P. 1
Forme Farmaceutice Sterile

Forme Farmaceutice Sterile

5.0

|Views: 7,342|Likes:
Published by gina251086

More info:

Published by: gina251086 on Jun 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/29/2013

pdf

text

original

FORME FARMACEUTICE STERILE

PREPARATE INJECTABILE Preparatele injectabile sunt solutii / suspensii / emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire. Sunt repartizate in:   fiole flacoane

Sunt administrate prin injectare. preparate injectabile preparate perfuzabile solutii sterile ce se dilueaza in scopul administrarii prin injectare sau perfuzare pulberi pentru injectare pulberi pentru perfuzare implante

In Farmacopeea Europeana (FE) se gasesc sub numele de parentelia. Sunt incluse:

Materia prima (substante medicamentoase / vehicule / substante auxiliare / materiale de conditionare) + tehnica de lucru aleasa trebuie sa confere medicamentelor parenterale urmatoarele conditii de calitate: puritate microbiologica (sterilitatea produsului) puritate biologica (apirogenitate = capacitatea de a produce sau nu febra) puritate mecanica (limpiditate) stabilitate fizico-chimica a substaneti medicamentoase stabilitate fizica a formei farmaceutice (emulsii / suspensii) inocuitate (toleranta la locul administrarii) eficacitate

FR aX-a – la preparare toate operatiile se efectueaza intr-un ciclu continuu. Avantajele preparatelor injectabile rapiditatea actiunii evitarea inactivarii digestive evitarea efectului primului pasaj hepatic

2

-

biodisponibilitate / efect previzibil se asigura terapia medicamentului la pacienti in stare grava / coma se preteaza la scheme / doze variate – poate influenta nivelul concentratiei medicamentului si durata actiunii solutiile perfuzabile pot asigura pe o durata de luni / ani gradul de hidratare necesar, balanta hidroelectrolitica si alimentatia totala parenterala

Dezavantajele preparatelor injectabile durerea / discomfort legate de injectare nevoia de personal calificat dificultatea / imposibilitatea compensarii efectului nedorit in cazul administrarii unor medicamente sau doze necorespunzatoare masuri riguroase luate la preparare pentru a asigura calitatile produsului (vezi conditii de calitate) Principalele cai de administrare a medicamentelor pe cale parenterala pentru efecte sistemice Calea intravenoasa (IV) face imediat biodisponibila intreaga doza administrata

Calea intramusculara (IM) Calea subcutanata (SC) necesita un proces de absorbtie care depinde de tipul preparatului (solutie / emulsie / suspensie) dar si de vascularizatia de la locul administrarii. IM – vascularizatia mai bogata – permite absorbtia mai rapida decat dupa administrarea SC. Biodisponibilitatea substantei medicamentoase din produse injectabile administrare IM sau SC depinde de: tipul formei farmaceutice formularea formei farmaceutice

In general viteza de absorbtie scade in ordinea: 3

-

solutii apoase suspensii apoase solutii uleioase suspensii uleioase

Materia prima: 1. substante medicamentoase 2. vehicule 3. substante auxiliare 4

solventi neaposi ulei de floarea soarelui neutralizat si sterilizat – trebuie sa aiba indice de aciditate < 0. materiale de conditionare 1.4. substante medicamentoase O data ce substanta medicamentoasa ajunge in contact cu membrana absorbanta (capilar sanguin) absorbtia este influentata si de alti factori fizico-chimici: gradul de disociere pH-ul mediului coeficientul de repartitie lipide / apa al formelor micronizate Cunoasterea proprietatilor fizice si chimice ale substantei medicamentoase este o cerinta indispensabila pentru prepararea unor forme farmaceutice parenterale stabile si eficiente. apa distilata pentru preparate injectabile (FR aX-a) In laborator apa proaspat distilata este considerata apirogena timp de 4 ore de la distilare. Realizarea unor solutii injectabile de concentratie dorita depinde de structura chimica si solubilitatea substantei medicamentoase in vehiculul ales. Pentru prepararea solutiilor se folosesc: sarurile solubile ale substantei medicamentoase acizi / baze slabe analogi si precursori medicamentosi cu solubilitate crescuta in apa Atentie – puritatea substantei medicamentoase – se folosesc loturi pro-injectiones 2.25 oleat de etil miristat de izopropil benzoat de benzil 5 . b. vehicule a.

6 . Exemple: vitamina C vitamina E bisulfit de Na acid fosfosric sarurile acidului etilen-diamin-tetra-acetic (EDTA) Efectul antioxidant intr-o solutie injectabila poate fi realizat si prin eliminarea oxigenului aflat in contact cu substantele medicamentoase – prin barbotarea in solutie a azotului sau dioxidului de carbon. substante tensioactive a. antioxidanti = mentin stabilitatea substantei medicamentoase si a vehiculelor care se oxideaza usor. conservanti antimicrobieni c. conservanti antimicrobieni = se asociaza medicamentelor in cazul in care solutia injectabila nu se poate steriliza in recipientul final prin autoclavare si se prepara pe cale aseptica. antioxidanti b.c. substante izotonizante e. in amestec cu apa: alcool etilic glicerol propilen-glicol 3. b. substante tampon d. substante auxiliare a.

substante izotonizante = asigura izotonia solutiilor apoase / suspensiilor apoase Izotonizarea e obligatorie pentru: solutiile injectabile care se administreaza in cantitati de 5 ml sau mai mari de 5 ml. substante tensioactive = se folosesc in medicamentele parenterale cu rol: umectant in cazul suspensiilor 7 . e.Exemple: nipagin + nipasol alcool benzilic metil-paraben clor-butanol NU se admite adaosul de conservanti antimicrobieni in cazul preparatelor injectabile folosite intr-un volum mai mare de 10 ml indiferent de modul de administrare precum si in cazul solutiilor care se administreaza pe urmatoarele cai. indiferent de volumul acestora: intracardiaca intracisternal intraocular intrarahidian peridural c. substante tampon = se utilizeaza pentru mentinerea pH-ului d. solutiile perfuzabile hipotonice Solutiile coloidale NU se izotonizeaza datorita riscului de pierdere a stabilitatii. Exemple: NaCl KCl Glucoza O solutie este izotonica fata de celule daca nu determina un transfer al solventului.

- solubilizant in cazul solutiilor Exemple: Neionice: tween span 8 .

mai puţin de 1 microorganism clasa B . ustensilelor. recipientelor de condiţionare. compartiment de curăţire şi spălare a fiolelor.           compartiment de intrare şi de echipare a personalului. compartiment de preparare şi păstrare a apei distilate. maxim 5 microorganisme clasa C . în fabrici sau laboratoare de producţie. compartiment de uscare şi păstrare în condiţii aseptice. În spaţiul de preparare sunt delimitate următoarele compartimente:  compartiment de recepţie şi depozitare a materiilor prime. compartiment de preparare. compartiment de sterilizare. ambalajelor.SPAŢIUL DE PREPARARE A FORMELOR FARMACEUTICE Prepararea medicamentelor parenterale se efectuează în spaţii special amenajate. de aceea medicamentele injectabile nu pot fi preparate într-o farmacie de circuit deschis. compartimente sterile de preparare aseptică. compartiment de carantină sau depozitare şi expediţie. compartiment de control organoleptic. În funcţie de destinaţia lor aceste compartimente se caracterizează prin diferite grade de „curăţenie”:    clasa A . compartiment de finisare. Ele pot fi obţinute într-o farmacie de spital dacă sunt întrunite condiţiile adecvate. maxim 100 microorganisme 9 . flacoanelor.

Recipientele pentru suspensiile şi pulberile pentru preparate injectabile trebuie să aibă capacitatea adecvată pentru a permite dizolvarea sau omogenizarea suspensiei prin agitare. Recipiente Recipientele şi dopurile folosite trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de normele de calitate în vigoare menţionate în FR X. Manipularea şi umplerea produselor preparate aseptic trebuie să se efectueze într-o zonă de clasă A situată într-un mediu de clasă B. sau când este necesară prelucrarea în vase deschise. manipularea şi umplerea recipientelor trebuie să se execute într-un post de lucru de clasă A. prepararea trebuie să se facă într-un mediu de cel puţin clasă C. Pătrunderea aerului se realizează cu ajutorul unor dispozitive de filtrare care asigură o curgere laminară. Prepararea soluţiilor care sunt filtrate steril în timpul procesului de fabricaţie trebuie să se efectueze într-un mediu de clasa C. În cazul medicamentelor parenterale care se prepară pe cale aseptică. Acolo unde există risc de contaminare microbiană prin durata mare de prelucrare înainte de sterilizare. dintr-un local de clasă B. clasa D . maxim 500 microorganisme Produsele care pot fi sterilizate în recipientele definitive vor fi preparate în spaţii de cel puţin clasa D. 10 . Sterilizarea aerului în cazul în care acest lucru se impune se realizează cu formaldehidă 1g/mc. uscarea şi depirogenarea acestora. sau dacă produsul este un bun mediu pentru dezvoltarea microorganismelor. Pregătirea recipientelor se realizează în general cu ajutorul unor maşini automate care realizează spălarea. prepararea se va efectua într-o zonă de clasă A situată într-un mediu de clasă B. la o valoare a umidităţii relative a aerului de 60%. dacă nu sunt filtrate.

Acestea se spală cu soluţie de carbonat de sodiu 2%. Se umplu cu apa distilată şi se menţin la autoclav 30-60 minute la 120grC. Se introduc într-un vas cu apă distilată şi se sterilizează 1h la 120gC. Se menţin la etuvă 1h la 200-250 grC. Dopurile de cauciuc noi se spală cu apă.Flacoanele noi se spală cu soluţii de detergent pentru îndepărtarea impurităţilor mecanice. după care se spală cu apă distilată apirogenă. se fierb 30 minute în soluţie de carbonat de sodiu 2%. apoi cu apă distilată. se golesc. Apoi se spală cu soluţii de detergenţi 2%. unde se menţin 24h. Flacoanele astfel pregătite se folosesc imediat sau se închid cu dop sau cu celofan sterilizat în soluţie fenosept 1:20000 şi se păstrează într-un dulap special până în momentul întrebuinţării. Flacoanele vechi. apă distilată apirogenă. adică prin umplerea flacoanelor cu acid clorhidric 1%. cu apă distilată. apoi cu apă fierbinte şi se usucă. fenosept 1:10000. filtrată. se spală cu apă distilată. După sterilizare şi spălare repetată cu apă distilată. pentru uscare şi depirogenare. pH-ul alcalin creat conduce la instabilitatea substanţelor medicamentoase care au un pH acid sau neutru de stabilitate. se introduc în băi cu soluţii dezinfectante. filtrată. dopurile se păstrează în soluţie de fenosept 1:10000 până la întrebuinţare. Suprafaţa sticlei este bogată în ioni ai metalelor alcaline care în contact cu apa şi la temperatură ridicată se desprind. Fixarea dopurilor pe flacoane se face cu garnituri metalice. Îndepărtarea alcalinităţii superficiale se poate realiza şi printr-un şoc termochimic. Se spală de mai multe ori cu apă distilată şi se fierb 30 minute într-o soluţie de acid clorhidric. La întrebuinţare se spală cu apă distilată. sau 2h la 180 grC. 11 . Se menţin la etuvă 1h la 200-250gC. formând cu apa hidroxizii alcalini respectivi. returnate din secţiile de spital.

deoarece în fiole trebuie să se introducă o cantitate mai mare de lichid pentru a compensa pierderile la prelevare.Fiolele se spală de mai multe ori cu apă distilată filtrată fierbinte şi se usucă şi sterilizează în acelaşi timp la etuvă la 140-160gC timp de 2h. deasupra lichidului trebuie să existe un spaţiu gol pentru volumul dilatat al lichidului în timpul sterilizării. Capacitatea efectivă a fiolelor trebuie să fie mai mare decât cea nominală. De asemenea. 12 .

Metoda de sterilizare se alege in functie de proprietatile fizico-chimice ale produselor pentru evitarea eventualelor modificari in calitatea acestora. Definitie = distrugerea sau indepartarea microorganismelor vii in forma vegetativa sau sporulata.METODE DE STERILIZARE FR X – 4 metode oficinale. Eficacitatea metodei de sterilizare depinde de: natura produselor gradul si natura unei eventuale contaminari microbiene conditiile in care a fost preparat produsul de sterilizat respectiv 13 .

STERILIZAREA CU VAPORI DE APA SUB PRESIUNE 14 .

care se inchide ermetic cu un capac prin intermediul unei garnituri de cauciuc cu ajutorul unor suruburi. Un ciclu de sterilizare prezinta urmatoarele etape: incarcarea si inchiderea autoclavei indepartarea aerului cu ajutorul vidului incalzirea continutului pana la conditiile de sterilizare cu vapori uscati saturati 15 . Pe capac exista: robinet pentru evacuare aer vapori manometru – masurarea presiunii din camera de sterilizare sistem de siguranta pentru evacuarea vaporilor la cresteri accidentale ale presiunii pana la limita sigurantei aparatului Nu se folosesc etichete in autoclava si nu se scrie pe vasele de sterilizat. Caldura umeda produce coagularea proteinelor celulare la o temperatura mai mica decat caldura uscata. are o sursa de incalzire pentru un rezervor cu apa care va fi transformata in vapori intr-o alta varianta de constrcutie este pusa in legatura cu o sursa de vapori saturati uscati.= metoda cea mai corespunzatoare pentru a steriliza solutii si pansamente chirurgicale. Ciclurile obisnuite de sterilizare nu distrug pirogenele. FR X – prevede ca sterilizarea se efectueaza de obicei la: 121C minim 15 minute 115C minim 30 minute Autoclav = vas cu pereti rezistenti. Capacitatea calorica a vaprilor este mai mare decat capacitatea calorica a aerului cald. Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se efectueaza in autoclave incalzite electric sau cu gaz in care aerul a fost inlocuit cu vapori de apa sub presiune.

pansamentele chirurgicale) se introduc tuburi capilare de sticla inchise la ambele capete umplute cu o substanta chimica cu punctul de topire cunoscut. Avantajele sterilizarii cu vapori de apa sub presiune transfer caloric rapid distrugerea microorganismelor se face mai eficient decat prin caldura uscata – e suficienta o expunere mai scurta la temperatura mai coborata se poate folosi pentru o gama larga de:   preparate injectabile solutii apoase 16 . Acul urca lent Corespondenta dintre presiune – temperatura: 0.- mentinerea conditiilor de sterilizare pe durata necesara oprirea accesului vaporilor sau a incalzirii racirea la temperatura camerei egalizarea presiunii prin deschiderea robinetului de evacuare a vaporilor evacuarea materialului de sterilizat Materialul de sterilizat este asezat in cosul de sarma dupa ce a fost protejat. Pentru a avea siguranta ca s-a atins temperatura necesara in interiorul materialelor rau conducatoare de caldura (vata. In momentul inchiderii robinetului acul manometrului indica o presiune reala zero care corespunde temperaturii de 100C. Substanta se amesteca de obicei cu 1% colorant (fuxina) pentru a se observa mai usor daca substanta din tub s-a topit.5 atm – 110C 1 atm – 120C 2 atm – 134C Cand se atinge temperatura dorita se regleaza in mod corespunzator debitul de gaz si se mentine constant in timpul prevazut.

STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA Efectul letal al caldurii asupra microorganisme depinde de: gradul de incalzire 17 .  chirurgicale colire perfuzii materialele poroase sunt usor penetrate – se preteaza la strilizarea pansamentelor procedeul se poate adapta si la recipientele din plastic este posibil un control precis al procedeului prin monitorizarea sa evita contaminarea cu produse toxice al materialului de sterilizat Dezavantaje nu este corespunzatoare pentru:    materiale anhidre uleiuri pulberi nu se poate folosi la materiale termo-labile nu distruge pirogenele alcalinitatea cedata de sticla datorita incalzirii favorizeaza fenomenele de descompunere.

Sterilizarea prin caldura uscata se aplica materialelor care au o conductibilitate termica satisfacatoare si sunt stabile la temperaturi mai mari de 140C. Ciclurile recomandate de durata si temperatura sunt diferite pentru diferite procedee.- durata expunerii umiditatea prezenta a materialului de sterilizat Mecanismul prin care caldura distruge microorgansimele este coagularea proteinelor celuleor vii. FR X: minim 30 minute la 180C minim 1h la 170C minim 3h la 160C Factorii care determina ciclul de sterilizare depind de: natura materialului de sterilizat cantitatea incarcata in cuptor conductivitatea materialului capacitatea de incalzire a sterilizatorului stabilitatea termica a materialului Durata ciclului depinde de 3 etape: timpul necesar cresterii temperaturii cuptorului si a incarcaturii sale perioada de mentinere la temperatura maxima timpul necesar racirii Caldura uscata se poate folosi pentru a steriliza: vase de sticla prealabil spalate cu apa apirogena aparate de portelan / metal fara suduri cu cositor uleiuri / grasimi inclusiv solutii injectabile uleioase pulberi inclusiv produse naturale (talc) 18 .

Sterilizarea prin caldura uscata se face in etuve incalzite electric in care aerul incalzit circula astfel incat sa asigure o repartitie uniforma a caldurii in tot spatiul de strilizat. rezistentele sunt in peretele camerei un ventilator dtermina circulatia fortata a aerului. se incalzeste electric. Etuva = consta dintr-o camera de Al / otel izolata de mediu cu un strat de fibre de sticla si o granitura de azbest. eliminarea sa facandu-se prin niste deschideri in partea superioara in etuva exista tavi perforate pe care se aseaza materialul de sterilizat aparatul are un sistem de reglare a temperaturii timpul de sterilizare e calculat din momentul atingerii temperaturii Pentru a evita contaminarea materialului la manipularile ulterioare trebuiesc respectate urmatoarele masuri: orificiile pipetelor / flacoanelor sunt prevazute cu dopuri de vata sau dopuri de vata infasurata in tifon pipetele se impacheteaza individual in hartie pergamentata pentru a proteja varful mojarele se impacheteaza in hartie si se leaga cu sfoara transvazarea lichidelor sterilizate se face in conditii aseptice Avantaje pentru materialele carora umiditatea le dauneaza: uleiuri / pulberi produce un efect daunator redus asupra sticlei / metalului convenabila sterilizarea recipientelor din sticla permitand si depirogenarea nu contamineaza materialele cu substante toxice Dezavantaje transfer termic redus nu se poate aplica la:    substante termolabile din cauciuc / plastic solutii apoase pansamente chirurgicale controlul parametrilor de lucru e dificil 19 .

20 .STERILIZAREA PRIN FILTRARE Metoda se foloseste pentru solutii termolabile in vederea indepartarii microorganismelor. Filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile / membrane filtrante sterile respectand precautiile acestui mod de lucru.

22 micrometri. Trebuie verificata integritatea filtrelor inainte / dupa filtrare. De asemenea. Trebuie avut in vedere ca sub actiunea presiunii si a vidului microorganismele pot strabate porii filtrului. Solutiile se trec prin filtre sterile confectionate din derivati de celuloza. Datorita dimensiunilor reduse ale porilor filtrarea se face in ritm lent. mai ales cand se filtreaza cantitati mari. unele toxine pot trece in solutie. Produsul filtrat se introduce in conditii aseptice in recipientul in prealabil sterilizat care apoi se inchide etans. Filtrarea se asociaza cu adaos de conservanti antimicrobieni pentru a se realiza o sterilizare mai sigura. Filtrele / membranele filtrante folosite Nu trebuie sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat. de aceea trebuie executata in vid sub presiune. 21 . materiale plastice sau combinatii ale acestora sau prin membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici sau esteri celulozici. diametrul porilor membranelor filtrante trebuind sa fie de cel mult 0. solventi sterilizati.Toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice cu ustensile. recipiente.

Gazul sterilizant folosit de obicei = oxidul de etilen. pulberi se indeparteaza din materiale prin expunere la aer in stare lichida comprimat in cilindri poate dizolva cauciuc / plastic Aceasta metoda de sterilizare necesita instalatii speciale si personal cu experienta in domeniu care asigura eficacitatea si securitatea operatiei. Eficacitatea sterilizarii depinde de: concentratia gazului timpul de expunere umiditatea / temperatura din instalatia folosita 22 . hartie. Oxidul de etilen: eter ciclic gaz fara culoare la temperatura camerei singur e inflamabil in amestec cu aerul e exploziv in anumite proprotii cu CO2 si hidrocarburi fluorurate (freon) este neinflamabil si sigur la manipulare patrunde usor prin materiale plastice.STERILIZAREA CU GAZ Metoda se foloseste pentru produsele care nu rezista la temperaturi ridicate necesare sterilizarii cu vapori de apa sub presiune sau sterilizarii prin caldura uscata si care sunt compatibile cu gazul sterilizant.

23 . exploziv si reactiv in unele materiale plastice se formeaza produsi cu ioni de clor Clsterilizarea cu gaz e mai scumpa decat cea cu vapori de apa sub presiune si se va folosi numai cand aceasta metoda nu se poate aplica.Sterilizarea trebuie urmata de o desorbtie in conditii care permit ca gazul rezidual sau produsii de transformare ai acestuia in produsul sterilizat sa fie in concentratii mai mici decat concentratiile susceptibile de a provoca efecte toxice in cursul folosirii produsului. endoscop etc Avantaje se preteaza pentru materiale termolabile nu este daunatoare materialelor sensibile la umiditate pentru ca e necesar doar un grad redus de umiditate patrunde in unele materiale plastcie nu ataca materialele Dezavantaje procesul este lent expunerea / desorbtia dureaza – nu corespunde la necesitatile urgente se lucreaza pe loturi mici pentru loturi mari costul este ridicat necesita precautii datorita caracterului inflamabil. oftalmoscop. Desi ciclu de sterilizare e lung si operatia necesita anumite precautii metoda este utila pentru multe materiale pentru care alte metode nu se pot aplica. Aplicatii: pulberi contaminate la suprafata aprticulelor aparate / instrumente / recipiente din material plastic / cauciuc catetere aparate medicale de investigatie: bronhoscop.

24 .

Procedeul constă în trecerea de mai multe ori prin flacăra unui bec de gaz sau a unei lămpi de spirt a obiectelor de metal sau a unor obiecte de porţelan când microorganismele sunt incinerate. Flambarea nu constituie un mijloc sigur de sterilizare deoarece căldura acţionează numai pe suprafeţele care vin în contact cu flacăra. Practice operaţia se execută încălzind preparatul într-o baie de apă de 3-4 ori la intervale de 24h câte 40 până la 60 minute. deoarece sporii şi unele forme vegetative nu pierd posibilitatea de a se dezvolta. În practica farmaceutică se sterilizează pe această cale unele ustensile. discontinuă sau fracţionată.Alte metode de sterilizare Flambarea este cel mai simplu procedeu de sterilizare prin căldură uscată. platanele balanţelor. Între intervaluri produsele de sterilizat se menţin la temperatura camerei. În intervalul dintre încălziri sporii se dezvoltă în forme vegetative care sunt distruse la încălzirile ulterioare. Sterilizarea cu radiaţii 25 . Pasteurizarea – se realizează prin încălzirea la 70-100gC. Metoda nu este sigură şi se aplică în farmaciile care nu au autoclav. ce constă din încălzirea repetată a preparatelor la o temperatură cuprinsă între 70-100gC. spatula metalice. Tindalizarea – operaţie denumită şi sterilizare multiplă. Prin acest procedeu nu se pot steriliza soluţiile injectabile. care conform teoriei lui după prima încălzire sunt omorâte microorganismele aflate în stare vegetativă iar sporii rezistă. Sterilizarea prin fierbere în apă – procedeu simplu care constă din fierberea obiectelor şi a vasului cu preparatul injectabil în apă timp de 30-60 minute. linguriţe de metal. Procedeul este indicat pentru preparate care nu suportă nici măcar 100gC. Denumirea de tindalizare provine de la Tyndal.

În cazul unor substanţe medicamentoase precum glucoza. fructoza. descompuneri. nesterilizabile prin procedeele obişnuite. hidrolize. adjuvanţi) vehicule şi materiale de condiţionare lipsite de pirogene. Conform FR X la preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii microbiologice şi biologice. sterilizarea cu radiaţii UV este aplicată mai puţin la sterilizarea medicamentelor. Deoarece poate produce o serie de descompuneri chimice procedeul nu are o aplicare largă. sterilizarea cu radiaţii gamma care pătrund prin materialele obişnuite ceea ce conferă posibilitatea de a steriliza materialul ambalat. 26 . sterilizarea cu ajutorul razelor infraroşii doar pentru seringi.     Procedeul aseptic se aplică preparatelor sensibile la căldură. foarte rar se foloseşte. oxidări. dezavantajul razelor UV în ceea ce priveşte sterilizarea soluţiilor injectabile este că nu vin în contact cu toată masa de lichid din cauza sticlei şi provoacă o serie de modificări în compoziţia medicamentului. sorbitolul se verifică absenţa impurităţilor pirogene. După obţinerea produsului finit îndepărtarea pirogenelor nu se mai poate realize. FR X prevede un control al impurităţilor pirogene care se bazează pe măsurarea temperaturii rectale a iepurilor după administrare IV a soluţiei de testat. iradierea UV este o metodă bună folosită pentru sterilizarea aerului în încăperile unde se lucrează aseptic. Proprietăţi şi control pentru preparatele injectabile Apirogenitatea este o condiţie de calitate esenţială a preparatelor parenterale şi se asigură prin utilizarea unui procedeu de fabricaţie care să asigure evitarea contaminării cu pirogene şi prin utilizarea unor materii prime (substanţe medicamentoase. Deoarece nu este posibil să se aplice un procedeu de sterilizare la produsul finit se preferă realizarea amestecului din constituenţi sterilizaţi în parte evitându-se orice contaminare în cursul operaţiei finale. este întâlnită mai mult la sterilizarea apei.

soluţii. Stabilitatea fizică a preparatelor injectabile sub formă de emulsii şi suspensii se asigură cu ajutorul unor substanţe auxiliare adecvate. O eventuală coloraţie nu trebuie să depăşească coloraţia etalonului de culoare prevăzut în monografia respectivă. Se realizează în faţa unui ecran de 50cm/50cm. jumătate alb jumătate negru într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 100W.FR X precizează că trebuie să se obţină soluţii limpezi. Culoarea soluţiilor injectabile este în funcţie de natura substanţei medicamentoase şi a solventului. Suspensia omogenizată prin agitare se aspiră în întregime într-o seringă de mărime adecvată.agenţi emulgatori ce asigură stabilitatea emulsiilor. Stabilitatea chimică a substanţei medicamentoase se asigură prin diferite metode în funcţie de reacţiile de degradare pe care le pot suferi substanţa medicamentoasă. Filtrarea se realizează prin membrane filtrante cu dimensiuni ale porilor de 0. Suspensiile injectabile după agitare timp de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi fără reziduri fixate pe gâtul fiolei sau al flaconului. după dizolvarea substanţei medicamentoase în vehicul şi completarea ei la volum este obligatorie filtrarea în vederea îndepărtării impurităţilor mecanice. carboximetilceluloza sodică).22 micrometri. agenţi emulgatori de sinteză PLUROMIC). practice lipsite de particule în suspensii. (lecitină din soia. Pentru verificarea aspectului suspensilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la 37grade C înainte de agitare. Pot prezenta un sediment uşor redispersabil la agitare. Suspensiile injectabile trebuie să corespundă probei de pasaj . apoi se evacuează într-un recipient sub forma unui jet continuu prin acul de seringă numărul 27 . excipienţi pentru creşterea vâscozităţii (metilceluloza. În cazul medicamentelor injectabile. Controlul limpidităţii se realizează prin examinarea soluţiei după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate corespunzătoare. FR X prevede că în toate cazurile pH-ul preparatului injectabil trebuie să asigure stabilitatea acestora.

45.16. Toleranţa soluţiilor injectabile depinde de pH-ul soluţiei. flaconul cu pulbere se agită înainte şi după introducerea solventului respective. 28 . O soluţie injectabilă este cu atât mai bine tolerată cu cât pH-ul ei este apropiat de pH-ul serului sanguine. În cazul pulberilor pentru preparatele injectabile la care suspendarea în solvent se efectuează înainte de administrare.35-7. Emulsiile injectabile trebuie să aibă un aspect omogen după agitare şi să nu prezinte nici un semn de separare a fazelor. 7. După 10 minute suspensia se agită din nou şi se repetă determinarea şi de această dată trebuie să treacă volumul în jet continuu prin acul de seringă numărul 16.

Aparatul de distilare trebuie să fie corect folosit iar colectarea şi conservarea apei distilate pentru preparatele injectabile trebuie astfel făcută încât să se prevină orice fel de contaminare. Apa distilată pentru preparatele injectabile se obţine din apa potabilă sau din apa distilată într-un aparat de sticlă neutră. apa destinată dizolvării pulberilor pentru preparatele injectabile sau diluării preparatelor concentrate pentru administrarea parenteralaă în momentul folosirii.Apa distilată pentru preparate injectabile. Apa distilată pentru preparatele injectabile este:   apa destinată preparării medicamentelor administrate pe cale parenterală. cuartz sau dintr-un metal potrivit. 29 .

......100 ml Soluţiile se prepară masă la volum..........................................s.......10 g Clorură de sodiu ...................... 30 ...........Soluţie injectabilă de gluconat de Ca 10% Gluconat de Ca ...q.ad...........0.........93 g Apă distilat pentru preparate injectabile...........................................

Observaţii: gluconatul de Ca este solubil 1 la 30 în apă rece.Preparare: Gluconatul de Ca se dizolvă împreună cu clorura de sodiu în aproximativ 80 ml apă proaspăt distilată. Dizolvarea se realizează la fierbere. După răcire soluţia se completează la 100 ml cu apă. agitare puternică sau datorită unor cristale prezente în soluţie din cauza dizolvării incomplete. 31 . motiv pentru care se foloseşte o substanţă care să crească solubilitatea gluconatului de Ca şi care să asigure stabilitate soluţiei. Soluţia 10% gluconat de Ca este o soluţie suprasaturată. iar gluconatul de Ca poate recristaliza în caz de: variaţii bruşte de temperatură. se filtrează. se înfiolează în fiole de 10 ml şi se sterilizează 60 minute la 100 grade C. Întrebuinţări: sarcină rahitism osteoporoză antialergic în urticarii.

Pentru prevenirea descompunerii soluţiei de glucoză se aduc la un pH acid încă de la preparare. 330 mg/ml. Dacă în locul glucozei anhidre se foloseşte glucoză hidratată cu o moleculă de apă se va utiliza cu 10% mai mult. 400 mg/ml este o soluţie sterilă şi apirogenă de glucoză în apă pentru preparate injectabile cu pH-ul ajustat la 4 cu acid clorhidric.Soluţia injectabilă de glucoză(FR X) Soluţia injectabilă de glucoză de 200 mg/ml. Este posibilă alterarea soluţiei fără modificări organoleptice care să constituie un semnal de alarmă. microorganismele sunt factori care provoacă alterarea soluţiei de glucoză. Sub acţiunea acestor factori şi în funcţie de concentraţia soluţiei de glucoză se formează produşi de descompunere care colorează soluţia în galben brun şi determină o scădere a pH-ului. Se acidulează soluţiile a căror concentraţie 32 . Căldura. Descriere: soluţie limpede incoloră fără miros cu gust dulce Observaţii: glucoza care se foloseşte la prepararea medicamentelor injectabile trebuie să corespundă testului de apirogenitate. pH-ul. În soluţii concentrate şi la pH apropiat de 7 şi mai ales la pH alcalin descompunerea oxidativă a glucozei este foarte intensă. oxigenul din apă şi aer.

33 . S-a demonstrat că sub această concentraţie degradările sunt puţin intense. ex. ex. Întrebuinţări: diretic în insuficienţa hepatică cardiacă renală în edem cerebral în acidoză hemoragii grave intoxicaţii cu medicamente cu barbital şi morfină. izotonice sterile şi apirogene care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare. ulei în apă. clorură de potasiu perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic. soluţia bicarbonat de sodiu. soluţia clorură de sodiu. Întrucât oxigenul din aerul închis în flacoane şi fiole poate constitui un factor de stabilitate se recomandă înfiolarea şi filtrarea soluţiilor în prezenţa unui gaz inert. soluţia de clorură de amoniu. După scopul urmărit perfuziile se împart în: perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectolitic.depăşeşte 10%. Sterilizarea soluţiilor se face timp de 15 minute la 121 grade C. Aceste concentraţii relativ mici se întrebuinţează în volume mai mari sub formă de perfuzii. SOLUŢII PERFUZABILE – INFUNDIBILIA – MONOGRAFIA DIN FR X Definiţie: Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii.

Descriere: soluţiile trebuie să fie limpezi. perfuzii cu hidraţi de carbon. practic lipsite de particule în suspensie. Soluţiile se examinează după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate corespunzătoare. Se sterilizează printr-o metodă adecvată.- perfuzii cu substanţe energetice. perfuzii pentru alimentare parenterală. Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până la obţinerea de soluţii perfect limpezi şi se repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material plastic cu capacităţi de: 100-250-500-1000 ml. Determinările se fac pe 10 recipiente în cazul flacoanelor sau sacilor din material plastic. Soluţiile hipotonice se izotonizează şi se aduc la pH neutru dacă monografia nu prevede astfel. perfuzii înlocuitori de plasmă. Conţinutul în substanţe energetice se exprimă în calorii. soluţia respectiv emulsia obţinută se completează la volumul specificat. Conţinutul lor se transvazează în prealabil în flacoane de sticlă corespunzătoare. microbiologice şi biologice. Preparare: Se prepară prin dizolvarea sau emulsionarea în apă a substanţelor medicamentoase. perfuzii medicamentoase. La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice. Conţinutul în substanţa activă se exprimă în unităţi de masă pentru 100 ml soluţie. Nu se admite adaosul soluţiilor tampon sau al conservanţilor antimicrobieni. 34 . perfuzii cu aminoacizi. Proprietăţi şi control.

Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin egal cu cel declarat pe etichetă. Culoare: soluţiile perfuzabile trebuie să fie incolore.Emulsiile perfuzabile după agitare trebuie să aibă un aspect omogen şi nu trebuie să prezinte nici un semn de separare a fazelor. Conservare în recipiente închise etanş. 35 . o eventuală coloraţie nu trebuie să depăşescă coloraţia etalonului de culoare prevăzută de monografia respectivă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare în cilindri gradaţi. Observaţii: soluţiile perfuzabile trebuie să fie sterile şi la preparare toate operaţiile se efectuează într-un ciclu continuu. Diametrul particulelor fazei dispersate determinat la microscop trebuie să fie de cel mult 5 micrometri.

În anumite stări patologice sau accidente este necesară corectarea deficitului de electroliţilor. În stări normale organismul printr-un mecanism complex de reglare reţine elementele necesare şi elimină surplusul. adică refacerea homeostaziei prin aport exogen. mecanism cunoscut sub numele de homeostazia apei şi electroliţilor.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic Între lichidul celular extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei de modificarea în compoziţie a lichidului extracelular. 36 . De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului extracelular va produce deshidratare celulară. Pierderile de potasiu produc perturbări şi mai serioase deoarece potasiul are rol în procesele de excitabilitate a fibrelor musculare ale inimii.

45% în glucoză 5% care se administrează la nou născut pentru refacerea şi menţinerea volumului plasmatic fără riscul suprahidratării prin retenţie de sodiu.soluţie Ringer lactat Se folosesc pentru corectarea deficitului de apă şi electroliţi extracelulari în caz de pierderi de sânge. .soluţie Ringer.soluţie de clorură de sodiu 0.soluţie de clorură de sodiu 0. soluţii hipertonice . 37 . Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice. .1. 3. .ser fiziologic.45% şi se foloseşte pentru corectarea iniţială a stărilor hiporosmolare severe cum este cetoacidoza diabetică. perfuzii izotonice – în categoria soluţii izotonice se folosesc: . În categoria soluţiilor hipotonice avem: . 2.

scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză.4. Perturbările echilibrului acidobazic cauzate de modificări ale conţinutului de acid carbonic al sângelui sunt de origine respiratorie. sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică.35 7. Dereglările (acidoză. Acidoza respiratorie survine la acumularea de acid carbonic în sânge ca urmare a perturbării eliminării CO2 prin alveolele pulmonare. În acidoze se pot administra soluţii perfuzabile de: bicarbonat de sodiu. iar raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7. funcţia compensatorie a plămânilor.45 iar limitele compatibile cu viaţa sunt 6. 38 .7 şi 7. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în organism care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3) -bicarbonat (HCO3). Când perturbările echilibrului acido bazic sunt cauzate de o modificare iniţială a bicarbonatului apare acidoza sau alcaloza metabolică. 2.În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7. alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori normale.4. funcţia compensatorie a rinichilor. Compensarea variaţiilor mici de pH este asigurată de sistemele tampon ale organismului. rezultă o acidoză.9 . Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7. În aceste cazuri se intervine cu soluţii perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic. Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade proporţia de acid carbonic în raport cu bicarbonatul. Dacă: 1. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă modificări şi avem de-a face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice.

de aceea se folosesc produse coloidale: derivate din plasma umană – ex – plasma umană liofilizată. Albuminenele serice umane reprezintă fracţiunea proteică cea mai abundentă a plasmei . hidroxietil amidon. dextranul 70 cu masa moleculară de 70 mii dextranul 40 cu masa moleculară de 40 mii. Obiectivul este refacerea volumului plasmatic fără o încărcare excesivă cu lichid şi sodiu a compartimentului extravascular. înlocuitori pe bază de coloizi naturali – ex – dextrani şi unele gelatine modificate. Perfuzii cu înlocuitori coloidali de plasmă. se folosesc două fracţiuni. cloruri de sodiu şi potasiu. albumină serică umană. acetat de sodiu. Utilizarea soluţiilor coloidale se face în scopul înlocuirii volumului plasmatic în perioada de pre transfuzie în urma pierderilor masive de sânge. necesitând administrări frecvente. 39 . se administrează în arsuri grave . derivaţi sintetici – ex – polivinil pirolidona. În alcaloze se pot administra perfuzii cu clorură de amoniu sau clorhidrat de arginin.- lactat de sodiu. în şoc sau colaps. Dextranii sunt polizaharide cu greutate moleculară mare care se obţin prin fermentaţia unor medii de cultură cu zaharoză de către bacteria Leuconostoc mesenteroides. Au rol în refacerea volemiei prin solicitarea apei extracelulare. Administrarea numai de soluţii aşa zise fiziologice ca serul fiziologic sau glucoza are un efect temporar de circa 30 minute.

Se administrează în tulburări microcirculatorii şi în tromboze.Se prezintă ca o pulbere albă solubilă în apă. sterilizabilă prin autoclavare. are efect pentru o perioadă mai mare de 24h şi se elimină în două săptămâni aproximativ (eliminare totală). stabilă. hipoproteinemii.     pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric. Sau la care nu trebuie să se administreze alimente:  pacienţi cu fistule traumatice. pacienţi cu sindrom de malabsorbţie . pacienţi cu ulcer peptic obstructiv. Se folosesc sub formă de soluţii 10% fie de dextrani 40 fie de dextrani 70 în soluţii de clorură de sodiu 0. Dextrani 40 au acţiune mai rapidă dar pentru o durată scurtă de timp de aproximativ 12h şi ameliorează microcirculaţia. 40 . Perfuzii pentru alimentare parenterală În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală. Dextrani 70 se administrează în hipovolemii. pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă.9% sau în soluţie de glucoză 5%.

Aceste soluţii se pot administra în vena cavă superioară prin intermediul unui cateter timp de până la sute de zile. adică nu pot fi sintetizaţi în organism: izoleucina. săruri minerale. soluţii de sorbitol. pancreatite sau enterite. se recurge la administrarea de factori nutritivi. leucina. O soluţie ideală pentru alimentarea intravenoasă ar trebui să conţină aceeaşi balanţă a elementelor nutritive ca şi în cazul unei diete orale. metionina. pe cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile. cisteină. fenilalanina. Există perfuzii cu glucide: soluţii hipertonice de glucoză. au un conţinut caloric ridicat 9cal. lizina. lipide. Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. recunoaşterea căilor de metabolizare a glucidelor. treonina./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid. triptofan. valina. soluţii de xilitol. lipidelor. soluţii de fructoză. 41 . proteinelor. aminoacizi. vitamine. Sunt 8 aminoacizi esenţiali. glucide. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A. La nou născuţi se mai adaugă doi aminoacizi esenţiali: histidină. Alcătuirea unei formule alimentare corespunzătoare se bazează pe principiile fiziologice şi biochimice ale alimentării. Perfuzii cu aminoacizi .

cu ajutorul unui aparat numit rinichi artificial. O soluţie pentru hemodializă conţine: 42 . Soluţiile pentru dializa peritoneală conţin glucoză şi un conţinut ionic similar cu lichidul normal extracelular.serina.ornitina. În unele afecţiuni ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi. chiar anurie. acidul glutamic.Aminoacizi neesenţiali: alanina. Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. acidul aspartic. . Soluţii pentru hemodializă Se folosesc pentru epurarea sângelui unor pacienţi intoxicaţi sau cu insuficienţă renală gravă. arginina. cistina.prolina. Soluţii pentru dializa peritoneală Lichidele pentru dializa peritoneală se introduc în cavitatea abdominală în cantitate de circa 2000 ml. Pentru utilizare optimă este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina.tirozina. iar după 20-40 minute sunt scoase.glicina. .histidina. de aceea se prepară soluţie concentrată pentru hemodializă care se diluează aseptic cu apă distilată pentru preparate injectabile în secţia de spital. izolucina. ex. . . Într-o dializă de 6 h se vor folosi între 150-350 l soluţie. . . Sângele bolnavului este adus extracorporal până la o membrană artificială în contact pe partea opusă cu o soluţie conţinând electroliţi şi glucoză. leucina. Scopul dializei peritoneale este de a îndepărta substanţele toxice din organism în cazul unei insuficienţe renale prin difuzarea lor în lichidul de dializă.

acetat de sodiu hidratat cu trei molecule de apă. 20 %. perfuzia cu manitol. soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic. . .glucoză.5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză. Perfuzii medicamentoase Perfuziile medicamentoase rezultă din asocierea unor soluţii injectabile la soluţiile perfuzabile.clorură de Ca hidratată cu două molecule de apă.. 10%. 5%. manitolul este un poliol nemetabolizabil care se elimină prin filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic.clorură de potasiu.clorură de sodiu. . Diluarea soluţiei concentrate se face cu apă în raport 1 la 34. . . Epurarea organismului în acest fel este eficientă numai pentru substanţele cu greutate moleculară mică sau care nu sunt puternic legate de proteinele plasmatice.clorură de magneziu hidratată cu şase molecule de apă. Exemple: • • • perfuzia cu metronidazol 0. 43 . se foloseşte în infecţiile cu anaerobi sau preoperator.

44 .• soluţii pentru spălarea unor răni întinse. care nu se folosesc parenteral dar deoarece în timpul spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale.

6g/l. 2. cu gust sărat. 45 . Infundibile natri chloridi – soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de sodiu 9g la litru în apă pentru preparate injectabile este limpede. Observaţii: când se specifică folosirea clorurii de sodiu. arsuri intinse. toate dizolvate în apă pentru preparate injectabile. soluţie izotonică. cu gust slab sărat. ca solvent sau diluant pentru preparate injectabile sau perfuzii din Farmacopee se foloseşte soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9g/l .3g/l. Întrebuinţări: .soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă Este o soluţie sterilă şi apirogenă ce conţine: clorură de sodiu 8. Soluţie limpede. clorură de potasiu 0.5g/l. clorură de calciu 0. fără miros.SOLUŢII PERFUZABILE OFICINALE ÎN FR X 1. diaree. vărsături. apirogenă.aport de sare în stări de deshidratare şi deficit de sare. Infundibile natrii chloridi composita . Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă HTA insuficienţă renală insuficienţă hepatică gravă edem pulmonar. fără miros.şi ca vehicul. incoloră.

sub formă de soluţii sau suspensii. injecţii intraoculare. pe lângă picăturile pentru ochi se utilizează şi:      băi oculare. 46 . PICĂTURI PENTRU OCHI Definiţie: picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile. Întrebuinţări: în hemoragii pentru ridicarea presiunii arteriale pentru rehidratarea organismului. Se pot prezenta şi sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril. soluţii pentru lentile de contact. La preparare clorura de calciu se măsoară în picături dintr-o soluţie de concentraţie 50% proaspăt preparată. În medicaţia oftalmică.Este cunoscută sub nemele de soluţie Ringer. înlocuitori de lacrimi. folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. lamele oftalmice.

Lacrimile artificiale sau înlocuitorii de lacrimi sunt soluţii oftalmice care se utilizează în cazuri de insuficienţă a fluxului lacrimal. având rolul de a umecta ochiul. Soluţiile pentru lentilele de contact se utilizează de către pacienţii cu lentile aplicate direct pe cornee. Sunt izotonice. cât şi pentru o mai bună toleranţă a lentilei. se utilizează cu ajutorul unor pahare adaptate aplicării etanşe pe orbita. izohidrice şi conţin un agent de creştere a vâscozităţii. sterile. ele se administrează în sacul conjunctival cu ajutorul unui instilator. Sunt preparate din amestecuri de gelatină . Aceste soluţii sunt izotonice. Lamelele oftalmice constituie o formă farmaceutică destinată tratamentului oftalmic. Se prepară în cantităţi de 50-200g şi adesea conţin acetat de amoniu. atât în scopul facilitării fixării şi desprinderi acestora. incolore sau uşor colorate. Ele pot fi întrebuinţate şi în scop terapeutic. bicarbonat de sodiu.Picăturile pentru ochi conţin substanţe medicamentoase în concentraţii relativ mari. acid boric. transparente. borax.3 cm. 47 . au pH=8 şi vâscozitatea este corespunzătoare suportării fără inconveniente a lentilelor pe cornee. apă de fenicul. prin rolul lubrifiant pe care îl joacă între lentilă şi cornee. glicerină şi apă. Au diametrul de 0. Băile oculare au o concentraţie mai mică în substanţe active. cu un conţinut de alcaloizi sau alte substanţe în concentraţii de ordinul zecimilor sau chiar sutimilor de miligram. spaălarea globului ocular şi a conjunctivei se asigură prin închiderea şi deschiderea repetată a pleoapelor. Ele se aplică sub pleoapa inferioară unde se dizolvă lent. formă de discuri subţiri.

45 micrometri. Stabilitatea fizico-chimică a substanţelor medicamentoase este condiţionată de crearea unui pH corespunzător al preparatului (pH-ul de stabilitate). chimică şi mecanică. Condiţii de calitate:      stabilitate fizico-chimică a substanţei medicamentoase stabilitate fizică a formei farmaceutice (în cazul suspensiilor) toleranţa (inocuitate) eficacitate puritate microbiologică. Substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul corespunzător şi se completează la masa prevăzută (m/m) . Se asigură întotdeauna cu prioritate pH-ul de stabilitate al substanţei medicamentoase.Prepararea picăturilor oftalmice. se recomandă membrane filtrante cu diametrul porilor de 0. Se pot folosi şi substanţe auxiliare (solubilizanţi. izotonizanţi. pH-ul lichidului lacrimal 48 . Picăturile pentru ochi soluţii se filtrează printr-un material filtrant adecvat.22-0. Nu în toate cazurile pH-ul de stabilitate al substanţelor medicamentoase coincide cu pH-ul la care absorbţia prin conjunctivă sau toleranţa sunt optime. Ca vehicul se foloseşte apa proaspăt fiartă şi răcită. Acest pH trebuie să asigure în acelaşi timp o bună toleranţă şi o absorbţie cât mai ridicată a substanţei medicamentoase. Picăturile pentru ochi se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme (FRX). apa pentru preparate injectabile sau uleiul de floarea soarelui neutralizat. conservanţi antimicrobieni potriviţi) conform FR X. agenţi pentru ajustarea pH-ului şi pentru creşterea vâscozităţii.

Datorită capacităţii de tamponare a lichidului lacrimal. sunt tolerate soluţii oftalmice cu pH=4. soluţiile alcaline sunt mai bine tolerate decât cele acide. Stabilitatea fizică a formei farmaceutice se asigură în cazul colirelor suspensii prin selecţionarea unui agent de suspendare adecvat.este de 7.4.5-9. în urma agitării timp de 1-2 minute suspensia trebuie să se disperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata administrării. 49 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->