UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIŢANU”

CATEDRA DE MEDICINĂ SOCIALĂ ȘI MANAGEMENT ”NICOLAE TESTEMIȚANU”

PROIECT
TEMA: INTOXICAȚ IE CU MERCUR.

Profesor: Calancea Valentin,

Conferenţiar universitar,
dr. șt. med.
Autor: Rotaraș Arina,
studenta anul V,
grupa M1815,
Specialitatea: Medicină .
 CUPRINS:
 Etimiologie.
 Date istorice.
 Proprietățile mercurului.
 Originea mercurului.
 Intoxicație cu mercur.
Locuri de muncă cu risc de intoxicație.
Căile de contaminare, mecanismul de acțiune.
Semne clinic, diagnostic, tratament, profilaxie.
 Metale grele- elemente chimice ce au greutatea specifică de cel puțin 5 ori
mai mare ca cea a apei, au o densitate mai mare decât 5kg/dm³.

 Sunt  23 de metale grele: antimoniu, arsenic, bismut, cadmiu, ceriu, crom, cobalt, cupru, galiu,

aur, fier, plumb, magneziu, mercur, nichel, platină, argint, teluriu, taliu, staniu, uraniu,
vanadiu și zinc.

 În cantități mici anumite metale grele sunt

esențiale în desfășurarea proceselor metabolice.  Cele mai toxice metale grele
sunt:
Aceste metale sunt:
fierul, cuprul, magneziul și zincul. aluminiul, cadmiul, mercurul,
plumbul și arsenicul.
Aceste metale grele sau diferite forme ale lor se

!!!
găsesc în mod natural în alimente, fructe și legume
și în diferite suplimente nutritive.
 ETIMOLOGIE.

element chimic
reprezentat
prin simbolul din
Hg semnifică latina ,,argentu Mercurul
argintul viu. m vivum”,

are numărul
atomic 80
. .

Acesta este un element metalic neobişnuit.

 PROPRIETĂȚILE MERCURULUI.
PROPRIETĂȚI FIZICE. PROPRIETĂȚI CHIMICE.
 Mercurul dizolvă Na, K, Ag, Au, Co,Zn, formând
• este singurul metal lichid la presiunea şi temperatura aliaje ,,amalgam”
camerei.
 Încălzirea mercurului în aer conduce la formarea oxidului de
• metal non-combustibil, mercur de culoare roșie: 2Hg(s) + O2(g) → 2HgO(s)
• greu, fiind de 13,6 ori mai greu decît apa.
• Metal alb, cenușiu, lucios ca argintul.
• este un slab conductor termic și un ușor conductor
de electricitate.
• punct unic de topire -38,83 °C, un punct de  Nu se oxidează în aer,
fierbere de 356,73 °C.
 Mercurul metalic reacționează cu halogenurile, formând săruri,
• vaporizându-se la 360 °C eliberând vapori toxici, astfel rezultând:
(deși incolori) pot fi recunoscuți după culoarea lor
albastru-violacee în momentul când electricitatea este
prezentă. Săruri Formula
fluorură de mercur (II) Hg(l) + F2(g) → HgF2(s) (alba)
clorură de mercur (II) Hg(l) + Cl2(g) → HgCl2(s) (alba)
bromură de mercur (II) Hg(l) + Br2(l) → HgBr2(s) (alba)
iodură de mercur (II) Hg(l) + I2(s) → HgI2(s) (rosie)
 ETIOLOGIA DENUMIRII ACESTUI ELEMENT.

Elementul a fost numit după zeul roman Mercur, cunoscut

pentru viteza și mobilitatea sa.

Mercur era considerat baza metalelor, aproape de aur, și

de aceea a fost numit Mercur (Mercurius), după planeta
Mercur cea mai apropiată de soare (aur).

Presupunând că mercurul este o stare de argint, oamenii

antici îl numeau argint lichid (de unde provine latinescul
Hydargirum).

Mobilitatea mercurului a dat naștere unui alt nume - argint

viu (lat. Argentum vivum)
 DATE ISTORICE.
 Extragerea și întrebuințarea mercurului au fost descrise încă din antichitate.
 Un schelet uman datând din anul 5000 î.Hr. a fost găsit acoperit de vermilion, cunoscut și sub numele de cinabru (HgS).
 Un alt exemplu istoric de utilizare a mercurului a fost găsit într-o cupă ceremonială a mormântului egiptean din secolul
al XV -lea î.Hr.

 Principalul minereu de mercur, cinabrul, a fost extras încă din anul 415 î.Hr.;
(istoric, existau cinci areale miniere pentru extragerea mercurului: Almeden din Spania, Idrija din Slovenia, Monte Amiata
în Italia, precum și locații variate din Peru, Statele Unite și regiuni din Rusia, Ungaria, Mexic și Austria.)

 Data descoperirii mercurului - aproximativ 1500 î.Hr.

 Extragerea mercurului din cinabru a fost menționată pentru prima dată de către filosoful grec Aristotel,
în secolul al IV-lea.
(un mineral de culoare roşie, se găseşte în multe tipuri de roci, dar aproape întotdeauna în roci de origine vulcanică)

 Cea mai timpurie descriere a amalgamării aurului a fost făcută de către Abu Rayhan al-Biruni, cercetător
persan al secolului al XI-lea, autor al unor texte alocate mineralogiei, pietrelor prețioase și metalelor.
 Începând cu secolul al XVI-lea, cunoștințele despre mercur au început să se dezvolte mai mult.
Legendarul Vasily Valentin (sec. XVI) a întemeiat teoria celor trei principii ale alchimiștilor (Tria principia) - mercur, sulf
și sare; această teorie a fost dezvoltată în continuare de Paracelsus.

 Astfel, La inceputul secolului al XVII-lea , dezvoltarea stiintei si tehnologiei au adus o crestere continua a
cererii Mercurului, folosit la fabricarea termometrelor, a barometrelor si alte aparate
electrice.
o . în anul 1556, Agricola a detaliat modul de utilizare mercurului și a
analizat efectele inhălarii vaporilor acestuia asupra sănătății umane.
o În anul 1643, de către Torricelli - a fost folosit în cercetarea științifică
în mare parte ca urmare a invenției barometrului.
o În anul 1694, Carlo Renaldini a fost primul care a sugerat să se ia în
considerare punctele de fierbere și îngheț ale apei ca și coordonate
fixe pentru termometre.
o În anul 1720, Fahrenheit a inventat termometrul cu mercur.
o În anul 1742, astronomul suedez Anders Celsius, care stabilise scara
Celsius, descrisă în lucrarea sa Observații privind două grade
persistente la un termometru.
o În anul 1759, J.A.Braun a reusit să solidifice mercurul, prezentând
natura metalica a acestuia.
o În anul 1799, timpul Revoluției Industriale, fulminatul de mercur a fost
folosit pentru prima dată ca detonator pentru explozivi.
o În anul 1835, a fost produsă pentru prima dată clorură de polivinil
(PVC), a cărei sinteză inițială se baza pe mercur ca catalizator.
o În anul 1891, lampa incandescentă a lui Thomas Edison conținea
mercur (până în ziua de azi becurile fluorescente compacte au mercur
adăugat.)
o În anul 1894, HY Castner a descoperit că mercurul poate fi folosit în
procesul clor-alcalin pentru a produce clor și sodă caustică.
o În anii 1939-1945, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
bateria Ruben-Mallory (bateria cu celule uscate cu mercur) a fost
inventată și utilizată pe scară largă.
 ORIGINE

Există sub mai multe

forme:

compuși anorganici ai mercurului, (clorură,

Mercur elementar (metalic), (argint viu) ,
azotat, carbonat mercuror) se găsește sub metilmercur și alți compuși
metal strălucitor, alb-argintiu și este lichid
formă de sulfură de mercur, geode de mercur organici.
la temperatura camerei.
lichid.

Se întâlnește în:
 Termometre clasice
 Materiale folosite pentru
plombele dentare (amalgam)
 Becuri cu fluorescență
 Întrerupătoare de curent
Se întâlnește în:
 Baterii
 Remedii tradiționale, în unele culturi Sursele sunt:
(China)  Pește, mamifere și fructe de mare
 Medicamente antiseptice, fungicide, (metilmercur)
diuretice (puțin disponibile în prezent)  Unele antiseptice
 Produse cosmetice ce realizează  Thimerosal (compus utilizat pentru
albirea tenului conservarea vaccinurilor)
 Metilmercur
 sărurile anorganice de mercur se pot atașa de particulele
din aer.
 Pe măsură ce circulă între atmosferă, pământ și apă,
mercurul suferă o serie de transformări chimice și fizice
complexe.
 Organismele microscopice pot combina mercurul cu
carbonul, transformându-l astfel dintr-o formă anorganică
în organică.
 Metilmercurul este cel mai comun compus organic de
mercur găsit în mediu și este foarte toxic.

Sursele naturale de mercur eliberate în atmosferă

includ vulcanii , incendiile de pădure , volatilizarea
din ocean și deteriorarea rocilor purtătoare de mercur
.

Sursele antropice de mercur includ:arderea

deșeurilor care conțin mercur anorganic arderea
combustibililor, în special a cărbunelui, petrolul ,
gazelor naturale.incinerării materialelor precum
componentelor auto, bateriilor, becurilor fluorescente,
produselor medicale, termometre și termostate
În mod natural, este întâlnit ca:
Ciclul global al mercurului implică:
 cinabru (HgS), degajarea
 tiemanit (HgSe), depozitarea
acestuia
acestuia în
 coloradoit (HgTe), din scoarța
sol și ape
 coccinit (Hg2I2), terestră,
 ivingstonit (Hg[Sb4S7]),

transportul
aerian al
vaporilor
de mercur

principalele depozite europene sunt:

 Almaden (Spania),
 Idrija (Slovenia nord-vestică),
 regiunea Rhein-Pfalz din Germania
 Muntele Amiata în Toscana (Italia)

Lacuri de mercur formate în urma erupției vulcanului Inielika din

Flores, Indonezia
 LOCURI DE MUNCĂ CU RISC DE EXPUNERE
LA MERCUR ȘI COMPUȘI ANORGANICI.
Industria extractivă și de prelucrarea a minereurilor de Hg.
Extragerea aurului și argintului din minereu prin amalgare.
Farbica de amalgare
Operații de aurire și arginare
Fabricarea și repararea aparatelor de măsură și de laborator
Fabricarea lămpilor incandescente, in industria electrotehnica, a lămpilor radio, cu vapori de mercur, tuburi
cu x-ray, intrerupatori acumulatori
Industria chimică, catalizator în obținerea produșilor clorici și alcooli
Industria farmaceutică:unguente, medicamente, prepararea amalgamului dentar
Fabrica de cosmetici, săpunuri.
Industria explozibiilor(fulminatul de mercur)artificiilor.
Fabricarea fetrului pentru pălării, fabricarea oglinzilor (azotul de mercur).
Fotografii, fotogravuri.
Vopsele pe bază de mercur anticorozive (cinabra- pe partea de sub apă a vapoarelor), decorarea
porțelanului(clorura mercuroasă)
Toxicodermie (impăiere vertebratelor expuse în muzee)
 INTOXICAȚIA CU MERCUR
Intoxicația cu mercur, hidrargie sau mercurism, poate apărea în urma:
1. consumului de pește și fructe de mare contaminate cu metil mercur,
2. prin inhalarea vaporilor în urma scurgerii industriale, cît și in industria care se ocupă cu arderea
combustibiilor care conțin mercur.
3. Utilizarea produselor medicamentoase sau cosmetice topice (remedii populare, creme, unguente
contaminate)
• respiratorie - • cutanată ((prin
Calea de 80% din vaporii de • digestivă
pătrundere: leziuni chiar
mercur sunt minore, chiar prin (doar prin compusii
absorbiţi în alveole piele intacta)) organici ai
forma frecventa de mercurului)
expunere in mediul
industrial

Factorii care determină cît de sever sunt efectele expunerii la mercur asupra sănătății
a) Forma chimică a mercurului
b) Doza de mercur la care persoana respectivă a fost expusă
c) Vîrsta persoanei expuse(copii sunt cei mai sensibili)
d) Durata expunerii
e) Nivelul expunerii(inhalare, ingestie, contact la nivelul pielii)
f) Starea de sănătate a persoanei expuse.
Mercurul metalic inhalat sub forma de vapori se poate oxida la nivelul hematiilor, in
tesuturile creierului si in tesuturile fetale la Hg2+, traverseaza bariera hemato-
encefalica si placenta.
Timpul de injumatatire (T½) plasmatic este de aproximativ 60 de zile.
Se poate oxida cu catalaza si apa oxigenata la clorura mercurica, stocat la nivelul
creierului si rinichilor timp de cativa ani.

Compusii anorganici ai mercurului se absorb si din tubul digestiv, dar si prin

piele. Doze mari distrug mucoasa gastrica. O parte din cantitatea absorbita se
poate reduce la mercur metalic.
Ca ioni mercurici, nu traverseaza bariera SNC, dar se stocheaza la nivelul
rinichiului.
T½ plasmatic este de circa 40 de zile.
Doza letala este cuprinsa intre 0,5 si 4,0 grame sare.

Compusii organici se fixeaza preponderent in hematii, ficat, rinichi si creier.

Metilmercurul se elimina si prin par, in concentratii de 100-350 de ori mai mari
decat in oricare alt tesut.
Produc necroze la nivelul zonelor de substanta cenusie.
Compusii organici se elimina prin fecale sau urina, proportia depinzand de tipul
radicalului organic
 Metabolism
Transportarea și
depozitarea:
Hg este oxidat la Hg 2+, în
singe se leagă de tiolii
proteinelor plasmatice,
globulelor roșii sau se
dizolvă în lipolizii sîngelui
fiind transportat la organe,
mai ales cele bogate în lipide
(creier sau ficat, mucoasa
tubului digestiv, glande
salivare, rinichi)
Eliminarea
-predominant prin rinichi
.-posibil și prin salivă,
respirație, păr, lapte matern.
Mecanism de acțiune
-insuficient cunoscut
-afinitate pentru grupările
sulfhidril ale proteinelor,
inhibind activitatea unor
numeroase enzime.
-poate labiliza membrana
unor organite celulare
(lizozimi, mitocondrii)

legare a grupelor sulfhidril din resturi de cisteina a proteinelor structurale sau functionale din organism,
sau fosforilice din fosfoproteine si acizi nucleici
Legandu-se de aceste grupe functionale, nu mai permite formarea puntilor –S–S– disulfidice intre cate
2 resturi de Cys

produce inhibitii enzimatice asupra sistemelor fosforilarii oxidative si a citocrom C oxidazei.

Blocheaza, de asemenea, transportul intracelular al ionilor de potasiu si transportul monozaharidelor
prin membrana.
 TABLOUL CLINIC
Intoxicația acută este excepțional de rară , se produce prin inhalare
de mari concentrații de mercur în timp scurt.
Fenomene pulmonare iritative:
Intoxicație:
-rinofaringolaringită acută .
-bronșiolită obliterantă .
-pneumopatie chimică .
-edem pulmonar acut.
-acută După 24-48 ore apar:
-sialoree, grețuri, vă rsă turi, stomatită ulcero-necrotică .
-enterocolită acută .
-insuficiență renală acută
-subacută

-cronică
 Intoxicația subacută

-apare la muncitorii care lucrează la

cuptoarele de tratare a minereului de
mercur.
 Respitaror:
-dispnee, tuse, colorație roșie a
faringelui, palatului, amigdalelor,
pigmentație gri a mucoasei bucale.
 Digestiv-gingivita ulcero-necotică,
edentație completă.
 Renale-proteinurie.
 Nervoase-parkinson mercurial,
tulburări de somn, iritabilitate afectivă.
 Tulburări auditive și vizuale.
 Intoxiacația cronică profesională cu mercur- Intoxicatia cronica apare dupa o
perioada mai indelungata de absorbtie crescuta de mercur in organism

Tulburări nervoase.
-sindromul asteno-vegetativ, care evoluează cu cefalee, insomnie,
labilitate emoțională.
-sindromul neuropsihic-tremorul mercurial. Renale-la doze peste 50 mg/g Hg
Debut: -tubulopatie proximală, ca indicatori sunt
-pleoape, limbă, buze, degete. proteinurie, beta 2 microglobuline.
-se accentuează la mișcări intențonate (testul paharului, scrisului) în -glomeluronefrita extramembranoasă.
alcoolism, oboseală. Iritația căilor aerienere respiratorii superioare.
Starea se asociază cu vorbire sacadată, mers nesigur, amimie- -rinite
Eretismul mercurial -faringite
-bolnav timid-irascibil -laringite
-fricos-suspicios -sinuzite.
Polinevrita mercurială-parestezii Iritație oculară-depunerea
-scăderea vitezei de conducere senzitivă la membrele superioare și mercului în capsula anterioară a cristalinului.
inferioare , hipoestezii tactilo-termice și dureroase. -anemie, limfocitoză, eozinofilie.
-scăderea vitezei de conducere motorie în nervii periferici, pareză. -tulburări de cilcu menstrual, impotență sexuală.
Tulburări digestive.
-dureri gingivale, gingivite, hipersalivație
-stomatită ulcero-membranoasă(lizereu mercurial-aspect gri
albăstrui), dinții cad-se poate ajunge la edentiție completă.
-gastrite, gastroduodenite.
 Cele 3 sindroame tipice intoxicației cu mercur (eretismul, în expunerea
cronică, febra fumului de metal în cea acută și acrodinia).

Acrodinie – poate
apărea în cazurile severe
Febra fumului de metal de intoxicație cu mercur
– sindrom apărut în Eretism – sindrom ce anorganic. Cuprinde:
intoxicația acută cu apare în cadrul expunerii eritem palmar și plantar,
vapori de mercur care cronice la mercur pierderea părului,
include: anorganic și cuprinde: erupție cutanată cu
febră, fatigabilitate, insomnie, excitabilitate, descuamare și prurit,
dispnee, cefalee, crampe anxietate, iritabilitate, tahicardie, hipertensiune
abdominale și vărsături, labilitate emoțională și arterială, diaforeză,
tulburări urinare și retragere socială. insomnie, anorexie,
durere la ejaculare fotofobie, reducerea
tonusului muscular,
diaree/ constipație.
 Diagnosticul pozitiv
Clinic
Stabilirea expunerii profesionale la mercur
metalic sau să ruri de mercur(anamneză
profesională , vizită la locul de muncă ,
determină ri de toxic).

Paraclinic
-indicatori de expunere:
HG-Singe mai mare ca 10 mg% ml,
HG-urină mai mare ca 200 mg/l.
-proba scrisului, paharului cu apă , index-nas
-examen psihiatric.
-Mercurul este un element radioopac, motiv
pentru care se poate utiliza o radiografie
standard pentru a evidenția biluțele de mercur
ingerate.
-Imagistica prin rezonanță magnetică
nucleară evidențiază modifică rile cerebrale
semnificative pentru intoxicația cu mercur.
 TRATAMENT

1.Intrerupera contactului

2.În intoxicații prin ingestie, se aplică spălătura gastrică, dacă bolnavul

este adus în prima oră de la ingestia toxicului.

3.Un tratament cît mai adecvat necesită monitorizarea presiunii venoase

centrale, determinarea EAB și gazelor respiratorii

4.Chelare cu cuprenil-1,5 g/zi-10 zile (penicilamină) sau cu Edetamin-2

g/zi-10 zile.

5.Patogenetic cu vitabina B1,B6,C.

6.Simptomatic.

7.Intoxicatia acuta cu vapori se trateaza simptomatic, cu hidrocortizon

administrat intravenos, pentru complicatiile pulmonare.
 Tratamentul chelator
Agenții chelatori se administrează imediat după diagnosticul intoxicației cu
mercur. Aceștia conțin grupări thiol, care leagă mercurul.

Medicamentele care pot fi utilizate includ:

o Dimercaprol – agentul clasic, utilizat în intoxicația acută cu mercur
anorganic; se administrează intramuscular sau topic
o Acid dimercaptosuccinic (DMSA sau succimer) – pentru intoxicația
acută în care pacienții au inhalat vapori de mercur, sau în cazul expunerii
cronice; se administrează oral
o Polythiol – rășină care nu se absoarbe digestiv și ajută la decontaminarea
tractului intestinal

Terapia chelatoare nu elimină tot mercurul din organism și este esențială

identificarea sursei de toxicitate și prevenirea expunerilor ulterioare.
 PROFILAXIE.
Măsuri tehnico-administrative
-etanșiezare, ermetizare, ventilație
-menținerea mercurului sub strat gros de apă .
-suprafețe de lucru inclinate.
-echipament de protecție corespunză tor
-alimentație de protecție
-pă strarea mercului sub limite
concentraționale admisibilie-
medie=0,05 ng/m3, maximă =0,1
Măsuri medicale
1.recunoașterea riscului
2.Control corect la încadrarea cu stabilirea
contraindicațiiilor (boli cronice psihice, endocrine,
digestive, renale, stomatite, anemii).
3.Control medical periodic-anual, clinic și
general+mercur în urină, iar pentru cei expuși peste
concentrațiile admisibile, examen
psihiatric+stomatologic..
4.Informarea privind riscul și primul ajutor.
 BIBLIOGRAFIE
 http://www.chem.msu.su/rus/history/element/Hg.html?fbclid=IwAR29w_FEZefZ7y0uKywjGwowB7fR
L3TdVTxSpsaEQ55wvhSYuPZX-AGgyVE
 https://www.rsc.org/periodic-table/element/80/mercury
 https://asiliweb.wordpress.com/2017/05/14/mercur-hg/
 Manual de Boli Ocupationale 2016, autor Nicolae Bodrug, Irina Cosciug,Valentin Calancea, Doina
Barba, Eugen Cobileanschi, Natalia Antonova, Elena Tofan
 https://library.usmf.md/sites/default/files/2021-01/Boli%20ocupationale%20Manual
%202016_Optimized.pdf
 https://upb.ro/wpcontent/uploads/2017/11/Rezumat_ROLUIZA.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Substan%C8%9Be_toxice https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercur_(element)