Sunteți pe pagina 1din 4

Supozitoare -sunt preparate farmaceutice solide obtinute din una sau mai multe substante active incorporate intr-un

ecipient, destinate a fi administrate pe cale rectala, vaginala (ovule, globule) sau uretrala (bujiuri). -permit o actiune locala a medicamentului (cele vaginale su uretrale, si unele rectale) sau o actiune la distanta asupra anumitor organe sau tesuturi (cele rectale). -rectul este segmentul inferior al intestinului, de 15-20cm, care prezinta in portiunea superiora pliuri transversale iar in portiunea inferioara pliri longitudinale. Este acoperit cu o mucoasa care secreta mucus, cu un ph de 7.3, vascularizat de o retea fina de vene.dispuse in trei grupe: venele hemoroidale superioare, medii (mijlocii) si inferioare. Cele superioare conduc sangele in vena porta si apoi in ficat, cele medii si inferioare prin intermediul venelor iliace la vena cava, ocolind astfel ficatul. De aici rezulta ca daca supozitorul se plaseaza si cedeaza substantele active la nivelul venelor hemoroidale inferioare si medii acestea vor fi preluate de sistemul venos direct in circulatia generala, scapand de bariera hepatica, iar daca se plaseaza la nivelul venelor hemoroidale superioare substantele vor trece prin ficat, unde pot suferi modificari.Substantele active lopisolubile vor fi absorbite de vasele limfatice de unde ajung in vena cava, netrecand prin ficat. -resorbtia si deci actiunea medicamentelor administrate rectal e dependenta nu numai de locul unde este plasat supozitorul, ci si de particularitatile individuale ale pacientilor (prezenta hemoroizilor, marimea anastomozelor venoase etc), si de proprietatile bazei de supozitoare (cele insolubile in apa permit elibeararea medicamentelor numai dupa topirea supozitorului, contactul cu sucurile intestinale se face mai dificil si resorbtia este intarziata prin asociere de emulgatori aceasta poate fi controlata; in cazul celor hidrofile substantele sunt eliberate pe masura topirii supozitorului, resorbtia este mai usoara) -sunt constituite din substante active, excipienti (baze de supozitoare) si substante ajutatoare. Excipientii se aleg in functie de scopul urmarit, trebuie sa fie inerti din punct de vedere farmacodinamic, sa se topeasca la temperatura corpului sau sa se dizolve in contact cu mucoasele, sa nu reactioneze cu substantele active, sa fie stabili si conservabili, sa aiba o consistenta corespunzatoare pentru a modelabili, sa aiba si proprietati hidrofile si sa permita cedarea si resorbtia substantelor active incorporate. Clasificare -liposolubili: unt de cacao, trigliceride. Trebuie sa aiba punctul de topire la 3536 grade Celsius deoarece substantele active nu pot actiuna decat dupa topirea supozitorului, sa aiba o vascozitate suficienta pentru a se impiedca sedimentarea substantelor active, o buna capacitate de contractie dupa solidificare pentru a se putea detasa usor din forme si o buna capacitate de intindere pe mucoasa rectala. In cazul in care substantele active modifica puntul de topire a bazei de supozitor, se pot adauga substante ajutatoare (ceara, alcool cetilic, cetaceu etc) maxim 5% din masa totala.

Untul de cacao are o serie de avantaje (punct de topire completa la 35 grade dar isi poate mentine consitenta solida pana la 30 de grade), stabilitate buna (are continut redus de acizi grasi nesaturati care ar putea rancezi), nu reactioneaza cu substantele medicamentoase, prin malaxare da o masa usor de modelat, poate fi sterilizat) dar are si dezavantaje (nu incorporeaza deloc apa, cedeaza substantele active invelte intr-un film gras ceea ce le face greu de resorbit) Pentru corectarea acestor deficiente se pot folosi substituenti, cu sau fara unt de cacao. Uleiuri si grasimi solidificate se obtin prin marirea consistentei in urma indepartarii componentelor fluide din diferite grasimi naturale, sau prin saturarea acizilor grasi nesaturati cu hidrogen. Un grup de excipienti deosebit de important este obtinut prin esterificarea unor acizi grasi cu glicerina, un amestec de mono-, di- si trigliceride ale acizilor grasi saturati cu 12-18 atomi de carbon: adeps solidus. Excipientul poarta diferite denumiri date de producator, cu anumite indicatii pentru fiecare sort (Witepsol H 15, H120, W 25, W 45, S 55, S 58, E 75 etc, masa estarinum E, T, G) -hidrosolubili geluri hidrosolubile care la temperatura camerei au consitenta solida iar la temperaturi mai ridicate se fluidifica. CA substante formatoare de geluri se foloseste gelatina si sapunurile in asociere cu glicerina, sau polietilenglicoli solubili. Glicerina se poate prelucra in supozitoare tip emulsie cu un excipient gras chiar si fara utilizarea gelatinei. Utilizarea acestor baze se bazeaza pe solubilitatea lor in apa, dar cum in rect exista numai 1-3 ml de mucus eliberarea si resobtia substantelor administrate rectal este incompleta. Substantele ajutatoare -maresc vascozitatea excipientilor: se utilizeaza in cantitati mici, sub 1%, sunt formatori de geluri si impiedica sedimentarea particulelor substantelor medicamentoase. Se utilizeaza aerosili, stearar de aluminiu, bentonita, lecitina. -ridica punctul de fuziune al excipientilor (cand substantele active incorporate scad punctul de topire al bazei de supozitor) : alcool cetilic, alcool stearic, ceara, cetaceu -scad punctul de topire: ulei de ricin, uleiuri vegetale -emulgatori: lanolina, colesterol, lecitina, tween -substante pentru fixarea unui principiu activ in masa de supozitoare: in cazul unor medicamente fluide sau vascoase ca ichtiol, extracte moi, gudroane: se utilizeaza aerosoli, carbonat de magneziu, lactoza -substante care pot favoriza resorbtia: unii vasodilatatori (nitroglicerina) -coloranti sol uleioase de azulene, clorofila, caroteni etc -agenti de conservare si antioxidanti Preparare -incorporarea substantelor active in excipienti -divizarea masei in supozitoare Incorporarea se face prin diferite metode in functie de proprietatile fizicochimice ale substantelor si excipientilor, dispersand cat mai omogen substanta activa in excipientul maruntit sau topit. Daca substantele active sunt solubile, incorporarea

se face prin dizolvare, daca sunt insolubile atat in masa de supozitoare cat si in alti solventi, prin suspendare, iar daca sunt solubile in diferiti solventi prin emulsionare. Este posibil ca prin asocierea mai multor substante active cu proprietati diferite sa obtinem supozitoare mixte din punct de vedere al sistemului dispers. Divizarea masei se poate face prin mai multe metode -preparare prin presare: in cazul excipientului maruntit prin razuire, care se amesteca prin malaxare cu substantele active si se introduce dupa omogenizare in presa. Se obtine un cilindru subtire si lung (magdaleon) care se divizeaza cu o lama metalica cu ajutorul unui grafic intr-un numar de cilindri ce se modeleaza ulterior sub forma de con la unul dintr capete. Exista prese care permit obtinerea de supozitoare nu forma finita. -preparare prin topire si turnare in forme: excipientul e topit, substantele active sunt incorporate prin dizolvare, emulsionare sau suspendare dupa care se toarma masa de supozitor in forme speciale. -preparare prin procedee combinate (presare si topire): utilizat in special in industrie: amestecul de excipienti si substante active se topeste, se omogenizeaza prin agitare si sub racire, se marunteste si masa solidificata maruntita este presata in forme -preparare prin inclavare: permite incorporarea unor substante active care trebuie protejate fata de conditiile exterioare sau sunt incompatibile cu excipientii.Se prepara prin procedee diferite un supozitor sambureplasat central intr-un supozitor suport. -preparare prin liofilizare: solutii sau suspensii continand substante active si excipienti sunt introduse prin turnare in forme de supozitoare care sunt supuse imediat congelarii pentru evitarea sedimentarii la -40-50 grade, Acestea sunt apoi sublimate in vid si se obtine un corp poros cu aspect de supozitor, iar in contact su umiditatea rectala are loc foarte repede desfacerea acestuia si dizolvarea rapida a componentelor. Calitate, control, ambalare, conservare -se verifica forma, dimensiunile, omogenitatea, exactitatea dozarii, comportarea la topire, rezistenta mecanica, rezistenta la rupere, resorbtia substantelor active incorporate -ambalarea se face prin invelirea fiecarui supozitor in hartie pergaminata, cerata, celofan etc. Supozitoarele de gelatina-glicerina se parafineaza inainte de ambalare. -conservarea se face la loc uscat si racoros, protejat (prin ambalare corespunzatoare) de lumina, umiditate, oxigen atmosferic, contaminare cu microorganisme Clisme -preparate farmaceutice lichide, destinate aplicarii rectale, pot fi solutii, suspensii, emulsii. Pot fi clisme evacuatoare, nutritive, cu substante de contrast sau medicamentoase (antihelmintice, sedative) -microclismele sunt recipiente de cca 3ml, utilizate de obicei in pediatrie, cu

solutii de substante active Capsule gelatinoase rectale -preparate dintr-o masa de gelatina si glicerina care contin suspensii sau solutii uleioase de diferiti principii activi Tampoane rectale -suporti de material plastic care au la unul dintre capete un tampon imbibat intr-o soluti medicamentoasa, se introdic in rect si se mentin in contact cu mucoasa un timp necesar Supozitoarele vaginale -se utilizeaza numai pentru tratament local, la nivelul mucoase vaginale si uterine. Excipientii folositi sunt aceeasi ca la supozitoarele rectale. Bujiuri -sunt destinate administrari pe cale uretrala, se utilizeaza excipienti care se topesc la temperatura corpului sau se dizolva in lichidele uretrale, doar pentru tratament local.