AN III

CURS COMUNICARE

COMUNICAREA CU PACIENTUL

Motive care fac necesară comunicarea în farmacie

 creșterea continuă a numărului de medicamente (specialităţi farmaceutice) pe piața

farmaceutică

 eliberarea din farmacie a unor medicamente fără rețetă (OTC) - automedicaţie

 administrarea simultană a mai multor medicamente, în special la vârstnici

 oferirea de servicii medicale şi farmaceutice de bună calitate

 promovarea ,,media” a medicamentelor OTC

 receptivitatea unor pacienți la opiniileunor neprofesioniști (membrii familiei,

cunoștințe, colegi) privind diverse medicamente

 deficienţe în comunicarea medic – pacient

Componentele procesului de comunicare

 transmiţător (emităţor) - farmacist

 mesaj

 canal de comunicare (modul de transmitere a mesajului)

 primitor (receptor) - pacient

Farmacistul și pacientul pot îndeplini ambele roluri în procesul de comunicare.

1
Tipuri de comunicare

 comunicare verbal (orală)

 comunicare scrisă

 comunicare nonverbal

 comunicare prin alte mijloace (telefon, email, etc.)

Secvenţele unei comunicari eficiente

 codificarea mesajului de către farmacist (alegerea cuvintelor și a informației

transmise pacientului)

 transmiterea mesajului

 receptarea mesajului de către pacient și decodificarea acestuia, conform înțelegerii

personale

Condițiile unei comunicări eficiente

 deţinerea unui repertoriu comun (cuvinte, gesturi, etc) de către farmacist și pacient

 experiența și atitudinea persoanei în cauză față de boală/ tratament, abilitățile de

comunicare ale fiecărui participant în procesul de comunicare

A. COMUNICAREA VERBALĂ (ORALĂ)

Fazele procesului de comunicare verbală

I. Obținerea de informaţii de la pacient de către farmacist

2
 pe baza chestionării (interviului) pacientului

obiective:

 obţinerea unor date personale despre pacient (gen, vârstă, calitatea de asigurat sau
nu)

 obţinerea unor date despre experienţa trecută/actuală referitoare la boală

 informarea privind simptome, cauze, durata

 informații despre medicmentele administrate în mod obișnuit (boli cornice) sau

despre alte medicamente folosite la momentul respectiv

II. Oferirea de informaţii

Stadiile etapei

1. transferul informaţiei asupra medicaţiei de la farmacist la pacient

 informaţie scurtă, fundamentală privind utilizarea adecvată/ sigură asupra

medicamentului/ regimului de administrare

2. schimbul de informații între farmacist- pacient

 farmacistul răspunde la întrebările pacientului şi oferă informaţii adaptate

pacientului

3. educarea pacientului privind conduita din cursul tratamentului

 oferirea de informaţii cuprinzătoare referitoare la utilizarea adecvată a

medicamentelor prin interacţie cu pacientului

III. Închiderea şedinţei de comunicare

 oferirea unui rezumat al informaţiilor esențiale de către farmacist

3
 oferirea posibilității ca pacientul să-şi clarifice aspectele de înțelegere greșită a
informației transmise

B. COMUNICARE NON-VERBALĂ

 comunicarea scrisă

 limbajul corpului

1. COMUNICARE SCRISĂ

cuprinde informații transmise prin intermediul :

 ambalajului secundar al medicamentului

 etichetelor de pe ambalajul primar al medicamentelor

 prospectului

 notelor scrise de farmacist pe RP sau pe ambalaj

Informații menționate pe ambalajul secundar (exterior)

 denumire produs

 denumire substanța activă

 concentrația produsului

 număr de unități dozate (de ex. comprimate, capsule – produse prezentate în doze
unitare)/ greutatea preparatului (soluții, suspensii, pulberi – produse nedivizate)

 perioada de valabilitate a produsului medicamentos

 condițiile de păstrare

4
 denumirea producătorului

 numărul autorizației de punere pe piață ( APP) a medicamentului

Informații menționate pe etichetă

 denumire produs/ ingredient activ farmaceutic

 concentrația medicamentului

 cantitate (ml) sau numar de doze (în funcție de tipul de preparat)

 calea și modul de administrare.

Prospectul - informații principale privind:

 acțiunea terapeutică

 indicații, contraindicații

 precauții

 efecte secundare/adverse, etc.

2. LIMAJUL CORPULUI - include:

Gesturi

Expresia facială

Contactul cu ochii

Postura corpului

Calitătile vocale (intensitatea, claritatea, volumul vocii, ritmul vorbirii)

5
Acestea au rol important, după caz, în încurajarea comunicării sau distragerea atenției
de la acest process și pot transmite informții despre starea pacientului.

Spaţiul corporal și proximitatea

 trebuie să creeze impresia de confort a participanților implicate în comunicare

 se disting 4 zone importante pentru comunicare, care trebuie respectate pentru a se

asigură confortul și siguranța personală

 spaţiul public, aria socială, aria personală , zona intimă

BARIERE ÎN COMUNICARE

1. factori dependenți de mediul ambiental

 farmacie aglomerată

 lipsa intimităţii (spațiul de confidențialitate)

 zgomotul ambiental perceput în farmacie

 barierele fizice - ghișeele de eliberare a medicamentelor

2. factori dependenţi de pacient

 timpul de care dispune pacientul pentru eliberarea medicamentelor,

 dizabilităţile prezente

 capacitatea de înţelegere a informației transmise

3. factori care depind de farmacist

6
 lipsa de încredere în cunoștințele profesionale și de interes în exercitarea profesiei

 comoditatea și tendinţa de a delega responsabilităţile către personalul auxiliar

(asistent de farmacie) în relația profesională cu pacientul

COMPLIANŢA LA TERAPIE

Complianța la terapie a pacientului

 reprezintă măsura / gradul în care comportamentul unei persoane coincide cu

sfaturile medicale/ farmaceutice privitoare la medicație și sănătate.

Non – complianţa

 situaţia în care pacientul greşeşte printr-un uz nepotrivit al medicaţiei (număr de

doze, administrare incorectă)

Factori care influențează noncomplianța

1. factorii inhibitori

 caracteristici personale ale individului (pacientului)

 mediul social și cultural căruia îi aparține

2. factorii limitativi

 durata/ gravitatea bolii

 singurătatea/ izolarea socială

 informația greșită provenind din alte surse (nemedicale)

7
SITUAŢII CARE DETERMIĂ NON-COMPLIANŢA PACIENTULUI

 dificultatea de a respecta modul / frecvența de administrare

 numărul mre de medicamente de administrat (cazul vârtsnicilor)

 lipsa unei prescripţii medicale valabile sau reînnoite la medic

 omisiunea administrării unor doze de medicament

 erorile de dozaj/ nerespectarea dozelor ( administrarea unor doze mai mici sau mai
mari)

 administrarea incorectă (privind momentul administrării sau calea de administrare)

 întreruperea prematură a tratamentului

 asocierea administrării unor medicamente cu alimente, băuturi nerecomandate

 lipsa de încredere în medic/ farmacist sau medicația prescrisă/ recomandată

CONSECINŢELE NON-COMPLIANŢEI

 eșecul sau întârzierea vindecării

 creșterea morbidității

 creșterea numărului de vizite la medic

 creşterea costurilor tratamentului

 amânarea reluării activităţii

Implicaţii serioase ale noncomplianței - se întâlnesc în următoarele cazuri:

 hipertensivi

8
 bolnavi de HIV

 bolnavi de schizofrenie

 bolnavi de epilepsie

 pacienţi cu transplant de organ etc.

MIJLOACE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A COMPLIANȚEI ÎN FARMACIE

 îmbunătățirea comunicării orale medic/farmacist, medic /pacient și farmacist/

pacient

 crearea de forme farmaceutice comode pentru administrare (compliante)

 îmbunătătirea designului recipientelor de condiționare și a sistemelor de

administrare a medicamentelor – pentru ușurarea administării și acuratețea măsurării
dozei de administrat

 devoltarea unor mijloace de facilitare (ajutoare) a administrării medicamentelor

(tăvițe calendar, dispozitive de divizare, etc.)