Sunteți pe pagina 1din 38

Bacillus

- Subîmpărţit pe baza 16srARN în 10 noi genuri


Alicyclobacillus (1992) – 6 specii termoacidofile
Paenibacillus (1993) – 49 specii
- psihrofile
- B.polymyxa, B. macerans,B. alvei,P.larvae
Brevibacillus (1996) – 12 specii termofile
Aneurinibacillus (1996) – 4 specii termofile
Virgibacillus (1998) – 5 specii
Gracibacillus şi Salibacillus (1999) – halofili
Geobacillus (2001) – 10 specii termofile – B. Steraothermophilus
Ureibacillus – 10 specii termofile

În genul Bacillus au rămas – B. subtilis (specia tip),B. anthracis B. cereus,B.


licheniformis,B. pumilus,B. sphaericus , B.thuringiensis,
B. circulans
BACILLUS

Minidefiniţie – bacili gram-pozitivi sporulaţi


- aerobi/ facultativi
- majoritatea mobili
- oxidazo-pozitivi şi majoritatea catalazo-pozitivi
- Include specii ubicvitare, majoritatea saprofite, fac parte din microbiota gastro-intestinală a
ierbivorelor
Specii – înalt patogenă pentru mamifere şi om – Bacillus anthracis
- oportuniste, bacili antracoizi - B.cereus
- B.subtilis

Bacillus anthracis
- Găzduit de ierbivore, contaminează prin secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave mediul
Caractere microscopice
- Bacil mare ( 3-10µ), capete retezate, gram pozitiv/gram variabil.
- În produse patologice încapsulaţi, nesporulaţi, dispuşi fie izolaţi, fie în lanţuri scurte care imită
trestia de bambus
- Coloraţia simplă cu albastru de metilen policrom – capsula halou roz
- Frotiu din cultură pe medii simple – bacili necapsulaţi, sporulaţi, formează lanţuri lungi
- Sporulează numai în prezenţa oxigenului, spor oval, central, nu deformează
Caractere de cultivare
- Facultativ anaerob, nepretenţios nutritiv, creştere optimă la 370C, sporularea rapidă la
temperatura camerei.
- Pe medii agarizate colonii mari, 2-3 mm, cu aspect de sticlă pisată, margini
neregulate
- La stereomicroscop – “ cap de meduză”
- Nehemolitic pe geloză sânge

Factori de virulenţă
- Capsula – un izomer al acidlui D-glutamic, rezistent la hidroliza enzimelor proteolitice,

fiind formă “nenaturală”


- anticorpii anti-capsulari nu au rol protector
- inhibă fagocitoza
- codificată plasmidic –pOX2
- Toxina cărbunoasă – codificată de plasmidul pOX1
- de tip A-B
- Componenta A – factorul edematos (EF) – eliberarea de către monocite a IL-6, TNFα
- factorul letal (FL) – zinc – metalopeptidază
- Componenta B – funcţie de ligand
- factor protector – antigen vaccinant

Patogenitate naturală şi patogenie


La om: antrax, cărbune, popular dalac
- Antraxul cutanat sau pustula malignă – papulă nedureroasă la locul inoculării,
evoluează către veziculă sero-sanguinolentă şi escară necrotică

- Antrax pulmonar – boala sortatorilor de lână


- iniţial imită viroza respiratorie
- evoluează rapid spre mediastinită, sepsis, edem pulmonar
hemoragic mortal
- Antrax digestiv - gastro-enterită severă cu scaune diareice sanguinolente, după
ingestia de carne provenită de la animal bolnav
Complicaţii – 5% dintre pacienţi indiferent de formă pot prezenta meningită hemoragică
Imunitatea
- Anticărbunoasă – anticorpii anti-B inhibă endocitarea FE şi FL
Terapie etiotropă
- penicilină, macrolide, tetraciclină
- În formele severe se asociază ser anticărbunos
Epidemiologie
- Antrax boală a ierbivorelor – probleme în ţări unde nu se practică vaccinarea
- Sursa pentru om – animalele bolnave, inclusiv cadavrele lor
Profilaxia
- Vaccinarea ierbivorelor, sacrificarea animalelor bolnave
- Vaccinarea persoanelor cu risc profesional
Specii de bacili antracoizi
Bacillus cereus şi B. subtilis
- saprofiţi ai mediului extern, în microbiota colonului la om
- B. cereus produce 2 enterotoxine – termostabilă – forma emetizantă
- termolabilă – forma diareică
Produc -
toxiinfecţii alimentare, infecţii oculare, infecţii invazive
Terapie - vancomicina
Bacillus cereus
• caractere morfo-tinctoriale asemănătoare cu B.anhracis;
• se diferenţiază prin mobilitate, caracterul hemolitic al coloniilor pe geloză-
sânge, activitate lecitinazică şi proteolitică, sensibilitate la fagul γ, rezistenţă
la peniciline;
• Ag flgelare permit diferenţierea mai multor serotipuri;
• factori de patogenitate
- enterotoxine termostabilă şi termolabilă, cu rol în forma emetică sau
forma diareică de toxiinfecţii alimentare;
- toxina necrotică, cereolizina şi fosfolipaza C implicate în patogeneza
infecţiilor oculare;
• manifestări clinice la om: toxiinfecţii alimentare, infecţii oculare grave post-
traumatice, bacteriemii de cateter, endocardite la utilizatorii de droguri i.v.,
pneumonii sau meningite la imunodepresaţi;
• semnificaţia clinică a izolatelor se bazează pe criterii cantitative şi izolarea
repetată a aceleiaşi tulpini;
• antibioterapie cu vancomicină numai in infecţii sistemice.
Alte specii de interes medical
• B. brevis, B.circulans, B.licheniformis,B.subtilis pot fi izolate din
diverse infecţii oportuniste la imunodepresaţi: pneumonii, pleurezii,
pericardite, peritonite, osteomielite, meningite, endocardite fasciite,
mionecroze.

• B.subtilis poate determina toxiinfecţii alimentare sau infecţii oculare.

• ubicvitatea acestora impune aceleaşi criterii de semnificaţie clinică a


izolatelor ca şi pentru B.cereus.

• vancomicina reprezintă antibioticul de elecţie.

• sporii de B. subtilis şi B.stearothermophilus sunt folosiţi ca indicatori


biologici ai eficienţei sterilizării la etuvă sau autoclav.

• B.polymyxa, B.licheniformis, B.brevis produc antibiotice.


• Genul Clostridium (Kloster –fus)
• - 1861 – L.Pasteur – fermentaţia butirică are loc în absenţa
oxigenului şi este datorată Clostridium butyricum (vibrion butiric)
• 1877 – vibrion septic – Clostridium septicum
• Generalităţi
• Bacili gram – pozitivi în cultura tânără
• Majoritatea mobili prin flageli peritrichi
• Sporulaţi – endospori ovali (dispuşi central sau subterminal) sau
sferici (terminal) care deformează bacteria şi sunt
termorezistenţi.unele specii nu sporulează pe mediile uzuale de
cultivare.
• Anaerobi cu unele specii aerotolerante
• Nu produc catalază
• Unele specii fermentează zaharurile altele sunt azaharolitice
• Habitează tubul digestiv al omului şi animalelor, prin fecale
contaminează solul, unde prin endospori supravieţuiesc timp
îndelungat, iar unele specii chiar se multiplică
• Caractere de cultură

• Cultivă bine, la 370 C, pe medii uzuale incubate anaerob (hidrogen sau


azot cu 10% CO2)Tuburi cu bulion în coloană de minimum 10 cm, mediul
conţinând 0,1% agar (agent de limitare a difuziunii gazelor), un agent
puternic reducător (fragmente prospete de viscere, carne tocată şi uscată,
glucoză şi tioglicolat de sodiu) pot fi incubate în atmosferă obişnuită
• Pe medii solide creşterea este relativ lentă, pe geloză sânge cele mai multe
specii sunt hemolitice.

• Rezistenţa la mediul extern


• Sporii unor specii mor după 30 min la 1050 C
• Glutaraldehida şi dezinfectantele pe bază de halogeni îi omoară în 2-3 ore,
dar la formaldehidă şi derivaţi fenolici -4-5 zile
• În mediul extern pot supravieţui zeci de ani
Clostridium perfringens

• Bacili gram-pozitivi care sporulează greu în mediul de cultură şi in vivo

• Prezintă capsulă în produsele patologice,vizibilă mai ales în coloraţia cu tuş


de India
• Imobil
Caractere de cultivare şi metabolice
• Se multiplică rapid pe medii de cultură, fiind aerotolerant
• Pe geloză sânge coloniile sunt înconjurate de o zonă dublă de hemoliză
• Pe medii cu gălbenuş de ou se evidenţiază producerea de lecitinază
• În geloza semisolidă repartizată în coloană înaltă formează colonii cu aspect
lenticular
Factori de patogenitate
• Produce numeroase enzime şi exoenzime
- toxina alfa, o lecitinază ce lizează membranele celulare(L,Tr,E,endoteliul
capilar, celula musculară)
- enterotoxina termolabilă eliberată în cursul sporulării în intestin
- exoenzime ( colagenaza, hialuronidaza, neuraminidaza,etc) cu rol în
invazivitate
Habitat natural
• Ubicvitară
• Prezentă în sol şi intestinul ierbivorelor
• Poate fi prezent în microbiota colonului, rar pe mucoasa vaginală sau
tegument
Manifestări clinice
• Plăgi traumatice, în contact cu solul sau flora fecală,pot evolua cu
manifestări de - celulite sau fasciite
- gangrana gazoasă - leziuni invazive de mionecroză,
febră, hemoliză intravasculară, şoc
- infecţie polimicrobiană cu prezenţa
asociată a altor specii de Clostridium (C.septicum, C.novyi,
C.histolyticum, C.bifermentans) şi floră facultativ anaerobă
• Infecţii invazive uterine grave după avort septic
• Toxiinfecţii alimentare autolimitate după consum de carne contaminată cu
tulpini
Diagnosticul bacteriologic al gangrenei gazoase
• examenul microscopic al serozităţii din plagă
- bacili gram-pozitivi cu morfologia sugestivă pentru C.perfringens,
alături de o floră microbiană cu morfotipuri diferite, în absenţa
celulelor inflamatorii;
• însămânţarea pe geloză sânge incubată anaerob
- colonii caracteristice cu zonă dublă de hemoliză;
• identificare suplimentară prin testul Nagler
- inhibarea producerii de lecitinază în prezenţa Ac specifici;
• hemoculturi în anaerobioză efectuate in toate infecţiile cu caracter
invaziv.
Principii de tratament şi profilaxie
• toaleta chirurgicală atentă a plăgilor cu risc;
• administrare de penicilină, metronidazol sau imipenem;
• oxigenoterapia hiperbară şi serul antigangrenos sunt cu eficienţă
discutabilă..
Clostridium tetani
• Bacil gram-variabil, frecvent cu aspect filamentos, cu spor sferic terminal
• Mobili
• Cultivă pe geloză-sânge în anaerobioză strictă sub formă de colonii
transparente, uneori cu caracter invaziv, hemolitice
• În geloză semisolidă repartizată în coloană înaltă, dezvoltă colonii cu aspect
pufos
• Specie relativ inactivă metabolic, neproteolitică şi azaharolitică
Factori de patogenitate
• Bacterie neinvazivă
• Tetanos pasmina, codificată plasmidic, reprezintă factorul major de
virulenţă, care difuzează de la nivelul leziunii către SNC
• Toxină de tip A-B, unică antigenic se leagă de receptorii gangliozidici de pe
suprafaţa neuronilor şi blochează eliberarea neurotransmiţătorilor cu efect
inhibitor al influxului nervos
• Determină contracturi spastice ale musculaturii striate
Habitat natural
• Bacterie ubicvitară
• Prezentă în flora intestinală la erbivore şi în sol, mai ales cele fertilizate cu
gunoi de grajd
Manifestări clinice la om
• Toxiinfecţie iniţiată de contaminarea unei plăgi traumatice cu spori de
C.tetani, la nou născut poarta de intrare este reprezentată de plaga
ombilicală, iar în avortul septic, de plaga uterină
• Condiţii locale, anaerobe, facilitează multiplicarea şi eliberarea de toxină
• Perioada de incubaţie, în medie 2 săptămâni, invers proporţională cu
gravitatea clinică
• Apar contracturi spastice dureroase ale muşchilor striaţi, exacerbate de
stimuli externi, ce pot determina poziţii particulare ale corpului, însoţite de
manifestări vegetative
• Decesul survine prin insuficienţă cardio-respiratorie
Imunitatea
• Conferită de anticorpi antitoxina tetanică
• Anticorpii specifici stimulaţi după administrarea anatoxinei tetanice
• Infecţia naturală nu conferă imunitate post-infecţioasă
Principii de diagnostic
• Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic
• Diagnosticul bacteriologic este solicitat în cazuri medico-legale (nou-născut, avort
septic)
Principii de tratament
• Administrarea de urgenţă a serului antitoxină tetanică
• Metronidazolul cu rezultate clinice mai bune decât penicilina
Profilaxie specifică
• Vaccinarea generalizată, cu anatoxină tetanică
• La un pacient cu plagă tetanigenă nevaccinat sau vaccinat incomplet, se
administrează anatoxină tetanică +ser antitoxină
Clostridium botulinum
 Bacil gram-pozitiv cu spor ovalar subterminal, mobili
 Strict anaerob
 Toxina botulinică, are o structură de tip A-B, sediul de acţiune fiind joncţiunea neuro-
musculară, unde blochează eliberarea de acetilcolină şi determină paralizii flasce
• 7 tipuri antigenice (A-G), neurotoxinele A,B,E mai des prezente la om
• Prezent în sol, vegetale, intestinul unor mamifere, păsări sau peşti
• Poate determina la om – toxiinfecţii alimentare, botulismul plăgilor,
botulismul infantil
• Diagnosticul mai ales clinic, tipul de toxină identificat prin testul de
seroprotecţie pe şoarece
• Seroterapie de urgenţă

Clostridium difficile
• Caractere morfo-tinctoriale asemănătoare cu C.botulinum
• Strict anaerob
• Prezent în flora colonului la om, poate prolifera în cursul antibioticoterapiei,
fiind asociat cu colita pseudomembranoasă postantibiotic
• Infecţia poate îmbrăca caracter nosocomial
• Virulenţa conferită de o enterotoxină (toxina A) şi citotoxină (toxina B) care
determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi răspuns local
Diagnosticul de laborator

- Evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxinei pe culturi de celule


- Identificarea celor 2 toxine prin ELISA
Terapie
Metronidazol sau vancomicină în formele severe
Profilaxie
Nespecifică prin utilizarea raţională a antibioticelor
Măsuri de combatere a infecţiilor cu transmitere fecal-orală