UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE
DISCIPLINA GENETICĂ MEDICALĂ

REFERAT
HERMAFRODITISMUL

Student,
 Cuprins

I.Generalităţi ................................................................................................................................... 3
II.Cauze, incidenta, factori de risc .................................................................................................. 3
III.Simptome ................................................................................................................................... 4
IV.Clasificare .................................................................................................................................. 4
V.Diagnostic, investigatii si examinarea ........................................................................................ 5
VI.Tratament ................................................................................................................................... 5

2
 I.Generalităţi

Hermafroditismul sau intersexualitatea este o tulburare de dezvoltare sexuală,

caracterizată prin existenţa simultană a ambelor aparate reproducatoare; acestea pot fi prezente în
totalitate sau parţial, în diverse stadii de evoluţie. Cuvântul ,,hermafrodit" s-a format din două
nume proprii greceşti: "Herma" - aparţinând unei zeiţe de sex feminin şi "Phrodite" - numele
unui zeu grec, barbat.

Această afecţiune nefirească şi incomodă pentru orice individ stă la baza excluderii
sociale a celor care o manifestă.

Se consideră că hermafroditismul apare ca o consecinţă a secreţiei excesive de hormoni

masculini sau feminini produşi în organismul unei persoane, fapt ce determină o dezvoltare
ambiguă a organelor sexuale.

Denumiri alternative: pseudo-hermafroditism, hermafrodit, intersexualitate.

II.Cauze, incidenta, factori de risc

Cauzele reale de hermafroditism implică prezenţa ambelor organe sexuale - ovariene şi

testiculare. Din punct de vedere medical, hermafroditismul presupune:

 ambiguitatea organelor externe;

 nepotrivirea organelor genitale faţă de predominanta genetică a unei persoane (de
exemplu aparat reproducator feminin la un genotip masculin).

Urmatoarele situaţii pot determina ambiguitatea genitală şi hermafroditismul:

 hiperplazie congenitală suprarenală;

 expunerea fătului la hormoni sexuali;
 sindromul de feminizare testiculară;
 disgenezie gonadală XY;

3
  agenezie gonadală XY;
 aberaţii cromozomiale: criptoftalmia, Smith-Lemli-Opitz, sindromul Wolf-Hirschhorn
(SWH) sau 4p, sindromul 13q.

III.Simptome
În funcţie de forma şi gradul de dezvoltare al organelor sexuale, tulburările specifice
intersexualitaţii pot fi detectate încă de la naştere. Cele mai comune simptome sunt:

 ambiguitatea genitală la naştere;

 Anomalii electrolitice
 Întarzierea sau absenţa pubertaţii;
 Evoluţii neaşteptate în perioada pubertăţii.

IV.Clasificare
În principiu, hermafroditismul este de 4 tipuri:

1. De tip XX

Se manifestă la persoanele care sunt de sex feminin din punct de vedere genetic, dar
organele sexuale externe au aspectul sistemului reproducator masculin. Această anomalie se
poate declanşa (printre altele) din cauza expunerii în perioada de sarcină la o cantitate ridicată de
hormoni masculini. Această tulburare este denumită virilism, la pubertate femeia poate manifesta
caracteristici masculine (mustaţi, barbă).

2. De tip XY

Se manifestă la persoane de sex masculin din punct de vedere genetic, dar organele
genitale externe sunt de tip feminin. Are loc un proces denumit antivirilism, care contribuie la
manifestarea unor trasături feminine ale persoanei.

3. Hermafroditism adevărat sau gonadic

În astfel de cazuri, indivizii deţin ambele sisteme de reproducere (masculin şi feminin),

dar aspectul extern al organelor sexuale nu poate fi stabilit. Aceste cazuri sunt extrem de rare.

4
 4. Hermafroditismul ca şi tulburare genetică

Acest tip este specific mai ales persoanelor care suferă de tulburări genetice precum:
sindromul Down sau sindromul Edward. Se caracterizează prin prezenţa sau absenţa unuia dintre
cromozomii X sau Y, în afara celor 23 de perechi de cromozomi specifici, rezultand diverse
anomalii sexuale şi comportamentale. Testosteronul joacă un rol cheie în determinarea naturii
acestei afecţiuni.

V.Diagnostic, investigatii si examinarea

Testul frecvent utilizat pentru diagnosticarea unei tulburări intersexuale este analiza
cromozomială. Alte investigaţii pot fi cele hormonale, testarea electroliţilor şi a moleculelor
specifice.

Examinarea clinică prin care se verifică absenţa sau prezenţa vaginului sau colului uterin
se va face prin intermediul unui examen endoscopic. Ecografia şi examenul de tip RMN vor
confirma sau infirma prezenţa şi tipul organelor interne sexuale.

VI.Tratament
Nu există tratament complet pentru această tulburare. Tulburările intersexuale sunt
afecţiuni complexe, care necesită tratament de lungă durată. Factorii care trebuie luaţi în
considerare înainte de a decide intervenţia chirurgicală sau atribuirea unui gen sexual sunt:
diagnosticarea corectă, investigaţii cromozomiale şi hormonale, testări psihologice şi analiza
comportamentală.

Medicii specialişti recomandă amânarea intervenţiei chirurgicale dacă viaţa pacientului

nu este pusă în pericol de existenţa celor două aparate de reproducere. Aceştia consideră că
pacientul trebuie să decidă singur care este aparatul reproducător care îl reprezintă.

Totodată, se recomandă ca pacienţii cu hermafroditism să beneficieze de terapie şi suport,

să facă parte din grupuri de sprijin compuse din persoane cu aceeaşi problemă.

5
 Bibliografie

https://www.roportal.ro/articole/despre/hermafroditismul_4843/

http://www.sfatulmedicului.ro/Malformatii-congenitale/hermafroditismul_7511

http://www.romedic.ro/hermafroditismul-adevarat