Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Andrei Neamtu
Disciplina de Fiziologie, Anul I
Sistemul nervos și sistemul endocrin sunt relaționate sub trei aspecte principale:
structura, substanțe semnal, și funcție.
Sistemul endocrin si sistemul nervos funcționează în paralel și sinergic pentru
menținerea homeostaziei, creșterea organismului și reproducerea.
Comparație între mecanismele de control nervoase și umorale
Sistemul endocrin
• Semnalizarea endocrină cuprinde trei sisteme tisulare specializate a căror molecule-semnal sintetizate
si secretate încorporează un număr total de peste 50 de hormoni şi anume:
– sistemul endocrin clasic (hormoni generali) reprezentat de glandele endocrine bine cunoscute (glanda tiroidă,
pancreasul endocrin, glandele paratiroide, glandele medulo-şi cortico-suprarenale, glandele gonadale, epifiza,
timusul şi glanda hipofiză); produşii de secreţie ai celulelor endocrine sunt eliberaţi în circulaţia sistemică şi
transportaţi în tot organismul, avînd însă acţiuni manifeste numai în tesuturile a căror celule au receptori
specifici (receptori membranari, citoplasmatici sau nucleari) pentru unul sau altul dintre hormonii acestor glande
– sistemul paracrin (sistemul hormonilor locali/tisulari, sistem endocrin difuz, sistem APUD) în care hormonii
sintetizaţi acţionează la locul de formare sau în vecinătate. Moleculele-semnal sunt eliberate, fie prin difuzie în
spaţiul interstiţial de proximitate a al celulelor endocrine paracrine secretoare, fie în circulaţia sistemică pe calea
căreia se reîntorc la nivel local, fie prin contact direct între membrana celulei semnalizatoare şi membrana
celulei – ţintă sau prin comunicare indirectă intermediată de sinapsă. În toate aceste cazurile mesagerul
hormonal acţionează legîndu-se de receptorii specifici ai celulelor (ţesuturilor) adiacente ţintă (exemple:
hormonii gastro-intestinali, neurohormonii, factorii natriuretici atriali);
– sistemul autocrin în care anumite celule sintetizează şi eliberează hormoni ce îşi manifestă acţiunile în însăşi
celulele care i-au sintetizat (de exemplu sinteza şi utilizarea de către limfocitele T a propriului “hormon de
creştere”).
• Hormonii eliberaţi în circulaţia sistemică pot acţiona la distanţă sau local, nivelul concentraţiei lor fiind
reglat prin bucle de feed-back.
Hormoni circulanți
Hormoni locali
• Acțiune paracrină
• Acțiune autocrină.
Clase de
hormoni
Hormoni hidrosolubili
Hormoni liposolubili
Tipuri de
receptori
hormonali
• Receptori asociați cu canalele ionice
• Receptori protein-kinazici
• Receptori intracelulari
Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni
Mecanismul AMPc
dependent
Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni
Mecanismul IP3/DAG/Ca2+
dependent
Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni
Gr. T. Popa, împreună cu Una Fielding, publică în anul 1930 rezultatele unor
studii de disecție și microscopie pe vasele hipofizare.
Una Fielding
(1888 – 1969)
Grigore T. Popa
(1892– 1848)
Sistemul hipotalamo-hipofizar
Hipofiza: glandă de mici dimensiuni
(8-9 mm/0,5 -1 g) situată la baza
creierului în șeaua turcească
• Creșterea și dezvoltarea
• Metabolismul
• Funcția de reproducere
Lobul anterior
(origine epitelială)
Lobul posterior
(origine nervoasă)
Hormonii hipofizei anterioare
•Hormonul somatotrop (STH sau hormonul de crestere). Prin intermediul factorilor de tip insulinic de
creștere are acțiune asupra cartilajelor de creștere, anabolismului muscular și creșterii celulare. ↑ =
acromegalie, ↓ = hipopituitarism.
•Prolactina (LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează secreția lactată a glandei mamare,
este un inhibitor al activității gonadotrope și este capabilă să prevină ovulația.
•Hormonul foliculostimulant (FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol
în spermatogeneză.
•Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanșează ovulația. Stimulează producția
de testosteron din celulele Leydig testiculare.
•Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreției adecvate de T3 și T4. Proliferarea și hipertrofia
celulelor tiroidiene.
- TRH-tireoliberina → TSH,
- CRH-corticoliberina → ACTH,
• Inhiba apoptoza
• Efecte insulin-like
Hormonul de crestere (STH)
• STH acționează prin cuplarea pe receptori pentru citokine localizați
în membrana plasmatică a celulelor țintă.
+ STH -
Hormonul eliberator
+ - - Somatostatinul
de somatotropină (SST)
(GHRH)
STH
Ghrelina IGF-I
Hipotiroidism Letargie
Thyroid follicles
Formarea, stocarea și eliberarea hormonilor tiroidieni
1. Captarea iodului
2. Sinteza tireoglobulinei
3. Oxidarea iodului
4. Iodarea tirozinei
5. Conjugarea T1 - T2
8. Transportul in sange
Formarea, stocarea și eliberarea
hormonilor tiroidieni
TSH stimulează
următorii pași:
1, 3, 4, 5, 6, 7 !
Transportul hormonilor tiroidieni în sange
93% T4 7% T3
Pentru sinteza unor cantitati normale de tiroxina sunt necesare anual aproximativ 50
miligrame de iod ingerat sub forma de ioduri (1 mg/săptămână).
Urină
Rolul și controlul secreției de hormoni tiroidieni (T 3-T4)
• Creșterea ratei metabolice bazale
• Stimularea exprimării genice de Na+/K+ ATP-ază
• Efect calorigen
• Stimularea sintezei de proteine
• Stimulează deplasarea grăsimilor din depozite și creșterea
concentrației plasmatice a acizilor grași liberi
• Stimularea oxidării acizilor grași în diverse țesuturi
• Scad concentrația de colesterol și trigliceride în plasmă
• Stimulează captarea celulară de glucoză insulino-
dependentă
• Stimulează gluconeogeneza și glicogenoliza
• Stimulează creșterea normală (oase, sistem nervos)
• Îmbunătățește acțiunle catecolaminelor (adrenalină,
noradrenalină)
• Atât concentrația scăzută cât și cea mărită de hormoni
tiroidieni alterează statusul mental
• Implicați în comportamentul sexual și menținerea
fertilității
Hormonii tiroidieni se caracterizează printr-o instalare
lentă a efectului și o durată lungă de acțiune
Efectele asupra fiziologiei celulei
Amplifică activitatea
metabolică celulară Hormonii tiroidieni stimulează
(pâna la 60-100% peste transportul activ al ionilor prin
valoarea normală) membranele celulare.
(Na+/K+ ATP-aza, premeabilizează
membranele pentru Na+)
Amplifică numărul și activitatea
mitocondriilor
(suprafața membranară totală a
mitocondriilor se mărește direct
proporțional cu gradul de amplificare
a ratei metabolice bazale!)
1. Efectele asupra creșterii și dezvoltării
Tremorul muscular!!!
(10-15/s)
Cantități excesive de
Creșterea ușoară de Lipsa hormonilor
hormoni tiroidieni slăbesc
termină reacții tiroidieni provoacă
mușchii din cauza creșterii
musculare mai viguroase lentoare musculară.
catabolismului proteic.
Creșterea aportului
alimentar Diaree
8. Efecte asupra funcțiilor sexuale
Bărbați Femeie
amenoree
9. Efecte asupra altor glande endocrine
• la nivel osos:
• la nivel renal:
- eliminare de calciu
Glanda paratiroida
Rolurile parathormonului
• la nivel osos:
- creşte eliberarea de calciu din os, prin creşterea resorbţiei osului mineralizat
• la nivel intestinal: creşte absorbţia de calciu şi fosfaţi în celulele intestinale prin activarea vitaminei D
• la nivel renal:
- creşte reabsorbţia calciului la nivelul tubilor distali (TD) şi ansei Henle (aH)
- creşte excreţia de fosfat prin inhibarea transportorului de Na + dependent de fosfat în tubii proximali
(TP)
Inervația simpatică a
glandelor suprarenale
Hormonii corticosuprarenalieni
Sexosteroizii
Glucocorticoizii Mineralocorticoizii
suprarenalieni
Dehidroepiandrosteron,
Cortizol,
Aldosteron Androstenediona,
Corticosteron
Testosteron
Colesterol
Pregnenolona
17-hydroxy- Progesteron
pregnenolona
17-hydroxy-
progesteron
Aldosteron
Cortisol
Androgeni
Hormonii corticosteroizi
Alterarea expresiei genice prin
Mechanisme legarea de receptori specifici
generale de acțiune intracelulari numiți receptori steroizi
Action of steroid hormones. The activated steroid hormone receptor binds to specific
stretches of DNA stimulating the transcription of appropriate genes. hsp, heat shock
protein.
Glucocorticoizii
Niveluri plasmatice, transport, metabolism și excreție
Nivelurile plasmatice ale cortizolului prezintă variații diurne în intervalul 10 - 25μg/dL
(media 14μg/dL)
Rata de secreție: 15 mg/zi (poate crește până la 300-400mg/zi în condiții de stres sever!)
Transport
Axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
Acțiunile CRH
(i) Stimularea sintezei și eliberării de ACTH
Acțiunile ACTH
(i) ACTH → stimularea dezvoltării și funcției corticosuprarenalei.
• Stimulează transformarea colesterolului în pregnenolonă.
• stimulează secreția corticosteroizilor.
(ii) Acțiunile extra-corticosuprarenaliene ale ACTH apar doar la niveluri foarte ridicate (în condiții
anormale)
Reglarea secreției de glucocorticoizi
(tripla retroacțiune)
Variațiile diurne și secreția de tip pulsatil a CRH (A),
ACTH (B) și cortizol (C).
• 50μg/zi (la un aport alimentar 40% forma liberă 90% din aldosteron este
de Na+ 150 mEq/zi) 60% forma legată (specific degradat în ficat și excretat
• 250μg/zi (la un aport globulina transportoare de în urină.
alimentar de Na+ 10 mEq/zi). aldosteron, transcortina și
albuminele)
Mineralocorticoizii
Hipokalemia
Efecte secundare ale aldosteronului
Hipernatremia
Mineralocorticoizii
Reglarea secreției de
aldosteron
Sistemul renină-
angiotensină
(poate determina ACTH
creșteri ale secreției
de 400-800%!)
Concentrația plasmatică a K+
Hormonii medulosuprarenalieni
Receptorii adrenergici
α1 α2 β1 β2 β3
Reducerea
glicogenogenezei Stimularea secreției
hepatice de glucagon
Stimularea gluconeogenezei
din acid lactic, amino acizi și Inhibarea secreției de insulină
glicerol
Insulina
Celulele β (60% -70%) din totalul celulelor;
constituie nucleul central al insulei. Secretă insulină.
Glucagon Celulele α (20%) din totalul celulelor; constituie
porțiunea exterioară a insulei. Secretă glucagon.
Somatostatin Celulele δ (10%) sunt dispersate. Secretă
Efecte în principal somatostatin.
Polipeptidul
asupra metaboli- pancreatic Celulele PP. Amplasate periferic și împrăștiate
smului carbohidra- printre celulele α. Secretă polipeptidul pancreatic.
ților
Parțial roluri digestive
(și altele!!!)
Efectele insulinei asupra metabolismului
carbohidraților
Diabetul de tip 1, cunoscut anterior sub numele de diabet zaharat insulino-dependent (IDDM), apare deoarece
sistemul imunitar al persoanei în cauză produce autoanticorpi pentru celulele beta pancreatice. Diabetul zaharat de tip
1 se dezvoltă de obicei la persoanele cu vârsta sub 20 de ani și persistă pe tot parcursul vieții.
Metabolismul celular al unui diabetic de tip 1 netratat este similar cu cel al unei persoane care trăiește în condiții de
aport alimentar scăzut. Deoarece insulina nu este prezentă pentru a ajuta la captarea glucozei în celulele organismului,
majoritatea celulelor utilizează acizi grași pentru a produce ATP.
Diabetul zaharat tip 1 este tratat prin auto-monitorizarea nivelului glucozei din sânge (de până la 7 ori pe zi), mese
obișnuite conținând 45-50% carbohidrați și mai puțin de 30% grăsimi, exerciții fizice și injecții periodice cu insulină
(de până la 3 ori pe zi).
Diabetul de tip 2, cunoscut anterior ca diabet zaharat non-insulino-dependent (NIDDM), este mult mai comun decât
tipul 1. Simptomele clinice sunt ușoare, iar nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot fi adesea controlate prin dietă,
exerciții fizice și scăderea în greutate. Diabetul nu apare din lipsa de insulină, ci din cauza faptului că celulele țintă
devin mai puțin sensibile la aceasta datorită probabil unui proces de down-regulation a receptorilor de insulină.
Hiperinsulinismul (insulinomul): adenomul celulelor Langerhans.
Simptomul principal este hipoglicemia, care apare deoarece excesul de
insulină stimulează absorbția/utilizarea exagerată a glucozei de către celulele
organismului. Hipoglicemia rezultată stimulează secreția de epinefrină,
glucagon și hormonul de creștere uman.
anxietate
senzație de foame
transpirație
abundentă
slăbiciune musculară
tremor
tahicardie
Funcțiile endocrine ale glandelor sexuale
GONADOTROPINELE (FSH LH)
Celule germinative
primordiale (perioada
fetala timpurie)
Ovogonii (ovare)
Ovocite primare
+ 1 strat de celule
foliculare plate
Foliculii primordiali
(la nastere 200 000 – 2 000 000
Pubertate 40 000
400 vor ovula in timpul perioadei de fertilitate)
Ovogeneza și evoluția foliculilor ovarieni (schema de sinteza)
Evoluția foliculilor ovarieni
Ovocitul secudar
Principalii hormoni implicați în ciclurile ovariene și endometriale
Acțiunile estrogenilor
Acțiunile estrogenilor:
- Participă la dezvlotarea caracteristicilor sexuale feminine
- Estrogenii accelerează maturarea foliculilor ovarieni
- Cresc densitatea receptorilor foliculari pentru FSH
- La nivelul uterului favorizează îngroșarea endometrului
- La nivelul vaginului îngroașă mucoasa vaginală
- Reglează viteza cu care ovocitul se deplasează prin trompele uterine
- Pentru ca progesteronul să aibă efecte optime este necesară acțiunea pregătitoare a estrogenilor
Acțiunile progesteronului:
- Pregătirea tractului genital pentru implantarea și maturarea ovulului fertilizat și menținerea sarcinii
- Contracarează multe din acțiunile estrogenilor dar depind de activitatea pregătitoare a acestora sau de
acțiunile concomitente ale acestora
- Stimulează dezvoltarea musculaturii uterine (miometrul)
- Restructurează glandele endometriale
- Modifică perfuzia sanguină a endometrului
- Determină transformarea dintr-un endometru proliferativ într-un endometru secretor (vârf în ziua 22)
- Joacă un rol important în implantarea ovulului fecundat (nidația): reduce activitatea miometrului,
îngustează orificiul cervical, modifică consistența mucusului cervical care devine impermeabil pentru
spermatozoizi