glucagonul=>mentine G in efortul sever si infometare
 Creste G=>scade glucagonul
2. Beta rec=>cresc glucagonul=>creste glicemia
3. Aport proteine si aa=>cresc glucagonul=>stim gluconeogeneza
4. Inanitia creste glucagonul
5. H pancreatici: Somatostatina+Insulina=>scad glucagonul
6. H gastrointestinali: gastrina stimuleaza secretia de glucagon
Reglarea secreţiei de glucagon
Amino Acizii  Activitatea SN simpatic

  Activitatea SN parasimpatic
 Glicemie 


Celule
 Glicemie  alfa  secreţia de glucagon
– 0,1 ng/ml
 –
Somatostatina
CCK
Insulina Celulele delta
Celulele beta
CCK : colecistochinina
Glucagon Insulină


Glicogen sintaza
Forma
Glucozo 1-P Glicogen de
stocare
Eliberare
a glucozei
de
glucoză Fosforilaza

Glucagon Insulină
Glucagon Insulină


Glucokinaza/hexokinaza

Glucose Glucose 6-P


Eliberare utilizare
de de
glucoză Glucozo-6-fosfataza
– glucoză

Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a
glucagonului
la nivel de ficat
3. Somatostatina : hormon hiperglicemiant
 peptidă de 14 aa
 Posedă acţiune paracrină inhibitorie asupra
secreţiei de hormoni hipofizari, pancreatici şi a
sistemului gastro-intestinal
4. Polipeptidul pancreatic
 Produs de celule PP mai abundente la capul
pancreasului
 Secreţia creşte după masă, dar nu seamănă a fi
implicat în metabolismul glucidelor.
 Controlează funcţionarea sistemului gastro-
intestinal, ca secreţia exocrină a pancreasului şi
elimenarea veziculei biliare.
5. Amilina sau IAPP
Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, este secretat cu insulina.

Depuneri amiloide distrug arhitectura normală a însulelor

hiperglicemia favorizează formation IAPP

Rolul fiziologic normal puţin cunoscut