GRANULE ȘI PELETE: ASPECTE

PRACTICE MODERNE PRIVIND

FORMULAREA, PREPARAREA ȘI
CONDIȚIONAREA
GRANULELOR/PELETELOR ÎN SCOPUL
ASIGURĂRII CALITĂȚII LOR. EXEMPLE
DE GRANULE

FOLEA COSMIN
 Granulate. Granulata (F.R. X)
Granulele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din
particule de formă neregulată, vermiculară, cilindrică sau sferică care
conţin substanţe active şi substanţe auxiliare destinate administrării
interne.
 Avantaje. Granulele prezintă următoarele avantaje:
- sunt mai conservabile decât pulberile;
- maschează gustul şi mirosul neplăcut a unor substanţe;
- administrare comodă (utilizate mai ales în pediatrie);
- dirijarea absorbţiei.

Dezavantaje:
- granulele nu asigură o repartizare exactă în doze unitare a substanţei active, fapt pentru care nu
se utilizează pentru administrarea substanţelor toxice sau puternic active.
FORMULAREA GRANULATELOR

Sub formă de granulate se prelucrează de obicei substanţele medicamentoase utilizate în doze mai mari
ca: vitamine, tonice, extracte vegetale etc., iar conţinutul de substanţă activă este în general 10-20%.
Pentru a deosebi diferite tipuri de granulate se utilizează diferiţi coloranţi şi de asemenea diferite arome.
F.R. X prevede următoarele aspecte legate de formularea granulelor:
La formularea şi prepararea granulatelor se pot folosi corectori de gust, miros şi coloranţi aprobaţi de
M.S.
În formula de preparare următoarele substanţe nu trebuie să depăşească limitele prevăzute:
- talcul 3% din masa granulatelor;
- acidul stearic, stearatul de calciu şi stearatul de magneziu cel mult 1% din masa granulatelor;
- aerosilul cel mult 10% din masa granulelor.
În funcţie de scopul terapeutic urmărit avem două tipuri de granulate:
- zaharuri granulate;
- granulate acoperite.
 Zaharurile granulate sau granule neacoperite, sunt formate din substanţe active, zahăr şi alţi
auxiliari. În funcţie de compoziţie pot fi:
- zaharuri granulate obişnuite;
- zaharuri granulate efervescente care conţin în compoziţie pe lângă alţi auxiliari şi o substanţă
acidă şi una bazică care în contact cu apa reacţionează eliberând bioxid de carbon şi producând
efervescenţă.

Granulate acoperite. Sunt constituite din substanţe active şi excipienţi dar acoperite cu o
peliculă protectoare care poate fi gastrosolubilă sau enterosolubilă în funcţie de conţinutul
granulatelor.

PREPARAREA GRANULATELOR
Prepararea granulatelor neacoperite

Pentru obţinerea acestei forme se utilizează două metode oficializate de F.R. X:

- granularea pe cale uscată;

 - granularea pe cale umedă.

Granularea pe cale uscată
Metoda se utilizează pentru substanţe sensibile la umiditate şi căldură. Pentru
asigurarea unei aderenţe corespunzătoare între particulele individuale este nevoie de lianţi
care sunt adăugaţi sub formă de pulberi uscate. Granularea pe cale uscată comportă două
faze:
- comprimarea amestecului;
- zdrobirea comprimatelor.
Comprimarea amestecului se poate realiza în diferite moduri, de exemplu:
- comprimarea propriu-zisă când amestecul de substanţă activă + excipient este comprimat
obţinându-se comprimate mari numite brichete;

 - prin presare între cilindrii – când materialele sunt introduse între 2 cilindri orizontali care se
rotesc în sens opus. Pulberea din pâlnie este condusă între cilindrii cu ajutorul unui dispozitiv
melc, este presată şi apoi colectată într-un recipient
 Granularea pe cale umedă
Substanţa activă se amestecă cu auxiliarii necesari (aglutinanţi, dezagreganţi, edulcoranţi, coloranţi,
aromatizanţi) şi sunt transformaţi în granulate. Procesul se desfăşoară în următoarele faze:
1. Omogenizarea pulberilor şi aglutinarea
2. Granularea
3. Uscarea granulatelor
4. Cernerea şi sortarea granulatelor

GRANULATOR CLASIC GRANULATOR OSCILANT GRANULATOR ROTATIV

Obţinerea granulatelor acoperite
Granulatele acoperite numite şi „obduse” sunt granulate obişnuite care sunt acoperite cu un film de
polimer. Acoperirea se realizează din diferite motive:
- protejarea conţinutului de pH-ul gastric;
- mascarea mirosului şi gustului neplăcut;
- dirijarea absorbţiei;
- motive de ordin estetic etc.
Ca substanţe utilizate la acoperire pot fi;
- acetoftalat de celuloză în solvenţi organici;
 ulei de silicon în solvenţi apolari etc.
 CARACTERE ŞI CONTROL. CONSERVARE

A. F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:

A1. Aspect. Granulatele se prezintă sub formă de fragmente vermiculare, cilindrice sau sferice, uniforme cu
gustul, mirosul şi culoarea componentelor. Granulatele acoperite trebuie să aibă un înveliş uniform şi continuu,
A2. Mărimea particulelor. Se examinează conţinutul unui recipient sau pe 20 g granulat care se aduc pe o sită
cu latura ochiului de 0,8 mm (sita nr. 4). Se agită uşor şi se cântăreşte din nou. Diferenţa între cântăriri poate fi
maxim 10% raportat la masa luată în lucru.
A3. Dezagregarea. Se determină pe 3 g granulat.
Zaharurile granulate trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 15 minute.
Zaharurile efervescente în maxim 5 minute.
Zaharurile acoperite în cel mult 1 oră.
Granulele acoperite enterosolubile trebuie să reziste cel puţin 2 ore într-o soluţie acidă de pepsină şi să se
dezagrege în maxim 1 oră într-o soluţie bazică de pancreatină.
B. Conservarea. Se realizează în recipiente bine închise. Granulele efervescente se conservă în recipiente bine
închise în prezenţa substanţelor deshidratante.
C. Administrarea. Se realizează la volum cu lingura sau linguriţa.
Granulele efervescente nu se administrează ca atare ci numai după dizolvarea lor în apă.
Exemple de granulate

1. Normix 200 mg/10 m – granule pt susepnsie orala –rifamixina – antibiotic

2. Cexyl, granule pentru suspensie orala - cefadroxil – antibiotic

3. Uricol, granule efervescente – metenamina – infectii tract urinar.

4. Debridat, granule pentru suspensie orala – trimebutine – sindrom colon iritabil

PELETE
Peletele sunt granule de formã sfericã, cu diametrul de 0,5-1,5 mm (0,2-2 mm), cu densitate mare,
acoperite sau nu cu pelicule, destinate administrãrii interne. Acestea sunt utilizate, mai ales, pentru
realizarea preparatelor farmaceutice multiparticulate, cu cedare controlatã, dar ca mod de
preparare, se aseamãnã cu pilulele si granulele.
Peletele sunt dozate în capsule gelatinoase tari sau compactate în comprimate.
Proprietãtile peletelor sunt:
f–orma regulatã sfericã;

– uniformitatea dimensiunilor;
– proprietãti bune de curgere;
– conditionare reproductibilã (în capsule gelatinoase tari);
– rezistentã mecanicã crescutã;
– friabilitate redusã;
– lipsite de pulbere finã;
– suprafata netedã;
– usor de acoperit.
Peletele acoperite trebuie sã aibã aceleasi proprietãti si, în plus, sã prezinte caracteristicile dorite de eliberare a substantei active. Datoritã
acestor proprietãti, peletele prezintã ca avantaje:

 continut crescut de substantã activã într-un volum mic,

 deoarece pot fi realizate cu utilizarea unor cantitãti
 minime de excipienti;
 suprafatã specificã mare;
 traversarea rapidã a tractului gastrointestinal si dependenta redusã fatã de absorbtia alimentelor, parametrul
 care permite reglarea trecerii prin pilor este densitatea,
 incidenta scãzutã a iritatiilor gastrice;
 obtinerea prin intermediul diferitelor tehnici, a unor concentratii plasmatice mai constante, dupã administrarea de amestecuri de
minigranule, cu diferite viteze de cedare, de eliberare esalonatã sau continuã a substantei active;

Dintre dezavantaje:

– productia de minigranule este un proces tehnologic scump, lung, pentru a obtine mãrimea doritã; mai multe ore, zile si echipament de
productie complicat;

– concomitent cu formularea, cercetãrile s-au derulat si în directia inovatiilor tehnologice, pentru a diminua timpul procesului de
granulare; astfel au apãrut aparate de extrudare, sferonizare, rotogranulatoare etc.

Aceastã formã farmaceuticã modernã nu este încã oficializatã în farmacie.

CLASIFICARE

Peletele se pot clasifica în functie de diferite criterii:

• • compozitie:

• – peletele propriu-zise

• – granule sferice ce conþin substante medicamentoase;

• – sfere, sferoizi: sfere de zahãr sau pelete neutre (engl. beads, nonpareil pelets, fizzy sferes }

• – sfere fine, usoare) care nu conþin substante active; ele se acoperã ulterior cu un strat ce conþine substantã
activã;

• • modul de eliberare a substanþei active:

• – pelete cu eliberare imediatã;

CAILE DE ADMINISTRARE

Peletele sunt forme farmaceutice multiparticulate solide, destinate administrãrii pe cale oralã, prin înghitire,
sub formã de capsule tari sau de comprimate. Ele pot avea o eliberare a substanþei active imediatã, modificatã
sau controlatã, la diferite nivele ale tractului gastrointestinal (stomac, intestin, colon).
FORMULAREA PELETELOR

În procesul de formulare a peletelor, se tine seama de proprietãtile fizico-chimice ale substantelor active si
de locul de eliberare a acestora, în functie de care se aleg substantele auxiliare si, dacã este cazul, si agentii
de acoperire adecvati. De asemenea, formularea este influentatã si de procedeul de preparare a peletelor, de
aceea, consideratiile de formulare principale vor fi redate în cadrul fiecãrei metode. Ca formule
farmaceutice multiparticulate, peletele oferã avantajul unei comportãri, la eliberare, mult constantã. Mai
mult, peletele cu diferite profiluri de eliberare pot fi amestecate într-o formã farmaceuticã (de exemplu,
capsule, comprimate).

Materii prime pentru formularea si fabricarea peletelor, se utilizeazã:

• substante medicamentoase;

• substante auxiliare;

• materiale si recipiente de conditionare

– ambalare.
Substante medicamentoase

Mult mai multe substante active sunt formulate ca pelete decât ca granule. Peletele contin diferite substante active, din
variate grupe terapeutice ca:

• – hormoni estrogeni: estradiol;

• – hormoni corticosteroizi: triamcinolon acetonid, prednisolon;

• – hormoni tiroidieni;

• – alcaloizi;

• – antiseptice: nitrofurantoina;

• – diuretice: hidroclorotiazida;

• – prostaglandine;

• – aminoacizi;

Substante auxiliare

În functie de tipul peletelelor, de modul de eliberare a substantei active, se folosesc diferiti excipienti pentru a forma matrita.
Astfel se folosesc: celuloza microcristalinã (CMC), hidroxietilceluloza (HEC), hidroxipropilceluloza (HPC),
hidroxipropilmetilceluloza E50 (HPMC), polividona (PVP), gelatina, PEG-uri, pectine, K-carrageenani, lipide, gliceride,
chitozani, parafinã, parafinã lichidã, lecitinã, derivati de colagen, manitol, acid stearic, alcool stearilic, uleiuri hidrogenate.
BIBLIOGRAFIE

Tehnologie farmaceutica vol.3 - Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa (libris.ro)

Granulate. Granulata (F.R. X) - Suport de curs uz intern modul IV forme farmaceutice solide-pulberi si pilule (muhaz.org)

Farmacopeea Romana Editia a X-a

FOLEA COSMIN