Lucrare practică nr.

An III, sem II

Soluţii perfuzabile cu electroliţi

Sunt destinate să corecteze tulburările survenite în balanța hidro-electrolitică a
organismului. Se utilizează în situații în care au loc pierderi mari de apă și electroliți: anumite
stări patologice, accidente grave, intervenții chirurgicale majore sau în cazuri de aport
insuficient al ionilor. Pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic trebuie să se țină seama
de raportul în care se află anioni și cationi în organism.
Serul sangvin conține 152 mEq/L cationi (Na+, K+, Mg2+, Ca2+) și 152 mEq/L anioni(Cl-, HCO3-
H2PO4-, SO42-, acizi organici sau proteine acide). Apa din organism este împărțită în 2
compartimente: intracelular și extracelular (intravascular și interstițial). Repartizarea ionilor în
cele 2 spații este următoarea: în spațiul extracelular predomină ionii Na+, Ca2+, Cl-, HCO3-, iar în
spațiul intracelular ionii K+, Mg2+, HPO4-, H2PO4-.
Concentraţiile electroliţilor sunt redate în ionograme.
Pentru a corecta un eventual deficit într-un anumit ion, acesta se formulează sub formă de
soluţie perfuzabilă, obţinută prin dizolvarea în apă a sării ionului respectiv cu un contraion.
Când apar pierderi mari de apă şi electroliţi, se face ionograma pacientului şi se determină
numărul de mEg de cationi, respectiv anioni care lipsesc din sânge, necesar a fi administraţi sub
forma unei soluţii perfuzabile pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic.
În funcţie de numărul de echivalenţi-gram necesari, se poate calcula cantitatea de substanţă
care se adaugă folosind formula:
𝑚𝐸𝑞 ∙ 𝑀𝑟
𝑔=
1000 ∙ 𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛ț𝑎

Exemplu pentru 20 mEg Na+ deficit cantitatea de NaCl se calculează astfel:

20 ∙ 58,5
𝑔𝑁𝑎𝐶𝑙 = = 1,17 𝑔
1000 ∙ 1

9 g NaCl 1000 mL sol. izotonică

1,17 g NaCl x = 130 mL sol. izotonică

Cifra Sprowl = 1000 / concentraţia soluţiei izotonice (ex. = 1000 / 9)

Cifra Sprowl ∙ 1,17 = volumul de soluţie izotonică ce trebuie preparată (ex. 130 mL)

Substanţa Cifra Sprowl

Clorura de sodiu 111
Clorura de potasiu 84
Clorura de magneziu X 6 H2O 50
Clorura de calciu X 6 H2O 39
Clorura de amoniu 124
Clorura de sodiu 34
Fosfat de potasiu monobazic 49
Glucoza X 1 H2O 18
Carbonat acid de sodiu 72
Sulfat de sodiu X 10 H2O 29

1
 Ionograma unui pacient indică un deficit de:
15 mEg Na+
5 mEg Ca2+
35 mEg Cl-
g NaCl = 15 ∙ 58,5 / 1000 ∙ 1 = 0,87 g NaCl
g CaCl2 = 5 ∙ 219,1 / 1000 ∙ 2 = 0,54 g CaCl2
mEg Cl- = 35 – (15 + 5 ∙ 2) =10 mEg Cl-
g NH4Cl = 10 ∙ 53,49 / 1000 ∙ 1 = 0,53 g NH4Cl
Cantitatea de sol. izotonică compusă se calculează astfel:
0,87 ∙ 111 + 0,54 ∙ 39 + 0,53 ∙ 124 = 96,57 + 21,06 + 65,72 = 183,35 mL

Soluţie perfuzabilă de NaCl (FR X)

Natrium chloridum 9,0 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL

Se numește ser fiziologic, are aceeași presiune osmotică cu a serului sanguin.

Preparare
NaCl se dizolvă în 800 mL apă distilată pentru preparate injectabile. Se completează cu
același vehicul la 1000 mL, se filtrează şi se condiționează în pungi de material plastic sau în
recipiente din sticlă şi se sterilizează la 121° C, timp de 15 minute.

Proprietăţi
Soluţie limpede, incoloră, cu pH = 5,5 – 7.

Întrebuinţări
Soluţia perfuzabilă de NaCl se administrează în dezechilibre hidro-electrolitice.
Administrarea în exces produce o excreție mărită de ioni K+ din organism și favorizează
formarea edemului pulmonar.
Se administrează cu prudență la pacienții cu insuficiență cardiacă, HTA, tulburări ale funcției
renale, edem pulmonar sau periferice.

Soluţie perfuzabilă de NaCl compusă (FR X)

sin. soluţie Ringer

Natrii chloridum 8,6 g

Calcii chloridum 0,5 g
Kalii chloridum 0,3 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL

Preparare
Substanţele se dizolvă în 800 mL apă distilată pentru preparate injectabile. Soluţia se
completează apoi la 1000 mL, se filtrează şi se condiţionează în flacoane din sticlă sau în pungi
de material plastic şi se sterilizează.

Proprietăţi
Soluţie limpede, incoloră, cu un pH = 5 – 6,5

2
Întrebuinţări
Pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic.

Soluţie perfuzabilă de NaCl compusă cu lactat de sodiu (FR X)

Conține NaCl, CaCl2, KCl, acid lactic și NaOH. În urma reacției dintre aceste componente se
formează lactatul de Na. Se numește soluție Ringer lactată.

Soluţie perfuzabilă de KCl 15 % (FR IX)

Kalii chloridum 150 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL

Se folosește în stări de hipopotasemie, terapia cu acest ion se face cu mare atenție datorită
toxicității sale asupra miocardului. Se recomandă asocierea acestei soluții cu soluție perfuzabilă
de glucoză care favorizează pătrunderea K+ în celulă.
Soluția 15% se administrează după diluarea cu apă distilată pentru preparate injectabile.

Soluţii perfuzabile pentru restabilirea echilibrului acido-bazic

Modificările hidro-electrolitice sunt asociate de cele mai multe ori și cu dezechilibre acido-
bazice, cu apariția acidozei sau alcalozei. pH-ul sângelui are valoarea cuprinsă între 7,35 şi 7,45,
iar limitele de pH compatibile cu viața sunt cuprinse între 6,90-7,85.
pH-ul fiziologic este menţinut prin intervenţia unor factori interni ce acţionează prin
mecanisme fizico-chimice sau fiziologice.
Factorii fizico-chimici sunt: sistemele tampon
Na2CO3 / NaHCO3 - extracelular
Na2HPO4 / H2PO4- - intracelular
Factorii fiziologici sunt: globulele roşii, plămânii (ventilația pulmonară), rinichii ( eliminarea
sau reținerea ionilor).
Într-o acidoză respiratorie, apărută în urma unei hipoventilaţii, când eliminarea de CO2
este scăzută, apare o creştere a concentraţiei acidului carbonic din sânge. Acidoza respiratorie
apare în pneumonie, boli pulmonare cronice, supradozare cu agenți depresivi ai respirației
(morfină, barbiturice).
În alcaloza respiratorie, ce apare în hiperventilarea pulmonară (ritm respiratoriu mult
accelerat), rinichiul intervine prin excreţia unei cantităţi mai mari de NaHCO3, pentru a restabili
echilibrul acido-bazic al organismului. Hiperventilația poate fi produsă de: hipoxie, febră,
encefalită.
Acidoza metabolică apare în cazul unor afecţiuni sau stări patologice, precum:
- pierderea unor cantităţi mari de secreţii alcaline intestinale
- diabet
- arsuri grave
- ciroză
Se manifestă prin: pH scăzut în plasmă și urină slăbiciune, piele caldă, hiperventilație
pulmonară, comă.
Restabilirea echilibrului acido-bazic se face prin administrarea unor perfuzii de NaHCO3,
lactat de Na, acetat de Na, trometanol (trihidroxi-metil-amino-metanol).

3
 Alcaloza metabolică apare:
- la administrarea unei cantităţi mari de sânge conservat cu citrat acid de Na
- în cazul supradozării cu NaHCO3
- prin pierderea sucului gastric prin vomismente
- insuficiență hepatică
- pierderea K+ prin eliminare renală
Se manifestă prin: pH crescut în plasmă și urină, tetanie, ocazional convulsii , comă.
Se administrează perfuzii cu NaCl, clorhidrat de arginină, clorhidrat de lisină, iar per oral se
administrează soluţie de NaCl, KCl, MgCl2, sau CaCl2.

Soluţie perfuzabilă de NaHCO3 (FR X)

Natrii hydrogenocarbonas 13 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL

Soluția 13 ‰ este o soluție izoosmotică și izotonică.

Preparare
NaHCO3 se dizolvă în 800 mL apă distilată pentru preparate injectabile proaspăt fiartă şi
răcită.
Soluţia se completează cu acelaşi vehicul la 1000 mL, se filtrează în flacoane pentru perfuzii.
Prin soluţie se barbotează CO2, flacoanele se închid ermetic şi se aşază cu dopul în jos în autoclav
pentru sterilizare la 121° C, timp de 15 minute.
Flacoanele se scot din autoclav numai după răcirea lor completă.

Proprietăţi
Soluţie limpede, incoloră, cu gust sărat, slab leşios, cu pH = 6,5 – 8.

Observaţii
NaHCO3 în soluţie apoasă prin agitare şi la temperatura de sterilizare se descompune
hidrolitic, cu degajare de CO2. La răcirea soluţiei, reacţia este reversibilă.
Deoarece în timpul sterilizării CO2 degajat măreşte presiunea în interiorul recipientului,
prepararea se face în flacoane cu pereţi groşi şi rezistenţi, în care se lasă un spaţiu liber de
aproximativ 30 % din volumul flaconului, pentru a permite degajarea CO2.
Flaconul trebuie să se închidă etanş, pentru a nu permite pierderea de CO2, deoarece la
răcirea soluţiei, reacţia este reversibilă.
Flacoanele se aşază în autoclav cu dopul în jos pentru a evita ca presiunea dezvoltată în
interiorul flaconului să nu producă desfacerea dopului.
Sticla în care se condiţionează soluţia perfuzabilă nu trebuie să cedeze ioni de calciu,
deoarece în soluţie poate apărea un precipitat de CaCO3. Pentru a se evita acest lucru, flacoanele
se tratează cu EDTA şi apoi se spală cu apă distilată.

Întrebuinţări
Pentru restabilirea echilibrului acido-bazic în acidoza metabolică.
Nu se administrează la pacienți cu HTA sau insuficiență cardiacă.
Se asociază cu perfuzii de NaCl sau de glucoză.

4
 Soluţii perfuzabile cu substanţe energetice
În condiţii normale, o alimentaţie raţională furnizează organismului necesarul de energie
pentru desfăşurarea normală a proceselor metabolice.
Nevoile energetice ale organismului depind de: vârstă, sex, greutate corporală, activitatea
zilnică. Aportul caloric normal variază între 2000 și 4000 kcal/zi, fiind mai mare la copii și la cei
care desfășoară activități fizice solicitante.
În condiţii patologice, necesarul energetic al organismului este mult mai mare şi este
asigurat cu ajutorul soluţiilor perfuzabile cu substanțe energetice:
- preparate cu glucide: glucoză, fructoză, sorbitol, etc.
- preparate cu lipide – emulsii U/A, faza uleioasă – uleiuri vegetale
- hidrolizate de proteine sau complexe de aminoacizi – folosite mai ales pentru
metabolismul reconstituant, mai puțin pentru aportul caloric.
Alegerea substanțelor energetice utilizate în terapie se face în funcție de viteza de
metabolizare a acestora, dar și de nevoile organelor afectate.
Valoarea energetică a produșilor nutritivi este următoarea:
1 g glucide = 4,1 cal
1 g proteine = 4,1 cal
1 g grăsime = 9,3 cal
1 g etanol = 7, 0 cal
1 cal = cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu 1°C.

Soluţie perfuzabilă de glucoză 5% (FR X)

Glucosum anh. 50,0 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL

Glucoza anhidră se poate înlocui cu glucoză monohidrat, din care se ia un plus de 10 % faţă
de cantitatea de glucoză anhidră din formulă.

Preparare
Cele 50 g glucoză anhidră sau 55 g glucoză monohidrat se dizolvă în 800 mL apă distilată
pentru preparate injectabile, se completează la 1000 mL, se filtrează, se condiţionează şi se
sterilizează la 121° C, timp de 15 minute.

Proprietăţi
Soluţie limpede, incoloră, gust dulce, pH = 3 – 5.

Observaţii
Soluția de glucoză 5% este izotonică, dar FR X prevede și soluții injectabile hipertonice e
glucoză: 20%, 33% și 40%.
Este cea mai utilizată perfuzie energetică.
Pentru prepararea FR X preferă utilizarea glucozei anhidre pentru a preveni introducerea
substanțelor pirogene în soluție (pot rămâne în apa de cristalizare).
În soluţie apoasă, la temperatura de sterilizare şi la pH alcalin, glucoza se poate oxida, soluţia
căpătând culoarea galbenă. Oxidarea glucozei depinde și de puritatea substanței precum și de
concentrația ei în soluție.

5
 Pentru a se evita această reacţie de oxidare, pH-ul soluţiei se aduce spre acid cu ajutorul unei
soluţii de HCl, iar pentru a scurta timpul de expunere la temperatură ridicată, flacoanele se
sterilizează în autoclavul anterior încălzit.

Întrebuinţări
Pentru aport energetic în stări de denutriţie, stări de insuficienţă renală, hipoglicemie,
intoxicaţii.
În practică sunt folosite și soluții perfuzabile concentrate de glucoză (10%, 20%) ce au
acțiune osmotică; sunt indicate în hipertensiune craniană, edem cerebral, accidente cerebro-
vasculare sau ca diuretice.

Soluţie perfuzabilă de fructoză 5,4% 10% și 40% (FR X)

Avantajele administrării soluției de fructoză:
- poate fi metabolizată și în absența insulinei → se poate utiliza și pentru diabetici
- se metabolizează mai rapid decât glucoza
- bine tolerată de vârstnici, nu produce tromboze
Dezavantaje:
- nu se administrează la copii deoarece conduce la intoleranță

Soluţie perfuzabilă de sorbitol 5% 10% și 40% (FR X)

Sorbitolul poate fi folosit în locul glucozei sau a fructozei. Se prezintă ca o pulbere albă
higroscopică, se livrează soluția de 70%→concentrația la care nu există riscul de contaminare cu
microorganisme. Fiind poliol are stabilitate mai mare decât glucoza sau fructoza.
Sorbitolul este oxidat la fructoză la nivelul ficatului.

Soluţie perfuzabilă de manitol 5% 10% și 20% (FR X)

- soluția 5% este izotonică
- are acțiune osmotică, se folosește ca diuretic
- nu se metabolizează în organism

Soluţii perfuzabile cu înlocuitori de plasmă

În cazul unor accidente grave sau al unor intervenţii chirurgicale, cantitatea mare de sânge
se înlocuieşte prin transfuzii.
Cantităţile mari de sânge se procură greu şi au o conservabilitate redusă. De aceea, se
recurge la înlocuitori de plasmă (plasmaespanderi), substanțe care după administrare i.v.
asigură o creştere a volumului plasmatic superioară cantităţii de lichid perfuzat prin mobilizarea
plasmei rămasă în capilare.
Cei mai utilizați înlocuitori de plasmă sunt dextranii (macromolecule hidrofile care
formează prin dizolvare soluţii coloidale).

Proprietăţi
Să nu fie toxici şi să nu se depună în organe.
Să se metabolizeze în organism şi să se elimine în câteva zile.

6
 Să asigure o presiune osmotică apropiată de cea a sângelui.
Să nu prezinte acţiune fiziologică proprie.
Să nu aibă caracter antigenic, să nu aglutineze albuminele sau elementele figurate ale
sângelui.
Să fie poată fi sterilizați.

Dextranii sunt polizaharide formate din lanţuri liniare sau ramificate de -glucopiranoză.
Au greutăţi moleculare diferite.
Exemplu: dextranul cu M = 40 000 se numeşte Dextran 40 sau Rheomacrodex.
Dextranul cu M = 70 000 se numeşte Macrodex.

Soluţie perfuzabilă cu dextran 40 (dextran 70) cu glucoză

Dextranum 40 100 g -
Dextranum 70 - 100 g
Glucosum 50 g 50 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL 1000 mL

Soluţie perfuzabilă cu dextran 40 (dextran 70) cu NaCl

Dextranum 40 100 g -
Dextranum 70 - 100 g
Natrii chloridum 9g 9g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s.ad 1000 mL 1000 mL

Preparare
Dextranul se dizolvă în 800 mL apă distilată pentru preparate injectabile, se adaugă glucoza
(sau NaCl) şi se completează la 1000 mL. Se condiţionează în flacoane şi se sterilizează la 121°
C, timp de 15 minute.

Proprietăţi
Soluţii coloidale limpezi, cu vâscozitate apropiată de cea a plasmei, cu gust dulceag,
respectiv sărat, cu pH = 3,5 – 6,5. Se conservă ferite de îngheţ şi lumină.

Întrebuinţări
Dextranul 70 se foloseşte ca substituent de plasmă.
Dextranul 40 se foloseşte pentru a ameliora circulaţia periferică.

Observaţii.
Dextranii fiind macromolecule, în urma dizolvării în apă dau soluţii hipotonice. De aceea, se
asociază cu NaCl, respectiv glucoză. Dizolvarea se face per descensum şi în timp.