HORMONI

PROIECT BIOCHIMIE

Profesor Coordonator: Denisa Mihaela Adam

Elev: Duțulescu Cristina Iuliana

Școala Postliceală „Vasile Alecsandri”, Buzău

Asistenți Medicali Generaliști, IA

2020
 „Mă gândesc la hormonii corpului ca la niște instrumente
muzicale dintr-o orchestră: fiecare are rolul de a cânta partitura
pentru a creea un concert perfect, până în ziua în care unul dintre ei
intră în dezacord și strică întreaga melodie.”

Dr. Mehmet Öz

2
CUPRINS

Introducere.............................................................................................................4

Ce este „hormonul”...............................................................................................5

Clasificarea hormonilor ........................................................................................6

Rolul principalilor hormoni în organism.............................................................10

Disfuncțiile endocrine.........................................................................................12

Concluzii.............................................................................................................14

Bibliografie.........................................................................................................15

3
 INTRODUCERE
De-a lungul vieţii, corpurile noastre suferă o serie de transformări: creştem, trecem
prin pubertate şi majoritatea vom avea copii. În spatele scenei, lucrează sistemul endocrin
(vezi figura de mai jos), care este responsabil de aceste schimbări. Pe lângă creştere şi
maturizare sexuală, acest sistem reglează totul, de la somn până la ritmul bătăilor
inimii, influenţând fiecare celulă în parte. 

Sistemul endocrin se bazează pe interacţiunile a trei caracteristici ca să

funcţioneze: glande, hormoni şi trilioane de celule receptoare. În primul rând, există câteva
glande ce produc hormoni: trei aflate în creier şi şapte în alte părţi ale corpului. Fiecare este
înconjurată de o reţea de vase de sânge, de unde îşi extrag ingredientele ca să producă
hormoni. Aceşti hormoni sunt expulzaţi în cantităţi mici, de obicei în sânge.

De acolo, fiecare hormon localizează un set de celule ţintă ca să producă o anumită

schimbare. Ca să-şi găsească ţintele, hormonul e ajutat de receptori,  care sunt nişte proteine
speciale în interiorul sau pe suprafaţa celulei. Aceşti receptori recunosc anumiţi hormoni care
trec pe lângă ei, şi se ataşează de aceştia. Când se întâmplă asta, combinaţia receptor-hormon
provoacă un lanţ de efecte care intensifică sau reduc anumite procese din interiorul
celulei pentru a schimba comportamentul acesteia. Expunând milioane de celule deodată unei
cantităţi de hormoni atent reglată, sistemul endocrin produce schimbări pe scară largă în tot
corpul. 

4
 CE ESTE „HORMONUL”

Cuvântul „hormon” vine din limba greacă, însemnând „a stimula”, „a impulsiona”,

„a excita”. În organismul uman, hormonii sunt substanțe chimice secretate de glandele
endocrine, cu rol de „mesageri” eliberați în sânge, pentru a influența modificări fizice,
fiziologice, comportamentale, intervenind, așadar, de-a lungul întregii vieți, cu rol în creștere,
sexualitate, reproducere, metabolism, somn, stări de spirit etc. 

Hormonii au acțiune continuă, pentru a menține echilibrul corporal, funcționalitatea

diverselor organe și pentru a permite adaptarea continuă la mediu.

Descoperirea  „mesagerilor” endogeni (hormonii) se datorează fiziologilor englezi

Ernest Henry Starling și William Maddock Bayliss, care, în 1902, au identificat secretina,
substanța produsă de membrana mucoasă a duodenului. 

În cursul experimentelor pe animale vii, ei au descoperit că funcțiile organismului

erau reglate și de alti factori, în afara impulsurilor nervoase. Au separat nervii care duceau la
pancreas și au sesizat că organul mai funcționa și continua să secrete substanțe digestive, când
membrana intestinului subțire venea în contact cu acizii gastrici. 

În 1904, Starling a propus ca substanțele care activau organele să se numească

„hormoni”. Începând cu această dată, descoperirile științifice în domeniu au înaintat rapid.

Fiindcă sunt situați în anumite părți ale celulei, numite „receptori”, hormonii poartă
informații și activează celulele spre un proces metabolic programat genetic. Unii lucrează
independent, alții interacționează. Centrul sistemului hormonal este hipotalamusul  (o parte a
creierului mare) și glanda pituitara (hipofiza), situată la baza creierului. 

În 1921, Frederick Grant Banting, medic canadian, a facut o descoperire epocală,

legată de tratamentul diabeticilor, constatând că pancreasul bolnavilor respectivi nu produce
insulină suficientă, hormonul responsabil de prelucrarea zahărului din sânge. Banting a izolat
insulina din pancreasul animalelor vii și au injectat-o bolnavilor de diabet.

5
 CLASIFICAREA HORMONILOR
Hormonii reglează diferite funcții din organism, printre care:
- creșterea și dezvoltarea;
- funcția și reproducerea sexuală;
- metabolismul;
- starea psihologică.
Clasificarea hormonilor se face în funcție de raza de acțiune, structura chimică,
solubilitate, locul de sinteză și în funcție de interdependența sistemului endocrin cu cel
nervos.

Clasificarea hormonilor în funcție de raza de acțiune

În funcție de raza de acțiune, hormonii sunt grupați în:

Hormonii paracrini
Hormonii paracrini nu respectă definiția clasică dată hormonilor fiind sintetizați de o celulă
specializată, urmând să acționeze asupra celulelor învecinate, fără a mai ajunge în torentul
circulator.
Exemplu: somatostatina produsă de celulele D pancreatice acționează asupra celulelor A
(secretoare de glucagon) și B (secretoare de insulină) inhibându-le secreția.
Hormonii autocrini
Hormonii autocrini sunt sintetizați și secretați de către o celulă în spațiul extracelular,
acționând ca mesager asupra aceleiași celule. În acest caz, celula țintă și celula secretoare
reprezintă de fapt aceeași celulă.
Hormoni endocrini
Hormonii endocrini respectă definiția clasică fiind sintetizați și secretați de celule specializate
urmând să ajungă la celula țintă prin intermediul sistemului circulator legați de proteine
transportoare în cazul hormonilor hidrofobi sau liberi în sânge, în cazul hormonilor hidrofili.
Neurohormonii
Neurohormonii sunt o categorie specială de substanțe chimice produse de către celulele
nervoase, eliberate în sânge prin terminațiile axonale și apoi vehiculate prin sistemul
circulator până la nivelul celulei țintă. Prin intermediul neurohormonilor se realizează
interacțiunea dintre sistemul nervos și sistemul endocrin.

Clasificarea hormonilor după structura chimică

- Hormonii peptidici (formați din mai multi acizi aminați);

- Hormonii steroidieni (derivați ai colesterolului);
- Hormonii tiroidieni (derivați dintr-un acid aminat).

6
 Clasificarea hormonilor în funcție de solubilitate

În funcție de solubilitate, hormonii se pot clasifica în hormoni hidrosolubili

(hidrofili) și hormoni liposilubili (hibrofobi).
Hormonii liposolubili necesită proteine transportoare pentru a fi vehiculați prin sânge
până la nivelul celulei țintă, de asemenea acești hormoni prezină capacitatea de a traversa
bistratul lipidic al membranei celulare, pătrunzând în interiorul celulei unde se află receptori
specifici fie în citoplasma, fie legați de cromatina la nivelul nucleului.
Hormonii hidrosolubili circulă liberi prin sistemul circulator, însă nu pot traversa
membrana celulară. Receptorii pentru acest tip de hormoni se află incorporați în membrana
celulară, determinând producția de mesageri secunzi la nivelul spațiului citoplasmatic,
hormonul fiind considerat mesager primar.

Hormonii hidrosolubili
- Hormonii peptidici;
- Hormonii proteici;
- Hormonii derivati din aminoacizi.

Hormoni liposolubili
- Hormonii steroizi;
- Hormonii tiroidieni.

Clasificarea hormonilor în funcție de locul de producere

Hormonii sunt secretați la nivelul întregului organism, putând fi secretați de organe
specializate sau de celule individuale ce prezintă activitate secretorie.

Hormoni hipotalamici
- Hormonul eliberator al tireotropinei (TRH)
- Hormonul eliberator al somatostatinei (GH-RIH)
- Hormonul eliberator al gonadotropinelor (Gn-RH)
- Hormonul eliberator al corticotropinei (CRH)
- Hormonul eliberator al somatotropinei (GH-RH)
- Hormonul antidiuretic - vasopresina ( ADH)

Hormoni hipofizari
- Somatotropina numită și hormonul de creștere (GH)
- Corticotropina numită și hormonul adenocorticotrop (ACTH)
- Gonadotropine (Gn) [Hormonul luteinizant (LH) și Hormonul foliculo-stimulator (FSH)]
- Tireotropina (TSH)
- Prolactina (PRL)

7
Hormoni gastrointestinali
- Gastrina
- Colecistokinina (CCK)
- Secretina
- Polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP)
- Peptidul gastic inhibitor (GIP)
- Ghrelina
- Peptidul YY
- Parotina
- Sialogastrona
- Leptina
- Motilina

Hormoni pancreatici
- Insulina
- Glucagonul
- Somatostatina
- Polipeptidul pancreatic

Hormoni trombocitari
- Tromboxan

Hormoni limfocitari
- Leucotrienele

Hormoni suprarenalieni
- Epinefrina (adrenalina)
- Norepinefrina (noradrenalina)
- Cortisol
- Aldosterona

Hormoni secretați de rinichi

- Renina

Hormoni din țesutul miocardic atrial

- Polipeptidul natrinuretic

8
 Clasificarea hormonilor după interdependența sistemelor endocrin
și nervos

Din punct de vedere al interdependenței sistemului endocrin cu cel nervos, sistemul

endocrin poate fi structurat în 3 nivele ierarhice.

Nivelul I cuprinde hormonii secretați de țesuturi ce provin embriologic din țesut nervos.
- Hipotalamusul;
- Celule C din tiroidă;
- Celule secretoare de hormoni din mucoasa gastrointestinală;
- Medulosuprarenala.

Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt influențați în mod direct de sistemul nervos.

- Hormonii adenohipofizari;
- Hormonii secretați de insulele pancreatice;
- Hormonii parotidieni.

Nivelul III cuprinde hormonii a căror secreție este dependentă de hipofiza anterioară.
- Hormonii elaborați în cortexul glandei suprarenale;
- Hormonii tiroidieni;
- Hormonii secretați de gonade.

9
 ROLUL PRINCIPALILOR HORMONI ÎN ORGANISM

ACTH – hormonul adenocorticotrop – este secretat în glanda pituitară și are rol în

stimularea producerii de hormoni în cortexul glandelor suprarenale.
TSH – hormonul tiroido-stimulator – stimulează producerea de tiroxină în glanda
tiroida.
STH –  hormonul somatotrop – sau HGH – hormonul uman de creștere – stimulează
creșterea prin mărirea ritmului de formare al aminoacizilor pentru a alcătui proteinele din
celule.
FSH – hormonul folico-stimulator – la femei, împreună cu LH-ul, stimulează
dezvoltarea ovulelor în foliculii ovarieni și secretarea de estrogen de către folicul în primele
stadii ale ciclului menstrual. La bărbați, cauzează formarea spermatozoizilor.
LH – hormonul luteinic – este numit  și luteotropină la femei și ICSH (hormonul de
stimulare a celulelor interstițiale) la bărbați. LH stimulează ovulația, formarea corpului galben
și secretarea de estrogen și progesteron, pentru a stimula îngroșarea mucoasei uterului. La
bărbați, cauzează producerea de androgeni.
PR – hormonul lactogen sau prolactina – împreună cu LH-ul cauzează secretarea de
hormoni în corpul galben. Cauzează producerea laptelui după naștere.
Oxitocina – stimulează contractarea mușchilor uterului în timpul nașterii și
secretarea laptelui după naștere.
ADH – hormonul antidiuretic sau vasopresina – mărește cantitatea de apă reabsorbită
în sânge din tuburile urinifere în rinichi.
Tiroxina – măreste ritmul de descompunere a hranei, mărind astfel energia și
ridicând temperatura corpului. Împreună cu STH-ul, controlează creșterea și dezvoltarea
copiilor. Conține iod.
TCT – tirocalcitonina – scade nivelul calciului și al fosforului din sânge, reducând
eliberarea acestora din oase (unde sunt depozitate).
PTH – hormonul paratiroid – mărește nivelul calciului din sânge, mărind eliberarea
acestuia din oase. Scade nivelul fosforului.
Adrenalina – stimulează eliberarea unei cantități mai mari de glucoză din ficat în
sânge și accelerarea ritmului inimii, a ritmului respirației și constricția vaselor de sânge.
Aldosteronul – mărește cantitatea de sodiu și apă din sânge, cauzând reabsorbția
unei cantități mai mari din tuburile urinifere în rinichi.
Cortizonul – stimulează accelerarea ritmului de descompunere a hranei pentru
obținerea energiei, mărind astfel rezistența la stres. Reduce inflamația.
Estrogenul si progesteronul – hormonii sexuali femeiesti – estrogenul activează
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, cum ar fi creșterea sânilor. Ambii
hormoni pregătesc glandele mamare pentru producerea de lapte și, împreună cu LH-ul,
cauzează îngroșarea mucoasei uterului. Progesteronul domină spre sfârșitul ciclului menstrual
și în timpul sarcinii, când menține pregătite mucoasele uterului și glandele mamare.
Androgenii – hormonii sexuali bărbătești – activează dezvoltarea și menținerea
caracterelor sexuale secundare în pubertate, cum ar fi creșterea bărbii.
Gastrina – stimulează producerea sucului gastric.

10
 CCK – colecistochinina – stimulează deschiderea sfincterului lui Oddi, contractarea
vezicii biliare și eliberarea bilei în duoden.
Secretina PZ – stimulează producerea sucului pancreatic de către pancreas și
secretarea acestuia în duoden.
Enterocrinina – stimulează producerea sucului intestinal.
Insulina – stimulează convertirea de către ficat a unei cantități mai mari de glucoză
în glicogen, pentru depozitare, și accelerează transportul glucozei către celule.
Glucagonul – stimulează convertirea mai rapidă a gicogenului din ficat în glucoză și
convertirea grăsimilor și proteinelor în glucoză

11
 DISFUNCȚIILE ENDOCRINE
Un sistem endocrin nefuncțional se poate manifesta în nenumărate forme și îți poate
afecta starea de bine generală. Aceste dezechilibre hormonale, ce au ca sursă o problemă la
nivelul glandelor endocrine ale organismului, sunt numite disfuncții endocrine sau tulburări
endocrine.

Sistemul endocrin produce hormoni, care sunt semnale chimice trimise în corpul unei
persoane prin intermediul sistemului circulator. Hormonii au rolul de a regla multe dintre
procesele organismului, precum sunt respirația, echilibrul fluidelor și controlul greutății.
Disfuncțiile pot apărea la nivelul oricărei glande ce face parte din sistemul endocrin: glanda
pituitară, glanda pineală, hipotalamus, hipofiza, glandele suprarenale, tiroida și paratiroidele,
pancreasul, ovarele, testicule.

Disfuncțiile endocrine apar din cauza unor probleme ale glandelor sistemului
endocrin. Dintre numeroasele tulburări endocrine, cele mai întâlnite sunt cele legate de
pancreas sau glandele tiroidă, pituitară sau suprarenale.

O serie de factori de risc cresc posibilitatea de a dezvolta disfuncții endocrine:

1. Factori de mediu sau o dietă dezechilibrată

2. Factori genetici: istoric familial în tulburări endocrine
3. Istorie medicală personală de boli autoimune
4. Valori crescute ale colesterolului
5. Viața sedentară
6. Sarcina
7. Intervenții chirurgicale recente, traumatisme, infecții sau leziuni grave
8. Creșterea sau prezența unei tumori a unei glande

HIPERTIROIDISM: afecțiune caracterizată prin exces de hormoni tiroidieni în

organism.

HIPOTIROIDISM: afecțiune caracterizată prin deficit de hormoni tiroidieni în

organism, care deseori este asimptomatică.

TIROIDA AUTOIMUNĂ: afecțiune în care glanda tiroidă este atacată de sistemul

imunitar, fapt ce scade producția de hormoni tiroidieni. Adesea, tiroidita autoimună este
asimptomatică.

TULBURÄ‚RI ALE CICLULUI MENSTRUAL: modificări ale ciclului menstrual

determinate de prezența unui dezechilibru dintre uter, ovare, hipofiza și hipotalamus;
echilibrul este menținut datorită sensibilității receptorilor uterini la variația concentrațiilor
sangvine ale hormonilor ovarieni.

SPASMOFILIE: afecțiune caracterizată prin spasme, tetanie, tremur și convulsii

cauzată de deficitul de micronutrienți din organism, în special de calciu și magneziu.

12
 OBEZITATE: afecțiune cronică ce presupune o creștere a țesutului adipos total al
organismului, exces ponderal ce crește riscul de îmbolnăvire. Bolile endocrine pot perturba
reglarea greutății corporale.

OSTEOPENIE: afecțiune ce apare ca urmare a scăderii densității minerale osoase

sub nivelul de referință. Această scădere a densității minerale osoase poate fi considerată o
leziune precursoare osteoporozei. La femei, pierderea de masă osoasă se accelerează pe
măsură ce au loc modificări hormonale asociate cu menopauza. Tulburările hormonale
(hormonii paratiroidieni, hormonii de creștere) sau endocrine (hipertiroidism,
hiperparatiroidism) pot să contribuie la pierderea densității osoase, mărind riscul de
osteopenie.

OSTEOPOROZĂ: boală osoasă care demineralizează osul, îl fragilizează și îl

predispune la fracturi. La femei apare mai ales după instalarea menopauzei. Tulburările
hormonale (hormonii paratiroidieni, hormonii de creștere) sau endocrine (hipertiroidism,
hiperparatiroidism) pot să contribuie la pierderea densității osoase, mărind riscul de
osteoporoză.

DIABETUL ZAHARAT: hiposecreția insulinei, caracterizat prin hiperglicemie,

polifagie, polidipsie, scădere în greutate, tulburări metabolice, poliurie, glucozurie. Netratat
produce cetoacidoză (acumularea de corpi cetonici în sânge rezultați din transformarea
glucozei). Corpii cetonici sunt toxici pentru sistemul nervos, ducând la comă diabetică.

ACROMEGALIE: afecțiune în cazul căreia glanda pituitară produce în exces

hormoni de creștere.

PROLACTINOM: afecțiune caracterizată printr-o glandă pituitară disfuncțională

care determină producția în exces de hormoni, exces ce se concretizează în prezenta anormală
a laptelui matern.

BOALA ADDISON: afecțiune caracterizată prin scăderea producției de cortizol și

aldosteron, din cauza deteriorării glandei suprarenale.

SINDROMUL CUSHING: afecțiune caracterizată prin exces de cortizon, produs de

glandele suprarenale.

BOALA GRAVES: tip de hipertiroidism, care rezultă din producția excesivă de

hormoni tiroidieni.

13
 CONCLUZII

Glandele și hormonii pe care îi eliberează, reglează multe procese din organism; de

la creștere, la pubertate, metabolism și reproducere. Sistemul endocrin și hormonii joacă un
rol în aproape tot ceea ce facem.

Uneori boala, stresul şi chiar dieta alimentară pot deregla acest sistem, modificând

cantitatea de hormoni secretaţi de glande sau schimbând modul de reacţie al celulelor. Dar, de cele
mai multe ori, sistemul endocrin reuşeşte să ne menţină corpul în echilibru. Şi prin ajustări
constante, produce schimbările care ne ajută să devenim cine suntem. 

Doar o parte dintre afecțiunile endocrine sunt într-adevăr moștenite sau apar fără a
avea o cauză precisă. Cele mai multe dintre acestea au ca sursă a îmbolnăvirii obiceiuri
nesănătoase din viața de zi cu zi, care este de dorit să fie modificate.

Putem contribui la scăderea riscului apariției anumitor afecțiuni endocrinologice

printr-o alimentație corectă și un stil de viață sănătos, ce include echilibru emoțional și
activitate fizică regulată.

14
 BIBLIOGRAFIE

 Profesor Dr. Dinu, Veronica, Profesor Dr. Popa-Cristea, Elena, Profesor Dr. Popescu
Aurora, Profesor Dr. Truția, Eugen, Biochimie Medicală, Mic Tratat, Editura
Medicală, București, 2006;

 Turcu, I.F., Mager, S., Turcu, A., Biochimie Generală, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1973.

Bibliografie electronică

 https://www.cdt-babes.ro/articole/hormoni-glande-endocrine.php

 https://www.ted.com/talks/emma_bryce_how_do_your_hormones_work/transcript?
language=ro

 http://www.vreausacrescmare.ro/sunteti-ingrijorat-asupra-inaltimii-copilului-
dumneavoastra/despre-crestere/hormonii-glandele-si-cresterea

 https://www.greelane.com/ro/%C8%99tiin%C8%9B%C4%83-tehnologie-math/
%C5%9Ftiin%C5%A3%C4%83/hormones-373559

 https://hormonienzime.sitey.me/hormoni

 https://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-endocrine/clasificarea-
hormonilor-si-rolul-acestora-in-organism_17587

 http://docshare01.docshare.tips/files/25737/257374182.pdf

 https://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-endocrine/hormonii-efectele-
asupra-organismului_7513

 https://destepti.ro/hormonii-si-rolul-lor-in-functionarea-organismului-uman

 https://www.cdt-babes.ro/articole/hormoni-glande-endocrine.php

 https://www.donna-medicalcenter.ro/blog/disfunctii-endocrine.html

 https://www.medicotest.ro/hormonii-umani-si-rolul-acestora-in-organism/

15