Vitamina K ( Vitamina antihemoragic )

Istoric
n anul 1930 H. Dam, n cercetrile sale asupra metabolismului substanei lipoide, a fcut
observaia c puii de gin clocii de curnd i care au fost supui unui regim de alimentaie
fr lipoide, au cptat dup cteva sptmni hemoragii n piele i n mucoasele tractului
digestiv. Cauza acestor hemoragii a rmas muli ani plin de mister pn ce Dam i
Schonheyder n 1935 la Copenhaga i Almquist i Stokstad aproape concomitent cu ei n
Barkeley ( California )au putut s dovedeasc, c hemoragiile se produc prin neadministrarea
unui factor dietetic necunoscut pn atunci, aflat n iarb i frunze verzi i liposolubil. Noul
factor a primit denumirea de vitamin antihemoragic sau Vitamina K . Iniial s-a
crezut c vitamina K are importan numai pentru organismul psrilor. n anul 1937 Dam i
colaboratorii au putut totui s stabileasc, c la mamifere prisosina de vitamin K este numai
aparent i anume c mamiferele i acoper nevoia de vitamin K prin resorbie a substanei
K sintetizat de bacteriile intestinale. Cercetarea fiziologic a vitaminei K a suferit nc un
impuls prin aceea c n primvara anului 1939 cercettorii elveieni i americani au reuit s
obin purificarea i lmurirea constituiei vitaminei K i s prepare sintetic combinaii care s
aib aciune K.

Chimie
Vitamina K exist sub dou forme n natur i anume : n substanele vegetale brute
predomin vitamina K1 (numit de Karrer filochinon) pe cnd n organele animale
predomin vitamina K2.
Vitamina K1, obinut cam n acelai timp n form pur de ctre Karrer i Doisy reprezint un
ulei galben clar, care cristalizeaz la temperatur joas i care distileaz
nedescompus n vid complet la 130 140 0C. Ea corespunde formulei C32H48O2 (nu este
complet exclus formula C31H46O2 cu un metil n locul grupului etil).

Unitatea sa chimic a fost dovedit prin aceea c din ea se poate obine prin acetilare un
dihidro diacetat cristalizat, incolor. Vitamina K1 este sensibil la lumin i alcaline, se
reduce ntr-o hidrochinon incolor, este termolabil i uor solubil n eter i benzin, mai
puin n alcool. Prin adaosul de etilat de sodiu la o soluie alcoolic de vitamin K se produce

dup cteva secunde o culoare intens albastr violet care se transform treptat n rou i
apoi brun (reacia caracteristic a vitaminei K). Vitamina K2 a fost obinut sub form pur
din fin de sardine, de ctre Doisy i colaboratorii. Ea formeaz cristale galbene clare cu
punctul de topire 51 - 520C i corespunde formulei C40H54O2. Dup constituia sa este o 2,3difarnezil-1,4-naftochinon. Aciunea sa fiziologic corespunde numai cam la 60 % din aceea
a vitaminei K1.

Determinare
Vitamina K ajuta la coagularea sangelui si protejeaza oasele in special in perioada postmenopauza. Vitamina K previne calcifierea arterelor si asigura protectie impotriva afectiunilor hepatice si
a cancerului de prostata.
Fara vitamina K, sinteza a cel putin patru proteine implicate in procesul de coagulare sangvina ar fi in
pericol. Legat de acest fapt, rolul acestei vitamine mai consta si in asigurarea unei cicatrizari eficiente si
impiedicarea unei hemoragii excesive in cazul leziunilor. In asociere cu vitaminele A si D, vitamina K
participa la elaborarea proteinelor osoase si renale.
De asemenea, vitamina K intervine in producerea de energie pentru celule. Ea participa si la fabricarea
neuro-hormonilor, acei mesageri biochimici care transfera informatiile catre creier. Vitamina K este foarte
utila atat tubului digestiv, cat si pielii.
Sunt situatii in care necesarul organismului de vitamina K este mai mare decat in mod normal iar printre
aceste situatii enumeram:

Sangerari excesive, inclusiv, sangerare menstruala, nazala sau in tractul digestiv

Vanatai

Probleme cu calcifierea vaselor de sange sau supapelor inimii

Probleme cu fracturi de oase sau diminuarea structurii osoase

.
Alimente care contin vitamina K: patrunjel, spanac, varza de Bruxelles, fasole verde, mazare,
sparanghel, broccoli, gulii, morcovi sau mustar.
Vitamina K nu este o substanta chimica unica, ci mai degraba o familie de substante chimice legate prin
denumirea generala de vitamina K.
Toate tipurile de vitamina K se incadreaza intr-o categorie mare de substante chimice numitenaftochinone.
In cadrul acestei categorii naftochinone, exista doua tipuri de baza de vitamina K. Primul tip,
numit filochinone, se face de catre plante. Al doilea tip de baza, numitmenachinone, se face de bacterii.
Multe tipuri diferite de bacterii din intestinele noastre pot face vitamina K, sub forma de menachinone.
90% din vitamina K din alimentatie provine din alimentele vegetale.

Care sunt functiile vitaminei K?

Vitamina K ajuta la coagularea sangelui. De fapt, litera K a acestei vitamine a venit de la cuvantul
german koagulation. Ori de cate ori avem o rana (chiar si o simpla taietura), avem nevoie ca sangele sa se
coaguleze pentru a inchide rana si pentru a preveni sangerarea excesiva. Pe de alta parte, abilitatea de
coagulare nu trebuie sa fie excesiva pentru ca nu ne dorim sa sistemul nostru cardiovasular sa arunca un
cheag de sange din greseala si sa blocheze buna functionare a intregului sistem. Echilibrul corect intre
aceste necesitati este pastrat tocmai de vitamina K.

Vitamina K protejeaza sanatatea oaselor.

Cercetarile arata ca persoanele care au deficit de vitamina K prezinta un risc mai mare de a face fracturi. In
plus, pentru femeile care au trecut de menopauza si au oasele mai fragile, s-a demonstrat ca vitamina K
ajuta la prevenirea posibilelor fracturi. Beneficiile aduse de vitamina K par sa depinda de cel putin doua
mecanisme de baza.

Primul dintre aceste mecanisme implica un tip de celule osoase numite osteoclaste. Osteoclastele
sunt celule osoase responsabile de demineralizarea oaselor cu scopul de a face disponibile mineralele
pentru alte functii in organism. Activitatea acestor celule este foarte importanta dar nu vrem nici prea
multe osteoclaste (sau prea multa activitate a acestora) deoarece ar crea dezechilibre prin prea multa
demineralizare osoasa. Vitamina K face posibil ca organismul nostru sa tina sub control acest proces.
Una din formele menachinone de vitamina K (MK-4 numite si menatetrenone) blocheaza formarea a
prea multe osteoclaste si poate initia moartea programata a celulelor (proces numit apoptoza).

Un al doilea mecanism implica rolul vitaminei K intr-un proces numit carboxilare. Pentru a
mentine sanatatea oaselor, una dintre proteinele gasite in os numita osteocalcina are nevoie sa fie
modificata chimic prin procesul de carboxilare. Osteocalcina nu este o proteina oarecare in organism, ci
una foarte importanta pentru densitatea mineralelor din oase si din acest motiv este masurata in sange
atunci cand medicii incearca sa determine starea de sanatate a oaselor. Riscul de a avea fracturi (in
special fracturi de sold) sporeste atunci cand carboxilarea se produce pentru prea putine proteine
osteocalcine.
Vitamina K previne calcifierea vaselor de sange sau a supapelor inimii. O problema comuna in mai
multe forme de boli cardiovasculare este calcifierea nedorita, acumularea de calciu in
interiorul unui tesut care este in mod normal moale. Aceasta acumulare de calciu duce la intarirea tesutului
si nu-i mai permite sa functioneaze corect. In cazul in care calciul se acumuleaza in interiorul arterelor se
produce rigidizarea acestora.Persoanele cu deficit de vitamina K prezinta un risc mai mare de
rigidizare a arterelor decat persoanele care au suficienta vitamina K in organism.
Cercetatorii continua sa exploreze rolul vitaminei K pentru sanatate. Cercetarile sunt indreptate in
special in trei mari directii: (1) protectia impotriva oxidantilor; (2) regularizarea corecta a
raspunsului
inflamator si (3) sprijinirea structurii sistemului nervos si a creierului.
Deficientele de vitamina K sunt sesizate in special atunci cand avem probleme de coagulare a sangelui.
Simptome de deficit de vitamina K includ si sangerari menstruale abundente, sangerare in tractul
digestiv, sangerare nazala sau in urina, hemoragie si anemie.
Un al doilea set de simptome de deficit de vitamina K implica probleme osoase. Aceste simptome pot
include pierderea de masa osoasa (osteopenie), scaderea densitatii minerale osoase (osteoporoza) si

fracturi. Un alt set de simptome de deficit de vitamina K implica depunerea de calciu in exces in tesuturile
moi.
Din cauza faptului ca aceasta vitamina se gaseste din abundenta in alimente, iar corpul nostru sintetizeaza
o parte, carentele sunt mai rare. In principiu, lipsa vitaminei K este datorata mai degraba problemelor de
absorbtie decat slabului aport alimentar.
Persoanele cu risc marit sunt:
- cele care nu absorb corespunzator materiile grase (boli hepatice, mucoviscidoze s.a.);
- cele care iau antibiotic perioade foarte lungi, care distrug flora intestinala;
- bebelusii ale caror intestine, la nastere, nu poseda bacterii ce sintetizeaza vitamina K. Aceasta trece
foarte greu prin bariera placentara, iar concentratia plasmatica a fetusului in vitamina K este foarte
scazuta. In plus, laptele matern contine foarte putina vitamina K. Este indicata suplimentarea intr-o astfel
de vitamina a bebelusilor hraniti la sin cu 2 micrograme pe saptamina.De asemenea, sub control medical,
se recomanda suplimentarea aportului la femeile insarcinate sau care alapteaza, celor aflate la menopauza
si varstnicilor. Este contraindicata suplimentarea persoanelor aflate sub tratament anticoagulant de tip
antivitamina K.
Vitamina K este considerata toxica pentru organism in forma sa sintetica numita mendiona. Aceasta forma
de vitamina K poate fi uneori convertita de catre organismul in forme non-toxice, dar cercetarile arata totusi
ca exista riscuri nedorite pentru organismul uman. Acest risc implica un stres oxidativ excesiv si daune
implicite pentru o varietate de tipuri de celule, inclusiv celule din rinichi si ficat. Pe baza acestor constatari,
US Food and Drug Administration (FDA) nu permite ca vitamina K sa fie vanduta ca supliment alimentar
in forma de menadiona. (Menadiona este denumite in mod obisnuit vitamina K3.)
Studiile arata ca inghetarea, fierberea sau depozitarea pe termen lung a alimentelor nu cauzeaza
pierderea excesiva de vitamina K. Procesarea comerciala a alimentelor conduce insa la pierderi mari de
vitamina K si de aceea, daca avem de ales intre un suc natural facut in casa si un suc ambalat este mult
de preferat prima varianta.
Orice probleme de sanatate care afecteaza digestia si absorbtia de substante
nutritive pot contribui la deficitul de vitamina K in organism. Aceste probleme sunt bolile inflamatorii
intestinale, colita ulcerativa, boala celiaca, sindromul intestinului scurt precum si interventiile chirurgicale
ale tractului digestiv (ca de exemplu rezectie intestinala). Problemele cu functia pancreatica, functia
hepatica sau functia vezicii biliare pot creste, de asemenea, riscul de deficit de vitamina K. Pentru ca
bacteriile noastre intestinale ajuta la obtinerea de vitamina K rezulta ca orice medicamente care modifica
bacteriile intestinale normale pot compromite nivelul optim de vitamina K din organism.Medicamentele
care afecteaza cel mai mult sunt antibioticele.
Cantitatea zilnica de vitamina K nu este cunoscuta cu precizie, dar se stie ca ea trebuie sa fie foarte mica.
Specialistii recomanda: pentru un adult - 45 de micrograme pe zi; pentru un bebelus - 3-10 micrograme pe
zi. La o persoana sanatoasa, necesarul cotidian de vitamina K este asigurat prin alimentatie si printr-o
biosinteza naturala care se efectueaza in partea terminala a intestinului, sub actiunea fermentatiilor
bacteriene. In schimb, aportul devine indispensabil daca exista tulburari intestinale grave care nu permit
aceasta biosinteza. Aportul se face prin vitamina K3 sintetica, ca si in cazul unor hemoragii importante.

Vitamina K poate juca un rol in prevenirea si / sau tratarea unor probleme de sanatate precum:

Tratament anticoagulant

Fracturi de oase

Boli cronice de ficat

Fibroza chistica

Rigidizarea arterelor

Boala intestinala inflamatorie

Cancer la ficat

Cancer pancreatic

Pietre la rinichi

Greata si varsaturi in timpul sarcinii

Osteopenia (pierdere osoasa)

Osteoporoza (scaderea densitatii minerale osoase)

Tromboza
In ce forme se gaseste vitamina K in suplimentele alimentare?Vitamina K este disponibila pe scara larga
in forma de filochinona si menachinona. Unele suplimente alimentare au specificatia spectru complet de
vitamina K. Aceasta fraza se refera in general la o combinatie a celor doua: filochinona si menachinona.
Suplimentele mentioneaza de obicei familia de compusi filochinona ca fiind vitamina K1 iar familia de
compusi menachinona ca fiind vitamina K2.
Fermentarea produselor alimentare poate fi deosebit de utila pentru cresterea continutului de vitamina K.
Soia fermentata furnizeaza vitamina K. Uneori veti regasi cuvantul natto care se refera la alimente din
soia fermantata deoarece natto Bacillus sunt bacterii care pot converti K1 in K2. Nu numai soia fermentata
reprezinta o sursa buna de vitamina K ci si unele branzeturi fermentate. Bacteriile Proprioni, de exemplu,
produc cantintati mari de menachinone numite MK 9 (H4) iar branzeturile fermentate de aceste bacterii
sunt o sursa bogata de vitamina K. Exemple de astfel de branzeturi fermentate de bacterii proprioni: branza
elvetiana Emmental sau branzeturile norvegiene Jarlsberg.
Iata mai jos un tabel cu cateva dintre alimentele bogate in vitamina K.

Alimente bogate in vitamina K

Aliment

Masura

Cantitate(mcg
)

Patrunjel proaspat

2 linguri

123,00

Densitate
a

1025,0

Spanac fiert

1 cana

888,48

482,9

Mustar fiert

1 cana

419,30

449,2

Varza creata gatita

1 cana

529,34

413,5

Busuioc uscat

2 lingurite

48,01

143,6

Cimbru uscat

2 lingurite

48,01

136,4

Varza de Bruxeles fiarta

1 cana

218,80

80,9

Broccoli oparit la aburi

1 cana

155,20

79,9

Varza tocata fierta

1 cana

73,35

50,0

Sparanghel fierte

1 cana

91,80

47,8

Oregano uscate

2 lingurite

18,65

45,8

Telina cruda

1 cana

35,26

41,3

Piper negru

2 lingurite

6,88

14,2

Fasole verde fierta

1 cana

20,00

10,3

Cuisoare uscate

2 lingurite

5,96

9,4

Conopida fierta

1 cana

11,17

8,8

Rosii

1 cana

14,22

8,5

Mazare verde fierte

1 cana

41,40

6,9

Morcovi cruzi

1 cana

16,10

6,9

Ardei gras rosu crud (felii)

1 cana

4,51

4,1

Avocado (felii)

1 cana

29,20

2,8

Soia preparata

1 cana

33,02

2,5

Seminte de bostan crude

un sfert de
cana

17,73

2,1

Lapte de vaca, 2% grasime

1 cana

9,76

1,8

Para

fiecare

7,47

1,7

Capsuni

1 cana

3,17

1,7

Papaia

fiecare

7,90

1,5

Boabe de fasole, fierte

1 cana

14,87

1,5

In anul 2000, Academia Nationala de Stiinte SUA a stabilit urmatoarele niveluri adecvate de suplimentare
cu vitamina K:

Copii 0-6 luni: 2 micrograme

Copii 7-12 luni: 2,5 micrograme

Copii 1-3 ani: 30 micrograme

Copii 4-8 ani: 55 micrograme

Copii 9-13 ani: 60 micrograme

Barbati si femei, 14-18 ani: 75 micrograme

Barbat 19 ani si peste: 120 micrograme

Femei 19 ani si peste: 90 micrograme

Femele insarcinate sau care alapteaza cu varsta de 18 ani si mai tinere: 75 micrograme

Femele insarcinate sau care alapteaza cu varsta de 19 ani si peste: 90 micrograme

Pentru constatarea coninutului K al substanelor din natur i a eficacitii K a preparatelor

de vitamin ne stau la dispoziie mai multe metode biologice exacte care sunt bazate toate pe
faptul c la puii de gin hrnii fr K apare o prelungire a timpului de coagulare care poate
fi nlturat sau mpiedicat prin adaos de K. Dintre metodele test, dup multiplele modificri
azi mai este n uz aceea a lui Almquist, care d foarte bune rezultate. S-au propus de cei mai
muli autori metode curative pentru determinarea vitaminei K. Aceste metode sunt foarte
asemntoare ntre ele; au dat ocazie stabilirii de uniti diferite. n Europa se
ntrebuineaz de preferin metoda prelucrat de Dam i Glavind. n America coninutul de

vitamin K se exprim n genere prin uniti Doisy; afar de aceasta se mai utilizeaz mult
metoda curativ a lui Ansbacher care se citete foarte repede.
Diversele uniti stau reciproc i fa de vitamina pur K1 i K2 n urmtoarele relaii, n raport
cantitativ:
1 unitate dup Almquist-Stokstad = 37,5 uniti Dam.
1 unitate Doisy
= 30 uniti Dam.
1 unitate Ansbacher
= 20 uniti Dam.
1 unitate Doisy
= 1 vitamin K1
1 unitate Doisy
= 1,5 vitamin K2
Utilizarea simultan a acestor metode diferite de test i uniti n laboratoare izolate a adus o
ncurctur n cercetarea vitaminei K.

Rspndire
Datele numerice asupra coninutului K al alimentelor, cte exist pn acum, sunt prezentate
n tabelul care descrie vitamina E.
Vitamina K exist n cantiti demne de amintit numai n prile verzi ale plantelor; vitamina
K1 i clorofila au acelai domeniu de ntindere. Ambele substane nu sunt nrudite numai
chimic dar i se produc evident n aceleai condiii ; sinteza vitaminei K are loc ca i cea a
clorofilei numai la lumin. Pe de alt parte vitamina K este mai stabil dect clorofila ;
frunzele ofilite conin tot att de mult vitamin K, ca i cele verzi. Ciupercile sunt practic
fr substan K. Dimpotriv bacteriile n special bacilii tuberculozei i colibacilii formeaz i
conin cantiti mari de vitamin K. Producia de vitamin K a bacteriilor intestinale ajunge
complet spre a acoperi nevoia de vitamin K a organismului. Vitamina K se gsete n ficatul
de porc, splin i musculatur.
Intervenia bilei este indispensabil pentru resorbia vitaminei K introdus cu hrana sau
format de bacteriile intestinale. Dac bila lipsete din intestin n urma unei fistule biliare, a
unei legturi a coledocului sau unei obstrucii litiazice a canalelor biliare, atunci se poate
ajunge la ivirea la om a unei avitaminoze K de resorbie .
Baza aciunii fiziologice a vitaminei K const n aceea c ea este indispensabil n ficat pentru
formarea normal a protrombinei, premergtoare fermentului coagulant. Totui integritatea
ficatului ca unic loc pentru formarea de protrombin este condiia prealabil pentru activarea
vitaminei K.