FORME FARMACEUTICE STERILE

PREPARATE INJECTABILE Preparatele injectabile sunt solutii / suspensii / emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire. Sunt repartizate in:   fiole flacoane

Sunt administrate prin injectare. preparate injectabile preparate perfuzabile solutii sterile ce se dilueaza in scopul administrarii prin injectare sau perfuzare pulberi pentru injectare pulberi pentru perfuzare implante

In Farmacopeea Europeana (FE) se gasesc sub numele de parentelia. Sunt incluse:

Materia prima (substante medicamentoase / vehicule / substante auxiliare / materiale de conditionare) + tehnica de lucru aleasa trebuie sa confere medicamentelor parenterale urmatoarele conditii de calitate: puritate microbiologica (sterilitatea produsului) puritate biologica (apirogenitate = capacitatea de a produce sau nu febra) puritate mecanica (limpiditate) stabilitate fizico-chimica a substaneti medicamentoase stabilitate fizica a formei farmaceutice (emulsii / suspensii) inocuitate (toleranta la locul administrarii) eficacitate

FR aX-a – la preparare toate operatiile se efectueaza intr-un ciclu continuu. Avantajele preparatelor injectabile rapiditatea actiunii evitarea inactivarii digestive evitarea efectului primului pasaj hepatic

2

-

biodisponibilitate / efect previzibil se asigura terapia medicamentului la pacienti in stare grava / coma se preteaza la scheme / doze variate – poate influenta nivelul concentratiei medicamentului si durata actiunii solutiile perfuzabile pot asigura pe o durata de luni / ani gradul de hidratare necesar, balanta hidroelectrolitica si alimentatia totala parenterala

Dezavantajele preparatelor injectabile durerea / discomfort legate de injectare nevoia de personal calificat dificultatea / imposibilitatea compensarii efectului nedorit in cazul administrarii unor medicamente sau doze necorespunzatoare masuri riguroase luate la preparare pentru a asigura calitatile produsului (vezi conditii de calitate) Principalele cai de administrare a medicamentelor pe cale parenterala pentru efecte sistemice Calea intravenoasa (IV) face imediat biodisponibila intreaga doza administrata

Calea intramusculara (IM) Calea subcutanata (SC) necesita un proces de absorbtie care depinde de tipul preparatului (solutie / emulsie / suspensie) dar si de vascularizatia de la locul administrarii. IM – vascularizatia mai bogata – permite absorbtia mai rapida decat dupa administrarea SC. Biodisponibilitatea substantei medicamentoase din produse injectabile administrare IM sau SC depinde de: tipul formei farmaceutice formularea formei farmaceutice

In general viteza de absorbtie scade in ordinea: 3

-

solutii apoase suspensii apoase solutii uleioase suspensii uleioase

Materia prima: 1. substante medicamentoase 2. vehicule 3. substante auxiliare 4

solventi neaposi ulei de floarea soarelui neutralizat si sterilizat – trebuie sa aiba indice de aciditate < 0.4. materiale de conditionare 1. Realizarea unor solutii injectabile de concentratie dorita depinde de structura chimica si solubilitatea substantei medicamentoase in vehiculul ales. apa distilata pentru preparate injectabile (FR aX-a) In laborator apa proaspat distilata este considerata apirogena timp de 4 ore de la distilare. substante medicamentoase O data ce substanta medicamentoasa ajunge in contact cu membrana absorbanta (capilar sanguin) absorbtia este influentata si de alti factori fizico-chimici: gradul de disociere pH-ul mediului coeficientul de repartitie lipide / apa al formelor micronizate Cunoasterea proprietatilor fizice si chimice ale substantei medicamentoase este o cerinta indispensabila pentru prepararea unor forme farmaceutice parenterale stabile si eficiente. Pentru prepararea solutiilor se folosesc: sarurile solubile ale substantei medicamentoase acizi / baze slabe analogi si precursori medicamentosi cu solubilitate crescuta in apa Atentie – puritatea substantei medicamentoase – se folosesc loturi pro-injectiones 2. vehicule a.25 oleat de etil miristat de izopropil benzoat de benzil 5 . b.

Exemple: vitamina C vitamina E bisulfit de Na acid fosfosric sarurile acidului etilen-diamin-tetra-acetic (EDTA) Efectul antioxidant intr-o solutie injectabila poate fi realizat si prin eliminarea oxigenului aflat in contact cu substantele medicamentoase – prin barbotarea in solutie a azotului sau dioxidului de carbon. substante auxiliare a. antioxidanti b. substante tampon d. 6 .c. substante tensioactive a. conservanti antimicrobieni = se asociaza medicamentelor in cazul in care solutia injectabila nu se poate steriliza in recipientul final prin autoclavare si se prepara pe cale aseptica. b. conservanti antimicrobieni c. antioxidanti = mentin stabilitatea substantei medicamentoase si a vehiculelor care se oxideaza usor. in amestec cu apa: alcool etilic glicerol propilen-glicol 3. substante izotonizante e.

indiferent de volumul acestora: intracardiaca intracisternal intraocular intrarahidian peridural c.Exemple: nipagin + nipasol alcool benzilic metil-paraben clor-butanol NU se admite adaosul de conservanti antimicrobieni in cazul preparatelor injectabile folosite intr-un volum mai mare de 10 ml indiferent de modul de administrare precum si in cazul solutiilor care se administreaza pe urmatoarele cai. Exemple: NaCl KCl Glucoza O solutie este izotonica fata de celule daca nu determina un transfer al solventului. substante tampon = se utilizeaza pentru mentinerea pH-ului d. substante tensioactive = se folosesc in medicamentele parenterale cu rol: umectant in cazul suspensiilor 7 . e. substante izotonizante = asigura izotonia solutiilor apoase / suspensiilor apoase Izotonizarea e obligatorie pentru: solutiile injectabile care se administreaza in cantitati de 5 ml sau mai mari de 5 ml. solutiile perfuzabile hipotonice Solutiile coloidale NU se izotonizeaza datorita riscului de pierdere a stabilitatii.

- solubilizant in cazul solutiilor Exemple: Neionice: tween span 8 .

SPAŢIUL DE PREPARARE A FORMELOR FARMACEUTICE Prepararea medicamentelor parenterale se efectuează în spaţii special amenajate. în fabrici sau laboratoare de producţie.           compartiment de intrare şi de echipare a personalului. Ele pot fi obţinute într-o farmacie de spital dacă sunt întrunite condiţiile adecvate. mai puţin de 1 microorganism clasa B . compartiment de preparare şi păstrare a apei distilate. de aceea medicamentele injectabile nu pot fi preparate într-o farmacie de circuit deschis. compartiment de finisare. compartiment de sterilizare. maxim 5 microorganisme clasa C . ambalajelor. compartiment de carantină sau depozitare şi expediţie. compartiment de curăţire şi spălare a fiolelor. compartiment de control organoleptic. compartiment de uscare şi păstrare în condiţii aseptice. compartiment de preparare. În spaţiul de preparare sunt delimitate următoarele compartimente:  compartiment de recepţie şi depozitare a materiilor prime. flacoanelor. compartimente sterile de preparare aseptică. recipientelor de condiţionare. ustensilelor. maxim 100 microorganisme 9 . În funcţie de destinaţia lor aceste compartimente se caracterizează prin diferite grade de „curăţenie”:    clasa A .

Prepararea soluţiilor care sunt filtrate steril în timpul procesului de fabricaţie trebuie să se efectueze într-un mediu de clasa C. uscarea şi depirogenarea acestora. Manipularea şi umplerea produselor preparate aseptic trebuie să se efectueze într-o zonă de clasă A situată într-un mediu de clasă B. prepararea se va efectua într-o zonă de clasă A situată într-un mediu de clasă B. Recipiente Recipientele şi dopurile folosite trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de normele de calitate în vigoare menţionate în FR X. manipularea şi umplerea recipientelor trebuie să se execute într-un post de lucru de clasă A. Pătrunderea aerului se realizează cu ajutorul unor dispozitive de filtrare care asigură o curgere laminară. maxim 500 microorganisme Produsele care pot fi sterilizate în recipientele definitive vor fi preparate în spaţii de cel puţin clasa D. sau dacă produsul este un bun mediu pentru dezvoltarea microorganismelor. În cazul medicamentelor parenterale care se prepară pe cale aseptică. Sterilizarea aerului în cazul în care acest lucru se impune se realizează cu formaldehidă 1g/mc. Pregătirea recipientelor se realizează în general cu ajutorul unor maşini automate care realizează spălarea. la o valoare a umidităţii relative a aerului de 60%. dacă nu sunt filtrate. clasa D . sau când este necesară prelucrarea în vase deschise. Recipientele pentru suspensiile şi pulberile pentru preparate injectabile trebuie să aibă capacitatea adecvată pentru a permite dizolvarea sau omogenizarea suspensiei prin agitare. 10 . prepararea trebuie să se facă într-un mediu de cel puţin clasă C. Acolo unde există risc de contaminare microbiană prin durata mare de prelucrare înainte de sterilizare. dintr-un local de clasă B.

Fixarea dopurilor pe flacoane se face cu garnituri metalice. se spală cu apă distilată. se golesc. filtrată. filtrată. fenosept 1:10000. Se introduc într-un vas cu apă distilată şi se sterilizează 1h la 120gC. Îndepărtarea alcalinităţii superficiale se poate realiza şi printr-un şoc termochimic. dopurile se păstrează în soluţie de fenosept 1:10000 până la întrebuinţare. sau 2h la 180 grC. apă distilată apirogenă. Flacoanele astfel pregătite se folosesc imediat sau se închid cu dop sau cu celofan sterilizat în soluţie fenosept 1:20000 şi se păstrează într-un dulap special până în momentul întrebuinţării. Apoi se spală cu soluţii de detergenţi 2%. formând cu apa hidroxizii alcalini respectivi. pentru uscare şi depirogenare. Dopurile de cauciuc noi se spală cu apă. după care se spală cu apă distilată apirogenă. unde se menţin 24h. Se menţin la etuvă 1h la 200-250 grC. apoi cu apă distilată. După sterilizare şi spălare repetată cu apă distilată. se introduc în băi cu soluţii dezinfectante. pH-ul alcalin creat conduce la instabilitatea substanţelor medicamentoase care au un pH acid sau neutru de stabilitate. returnate din secţiile de spital. adică prin umplerea flacoanelor cu acid clorhidric 1%. La întrebuinţare se spală cu apă distilată. cu apă distilată. Suprafaţa sticlei este bogată în ioni ai metalelor alcaline care în contact cu apa şi la temperatură ridicată se desprind. Se spală de mai multe ori cu apă distilată şi se fierb 30 minute într-o soluţie de acid clorhidric. Se menţin la etuvă 1h la 200-250gC. se fierb 30 minute în soluţie de carbonat de sodiu 2%. Acestea se spală cu soluţie de carbonat de sodiu 2%. apoi cu apă fierbinte şi se usucă.Flacoanele noi se spală cu soluţii de detergent pentru îndepărtarea impurităţilor mecanice. Flacoanele vechi. 11 . Se umplu cu apa distilată şi se menţin la autoclav 30-60 minute la 120grC.

Fiolele se spală de mai multe ori cu apă distilată filtrată fierbinte şi se usucă şi sterilizează în acelaşi timp la etuvă la 140-160gC timp de 2h. 12 . Capacitatea efectivă a fiolelor trebuie să fie mai mare decât cea nominală. De asemenea. deasupra lichidului trebuie să existe un spaţiu gol pentru volumul dilatat al lichidului în timpul sterilizării. deoarece în fiole trebuie să se introducă o cantitate mai mare de lichid pentru a compensa pierderile la prelevare.

METODE DE STERILIZARE FR X – 4 metode oficinale. Definitie = distrugerea sau indepartarea microorganismelor vii in forma vegetativa sau sporulata. Metoda de sterilizare se alege in functie de proprietatile fizico-chimice ale produselor pentru evitarea eventualelor modificari in calitatea acestora. Eficacitatea metodei de sterilizare depinde de: natura produselor gradul si natura unei eventuale contaminari microbiene conditiile in care a fost preparat produsul de sterilizat respectiv 13 .

STERILIZAREA CU VAPORI DE APA SUB PRESIUNE 14 .

Capacitatea calorica a vaprilor este mai mare decat capacitatea calorica a aerului cald. Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se efectueaza in autoclave incalzite electric sau cu gaz in care aerul a fost inlocuit cu vapori de apa sub presiune. Un ciclu de sterilizare prezinta urmatoarele etape: incarcarea si inchiderea autoclavei indepartarea aerului cu ajutorul vidului incalzirea continutului pana la conditiile de sterilizare cu vapori uscati saturati 15 .= metoda cea mai corespunzatoare pentru a steriliza solutii si pansamente chirurgicale. Caldura umeda produce coagularea proteinelor celulare la o temperatura mai mica decat caldura uscata. care se inchide ermetic cu un capac prin intermediul unei garnituri de cauciuc cu ajutorul unor suruburi. FR X – prevede ca sterilizarea se efectueaza de obicei la: 121C minim 15 minute 115C minim 30 minute Autoclav = vas cu pereti rezistenti. Ciclurile obisnuite de sterilizare nu distrug pirogenele. are o sursa de incalzire pentru un rezervor cu apa care va fi transformata in vapori intr-o alta varianta de constrcutie este pusa in legatura cu o sursa de vapori saturati uscati. Pe capac exista: robinet pentru evacuare aer vapori manometru – masurarea presiunii din camera de sterilizare sistem de siguranta pentru evacuarea vaporilor la cresteri accidentale ale presiunii pana la limita sigurantei aparatului Nu se folosesc etichete in autoclava si nu se scrie pe vasele de sterilizat.

Acul urca lent Corespondenta dintre presiune – temperatura: 0. Substanta se amesteca de obicei cu 1% colorant (fuxina) pentru a se observa mai usor daca substanta din tub s-a topit.- mentinerea conditiilor de sterilizare pe durata necesara oprirea accesului vaporilor sau a incalzirii racirea la temperatura camerei egalizarea presiunii prin deschiderea robinetului de evacuare a vaporilor evacuarea materialului de sterilizat Materialul de sterilizat este asezat in cosul de sarma dupa ce a fost protejat.5 atm – 110C 1 atm – 120C 2 atm – 134C Cand se atinge temperatura dorita se regleaza in mod corespunzator debitul de gaz si se mentine constant in timpul prevazut. pansamentele chirurgicale) se introduc tuburi capilare de sticla inchise la ambele capete umplute cu o substanta chimica cu punctul de topire cunoscut. Avantajele sterilizarii cu vapori de apa sub presiune transfer caloric rapid distrugerea microorganismelor se face mai eficient decat prin caldura uscata – e suficienta o expunere mai scurta la temperatura mai coborata se poate folosi pentru o gama larga de:   preparate injectabile solutii apoase 16 . In momentul inchiderii robinetului acul manometrului indica o presiune reala zero care corespunde temperaturii de 100C. Pentru a avea siguranta ca s-a atins temperatura necesara in interiorul materialelor rau conducatoare de caldura (vata.

STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA Efectul letal al caldurii asupra microorganisme depinde de: gradul de incalzire 17 .  chirurgicale colire perfuzii materialele poroase sunt usor penetrate – se preteaza la strilizarea pansamentelor procedeul se poate adapta si la recipientele din plastic este posibil un control precis al procedeului prin monitorizarea sa evita contaminarea cu produse toxice al materialului de sterilizat Dezavantaje nu este corespunzatoare pentru:    materiale anhidre uleiuri pulberi nu se poate folosi la materiale termo-labile nu distruge pirogenele alcalinitatea cedata de sticla datorita incalzirii favorizeaza fenomenele de descompunere.

Ciclurile recomandate de durata si temperatura sunt diferite pentru diferite procedee. Sterilizarea prin caldura uscata se aplica materialelor care au o conductibilitate termica satisfacatoare si sunt stabile la temperaturi mai mari de 140C.- durata expunerii umiditatea prezenta a materialului de sterilizat Mecanismul prin care caldura distruge microorgansimele este coagularea proteinelor celuleor vii. FR X: minim 30 minute la 180C minim 1h la 170C minim 3h la 160C Factorii care determina ciclul de sterilizare depind de: natura materialului de sterilizat cantitatea incarcata in cuptor conductivitatea materialului capacitatea de incalzire a sterilizatorului stabilitatea termica a materialului Durata ciclului depinde de 3 etape: timpul necesar cresterii temperaturii cuptorului si a incarcaturii sale perioada de mentinere la temperatura maxima timpul necesar racirii Caldura uscata se poate folosi pentru a steriliza: vase de sticla prealabil spalate cu apa apirogena aparate de portelan / metal fara suduri cu cositor uleiuri / grasimi inclusiv solutii injectabile uleioase pulberi inclusiv produse naturale (talc) 18 .

se incalzeste electric.Sterilizarea prin caldura uscata se face in etuve incalzite electric in care aerul incalzit circula astfel incat sa asigure o repartitie uniforma a caldurii in tot spatiul de strilizat. Etuva = consta dintr-o camera de Al / otel izolata de mediu cu un strat de fibre de sticla si o granitura de azbest. rezistentele sunt in peretele camerei un ventilator dtermina circulatia fortata a aerului. eliminarea sa facandu-se prin niste deschideri in partea superioara in etuva exista tavi perforate pe care se aseaza materialul de sterilizat aparatul are un sistem de reglare a temperaturii timpul de sterilizare e calculat din momentul atingerii temperaturii Pentru a evita contaminarea materialului la manipularile ulterioare trebuiesc respectate urmatoarele masuri: orificiile pipetelor / flacoanelor sunt prevazute cu dopuri de vata sau dopuri de vata infasurata in tifon pipetele se impacheteaza individual in hartie pergamentata pentru a proteja varful mojarele se impacheteaza in hartie si se leaga cu sfoara transvazarea lichidelor sterilizate se face in conditii aseptice Avantaje pentru materialele carora umiditatea le dauneaza: uleiuri / pulberi produce un efect daunator redus asupra sticlei / metalului convenabila sterilizarea recipientelor din sticla permitand si depirogenarea nu contamineaza materialele cu substante toxice Dezavantaje transfer termic redus nu se poate aplica la:    substante termolabile din cauciuc / plastic solutii apoase pansamente chirurgicale controlul parametrilor de lucru e dificil 19 .

STERILIZAREA PRIN FILTRARE Metoda se foloseste pentru solutii termolabile in vederea indepartarii microorganismelor. Filtrarea se efectueaza prin filtre bacteriologice sterile / membrane filtrante sterile respectand precautiile acestui mod de lucru. 20 .

mai ales cand se filtreaza cantitati mari. Solutiile se trec prin filtre sterile confectionate din derivati de celuloza. Produsul filtrat se introduce in conditii aseptice in recipientul in prealabil sterilizat care apoi se inchide etans. materiale plastice sau combinatii ale acestora sau prin membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici sau esteri celulozici. 21 . recipiente. Trebuie avut in vedere ca sub actiunea presiunii si a vidului microorganismele pot strabate porii filtrului. Trebuie verificata integritatea filtrelor inainte / dupa filtrare. Filtrele / membranele filtrante folosite Nu trebuie sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat. de aceea trebuie executata in vid sub presiune.Toate operatiile se efectueaza in conditii aseptice cu ustensile.22 micrometri. unele toxine pot trece in solutie. solventi sterilizati. De asemenea. diametrul porilor membranelor filtrante trebuind sa fie de cel mult 0. Filtrarea se asociaza cu adaos de conservanti antimicrobieni pentru a se realiza o sterilizare mai sigura. Datorita dimensiunilor reduse ale porilor filtrarea se face in ritm lent.

Gazul sterilizant folosit de obicei = oxidul de etilen. Oxidul de etilen: eter ciclic gaz fara culoare la temperatura camerei singur e inflamabil in amestec cu aerul e exploziv in anumite proprotii cu CO2 si hidrocarburi fluorurate (freon) este neinflamabil si sigur la manipulare patrunde usor prin materiale plastice. hartie.STERILIZAREA CU GAZ Metoda se foloseste pentru produsele care nu rezista la temperaturi ridicate necesare sterilizarii cu vapori de apa sub presiune sau sterilizarii prin caldura uscata si care sunt compatibile cu gazul sterilizant. Eficacitatea sterilizarii depinde de: concentratia gazului timpul de expunere umiditatea / temperatura din instalatia folosita 22 . pulberi se indeparteaza din materiale prin expunere la aer in stare lichida comprimat in cilindri poate dizolva cauciuc / plastic Aceasta metoda de sterilizare necesita instalatii speciale si personal cu experienta in domeniu care asigura eficacitatea si securitatea operatiei.

23 .Sterilizarea trebuie urmata de o desorbtie in conditii care permit ca gazul rezidual sau produsii de transformare ai acestuia in produsul sterilizat sa fie in concentratii mai mici decat concentratiile susceptibile de a provoca efecte toxice in cursul folosirii produsului. oftalmoscop. exploziv si reactiv in unele materiale plastice se formeaza produsi cu ioni de clor Clsterilizarea cu gaz e mai scumpa decat cea cu vapori de apa sub presiune si se va folosi numai cand aceasta metoda nu se poate aplica. Desi ciclu de sterilizare e lung si operatia necesita anumite precautii metoda este utila pentru multe materiale pentru care alte metode nu se pot aplica. Aplicatii: pulberi contaminate la suprafata aprticulelor aparate / instrumente / recipiente din material plastic / cauciuc catetere aparate medicale de investigatie: bronhoscop. endoscop etc Avantaje se preteaza pentru materiale termolabile nu este daunatoare materialelor sensibile la umiditate pentru ca e necesar doar un grad redus de umiditate patrunde in unele materiale plastcie nu ataca materialele Dezavantaje procesul este lent expunerea / desorbtia dureaza – nu corespunde la necesitatile urgente se lucreaza pe loturi mici pentru loturi mari costul este ridicat necesita precautii datorita caracterului inflamabil.

24 .

Sterilizarea cu radiaţii 25 . Flambarea nu constituie un mijloc sigur de sterilizare deoarece căldura acţionează numai pe suprafeţele care vin în contact cu flacăra. Între intervaluri produsele de sterilizat se menţin la temperatura camerei. platanele balanţelor.Alte metode de sterilizare Flambarea este cel mai simplu procedeu de sterilizare prin căldură uscată. Procedeul este indicat pentru preparate care nu suportă nici măcar 100gC. spatula metalice. ce constă din încălzirea repetată a preparatelor la o temperatură cuprinsă între 70-100gC. Denumirea de tindalizare provine de la Tyndal. linguriţe de metal. Sterilizarea prin fierbere în apă – procedeu simplu care constă din fierberea obiectelor şi a vasului cu preparatul injectabil în apă timp de 30-60 minute. Practice operaţia se execută încălzind preparatul într-o baie de apă de 3-4 ori la intervale de 24h câte 40 până la 60 minute. deoarece sporii şi unele forme vegetative nu pierd posibilitatea de a se dezvolta. care conform teoriei lui după prima încălzire sunt omorâte microorganismele aflate în stare vegetativă iar sporii rezistă. Tindalizarea – operaţie denumită şi sterilizare multiplă. Pasteurizarea – se realizează prin încălzirea la 70-100gC. Procedeul constă în trecerea de mai multe ori prin flacăra unui bec de gaz sau a unei lămpi de spirt a obiectelor de metal sau a unor obiecte de porţelan când microorganismele sunt incinerate. În practica farmaceutică se sterilizează pe această cale unele ustensile. În intervalul dintre încălziri sporii se dezvoltă în forme vegetative care sunt distruse la încălzirile ulterioare. Prin acest procedeu nu se pot steriliza soluţiile injectabile. discontinuă sau fracţionată. Metoda nu este sigură şi se aplică în farmaciile care nu au autoclav.

FR X prevede un control al impurităţilor pirogene care se bazează pe măsurarea temperaturii rectale a iepurilor după administrare IV a soluţiei de testat.     Procedeul aseptic se aplică preparatelor sensibile la căldură. iradierea UV este o metodă bună folosită pentru sterilizarea aerului în încăperile unde se lucrează aseptic. fructoza. sterilizarea cu radiaţii gamma care pătrund prin materialele obişnuite ceea ce conferă posibilitatea de a steriliza materialul ambalat. Conform FR X la preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii microbiologice şi biologice. sorbitolul se verifică absenţa impurităţilor pirogene. sterilizarea cu radiaţii UV este aplicată mai puţin la sterilizarea medicamentelor. foarte rar se foloseşte. Proprietăţi şi control pentru preparatele injectabile Apirogenitatea este o condiţie de calitate esenţială a preparatelor parenterale şi se asigură prin utilizarea unui procedeu de fabricaţie care să asigure evitarea contaminării cu pirogene şi prin utilizarea unor materii prime (substanţe medicamentoase. În cazul unor substanţe medicamentoase precum glucoza. nesterilizabile prin procedeele obişnuite. dezavantajul razelor UV în ceea ce priveşte sterilizarea soluţiilor injectabile este că nu vin în contact cu toată masa de lichid din cauza sticlei şi provoacă o serie de modificări în compoziţia medicamentului. descompuneri. După obţinerea produsului finit îndepărtarea pirogenelor nu se mai poate realize. Deoarece poate produce o serie de descompuneri chimice procedeul nu are o aplicare largă. 26 . adjuvanţi) vehicule şi materiale de condiţionare lipsite de pirogene. hidrolize. oxidări. sterilizarea cu ajutorul razelor infraroşii doar pentru seringi. Deoarece nu este posibil să se aplice un procedeu de sterilizare la produsul finit se preferă realizarea amestecului din constituenţi sterilizaţi în parte evitându-se orice contaminare în cursul operaţiei finale. este întâlnită mai mult la sterilizarea apei.

O eventuală coloraţie nu trebuie să depăşească coloraţia etalonului de culoare prevăzut în monografia respectivă. Suspensia omogenizată prin agitare se aspiră în întregime într-o seringă de mărime adecvată. Se realizează în faţa unui ecran de 50cm/50cm. Pot prezenta un sediment uşor redispersabil la agitare. practice lipsite de particule în suspensii. după dizolvarea substanţei medicamentoase în vehicul şi completarea ei la volum este obligatorie filtrarea în vederea îndepărtării impurităţilor mecanice. FR X prevede că în toate cazurile pH-ul preparatului injectabil trebuie să asigure stabilitatea acestora.22 micrometri. apoi se evacuează într-un recipient sub forma unui jet continuu prin acul de seringă numărul 27 . jumătate alb jumătate negru într-un unghi perpendicular pe raza de lumină a unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 100W. Culoarea soluţiilor injectabile este în funcţie de natura substanţei medicamentoase şi a solventului. (lecitină din soia.FR X precizează că trebuie să se obţină soluţii limpezi. Suspensiile injectabile trebuie să corespundă probei de pasaj . Pentru verificarea aspectului suspensilor injectabile uleioase se admite o uşoară încălzire la 37grade C înainte de agitare. Filtrarea se realizează prin membrane filtrante cu dimensiuni ale porilor de 0. Stabilitatea chimică a substanţei medicamentoase se asigură prin diferite metode în funcţie de reacţiile de degradare pe care le pot suferi substanţa medicamentoasă. soluţii. Controlul limpidităţii se realizează prin examinarea soluţiei după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate corespunzătoare. Stabilitatea fizică a preparatelor injectabile sub formă de emulsii şi suspensii se asigură cu ajutorul unor substanţe auxiliare adecvate. agenţi emulgatori de sinteză PLUROMIC). carboximetilceluloza sodică). În cazul medicamentelor injectabile. Suspensiile injectabile după agitare timp de 1-2 minute trebuie să fie omogene şi fără reziduri fixate pe gâtul fiolei sau al flaconului.agenţi emulgatori ce asigură stabilitatea emulsiilor. excipienţi pentru creşterea vâscozităţii (metilceluloza.

După 10 minute suspensia se agită din nou şi se repetă determinarea şi de această dată trebuie să treacă volumul în jet continuu prin acul de seringă numărul 16. Toleranţa soluţiilor injectabile depinde de pH-ul soluţiei.35-7. În cazul pulberilor pentru preparatele injectabile la care suspendarea în solvent se efectuează înainte de administrare.45. flaconul cu pulbere se agită înainte şi după introducerea solventului respective. 7. O soluţie injectabilă este cu atât mai bine tolerată cu cât pH-ul ei este apropiat de pH-ul serului sanguine. Emulsiile injectabile trebuie să aibă un aspect omogen după agitare şi să nu prezinte nici un semn de separare a fazelor.16. 28 .

Apa distilată pentru preparatele injectabile se obţine din apa potabilă sau din apa distilată într-un aparat de sticlă neutră. apa destinată dizolvării pulberilor pentru preparatele injectabile sau diluării preparatelor concentrate pentru administrarea parenteralaă în momentul folosirii. Apa distilată pentru preparatele injectabile este:   apa destinată preparării medicamentelor administrate pe cale parenterală. Aparatul de distilare trebuie să fie corect folosit iar colectarea şi conservarea apei distilate pentru preparatele injectabile trebuie astfel făcută încât să se prevină orice fel de contaminare.Apa distilată pentru preparate injectabile. 29 . cuartz sau dintr-un metal potrivit.

..................93 g Apă distilat pentru preparate injectabile........s.......100 ml Soluţiile se prepară masă la volum.q..Soluţie injectabilă de gluconat de Ca 10% Gluconat de Ca .............................................ad.......... 30 .....10 g Clorură de sodiu ..................0.........................................

După răcire soluţia se completează la 100 ml cu apă. se filtrează. Soluţia 10% gluconat de Ca este o soluţie suprasaturată. Dizolvarea se realizează la fierbere.Preparare: Gluconatul de Ca se dizolvă împreună cu clorura de sodiu în aproximativ 80 ml apă proaspăt distilată. Întrebuinţări: sarcină rahitism osteoporoză antialergic în urticarii. motiv pentru care se foloseşte o substanţă care să crească solubilitatea gluconatului de Ca şi care să asigure stabilitate soluţiei. Observaţii: gluconatul de Ca este solubil 1 la 30 în apă rece. iar gluconatul de Ca poate recristaliza în caz de: variaţii bruşte de temperatură. agitare puternică sau datorită unor cristale prezente în soluţie din cauza dizolvării incomplete. se înfiolează în fiole de 10 ml şi se sterilizează 60 minute la 100 grade C. 31 .

Soluţia injectabilă de glucoză(FR X) Soluţia injectabilă de glucoză de 200 mg/ml. Sub acţiunea acestor factori şi în funcţie de concentraţia soluţiei de glucoză se formează produşi de descompunere care colorează soluţia în galben brun şi determină o scădere a pH-ului. microorganismele sunt factori care provoacă alterarea soluţiei de glucoză. Pentru prevenirea descompunerii soluţiei de glucoză se aduc la un pH acid încă de la preparare. 330 mg/ml. Este posibilă alterarea soluţiei fără modificări organoleptice care să constituie un semnal de alarmă. 400 mg/ml este o soluţie sterilă şi apirogenă de glucoză în apă pentru preparate injectabile cu pH-ul ajustat la 4 cu acid clorhidric. Descriere: soluţie limpede incoloră fără miros cu gust dulce Observaţii: glucoza care se foloseşte la prepararea medicamentelor injectabile trebuie să corespundă testului de apirogenitate. Se acidulează soluţiile a căror concentraţie 32 . oxigenul din apă şi aer. Dacă în locul glucozei anhidre se foloseşte glucoză hidratată cu o moleculă de apă se va utiliza cu 10% mai mult. În soluţii concentrate şi la pH apropiat de 7 şi mai ales la pH alcalin descompunerea oxidativă a glucozei este foarte intensă. pH-ul. Căldura.

depăşeşte 10%. Aceste concentraţii relativ mici se întrebuinţează în volume mai mari sub formă de perfuzii. soluţia de clorură de amoniu. ex. Întrucât oxigenul din aerul închis în flacoane şi fiole poate constitui un factor de stabilitate se recomandă înfiolarea şi filtrarea soluţiilor în prezenţa unui gaz inert. După scopul urmărit perfuziile se împart în: perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectolitic. soluţia bicarbonat de sodiu. Întrebuinţări: diretic în insuficienţa hepatică cardiacă renală în edem cerebral în acidoză hemoragii grave intoxicaţii cu medicamente cu barbital şi morfină. 33 . SOLUŢII PERFUZABILE – INFUNDIBILIA – MONOGRAFIA DIN FR X Definiţie: Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii. izotonice sterile şi apirogene care se administrează IV în volume de 100 ml sau mai mari cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare. ulei în apă. soluţia clorură de sodiu. S-a demonstrat că sub această concentraţie degradările sunt puţin intense. clorură de potasiu perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic. ex. Sterilizarea soluţiilor se face timp de 15 minute la 121 grade C.

- perfuzii cu substanţe energetice. perfuzii medicamentoase. Se sterilizează printr-o metodă adecvată. Conţinutul în substanţa activă se exprimă în unităţi de masă pentru 100 ml soluţie. Proprietăţi şi control. perfuzii cu hidraţi de carbon. Determinările se fac pe 10 recipiente în cazul flacoanelor sau sacilor din material plastic. Preparare: Se prepară prin dizolvarea sau emulsionarea în apă a substanţelor medicamentoase. Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până la obţinerea de soluţii perfect limpezi şi se repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material plastic cu capacităţi de: 100-250-500-1000 ml. microbiologice şi biologice. Conţinutul în substanţe energetice se exprimă în calorii. La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice. practic lipsite de particule în suspensie. Conţinutul lor se transvazează în prealabil în flacoane de sticlă corespunzătoare. 34 . Soluţiile hipotonice se izotonizează şi se aduc la pH neutru dacă monografia nu prevede astfel. Nu se admite adaosul soluţiilor tampon sau al conservanţilor antimicrobieni. perfuzii înlocuitori de plasmă. Soluţiile se examinează după câteva răsturnări ale recipientelor în condiţii de vizibilitate corespunzătoare. Descriere: soluţiile trebuie să fie limpezi. soluţia respectiv emulsia obţinută se completează la volumul specificat. perfuzii cu aminoacizi. perfuzii pentru alimentare parenterală.

Conservare în recipiente închise etanş. o eventuală coloraţie nu trebuie să depăşescă coloraţia etalonului de culoare prevăzută de monografia respectivă. Culoare: soluţiile perfuzabile trebuie să fie incolore.Emulsiile perfuzabile după agitare trebuie să aibă un aspect omogen şi nu trebuie să prezinte nici un semn de separare a fazelor. Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin egal cu cel declarat pe etichetă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare în cilindri gradaţi. Observaţii: soluţiile perfuzabile trebuie să fie sterile şi la preparare toate operaţiile se efectuează într-un ciclu continuu. 35 . Diametrul particulelor fazei dispersate determinat la microscop trebuie să fie de cel mult 5 micrometri.

mecanism cunoscut sub numele de homeostazia apei şi electroliţilor.Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic Între lichidul celular extracelular au loc schimburi de lichide determinate de obicei de modificarea în compoziţie a lichidului extracelular. În anumite stări patologice sau accidente este necesară corectarea deficitului de electroliţilor. În stări normale organismul printr-un mecanism complex de reglare reţine elementele necesare şi elimină surplusul. Pierderile de potasiu produc perturbări şi mai serioase deoarece potasiul are rol în procesele de excitabilitate a fibrelor musculare ale inimii. adică refacerea homeostaziei prin aport exogen. 36 . De exemplu scăderea sodiului extracelular va produce hidratare celulară iar creşterea sodiului extracelular va produce deshidratare celulară.

45% în glucoză 5% care se administrează la nou născut pentru refacerea şi menţinerea volumului plasmatic fără riscul suprahidratării prin retenţie de sodiu.soluţie Ringer lactat Se folosesc pentru corectarea deficitului de apă şi electroliţi extracelulari în caz de pierderi de sânge. perfuzii izotonice – în categoria soluţii izotonice se folosesc: . .clorură de sodiu cu carbonat acid de sodiu care se administrează în practica chirurgicală pentru corectarea urgentă a acidozei metabolice.ser fiziologic. Perfuzii cu electroliţi pentru modificarea echilibrului acidobazic.soluţie Ringer. În categoria soluţiilor hipotonice avem: .45% şi se foloseşte pentru corectarea iniţială a stărilor hiporosmolare severe cum este cetoacidoza diabetică. 37 . . . 3. soluţii hipertonice . 2.soluţie de clorură de sodiu 0.1.soluţie de clorură de sodiu 0.

Alcaloza respiratorie se întâlneşte când viteza de eliminare a CO2 este excesivă şi scade proporţia de acid carbonic în raport cu bicarbonatul. funcţia compensatorie a plămânilor. Compensarea variaţiilor mici de pH este asigurată de sistemele tampon ale organismului.4. iar raportul lor este egal cu 20 şi un pH =7.45 iar limitele compatibile cu viaţa sunt 6. Perturbările echilibrului acidobazic cauzate de modificări ale conţinutului de acid carbonic al sângelui sunt de origine respiratorie. Acidoza respiratorie survine la acumularea de acid carbonic în sânge ca urmare a perturbării eliminării CO2 prin alveolele pulmonare. Dereglările (acidoză. sistemele tampon care reprezintă un mecanism de reglare fizico-chimică.În stare normală pH-ul plasmei şi în general al lichidelor biologice este cuprins între 7. rezultă o acidoză. creşte valoarea acidului carbonic sau scade ionul bicarbonat avem o scădere de pH sub 7. Aceste două ultime sunt mecanisme fiziologice.9 . În aceste cazuri se intervine cu soluţii perfuzabile de modificare a echilibrului acidobazic. Când perturbările echilibrului acido bazic sunt cauzate de o modificare iniţială a bicarbonatului apare acidoza sau alcaloza metabolică.7 şi 7. alcaloză) pot fi compensate de organism iar pH-ul se menţine la valori normale. funcţia compensatorie a rinichilor. În acidoze se pot administra soluţii perfuzabile de: bicarbonat de sodiu. Dacă mecanismele de compensare sunt insuficiente sau depăşite pH-ul suferă modificări şi avem de-a face cu acidoze sau alcaloze decompensate cu manifestări clinice.4. Cel mai bogat reprezentat sistem tampon în organism care acţionează în apa extracelulară este sistemul acid carbonic (H2CO3) -bicarbonat (HCO3). scade acidul carbonic sau creşte ionul bicarbonat avem o creştere de pH numită alcaloză. 38 . 2. Dacă: 1.35 7.

Utilizarea soluţiilor coloidale se face în scopul înlocuirii volumului plasmatic în perioada de pre transfuzie în urma pierderilor masive de sânge. Perfuzii cu înlocuitori coloidali de plasmă. înlocuitori pe bază de coloizi naturali – ex – dextrani şi unele gelatine modificate. În alcaloze se pot administra perfuzii cu clorură de amoniu sau clorhidrat de arginin. în şoc sau colaps. derivaţi sintetici – ex – polivinil pirolidona. se folosesc două fracţiuni.- lactat de sodiu. Dextranii sunt polizaharide cu greutate moleculară mare care se obţin prin fermentaţia unor medii de cultură cu zaharoză de către bacteria Leuconostoc mesenteroides. dextranul 70 cu masa moleculară de 70 mii dextranul 40 cu masa moleculară de 40 mii. de aceea se folosesc produse coloidale: derivate din plasma umană – ex – plasma umană liofilizată. acetat de sodiu. necesitând administrări frecvente. Albuminenele serice umane reprezintă fracţiunea proteică cea mai abundentă a plasmei . albumină serică umană. cloruri de sodiu şi potasiu. se administrează în arsuri grave . Au rol în refacerea volemiei prin solicitarea apei extracelulare. 39 . hidroxietil amidon. Administrarea numai de soluţii aşa zise fiziologice ca serul fiziologic sau glucoza are un efect temporar de circa 30 minute. Obiectivul este refacerea volumului plasmatic fără o încărcare excesivă cu lichid şi sodiu a compartimentului extravascular.

Se prezintă ca o pulbere albă solubilă în apă. hipoproteinemii. 40 . Se folosesc sub formă de soluţii 10% fie de dextrani 40 fie de dextrani 70 în soluţii de clorură de sodiu 0. pacienţi cu sindrom de malabsorbţie . pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă.     pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric. Dextrani 40 au acţiune mai rapidă dar pentru o durată scurtă de timp de aproximativ 12h şi ameliorează microcirculaţia. are efect pentru o perioadă mai mare de 24h şi se elimină în două săptămâni aproximativ (eliminare totală). sterilizabilă prin autoclavare. pacienţi cu ulcer peptic obstructiv. Dextrani 70 se administrează în hipovolemii. Se administrează în tulburări microcirculatorii şi în tromboze. Sau la care nu trebuie să se administreze alimente:  pacienţi cu fistule traumatice.9% sau în soluţie de glucoză 5%. stabilă. Perfuzii pentru alimentare parenterală În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală.

metionina. 41 . lizina. Aceste soluţii se pot administra în vena cavă superioară prin intermediul unui cateter timp de până la sute de zile. săruri minerale. Sunt 8 aminoacizi esenţiali. lipidelor. valina. triptofan. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A. O soluţie ideală pentru alimentarea intravenoasă ar trebui să conţină aceeaşi balanţă a elementelor nutritive ca şi în cazul unei diete orale. glucide. recunoaşterea căilor de metabolizare a glucidelor. proteinelor. pancreatite sau enterite. Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. adică nu pot fi sintetizaţi în organism: izoleucina. Există perfuzii cu glucide: soluţii hipertonice de glucoză. au un conţinut caloric ridicat 9cal. aminoacizi. La nou născuţi se mai adaugă doi aminoacizi esenţiali: histidină. leucina. Perfuzii cu aminoacizi . vitamine. soluţii de sorbitol. lipide. soluţii de xilitol. Alcătuirea unei formule alimentare corespunzătoare se bazează pe principiile fiziologice şi biochimice ale alimentării. cisteină. treonina. fenilalanina. pe cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile. se recurge la administrarea de factori nutritivi. soluţii de fructoză./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid.

leucina. . Pentru utilizare optimă este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. . Scopul dializei peritoneale este de a îndepărta substanţele toxice din organism în cazul unei insuficienţe renale prin difuzarea lor în lichidul de dializă. Soluţii pentru dializa peritoneală Lichidele pentru dializa peritoneală se introduc în cavitatea abdominală în cantitate de circa 2000 ml. Sângele bolnavului este adus extracorporal până la o membrană artificială în contact pe partea opusă cu o soluţie conţinând electroliţi şi glucoză. de aceea se prepară soluţie concentrată pentru hemodializă care se diluează aseptic cu apă distilată pentru preparate injectabile în secţia de spital. arginina.glicina. .tirozina. În unele afecţiuni ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi.histidina. Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. cistina. Soluţii pentru hemodializă Se folosesc pentru epurarea sângelui unor pacienţi intoxicaţi sau cu insuficienţă renală gravă. Într-o dializă de 6 h se vor folosi între 150-350 l soluţie. . O soluţie pentru hemodializă conţine: 42 . izolucina. valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina. .prolina. . acidul glutamic. chiar anurie. cu ajutorul unui aparat numit rinichi artificial.serina. iar după 20-40 minute sunt scoase. acidul aspartic. ex. Soluţiile pentru dializa peritoneală conţin glucoză şi un conţinut ionic similar cu lichidul normal extracelular.ornitina.Aminoacizi neesenţiali: alanina.

soluţia perfuzabilă cu clorhidrat de arginină folosită ca protector hepatic. Perfuzii medicamentoase Perfuziile medicamentoase rezultă din asocierea unor soluţii injectabile la soluţiile perfuzabile. perfuzia cu manitol. 5%. Diluarea soluţiei concentrate se face cu apă în raport 1 la 34.glucoză. 43 . .clorură de sodiu. manitolul este un poliol nemetabolizabil care se elimină prin filtrare glomerulară şi acţionează ca diuretic osmotic. Epurarea organismului în acest fel este eficientă numai pentru substanţele cu greutate moleculară mică sau care nu sunt puternic legate de proteinele plasmatice.clorură de magneziu hidratată cu şase molecule de apă. se foloseşte în infecţiile cu anaerobi sau preoperator.clorură de potasiu. . .5% izotonizată cu clorură de sodiu sau glucoză. Exemple: • • • perfuzia cu metronidazol 0. 20 %. 10%. .acetat de sodiu hidratat cu trei molecule de apă.clorură de Ca hidratată cu două molecule de apă.. .

• soluţii pentru spălarea unor răni întinse. care nu se folosesc parenteral dar deoarece în timpul spălării pot pătrunde în circulaţia sângelui într-o anumită măsură ele trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate ale medicamentelor parenterale. 44 .

clorură de calciu 0. 45 . Infundibile natri chloridi – soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de sodiu 9g la litru în apă pentru preparate injectabile este limpede. vărsături. soluţie izotonică.6g/l. Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă HTA insuficienţă renală insuficienţă hepatică gravă edem pulmonar. apirogenă. fără miros.3g/l. clorură de potasiu 0. Observaţii: când se specifică folosirea clorurii de sodiu. incoloră. Soluţie limpede. diaree. Infundibile natrii chloridi composita . arsuri intinse.aport de sare în stări de deshidratare şi deficit de sare.5g/l. fără miros.SOLUŢII PERFUZABILE OFICINALE ÎN FR X 1. cu gust sărat. 2.şi ca vehicul. cu gust slab sărat. Întrebuinţări: . toate dizolvate în apă pentru preparate injectabile. ca solvent sau diluant pentru preparate injectabile sau perfuzii din Farmacopee se foloseşte soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9g/l .soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă Este o soluţie sterilă şi apirogenă ce conţine: clorură de sodiu 8.

folosite în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. 46 . injecţii intraoculare. sub formă de soluţii sau suspensii. Se pot prezenta şi sub formă de pulberi sterile care se dizolvă sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril. Întrebuinţări: în hemoragii pentru ridicarea presiunii arteriale pentru rehidratarea organismului. PICĂTURI PENTRU OCHI Definiţie: picăturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile.Este cunoscută sub nemele de soluţie Ringer. lamele oftalmice. pe lângă picăturile pentru ochi se utilizează şi:      băi oculare. soluţii pentru lentile de contact. În medicaţia oftalmică. înlocuitori de lacrimi. La preparare clorura de calciu se măsoară în picături dintr-o soluţie de concentraţie 50% proaspăt preparată.

ele se administrează în sacul conjunctival cu ajutorul unui instilator. formă de discuri subţiri. apă de fenicul. Lacrimile artificiale sau înlocuitorii de lacrimi sunt soluţii oftalmice care se utilizează în cazuri de insuficienţă a fluxului lacrimal. incolore sau uşor colorate. borax. se utilizează cu ajutorul unor pahare adaptate aplicării etanşe pe orbita. cât şi pentru o mai bună toleranţă a lentilei.Picăturile pentru ochi conţin substanţe medicamentoase în concentraţii relativ mari. cu un conţinut de alcaloizi sau alte substanţe în concentraţii de ordinul zecimilor sau chiar sutimilor de miligram. Ele se aplică sub pleoapa inferioară unde se dizolvă lent. bicarbonat de sodiu. Se prepară în cantităţi de 50-200g şi adesea conţin acetat de amoniu. au pH=8 şi vâscozitatea este corespunzătoare suportării fără inconveniente a lentilelor pe cornee. Sunt preparate din amestecuri de gelatină . glicerină şi apă. sterile. atât în scopul facilitării fixării şi desprinderi acestora.3 cm. Lamelele oftalmice constituie o formă farmaceutică destinată tratamentului oftalmic. Au diametrul de 0. prin rolul lubrifiant pe care îl joacă între lentilă şi cornee. Sunt izotonice. Băile oculare au o concentraţie mai mică în substanţe active. spaălarea globului ocular şi a conjunctivei se asigură prin închiderea şi deschiderea repetată a pleoapelor. izohidrice şi conţin un agent de creştere a vâscozităţii. acid boric. Ele pot fi întrebuinţate şi în scop terapeutic. Soluţiile pentru lentilele de contact se utilizează de către pacienţii cu lentile aplicate direct pe cornee. 47 . Aceste soluţii sunt izotonice. având rolul de a umecta ochiul. transparente.

conservanţi antimicrobieni potriviţi) conform FR X. Acest pH trebuie să asigure în acelaşi timp o bună toleranţă şi o absorbţie cât mai ridicată a substanţei medicamentoase. Nu în toate cazurile pH-ul de stabilitate al substanţelor medicamentoase coincide cu pH-ul la care absorbţia prin conjunctivă sau toleranţa sunt optime. izotonizanţi.22-0. pH-ul lichidului lacrimal 48 . Se asigură întotdeauna cu prioritate pH-ul de stabilitate al substanţei medicamentoase. se recomandă membrane filtrante cu diametrul porilor de 0. agenţi pentru ajustarea pH-ului şi pentru creşterea vâscozităţii. apa pentru preparate injectabile sau uleiul de floarea soarelui neutralizat. Picăturile pentru ochi soluţii se filtrează printr-un material filtrant adecvat.Prepararea picăturilor oftalmice. Substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul corespunzător şi se completează la masa prevăzută (m/m) . Stabilitatea fizico-chimică a substanţelor medicamentoase este condiţionată de crearea unui pH corespunzător al preparatului (pH-ul de stabilitate).45 micrometri. Picăturile pentru ochi se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme (FRX). Condiţii de calitate:      stabilitate fizico-chimică a substanţei medicamentoase stabilitate fizică a formei farmaceutice (în cazul suspensiilor) toleranţa (inocuitate) eficacitate puritate microbiologică. chimică şi mecanică. Se pot folosi şi substanţe auxiliare (solubilizanţi. Ca vehicul se foloseşte apa proaspăt fiartă şi răcită.

5-9. Datorită capacităţii de tamponare a lichidului lacrimal. 49 .4. sunt tolerate soluţii oftalmice cu pH=4.este de 7. în urma agitării timp de 1-2 minute suspensia trebuie să se disperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata administrării. soluţiile alcaline sunt mai bine tolerate decât cele acide. Stabilitatea fizică a formei farmaceutice se asigură în cazul colirelor suspensii prin selecţionarea unui agent de suspendare adecvat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful