OBIECTIVELE

► Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în

organism.
► Clasificarea hormonilor.
► Sinteza, stocarea şi metabolizarea hormonilor:
► Mecanismele de reglare a sintezei, excreţiei şi acţiunii hormonilor:
► Structura receptorilor membranari şi nucleari.
► Mecanismele de acţiune ale hormonilor:
► a) mecanismul membrano-intracelular. Rolul mesagerilor secunzi:
AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu, diacilglicerolul şi
inozitoltrifosfatul.
► b) mecanismul citozolic.
► 7. Hormonii hipotalamusului: liberinele şi statinele. Reglarea
secreţiei lor.
► Hormonii adenohipofizari:
► Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectul biologic, reglarea
secreţiei şi dereglarea ei. Folosirea în practică.
► Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) şi
oxitocina. Mecanismul de acţiune, efecte biologice. Diabetul insipid.
 Definiţia hormonilor
(etimologic „a pune în mişcare”)
1) Definiţia clasică (Starling şi Bayliss, 1904):
Compus chimic elaborat de o celulă sau un grup de
celule specializate (celule endocrine), secretat în
sange şi transportat prin sistemul circulator la o
celulă ţintă, care răspunde printr-o modificare a
funcţiei sale

DIFERITE ŢESUTURI (ORGANE) PRODUC

ŞI SECRETĂ HORMONI CARE POT
INFLUENŢA FUNCŢIILE ALTEI CELULE!
Ex. inima, rinichii, ţesutul adipos
 Clasificarea hormonilor
• După sediul sintezei şi acţiunii
1) Hormoni endocrini- ajung de la celula producătoare la celula
ţintă prin sînge

2) Hormoni paracrini- acţionează pe celule învecinate celulei

ţintă fără a ajunge în circulaţia sangvină

3) Hormoni autocrini- secretaţi de o celulă în spaţiul extracelular

şi acţionează ca moleule semnal pentru celula care i-a produs
(celula secretoare şi celula ţintă sunt identice)

OBS. Un hormon poate acţiona endocrin faţă de un ţesut şi paracrin

faţă de altul ex. somatostatina
 Caracteristica generală:

1. Activitate biologică mare: în

concentraţii foarte mici de ordinul 10-6
– 10-9 M/l au efecte puternice, video!!
2. acţiune la distanţă (hormonii
endocrini) – sunt sintetizate în
glandele endocrine, dar acţionează
asupra ţesuturilor ţintă;
3. posedă specificitate înaltă de acţiune;
 Secreția poate fi controlată de sistemul
nervos
 Clasificarea hormonilor
• După natura chimică
1) derivaţi din aminoacizi (Tyr-dopamina, catecolaminele,
hh. tiroidieni şi Trp- melatonina)

2) peptide şi proteine mici (sub 200 aa): GnRH, TRH,

vasopresina, ocitocina, PTH, leptina etc.

3) glicoproteine mari: insulina, TSH, LH, FSH, eritropoetina

4) derivaţi dintr-un nucleu steroidic (hh. steroizi):

glucocorticoizi, mineralocorticoizi, sexuali

5) derivaţi vitaminici: retinoizii, calcitriol (pseudosteroizi)

6) derivaţi din acidul arahidonic: prostaglandine,

tromboxani, leucotriene, lipoxine
 Clasificarea hormonilor
• După solubilitate
1) hormoni liposolubili (steroizi,
pseudosteroizi, tiroidieni, retinoizi)

2) hormoni hidrosolubili (catecolamine,

peptide, proteine)
 Hh. liposolubili versus hh. hidrosolubili
hh. liposolubili
- au receptori intracelulari
(nucleari sau citoplasmatici)
- Nu necesită mesageri secunzi
- mec.: modulează exprimarea
genelor şi sinteza proteinelor
- exercită o reglare cantitativă a
concentraţiei de proteine
- acţiune mai lentă DE CE?
- stingerea semnalului hormonal
este lentă (ore)
- circulă transportaţi de proteine
hh. Hidrosolubili
- au receptori membranari
(la sup. celulelor)
- necesită mesageri secunzi
- mecanism: modulează
activitatea unor proteine
- exercită o reglare calitativă
( a activităţii proteinelor)
- acţiune mai rapidă
- stingerea semnalului
hormonal este rapidă (sec,
min)
- circulă liber în sînge
 Sinteza hormonilor proteinopeptidici

Ribosomi Pre-prohormon
proteine inactive

Clivarea secvenţei pre- în Pre-prohormonul---

Reticulul Endoplasmatic Prohormon

În aparatul Golji Prohormonul – hormon activ

Secretory Vesicles +fragment inactiv

Încorporarea hormonului
eliberarea în sânge a H
în granule secretorii
 Sinteza H. derivaţi din AA
 din Tyr - catecolaminele şi T3, T4
SINTEZA H. STEROIZI
SINTEZA H. STEROIZI
 STOCAREA HORMONILOR

1. Sub forma de precursor

Ex: glandele secretoare de hormoni steroidieni
(corticosuprarenala, ovare, testicule): granule de lipide cu colesterol

2. Extracelular
Ex: glanda tiroida: tiroglobulina (glicoproteina) extracelular, cu
molecule de hormon atasate; rolul foliculului

3. Intracelular
Metoda predominanta
Ex: medulosuprarenala;in granule intracelulare(100-400μm)
 Transportul H
 H proteinopeptidici şi catecolaminele (hidrosolubile) –
circulă în plasmă în stare liberă. Excepţie fac:
somatomedinele, corticoliberina şi hormonul de creştere.
 Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi) circulă
preponderent legaţi de proteine specifice (hormone-
binding-protein), ce au specificitate înaltă: TBG
(thyroxine- binding globulin); CBG sau transcortina –
leagă cortizolul; SHBG (sex-hormone- binding globulin).
 Albumina – are afinitate mai mică de legare.
 Activitate biologică posedă Hormonul liber și nu cei
legați.
 TRANSPORTUL HORMONAL

Concentratie foarte mica

(de la 1pg/ml pana la cateva μg/ml)
Hidrosolubili – dizolvati in plasma, transportati de
la locul secretiei spre celulele tinta
ex: peptide si catecolamine
Liposolubili – legati de proteine plasmatice in
proportie > 90%
ex: steroizi si tiroidieni
 Reglarea secreţiei
endocrine
• Bioritmuri: ex. secreţie maximă de cortizol
înainte de trezire, privarea de somn produce o
uşoară rezistenţă la insulină şi HTA
• Reglarea nervoasă (neurogenă)- transductori
neuroendocrini - transfomă infomaţia
nervoasă în mesaj hormonal
• Reglarea de tip feed-back (-) sau mai rar (+)
• Reglarea umorală (ex. ↑Glucoza plasmatică →
↑insulina; ↓Ca⁺⁺ plasmatic→
↑Parathormonul)
 Bioritmurile H
 sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub
acţiunea factorilor de mediu
 Deosebim:
1. Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul
minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2. Circadiene (24 ore) – cortizol
3. Circatrigintane – repetate la 28-30 zile
(ovulaţia)
 Reglarea neurogenă
 Este asigurată de “ traductori neuroendocrini”
– ex. Controlul nervos al secreției unor
hormoni hipotalamici, a hormonolor
medulosuprarenalei, pinealei (epifizei) şi
pancreasului endocrin.
 Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin
modificarea sensibilităţii receptorilor în sens
negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificativ)
 Reglarea de tip feed-back (-) sau mai
rar (+)
1. Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate
prin intermediul adenohipofizei ce produce H
tropi
2. Nivelul plasmatic al H periferici variază în mod
invers cu cele ale tropinelor hipofizare
3. Relaţiile feed back între H periferici şi
adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin
intermediul H hipotalamici (stimulează sau
inhibă secreţia H tropi).
Tripla retroacţiune (feed-beack)

Controlul secreţiei H
•Ansa lungă: ↑hormonilor
din glanda ţintă
→↓secreţia RH şi ↓tropi
hipofizari
•Ansa scurtă: ↑hormonilor
tropi hipofizari →
↓secreţia RH
•Ansa ultrascurtă: ↑RH →
↓propria lor secreţie
 RECEPTORII HORMONALI
 Sensibilitatea unei celule la un mesaj
hormonal este determinată de prezenţa în
celulă a unor substanţe de natură proteică
capabile să recunoască, să lege un
hormon şi să iniţieze răspunsul celular,
denumite receptori (R).
 Receptorii pot fi localizaţi:
1. intracelular – pentru H liposolubili
2. extracelular – pentru H hidrosolubili
 H se leagă de R prin interacţiuni slabe,
necovalente, legarea este reversibilă
 Specificitatea interacţiunii H-R e asigurată de
complimentaritatea sterică a H şi a situsului de
legare de pe R
 Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie
Reglarea la nivel de receptor specific
tisular
 Receptorii hormonali se află în stare dinamică,
numărul de R este variabil în raport cu diverşi
factori
 numărul de R este reglat de nivelul H în sânge:

a. Nivelul ridicat prelungit al H în sânge determină

scăderea nr de R – desensibilizarea ţesuturilor la H
respectiv- down regulation) – insulina, glucagon,
STH
b. o concentraţie ridicată a H în sânge determină şi o
creştere a nr de R – up regulation - prolactina
 Mecanismele de acţiune
 Membrano-intracelular (hidrosolubili)
 Citozolic (liposolubili)
 Mecanismul de acţiune al hormonilor
hidrosolubili
• Receptorii (R)- GP oligomere, multidomeniale , membranare,
cu specificitate mare către hormoni
- AGONIST-compus care se leagă de R şi declaşează un
răspuns hormonal
- ANTAGONIST- compus care se leagă de R dar nu declaşează
un răspuns hormonal (blochează R)

• Familii de receptori de membrană

- Receptori cuplaţi cu proteinele G
- Receptori cuplaţi cu canale ionice
- Receptori tirozin kinazici (cu activitate enzimatică intrinsecă)
- Receptori serin kinazici
- Receptori pentru citokine cuplaţi cu kinaze (activitate
enzimatică extrinsecă)
 Proteinele G
• -pr membranare care leaga receptorul hh de sist generatore de
mes secunzi.

• Leagă nucleotide guaninice (GTP, GDP)

• Localizare: partea citosolică a mb

• Tipuri:
Gs- stimulează adenilat ciclaza (AC)-care transf ATP->AMPc
Gi- inhibă adenilat ciclaza (pt. α2, SS, angiotensina II)
Gq- stimulează fosfolipaza C (PLC)
Gt (transducina)- activează GMPc-fosfodiesteraza

• Alcătuire: complex heterotrimer αβγ

- Subunitatea α: leagă GTP/GDP
- Subunitatea β: inhibă activitatea subunităţii α
 Formele proteinei G
• Proteina G are două forme:
• Forma activă (α-GTP):
- α leagă GTP şi este disociată de βγ
(prezintă activitate GTP-hidrolazică-
autocatalitică)
• Forma inactivă (αβγ-GDP):
- Heterotrimerul leagă GDP
SISTEME EFECTOARE GENERATOARE DE
MESAGERI SECUNZI
• Mesagerii secunzi- poartă informaţia de la
mesagerul prim (hormonul) in interiorul celulei şi
modifică activitatea unor proteine intracelulare
• Tipuri:
1. Sistemul adenilat ciclazei
2. Sistemul guanilat ciclazei
3. Sistemul fosfolipazei C
4. Ca - calmodulină
 Protein Kinaza A (AMPc dep)
-Tetramer R2C2 inactiv
SISTEMUL subunitatea R = reglatoare
EFECTOR AL iar C = catalitica
ADENILAT -Legarea AMPc la R produce
CICLAZEI disocierea tetramerului, cu
eliberarea celor 2 subunităţi
catalitice active:
AMPc activează R2C2 + 4AMPc
PKA (sau se leagă 2C + 2 R(AMPc)2
de un HRE de pe -Catalizează fosforilări ale Ser
ADN) Thr din proteine
STINGEREA MESAJULUI
HORMONAL ÎN SISTEMU
ADENILAT CICLAZEI
au loc astfel:

1) PKA fosforilează R şi
îi inactivează
2) Fosfodiesteraza scade conc.
intracelulară de AMPc
3) Fosfoprotein fosfatazele
defosforilează Ser şi Thr din
proteine
 H ECF
R

Gs Protein Adenyl
Cyclase
ICF
Cell’s
ATP c AMP Response

Inactive c AMP dependant Active c AMP dependant

Protein Kinase Protein Kinase

Protein + ATP ADP + Protein PO4

 Sistemul fosfolipazei C
(Sistemul mesagerial secund tip C)
• Alcătuire: R, Prot Gq, PLC, protein kinaza C (DAG-
dep sau Ca2+-CAM dep), fosfoprotein-fosfataza
• Mesagerii secunzi: inozitol 1,4,5-trifosfat (IP3) şi
diacilglicerolul (DAG)
• Hormoni: CA via α1, ocitocina, GnRH, gastrina,
eicosanoide
Fosfolipaza C (PLC):
- enzimă membranară
- Activată de Gq
- Catalizează reacţia: PIP2 → IP3 + DAG
( unde fosfatidil inozitol 4,5-difosfatul sau PIP2 este un
fosfolipid membranar)
SISTEMUL FOSFOLIPAZEI C
IP3 e hidrosolubil, difuzează în citosol
unde prin deschiderea unor canale
ionice determină eliberarea Ca2+ din
RE în citoplasmă.

[Ca2+] cito: 10-7 pina la 10-6M

[Ca2+] extracelular: 10-3M

Calmodulina
– proteină 148 aa, ubicuitară
-Fixează 4 Ca2+/moleculă
-Complexul Ca2+CAM activează
PKC-Ca2+/CAM dep, pompa de Ca2+
din mb.
 H ECF
R
Phospholipase C
G Protein
PIP2 DAG + IP3

ICF
Active Inactive
Protein Kinase C Protein Kinase C
ER Ca++
Protein PO4 Protein

Cell’s Response Cell’s Response

 Sistemul guanilat ciclazei
• Alcătuire: R, Prot G, GC, protein kinaza GMPc-dep,
FDE (fosfodiesteraza), fosfoprotein-fosfataza
• Mesager secund: GMPc
• Hormoni sau mesageri primi: factorul atrial natriuretic
(FAN), NO

Guanilat ciclaza:
- 2 izoforme: membranară (pt FAN), citoplasmatică (pt
NO)
- Catalizează reacţia: GTP GMPc
b. Prin intermediul ionilor de Ca
 C% Ca intracelular este foarte mică, de 1000-
10000 ori mai mică decât în fluidul
extracelular (se datorează pompelor de Ca,
care scot Ca din celulă şi depozitarea lui în
organite (RE, MC)
 Influxul de Ca din exterior şi creşterea c% lui
în interior poate fi realizat fie prin:
 Stimularea electrică a unei celule
 Prin molecule semnal extracelulare --H
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior şi
creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă)
 CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a
microfilamentelor din celule nemusculare prin
activarea PK lanţului uşor al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană, reglându-şi
propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu are
Cis)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca)
 Autoreglarea circuitului de Ca
Răspunsurile mediate de Ca din exterior – sunt rapide,
de scurtă durată
 Se cunosc 2 căi separate în timp:

1. Se activează calea prin KM – unde majorarea de

scurtă durată a Ca în citozol (determinată de IP3) –
activează KM (Ca-KM) – activează PK
2. majorarea Ca activează PKC – fosforilează
proteinele – ce determină durata reacţiilor chimice
 Sistemul tirozin kinazei
• Alcătuire: R cu activitate enzimatică intrinsecă
• 4 clase de receptori:

• Hormoni sau mesageri primi: insulina, factori de

creştere (cu specificitate tisulară redusă –insulin like GF
sau IGF, EGF, PDGF- , cu specificitate tisulară
crescută- NGF, eritropoetina, limfokine )
 Mecanismul de acţiune al
hormonilor
liposolubili
(RECEPTORII INTRACELULARI)
 RECEPTORII NUCLEARI
(pt hormonii liposolubili)
tip I tip II
- Pt H. steroizi - pt hh tiroidieni, vitamina D,
retinoizi
există în citoplasmă şi după există permanent în nucleu (ex.
legarea ligandului translocă în R pt hh tiroidieni)
nucleu (ex. R pt glucocorticoizi)
- Se leagă de ADN ca - Se leagă de ADN ca
homodimeri (jumătăţile de heterodimeri
recunoaştere ale ADN sunt
palindromice)

Domeniile carboxiterminale mediază controlul transcripţiei.

 Mecanismul de acţiune al hh. steroizi

Receptori intracelulari cu 2 situsuri

• Pt H- legare necovalentă
• Pt o porţiune de ADN (HRE)-
legare prin leg.ionice (via Arg,
Lys)

Recptorul steroidic este fixat în

citoplasmă cu alte proteine, ex.
HSP care maschează sarcinile +
din situsul de legare al ADN .
Înainte de translocare, HSP disociază
şi expune situsul de legare la
ADN.
 Mecanismul de acţiune al hh. tiroidieni

- la nivel nuclear (activează

transcripţie gene: ATP-aza
Na+/K+ şi GH)

- la nivel mitocondrial
(activează respiraţia
mitocondrială)

- la nivel membranar
(activează pătrunderea aa
hidrofobi)
 Activation of genes

Binding to Enhancer like

Segment in DNA DNA

Transformation of
Receptor to expose Pre mRNA
DNA binding Domain

mRNA
R
mRNA

Response Protein
 Axul hipotalamo-hipofizar
• cu hipofiza anterioară: neuro-sanguină (sistem
port)
• cu hipofiza posterioară: nervoasă (tract
hipotalamo-hipofizar)
 Axul hipotalamo-hipofizar
Portul hipotalamo-hipofizar Tractul hipotalamo-hipofizar
Neurons in the hypothalamus secretes hormones that are carried
by short blood vessels directly to the ant. Pituitary gland, where
they either stimulate or inhibit the secretions of the ant pituitary
hormones Cell body
Axons to
primary
capillaries

Portal Primary
venules capillaries
Pituitary stalk

Posterior pituitary
Secondary
capillaries
Anterior pituitary
 Neurohormonii
• GHRH/Somatoliberina
• GIH/Somatostatina
RH=liberine
• TRH/Tireoliberina IH=statine
• CRH/Corticoliberina
• PRF
• PIF/Dopamina
• GnRH/LHRH/Gonadoliberina
• MRH
• OTC
• ADH
• Nucleii magnocelulari Neurohipofiza
POMC,Proenkefalina,Neurofizine,etc
 Neurotransmitatorii
• Noradrenalina
• Dopamina
• Serotonina
= Eliberati local, sinaptic,
asigurand transmiterea
• Acetilcolina
impulsului nervos
• Glutamina
• GABA
• Glicina
• ATP
Neuromodulatorii (ciberninele)

• Peptide opioide
–Endorfine = Se elibereaza
–Enkefaline extrasinaptic, actionand
–Dinorfine asupra neuronilor vecini
(local)
• Neurotensina
• Angiotensina cerebrala
 HIPOFIZA

= glanda pituitara
•Glanda mica endocrina
(1 gram); dimensiuni
milimetrice (10/12/6
mm)
•Localizata in saua
turceasca a osului sfenoid
•=“master gland”
 LOBUL ANTERIOR

= Adenohipofiza (adeno=glanda)
Pars distalis anterioara
Pars intermedia
Pars tuberalis (ce acopera tija pituitara)
 LOBUL ANTERIOR

= Adenohipofiza (adeno=glanda)
Pars distalis anterioara
Pars intermedia
Pars tuberalis
 ADENOHIPOFIZA

Formata din aglomerari neregulate de celule

secretorii, inconjurate de o retea bogata de
capilare sinusoide, cu endoteliul fenestrat
Celulele adenohipofizei contin granulele in
care se gasesc hormonii secretati
Raspunde semnalelor transmise prin
sistemul port hipotalamo-hipofizar
NU are BHE
 HORMONII ADENOHIPOFIZEI

1. STH 6. POMC
2. TSH A. ACTH
B. β-LPH
3. PRL
C. β-endorfina
4. FSH D. MSH α
5. LH E. MSH β
F. Enkefaline
 HORMONII ADENOHIPOFIZEI

Glandulotropi: Nonglandulotropi:
CSR: ACTH STH
Gonade: FSH,LH PRL
Tiroida: TSH α,β,γ MSH
LPH
 HIPOFIZA
• Adenohipofiza
Celule bazofile: hormonii tropi – tireotrop (TSH),
adrenocorticotrop (ACTH), gonadotropi (FSH,
LH), precum şi melanotropina, beta-endorfina;
Celulele acidofile: hormonii efectori –somatotropina
(STH), prolactina (PL)
• Neurohipofiza
secretă neurohormonii hipotalamici – antidiuretic
(ADH) şi oxitocina
 THE TROPIC
HORMONES

Chromophils of the
Anterior Pituitary
• Acidophils:
• Somatotrophs: Growth Hormone
• Lactotrophs Prolactin
• Basophils:
• Gonadotrophs: Follicle Stimulating
hormone, LH
• Thyrotrophs: TSH
• Corticotrophs: ACTH

Somatotrophs are the major cell type 50%; Lactotrophs, 20%; Gonadotrophs, 5%;
Thyrotrophs 5%, Corticotrophs, 20%
Hormoni hipotalamici
-structură peptidică
-transportaţi la hipofiză prin sistemul
port hipotalamo-hipofizar
-tipuri:
 RH (releasing hormone):
stimulează sinteza şi secreţia hh.
adenohipofizari
-GH-RH (h. eliberator al GH)
-CRH (h. eliberator al ACTH)
-TRH (h. eliberator al TSH)
-Gn-RH (h. eliberator al Gn)
 RIH (release inhibiting hormone):
inhibă secreţia hormonilor
adenohipofizari
-GH-RIH (h. inhibitor al
eliberării GH; acţionează şi pe
ACTH, TSH şi FSH)
-PRL-RIH (h. inhibitor al
eliberării PRL)
Hormoni hipofizari
-structură peptidică sau glicoproteică
-eliberaţi în circulaţia sistemică
-tipuri:
 hh. adenohipofizari (hh. tropi sau
tropine)
-somatotropina STH sau GH
(growth hormone)
-corticotropina ACTH
-tireotropina TSH
-gonadotropine Gn (LH şi FSH)
-lactotropina/prolactina PRL
-melanotropina/hormonul
melanocito-stimulator MSH
 hh. neurohipofizari
-vasopresina/hormonul antidiuretic
ADH
-ocitocina
Principalii hormoni hipofizari şi
organele ţintă
 Hormonii hipofizari tropi
1. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) –
acţiune la zona fasciculată a cortexului
suprarenalelor cu elaborarea
glucocorticoizilor; acţiune permisivă în
zonele globulară şi reticulară prin ionii
K+ şi angiotensina II pentru sinteza
aldosteronului.
glucocorticoizi şi melatonina ↓ACTH;
ACTH ↑ secreţia insulinei, somatotropinei,
lipolizei, memoria, învăţarea,
antidepresiv
 ACTH

• Polipeptid 39 aa
• Clivat din POMC
• Dupa o perioada scurta de
timp, este clivat la randul
lui in
α MSH + CLIP (peptida
intermediară asemănătoare
corticotropinei (CLIP)
• Se poate sintetiza in laborator
(23 aa), pentru testul de
stimulare cu ACTH sau
tratamentul de substitutie
POMC
 ACTH
ACTIUNI CSR
Stimuleaza cresterea si productia de
hormoni steroizi in suprarenala (in
zonele fasciculata si reticulara)
Actioneaza prin mesageri secunzi ce
activeaza enzime (desmolaza) ce
convertesc CHOL  pregnenolon
Creste transportul de CHOL in
mitocondrie si stimuleaza hidroliza lui
Stimuleaza captarea de lipoproteine in
celulele CSR
 ACTH
ACTIUNI EXTRA-CSR

Cresterea pigmentarii
pielii (MSH)
Stimularea lipolizei
(LPH)
Retentia
hidrosalina(efect
mineralocorticoid)
 REGLAREA ACTH

Sistem complex de
factori
CRH creste sinteza de
ACTH (eliberare
pulsatila)
Efectele stresului sunt
mediate prin ADH, AT II,
CRH, SNC
Cortizolul exercita
feedback negativ
(Hyp+H)
 SINDROMUL CUSHING

= constelatii de semne/simptome datorate expunerii

cronice la exces de glucocorticoizi

ACTH dependent:
 Boala Cushing = adenom hipofizar (ACTH)
 Sindrom de ACTH ectopic
ACTH independent:
 Adenom CSR
 Carcinom CSR
 Hiperplazie nodulara CSR
 GH şi creşterea structurilor
scheletului
• Stimularea utilizării proteinelor de către condrocite şi
celulele osteogenice;
• Amplificarea ratei de reproducere a osteoblastelor cu
predominarea sintezei asupra resorbţiei (osteoclastele) şi
creşterea în grosime a osului (la maturi oasele cu
osificare membranoasă – mandibula-acromegalie);
• Creşterea oaselor în lungime prin formarea de cartilajiu
nou la nivelul epifizar, în prezenţa separării acestuia de
diafize (în copilărie – gigantizm)
 Creşterea excesivă dar
armonioasă în înălţime
(peste 2 m) – gigantism
 Fără disproporţii
scheletice cu dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
 Nanism hipofizar
 Insuficienţa hipofizară în copilărie cu afectarea
preponderentă a celulelor ce secretă
somatotropină determină încetinirea creşterii -
nanism hipofizar.
 este caracteristică nedezvoltarea proporţională
a corpului dar activitatea psihică este normală.
 Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
 Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mâini şi picioare late,
arcade sprâncenoase proeminente, piramida
nazală masivă, mandibula proiectată anterior,
toracele cu aspect de dublă cocoaşă, cifoză
toracică şi ştergerea lordozei lombare.
 Proliferarea ţesutului conjunctiv, proliferarea
cartilajului articular
 Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină;
AGL, cetogenezei, glicemiei
 Rolurile metabolice GH
a) Metabolismul proteic
↑ sinteza proteică →
anabolism
↓ Catabolismul proteic
↑ rata transportului
intracelular de AA pentru
sinteza proteică
În sânge: ↑[Pr], ↓[AA],
↓[Ureea]
b) Metabolismul glucidic
1. ↑glicemia prin:
• ↑Gluconeogeneza hepatică
• ↓transportul intracelular al
glucozei
• ↓utilizarea glucozei la nivel
celular
2. ↑insulinemia
3. ↑nivelului GH în timp
⇒induce insulinorezistenţă
(reduce efectele insulinei)
efect diabetogen DZtip II
 • d)Echilibrul
• c) Metabolismul lipidic hidromineral
– ↑reabsorbţia de NaCl şi
– ↑lipoliza energogeneză apă
bazată în special pe – ↑ volemia
lipide cu păstrarea Pr. – ↑reabsorbţia de Ca2+ şi
şi glucozei: Lipide fosfor → oase
→AGL→CC
– ↑cetogeneza hepatică
e)Alte efecte
– În sânge ↓[L], ↑[AGL],
• ↑activitatea metabolică a
↑[corpicetonici]
ficatului
• ↑eritropoieza
• ↑lactogeneza
 Reglarea secreţiei de GH
7)Prin intermediul altor 8) Axul hipotalamohipofizar:
hormoni dublu control prin sinteza de
GRHşi GIHşi mecanism de
feed back:
 3. Tirotropina (TSH)
• Stimulează secreţia T4 (tiroxina) şi
T3 (triodotironina) a tiroidei.
Secreţia TSH ↑- NA, estrogeni,
durere, frig;
• Secreţia TSH ↓- somatostatina,
hormonul de creştere
(GH),glucocorticoidele, melatonina,
dofamina.
 Gonadotropinele
• 4.Hormonul luteinizant (LH) stimulează la
bărbaţi secreţia de testosteron (celulele
Leydig), la femei stimulează producerea
în ovare a estrogenei şi progesteronului,
induce ovulaţia şi luteinizarea celulelor
granuloase şi celulelor tecii interne;

• 5.Hormonul foliculostimulant (FSH)

induce creşterea folicului primar, cu
estrogenii au acţiune permisivă pentru
efectul LH.
6. Prolactina (PRL)
7.Hormonul antidiuretic – ADH (vasopresina)
Acţiunea ADH pe segmentul terminal al
TCD şi TC
ACTIUNI RENALE
ACTIUNI CARDIOVASCULARE
Reglarea secreţiei ADH
8.Oxitocina (OXT)
Reglarea sintezei de OXT
 `

HORMONII TIROIDIENI
T4 –tetraiodotironina sau tiroxina
T3- triiodotironina

116
 GLANDA TIROIDĂ
Unitatea funcţională: foliculul tiroidian cu o retea capilară bogată
• - foliculii
Coloidul- tiroidieni
soluţia concentrata de tireoglobulină (100 Tyr/molecula)

117
 Hormonii tiroidieni
 Sunt derivaţi ai
AA:
1. T3- triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
 Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
 La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc
glicozilarea TG – necesară pentru formarea structurii
terţiale şi cuaternare a Tg.
 După sinteză catenele se împachetează şi secretate în
coloid.
 Sinteza
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
 I pătrunde în organism sub formă de ioni de iodură
(alimente, apă, sare de bucătărie)
 Captarea din plasmă se realizează prin 2 mecanisme
active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în spaţiul
coloidal
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului ( tireoperoxidazei) şi
iodurarea unor resturi tirozil din tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin mono- sau
diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea de
T3 şi T4 (părţi componente a tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG), fuziunea
picăturilor cu lisosomii şi hidroliza TG – cu
eliminarea T3 şi T4 în sânge.
 Transportul:
 A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
 B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
 T1/2 T3= 2 zile
 T1/2 T4 = 6-7 zile
 Sinteza T3 şi T4

Glanda tiroidă: singurul ţesut din corp care poate acumula iod, prin
intermediul unie pompe specifice
1) Captarea ioni de iodura din palsma
2) Oxidarea si iodurarea Tyr din tireoglobulina (organificarea iodului) cu
formarea de MIT si DIT
3) Cuplarea MIT si DIT
thyroid epithelium
-MIT +DIT produce T3
-DIT+DIT, T4.
4) Endocitoza tireoglobulinei din coloid in celule,
hidroliza proteinei, eliberarea T3 şi T4 si secretia
in singe

luminal colloid
123
 SINTEZA HH TIROIDIENI ETAPA IODURAREA Tyr

TYR HO Tyr CH2CHCOOH- TIREOGLOBULINA

NH2

IODURARE
TIROZINA I

HO CH2CHCOOH-
MONOIODOTIROZINA (MIT) Tyr TIREOGLOBULINA

NH2

IODURARE
TIROZINA Aprox. 10% din returile de Tyr ale tireoglobinei pot fi
I iodurate, (situruri hormogenice).

DIIODOTIROZINA (DIT) HO Tyr CH2CHCOOH - TIREOGLOBULINA

NH2
I
125
 SINTEZA HORMONILOR TIROIDIENI 2 CUPLAREA IODOTIROZINELOR
I I I II

5’ 5
HO Tyr CH2CHCOOH + HO Tyr CH2CHCOOH
HO Tyr O Tyr CH2CHCOOH

NH2 NH2 3’ 3 NH2

I I I I
Tireoglobulina Tireoglobulina

3,5,3’5’-tetraiodotironina
Cuplarea iodotirozinelor conduce la pierderea likajului
Peptidic la tiroeglobulina permitindu-se astfel trecerea T4
T# si T4 prin membrana celulara.
I 3,5,3’-Triiodotironina

CH2CHCOOH
NH2
HO Tyr CH2CHCOOH HO
Tyr CH2CHCOOH

NH2 + NH2 HO Tyr O Tyr

I I

Tireoglobulina Tireoglobulina I T3 I

126
 3,5,3’5’-tetraiodotironina

I I
DEIODURAREA

HO Tyr O Tyr CH2CHCOOH

NH2

I I
CALEA “INACTIVARII” T4 CALEA “ACTIVARII”

5-deiodinare 5’- deiodinare

SELENODEIODINAZE
rT3
I I I T3 I

HO Tyr O Tyr CH2CHCOOH HO Tyr O Tyr CH2CHCOOH

NH2 NH2
I
I

3,3’,5’-Triiodotironina (revers T3) 3,5,3’-Triiodotironina (T3)

127
 HORMONII TIROIDIENI
POTENTA CONCENTRATIE LEGARE
HORMON RELATIVA PRODUCERE PLASMATICA LA PROTEINE t½
PLASMATICE
(µg/zi) (µg/dL) (zile)
(%)

T4 + 80- 90 8 6-7
99.95

T3 ++++ 4-8 (24)* 0.3 99.7 1-3

rT3 - 2-3 (27) * 0.04 99.8 0.1

128
* Valorile in paranteze arata converisa periferica
 Reglarea secreţiei
 Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
 mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
 Mecanism intratiroidic:

Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia H

tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
 Acţiunile biologice
 La nivel nuclear – produc creşterea sintezei de ARN
m – sinteza de proteine - stimulează creşterea şi
diferenţierea celulară
 La nivelul membranei plasmatice –stimulează Na-K-
ATP-aza
 Activează enzimele de O/R din mitocondrii, cresc
numărul de mitocondrii, cresc în dimensiuni cristele
 Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de
ardere prin care se obţin ATP şi căldură – acţiune
calorigenă
 Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi glucidice-
măresc lipoliza în ţesutul adipos şi glicogenoliza în
ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
 Efecte endocrine.
 În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-ul multor
hormoni şi agenţi farmacologici.
 De exemplu:
 clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la creşterea
compensatorie a ratelor de producţie;
 nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu hipotiroidism
primar;
 nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
 răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi hipoglicemia,
este redus la hipotiroidieni;
 hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi menoragii – prin
dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
 clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii activităţii
vasopresinei;
 PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
 Variaţii patologice
 Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
 Deficitul secreţiei h
tiroidieni – hipotireoidiile

 Deficitul congenital de
HT - cretinism
 Deficitul secreţiei HT la
adulţi - mixidem
 Hipertireoidiile
 HT în exces determină:
 Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor (BA
negativ)
 Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul Col (
creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
 Metabolismul glucidic:

1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine – creşte

glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea toleranţei la
glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
 Hipertireoidiile
 H tiroidieni în exces:
 scăderea în greutate - intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase
 atrofia musculară - intensificarea catabolismului
proteinelor (BA negativ) – apare incapacitatea
muşchiului de a fosforila creatina, eliberarea E
lisosomale musculare. Defectul de fosforilare explică
slăbiciunea şi oboseala musculară
 Modificările tegumentelor, pielii: pielea – catifelată,
caldă, transpirată (datorată vasodilataţiei cutanate şi
termogenezei indusă de HT).
 creşte t corpului - decuplarea FO
 Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor
extraoculari
 Hipertireoidiile
 Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte debitul
cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de necesarul de O
al ţesuturilor), scăderea forţei de contracţie a
miocardului - în exces HT au acţiune cardiostimulatoare
directă:cresc AMPc în miocard, cresc nr R cardiaci β
adrenergici, inhibă MOA ţ cardiac – în rezultat creşte
sensibilitatea ţesutului la catecolamine
 Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi hipermotilitatea
gastrointestinală (creşterii tonusului sistemic vegetativ
parasimpatic)
 Modificări ale SNC: labilitate emoţională, nervozitate,
hiperchinezie, tremor fin al extremităţilor - determinate
de creşterea sensibilităţii ţesutului nervos la
catecolamine
 Hipertireoidiile
 Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de hematii
(accelerează disocierea O din HbO2 prin creşterea c% de 2,3
difosfoglicerat şi scade activitatea pompei de sodiu din
eritrocite). Scad numărul leucocitelor prin scăderea neutrofilelor
 Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c% plasmatice a
globulinelor ce transportă H sexuali (testosteronul şi
estrogenilor) – creşte nivelul seric al estrogenilor legaţi, dar
creşte şi c% estrogenilor liberi ca urmare a măririi conversiei
testosteronului în estradiol şi a androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la stimularea cu
gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În consecinţă:
cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii

 LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat

 Cea mai folosită clasificare a etiologiei
hipotiroidismului este aceea în funcţie de „etajul”
afectat din axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian,
anume:
 - hipotiroidism primar în afecţiuni ale tiroidei;
 - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale hipofizei;
 - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale
hipotalamusului;
 - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la acţiunea
hormonilor tiroidieni.
 Cretinism
 Deficitul congenital de HT determină:
 Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de osificare,
nediferenţierea osoasă – creşterea liniară încetinită,
membrele disproporţionat de scurte faţă de trunchi
şi capul mare.
 reţinerea dezvoltării psihice - caracter infantil al
creierului, hipoplazia neuronilor, întîrzierea
mielinizării şi reducerea vascularizaţiei.
 În normă timp de 48 ore după naştere TSH scade
până la normă; în cretinism – rămîne în c% mari
 Hipotireoidiile
 Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor – acumularea
mucopolizaharidelor, acidului hialuronic şi
condroitinsulfatului B în derm
 Creştere în greutate- infiltratul cu mucopolizaharide din
ţesut determină retenţie de lichide şi aspectul infiltrat al
bolnavului
 Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată, scăderea
fluxului sanguin şi consumului de O2), uscate,
descuamarea accelerată a pielii şi hipercheratoză
(reducerea secreţiei glandelor sudoripare şi sebacee), de
o culoare palid-carotenică (lipsa transformării
carotenului în vitamina A).
 Hipotireoidiile
 Bradicardie – deficitul de HT determină şi micşorarea
numărului de R β ai miocardului – secundar scade debitul
cardiac şi a alurii ventriculare
 Din partea SNC: scade capacitatea intelectuală, diminuă
memoria recentă, apar defecte de vorbire, predomină
somnolenţa şi letargia.
 Aparatul reproducător: suferă o involuţie a caracterelor
sexuale primare şi secundare: atrofie testiculară, atrofie utero-
ovariană, mucoasă vaginală uscată – scăderea libidoului,
impotenţă, oligospermie, tulburări menstruale, avorturi
frecvente.
 Hipotireoidiile
 Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric al Tg, Col,
LDL; pe cînd c% AGL nu se modifică sau puţin
scăzută.
 Sinteza şi metabolizarea proteinelor sunt încetinite
 Scade rata absorbţiei glucozei din intestin şi e
împedicată intrarea Gl în ţesuturi; degradarea
insulinei este încetinită
 LABORATOR: T3, T4 – micşoraţi; TSH- mărit
152
 18-hidroxilaza
GLOMERULOSA

CAPSULA

FASCICULATA

AL
DO
ST
ER
ON
CO

MEDULLA CO
RETICULARIS
RETICULA RIS
RT

RT
IZ
EX

OL

MEDULLA AN 17-
MEDULARA DR hidroxilaza
OG
EN
I Distribuţie
CA
TE specifică
Secretia diferitelor tipuri de CO
hormoni steroizi este LA
M a
restrictionata la o anumita zona IN
a CSR. DE CE? E enzimelor !!!
 Sinteza si “secreţia” hh. corticosuprarenalieni
1
Captare C esterificat
din LDL şi HDL LEGENDA RINICHI
din plasma StAR: steroidogenic acute
regulatory protein
P450scc: cyt P450 side
chain cleavage enzyme ALDOSTERON
2
Picaturi
lipidice
intracelul
c
sc

are cu C
StA

SECREŢIE
50

CORTISOL
P4

4
P450c11
11-HYDROXYLASE 11-DEZOXICORTISOL

PRECURSORI
ETAPA COMUNA ANDROGENI
17-OH PROGESTERONA

PREGNENOLONA (C21)
RE GONADE
Oxidari si hidroxilari specifice
3
 H3 C
CH3
CALEA COMUNA CH3

CH3 H CH3

H H

HO
Colesterol
cholesterol

P450scc
H 3C O
H3 C O
CH3
CH3

CH3
CH3

HO
O
Pregnenolona
pregnenolone
+/- progesterone
Progesterona
3- -hydroxysteroid dehydrogenase 157
•Fiziologia patologică a corticosuprarenalei
1.Insuficienţa corticoadrenală
•Insuficienţa corticosuprarenalei primare – boala Addison
•cel mai frecvent este cauzată de distrucţia autoimună a cortexului
suprarenalei şi cauzează criză suprarenală acută.
•Se caracterizează prin următoarele:
•↓ glucocorticoizii, androgenii şi mineralocorticoizii suprarenalei
•↑ POMC şi ACTH (nivelul scăzut de cortizol scade feedbackul negativ
asupra adenohipofizei)
•Hipoglicemie ( deoarece cortizolul este hiperglicemic)
•Pierdere în greutate, slăbiciune, greaţă şi vomă
•Hiperpigmentare
•↓ pilozitatea pubică şi axilară la femei (cauzată de absenţa androgenilor
suprarenalei)
•contracţia volumului ECF, hiperkalemie, şi acidoză metabolică (cauzată
de absenţa aldosteronului)
 GRUPA POMC

POMC:
• polipeptid de 250 aa
• prin scindări repetate sub acţiunea unor
peptidaze se formează: ACTH, -LPH (h.
lipotrop), -MSH (h.melanocitostimulator)
şi endorfine (opioide endogene)
• Insuficienţă
corticosuprarenale
secundară cauzată de
scăderea ACTH
• se datorează insuficienţei
primare de ACTH
• nu provoacă
hiperpigmentarea
(deoarece este o
insuficienţă primară de
ACTH)
• nu apare hiperkalemia,
sau acidoza metabolică
deoarece aldosteronul e
în normă
• celelalte simptome sunt
similare cu cele din boala
Addison)
•Excesul de corticosuprarenală - sindromul
Cushing
•este cel mai frecvent cauzat de administrarea în doze
farmacologice a glucocorticoizilor
•este mai rar provocat de hiperplasia bilaterală a
suprarenalelor
•este numit sindromul lui Cushing în cazul în care e
cauzat de supraproducerea ACTH(Ex. tumoră
hipofizară secretantă de ACTH )
•se caracterizează prin următoarele:
•↑ nivelul cortizolului şi androgenilor
•↑ ACTH ( numai daca e cauzată de suprarpoducerea
ACTH)
•Hiperglicemie (cauzată de excesul de cortizol)
•↑ catabolismul proteic şi oboseala musculară
•Obezitate centrală (faţă rotundă, grăsime
supraclaviculară, „gheb de bivol”
•Virilizarea femeilor (cauzată de excesul
androgenilor)
•Hipertensiune (cauzat de excesul de aldosteron)
•Osteoporoză(excesul de cortizol cauzează
resorbţia osoasă)
•Ketakonazolul, unhibitor al sintezei hormonilor
steroizi poate fi utilizat pentru tratamentul bolii
Cushing
Sindromul Cushing
 Lipogeneză excesivă la nivelul feţei şi trunchiului (obezitate
tronculară) secundară hiperinsulinismului indus de hiperglicemie
 Proteliză musculară ( mîini şi picioare foarte subţiri).

186
•Hiperaldosteroinism – sindromul lui Conn
•este cauzat de o tumoare secretoare de
aldosteron se caracterizează prin urmotoarele:
•Hipertensiune (din cauza că aldosteronul ↑
resorbţia de Na+
•Hipokalemie (deoarece aldosteronul ↑ secreţia
de K+)
•Alcaloză metabolică (deoarece aldosteronul
măreşte secreţia de H+)
•↓ secreţia reninei (din cauza nivelului mărit de
aldosteron)