PICĂTURI PENTRU OCHI

Potrivit Farmacopeei Române ediţia a X-a, “Picăturile pentru ochi” (Oculoguttae-Colire)

sunt definite ca preparate farmaceutice sterile, sub formă de soluţii sau supensii, folosite în
tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta şi sub formă de pulberi sterile care
se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire, într-un vehicul steril.

Preparare
Picăturile pentru ochi (Oculoguttae) se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi
care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.
Substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicol corespunzător şi se
completează la masa prevăzută (m/m)
Picăturile pentru ochi-soluţii se filtrează printr-un material filtrant adecvat.
Ca vehicul se foloseşte apă proaspăt fiartă şi racită, apă pentru preparate injectabile sau
uleiul de floarea soarelui neutralizat. Se pot folosi şi substanţe auxiliare. De exemplu
solubilizanţi, izotonizanţi, agenţi pentru ajustarea pH-ului şi pentru creşterea vâscozităţii,
conservanţi antimicrobieni potriviţi.
Soluţiile hipotonice se izotonizează. Când masa substanţelor active prescrise este mai
mică de 1% (m/m) soluţia se prepară prin dizolvarea substanţei active în soluţii izotonice sterile.
Când masa substanţei active este mai mare de 1 % (m/m), masa de substanţă necesară
izotonizării se calculează conform formulei prevăzute la monografia “Preparate injectabile”.
Soluţiile coloidale nu se izotonizează. Picăturile pentru ochi apoase multidoză conţin un
conservant antimicrobian potrivit (de exemplu borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu,
diacetat de clorhexidin).
Picăturile pentru ochi unidoză se sterilizează printr-o metodă adecvată conform
prevederilor de la monografia “Sterilizare” (FRX pagina 1071). Nu se admite adaosul
conservanţilor antimicrobieni.
Picăturile pentru ochi se repartizează în recipiente multidoză sau unidoza, din sticlă sau material
plastic sterile şi prevăzute cu sisteme de picurare adecvate.
 Controlul calităţii picăturilor pentru ochi
Descriere
Aspect
Picăturile pentru ochi soluţii-apoase sau uleioase trebuie să fie limpezi, practic lipsite de
impurităţi mecanice.
Picăturile pentru ochi-suspensii pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitare.

pH-ul picăturilor pentru ochi apoase se determină potenţiometric.

Mărimea particulelor
Se determină prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care conţine
aproximativ 10 mg substanţă activă suspendată, întinsă în strat subţire pe o lamă. 90 % dintre
particulele examinate trebuie să prezinte un diametru de cel mult 25 µm; pentru 10 % dintre
particule examinate se admite un diametru cel mult 50 µm.

Masa totală pe recipient

Se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa
declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul 16.

Tabelul 16
Masa declarată pe recipient Abatere admisă
Pentru picături pentru ochi ± 10 %
Pentru băi oculare 50 g ±3%
Mai mult de 50 g ±2%

Dozare
Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea declarată, abaterile
procentuale prevăzute în tabelul 17.
Tabelul 17
Conţinutul declarat în substanţă activă (%) Abatere admisă
Până la 0,1 % ± 7,5%
0,1 % până la 0,5 % ± 5%
0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%

Sterilitatea
Se procedează conform prevederilor de la monografia “Controlul sterilităţii” (FRX
pagina 1073).

Ofloxacin - Soluţie oftalmică

Ofloxacin - Soluţie oftalmică este o soluţie apoasă sterilă de Ofloxacin. Aceasta conţine
cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% din cantitatea de ofloxacin declarată (C18H20FN3O4).

Ambalare şi depozitare — Se păstreaza în recipiente închise ermetic, la temperatura controlată a

camerei.

Standarde de referinţă USP (Farmacopeea SUA)

RS Ofloxacin USP

Identificare

A: Identificare prin cromatografie în strat subtire

Soluţie de testare — Se diluează o parte de soluţie oftalmică cu un amestec de cloroform şi
alcool metilic (1:1) pentru a obţine o soluţie cu o concentraţie de aproximativ 0,3 mg de
ofloxacin/ml.
Soluţie standard — Se dizolvă o cantitate de RS Ofloxacin USP cântărită cu exactitate într-un
amestec de cloroform şi alcool metilic (1:1) pentru a obţine o soluţie cu o concentraţie de 3,0
mg/ml. Se transferă 5,0 ml din această soluţie într-un balon cotat de 50 ml, se adaugă 5 ml de
apă, se diluează cu un amestec de cloroform şi alcool metilic (1:1) până la volum şi se amestecă.
Volum aplicare: 2 µl.
Developarea sistemului de solvent: un amestec de cloroform, alcool metilic şi o soluţie (1:30) de
hidroxid de amoniu (150:75:15). Cu acest amestec, se saturează camera cromatografică căptuşită
cu hârtie.
B: Timpul de retenţie al vârfului de ofloxacin în cromatograma soluţiei de probă corespunde
celui din cromatograma soluţiei standard, aşa cum s-a obţinut în probă.

Sterilitate — Îndeplineşte cerinţele la testarea conform indicaţiilor pentru filtrarea cu

membrană din secţiunea Test de sterilitate al produsului care urmează să fie examinat.

pH : între 6,0 - 6,8.

Probă
Fază mobilă — Se pregăteşte un amestec filtrat şi se degazifică de dodecil sulfat de sodiu (0,24%
soluţie apoasă), acetonitril şi acid acetic glacial (580:400:20). Dacă este necesar, se fac ajustări.
0,05 N Acid clorhidric —Se adăugă 4,0 ml de acid clorhidric la 500 ml de apă, se diluează cu
apă la 1000 ml şi se amestecă.
Soluţie de rezoluţie — Se pregăteşte o soluţie de aproximativ 0,1 mg de RS Ofloxacin USP şi
aproximativ 2,4 mg propilparaben în fiecare ml de acetonitril.
Soluţie standard — Se dizolvă cantitativ o cantitate de RS Ofloxacin USP cântărită cu exactitate
în 0,05 N Acid clorhidric pentru a obţine o soluţie cu o concentraţie cunoscută de aproximativ
0,06 mg / ml.
Soluţie de probă — Se transferă un volum de soluţie oftalmică măsurat cu exactitate,
echivalentul a 3 mg de ofloxacin, într-un balon cotat de 50 ml, diluaţi cu 0,05 N acid clorhidric
până la volum şi se amestecă.
Sistem cromatografic — Cromatograful de lichid este echipat cu un detector de 294 nm şi o
coloană de 4,6 mm x 25 cm care conţine comprimări de 5-µm în L1. Debitul este de aproximativ
1,5 ml pe minut. Temperatura coloanei este menţinută la o valoare constantă de aproximativ
35°C. Se cromatografiază soluţia de rezoluţie şi se înregistrează răspunsurile de vârf, conform
Procedurii: rezoluţia, R, dintre propilparaben şi ofloxacin, nu este mai mică de 2. Se
cromatografiază soluţia standard şi se înregistrează răspunsurile de vârf conform Procedurii:
factorul de coadă nu depăşeşte 3; iar abaterea standard relativă pentru injecţii repetate nu
depăşeşte 2,0%.
Procedură — Se injectează separat volume egale (aproximativ 20 µl) din soluţia standard şi
soluţia de probă în cromatograf, se înregistrează cromatogramele şi se măsoară zonele vârfurilor
maxime. Se calculează cantitatea de ofloxacin în mg (C18H20FN3O4) din fiecare ml de soluţie
oftalmică, pe baza formulei:
50(C / V)(ru/ rs)
unde C este concentraţia, exprimată în mg per ml, de RS Ofloxacin USP din soluţia standard; V
este volumul în ml de soluţie oftalmică luată pentru prepararea soluţiei de probă; iar r u şi rs sunt
zonele de vârf de ofloxacin obţinute din soluţia de probă, respectiv soluţia standard.

Pilocarpină - Sistem ocular

Pilocarpină - Sistem ocular conţine cel puţin 85,0% şi cel mult 115,0% din cantitatea de
pilocarpină declarată (C11H16N2O2). Este sterilă.
Ambalare şi depozitare — Se păstrează în recipiente pentru monodoze, la loc răcoros.
Standarde de referinţă USP (Farmacopeea SUA) (11) -
RS Pilocarpină USP.
RS Clorhidrat de pilocarpină USP.
RS Nitrat de pilocarpină USP.

Identificare — Se taie marginea interioară a sistemului ocular, se îndepartează apoi

inelul din jurul sistemului ocular, se extrage partea rămasă cu 0,5 ml alcool metilic într-un
flacon mic cu capac, agitând puternic timp de 1 - 2 minute. Se evaporă extractul de alcool
metilic pe o placă de clorură de sodiu ce formează o peliculă subţire: spectrul de absorbţie IR al
peliculei indică valoarea maximă numai la aceleaşi lungimi de undă ca şi cele ale unei substanţe
similare de RS Pilocarpină USP.
 Sterilitate: îndeplineşte cerinţele.

Uniformitatea unităţilor de dozare: îndeplineşte cerinţele pentru capsule.

Tiparul de eliberare a medicamentului — Se poziţionează fiecare dintre sistemele oculare în
suporturi poroase adecvate realizate din material inert şi se suspendă fiecare de un fir de nichel.
În capătul superior al firului, se ataşează o etichetă de identificare a specimenului. Se introduce
fiecare ansamblu într-o eprubetă care conţine 27,0 ml soluţie salină TS, astfel încât sistemul să
rămână în partea inferioară a eprubetei iar eticheta de identificare să iasă prin partea superioară
deschisă a eprubetei. Se aşează eprubetele într-un agitator oscilant orizontal, în care temperatura
este menţinută la 37 ± 0,5. Se agită eprubetele cu o amplitudine orizontală de aproximativ 4 cm
şi o frecvenţă de aproximativ 35 cicluri pe minut. După 7, 24, 48, 72, 96 şi 168 ore, îndepărtare
ansamblurile din eprubete şi se introduc de fiecare dată în eprubete similare cu un conţinut de
27,0 ml de soluţie salină TS proaspătă. Se determină cantitatea de pilocarpină din soluţia din
fiecare eprubetă după ajustarea volumului la 27,0 ml pentru a compensa pierderile prin
evaporare, măsurând absorbanţa UV în celule de 1 cm la lungimea de undă a absorbanţei
maxime de aproximativ 215 nm, cu ajutorul unui spectrofotometru adecvat, comparativ cu
soluţia salină TS ca soluţie blank. Se măsoară concomitent absorbanţa unei soluţii standard de
RS Clorhidrat de pilocarpină USP cu o concentraţie cunoscută de aproximativ 20 µg în fiecare
ml de soluţie salină TS. Se calculează cantitatea de C 11H16N2O2, în µg, din fiecare soluţie,
conform formulei:
(208,26 / 244,72)(AU / A)27C
unde 208,26 şi 244,72 sunt greutăţile moleculare de pilocarpină, respectiv clorhidrat de
pilocarpină; Au şi AS reprezintă absorbanţele soluţiei de testare, respectiv ale soluţiei standard; iar
C este concentraţia, în µg / ml, de RS Clorhidrat de pilocarpină USP din soluţia standard. Se
calculează cantitatea de pilocarpină eliberată în 168 ore adăugând conţinutul de pilocarpină din
fiecare set de eprubete adunate pe parcursul a 168 ore.
Toleranţe — Cantitatea de C11H16N2O2 din fiecare sistem ocular eliberată pe parcursul totalului
de 0 până la 168 ore şi supusă testului este conformă cu Tabelul 1 de acceptare din secţiunea
Eliberarea medicamentului (724). Intervalul de eliberare a medicamentului pe această perioadă
de timp este de cel puţin 80,0% şi de cel mult 120% din tiparul de eliberare declarat.
Probă
Soluţie tampon, fază mobilă, soluţie standard, soluţie System suitability şi sistem cromatografic
Soluţie probă – Se selectează cel puţin 10 sisteme oculare. Se taie fiecare sistem în 4 bucăţi, se
transferă cantitativ într-un balon volumetric de 500 ml şi se clătesc toate ustensilele de tăiere cu
20 sau 30 ml de alcool metilic în balon. Se clătesc suplimentar ustensilele cu aproximativ 250 ml
de fază mobilă şi se aduna toate clătirile în baloane. Se lasă baloanele să stea timp de 30 minute,
se supun sonicării timp de aproximativ 15 minute, se dilueaza cu apă până la volum şi se
amestecă. Se transferă o parte alicotă de supernatant, echivalentul a 6 mg de pilocarpină, într-un
balon volumetric de 200 ml, se diluează cu apă până la volum, se amestecă şi se filtrează.
Procedură – Se procedează conform procedurii din secţiunea probă pentru Pilocarpină. Se
calculează cantitatea de pilocarpină, în mg, din fiecare sistem ocular, conform formulei:
(208,26 / 271,27)(10 / V)(C / N)(ru / rs)
unde 208,26 şi 271,27 sunt greutăţile moleculare de pilocarpină, respectiv nitrat de pilocarpină;
V este volumul în ml de supranatant utilizat (consultaţi soluţia de probă); C este concentraţia, în
µg/ml, de RS Nitrat de pilocarpină USP din soluţia standard; N este numărul de sisteme oculare
utilizate; iar ru şi rs sunt răspunsurile de vârf pentru pilocarpină obţinute din soluţia de probă,
respectiv soluţia standard.
 PICĂTURI PENTRU NAS (RHINOGUTTAE)

Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii, emulsii sau
suspensii, destinate administrării pe mucoasa nazală.

În afară de picături pentru nas, pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizează

şi alte forme. Formele utilizate în acest scop sunt numite medicamente rinologice. Dintre
formele rinologice utilizate frecvent amintim: erine (picături pentru nas), aerosoli, unguente,
sisteme pulverulente sau sisteme bioadezive. Denumirea de erine derivă din limba greacă de
la cuvintele „en” = în „rhinos” = nas. Pe lângă tratamentele topice pe această cale se pot
administra şi tratamente sistemice. 
În acest capitol al soluţiilor nazale se încadrează şi spălăturile nazale care sunt
utilizate pentru spălarea mucoasei. Spălăturile nazal e trebuie să fie izo tonice , cu
pH 7-8, acţiune antiseptică şi sunt condiţionate în recipiente de 50 ml.
Istoric
Pe cale nazală s-au administrat medicamente din timpuri străvechi. Primele forme
utilizateau fost inhalaţiile şi fumigaţiile utilizate de egipteni, mesopotami, şi sunt
menţionate în diferite scrieri vechi. Tot în antichitate, la greci, la romani s-au utilizat forme
endonazale solide (rinocornuri,având ca excipienţi grăsimi animale solide sau ceară). Mai târziu
s-au preparat soluţii apoase şiuleioase cu aplicaţie pe mucoasa nazală.
Administrarea picăturilor pentru nas prezintă următoarele avantaje:
 acţiune rapidă;
 aplicare uşoară şi rapidă;
 biodisponibilitate bună;
 posibilitatea preparării pe cale industrială utilizând tehnologii avansate;
 posibilitatea obţinerii unor soluţii cu acţiune prelungită prin utilizarea
unor excipienţiadecvaţi (excipienţi de vâscozitate ridicată).
Picăturile pentru nas prezintă şi următoarele dezavantaje:
 interval scurt de contact cu mucoasa nazală;
 acţiune sistemică nedorită (în cazul trecerii substanţei active în circulaţia
generală);
  posibile iritaţii locale.

Clasificare
Picăturile pentru nas se clasifică după mai multe criterii:
După modul de formulare:
 magistrale;
 oficinale;
 industriale (tipizate).
După gradul de dispersie:
 soluţii;
 emulsii;
 suspensii.
După modul de condiţionare
 unidoză;
 multidoză;
După durata efectului terapeutic:
 acţiune imediată;
 acţiune prelungită.
După natura solventului
 soluţii apoase;
 soluţii uleioase;
 soluţii vâscoase (hidrofile);
După modul de administrare:
 picături;
 spălături;
 pulverizaţii;
 inhalaţii;
După acţiunea terapeutică:
  locală (antiinflamatoare, vasoconstrictoare, antiinfecţioase);
 sistemică (parasimpatolitice, hormoni, vaccinuri);

Preparare
Picăturile pentru nas se prepară prin dizolvarea, emulsionarea sau suspendarea
substanţelor active în soluţii apoase izotonice sau în ulei de floarea soarelui neutralizat şi
completat la masa prevazută (m/m).
Se pot folosi şi substanţe auxiliare (solubilizanţi, agenţi pentru creşterea vâscozităţii şi
pentru ajustarea pH-ului, conservanţi, antimicrobieni potriviţi).
Picăturile pentru ochi trebuie să corespundă prevederilor din monografiile “Solutiones”,
“Suspensiones” sau “Emulsiones” şi urmatoarelor prevederi:

Controlul calităţii picăturilor pentru nas

pH-ul picăturilor pentru nas apoase trebuie să fie cuprins între 6-7,5; se determină
potenţiometric.

Masa totală pe recipient

Se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din zece recipient. Faţă de masa
declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul 18.

Tabelul 18
Masa declarată pe recipient Abatere admisă

Până la 10 g ± 10%

10 g până la 25 g ± 5%

Dozare
 Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. Conţinutul în substanţă
activă poate să prezinte faţă de valoarea declarată, dacă nu se prevede altfel, abaterile
procentuale prevăzute în tabelul 19:
Tabelul 19

Conţinutul declarat în substanţă activă (%) Abatere admisă

Până la 0.1% ± 7,5%

0.1% până la 0,5% ± 5%

0.5% şi mai mult de 0,5% ± 3%

Conservare
În recipiente bine închise prevăzute cu sisteme de picurare.

Observaţii
La preparatele pentru nas nu se admite folosirea parafinei lichide.

Picături pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1%

Preparare

Naphazolini hydrochloridum…………………………….0,1g

Dinatrii hydrogenophosphas……………………………..0,72g

Natrii dihydrogenophosphas………………..……………0,22g

Natrii chloridum………………………………………….0,6g

Solutio de phenylhydrargyri boratis 0,2%............................1g

Aqua destillata………………… ………………..q.s.ad 100g

Substanţele se dizolvă în 80 g apă, se adaugă soluţia de borat de fenil mercur 0,2%, se

completează cu apă la 100 g şi se filtrează.
Picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină 0,1% trebuie să corespundă prevederilor de la
“Rhinoguttae” şi urmatoarelor prevederi.
 Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% clorhidrat de nafazolină (C 14H14N2*HCl) faţă
de valoarea declarată

Descriere
Soluţie limpede, incoloră, fară miros, cu gust sărat.

Identificare
Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,004%m/V în acid clorhicric 0,01m/l prezintă 4
maxime: la 271 nm, la 281 nm, la 288 nm, şi la 221 nm .

pH –ul este 6,5-7,5

Dozare
1 g soluţie se diluează cu acid clorhidric 0,01 m/l la 100 ml, într-un balon cotat şi se
determină absorbanţă soluţiei la 271 nm.
În paralel se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de clorhidrat de nafazolină 0,001%
m/V în acid clorhidric 0,1 m/l.