SOLUŢII MEDICAMENTOASE/SOLUTIONES

(F.R. X)

 Printre primele forme farmaceutice preparate încă din antichitate au fost

soluţiile medicamentoase şi soluţiile extractive. Există multe referiri
istorice legate de prepararea şi întrebuinţarea soluţiilor.
 În prima farmacopee Română (FR I) din 1862 erau oficinale mai multe
soluţii fără a avea o monografie de „Generalităţi”. Denumirea
„Solutiones” apare încă din FR IX unde se realizează o delimitare netă a
soluţiilor propriu-zise de apele aromatice. În F.R. X avem 17 soluţii
oficinale din care una este soluţie radioactivă de uz intern.
 Soluţiile au fost primele forme farmaceutice fabricate de industria
farmaceutică în cantităţi mari, majoritatea lor au fost preparate iniţial în
cantităţi mici în laboratorul farmaceutic.

Definiție:
Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una
sau mai multe substanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de
solvenţi şi destinate administrării interne, externe sau pentru prepararea altor
forme farmaceutice.
Soluţiile medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri
vegetale.

Clasificare:
 După modul de formulare:
o soluţii magistrale;
o soluţii industriale;
o soluţii oficinale.
 După compoziţie:
o sol simple (cu o singură substanţă medicamentoasă);
o sol compuse (cu două sau mai multe substanţe medicamentoase
dizolvate).

 După natura solventului

o soluţii apoase;
o soluţii alcoolice;
o soluţii glicerolate;
o soluţii uleioase;
o soluţii cu solvenţi anhidri: propilenglicol, polietilenglicol.

 După modul de preparare

o soluţii obţinute prin dizolvare;
o soluţii obţinute prin amestecare.

 După modul de condiţionare:

o soluţii; unidoze;
o soluţii multidoze .

 După calea de administrare:

o soluţii de uz intern;
o soluţii de uz extern.

 După modul de administrare:

o soluţii cu măsuri dozatoare;
o soluţii administrate în picături,
o soluţii pentru fricţionare, pensulaţii
Avantaje:
 administrare uşoară;
 dozare exactă a substanţei active (omogenitate);
 biodisponibilitatea foarte bună;
 efect rapid;
 utilizare cu succes în pediatrie, fiind uşor de dozat;
 permit prelucrarea substanţelor higroscopice, delicvescente şi a celor
care formează amestecuri eutectice lichide;
 permit utilizarea de aromatizanţi, edulcoranţi, coloranţi, corectori de
miros şi gust;
 evită acţiunea iritantă asupra tractului digestiv (stomac etc.) acţiune
prezentă la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub formă de soluţii
se evită prezenţa unor concentraţii mari de substanţă activă într-un
anumit punct;
 soluţiile pentru uz extern permit administrarea uniformă a substanţelor;
soluţiile se pretează la fabricarea şi condiţionare automată.

Dezavantaje:
 stabilitate mică (apa este un mediu bun pentru reacţii chimice);
 volumul şi masa soluţiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la
transport, spaţii de depozitare mari;
 soluţiile pot fi uşor invadate de microorganisme ceea ce impune
adăugare de conservanţi.

Formularea soluţiilor:
Pentru prepararea soluţiilor medicamentoase avem nevoie de următoarele
materii prime:
 substanţe medicamentoase: solutul (sau dizolvatul);
 substanţe auxiliare solvent (dizolvant), adjuvanţi şi aditivi;
 materiale şi recipiente de condiţionare.
Substanţe medicamentoase

Marea majoritate a substanţelor medicamentoase utilizate la prepararea

soluţiilor sunt substanţe solide, mai rar lichide.
Substanţa trebuie să corespundă exigenţelor calitative prezentate în
farmacopee: identitate, puritate, uniformitate, lipsa unei contaminări
microbiene excesive, solubilitate etc.
Pentru a obţine soluţii corect dozate este foarte important să se utilizeze
substanţe care să corespundă nu numai calitativ ci şi cantitativ.
Impurităţile pot fi de două feluri: - chimice care pot produce precipitaţii,
colorări sau alte degradări; - biologice – bacterii, ciuperci, viermi. Este
important ca substanţele să fie cât mai pure şi necontaminate cu
microorganisme sau cel mult cu o minimă contaminare.
În afară de exigenţele amintite o altă proprietate foarte importantă pentru
obţinerea soluţiilor este solubilitatea. Solubilitatea este proprietatea unei
substanţe de a se dizolva într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi
rezultând un amestec lichid omogen.

Prepararea soluţiilor
În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mai mică decât industrial.
În acest tip de unitate sanitară se prepară următoarele tipuri de soluţii:
- soluţii magistrale;
- soluţii oficinale;
- diluţii a unor soluţii tipizate concentrate;
- cât şi produse elaborate sub formă de soluţii.
Spaţii şi aparatură În farmacii soluţiile se prepară în receptura sau în laborator.
Aceste încăperi sunt dotate cu ustensile şi aparatură corespunzătoare:
 pahare Berzelius, Erlenmeyer;
 cilindru gradat;
 pipete;
 baghete;
  pâlnii;
 patentule;
 mensuri;
 linguriţe de inox, balanţe.
 Toate ustensilele trebuie să fie curăţate înainte de utilizare.

Recipiente de condiţionare
 Recipientele pentru ambalare trebuie să fie spălate bine cu apă potabilă,
apoi clătite cu apă distilată şi se usucă înainte de ambalarea soluţiei.
 Indiferent de soluţia preparată (soluţii magistrale sau soluţii elaborate)
condiţionarea se face în recipiente corespunzătoare scopului urmărit.
 În farmacii avem recipiente din sticlă (colorate sau incolore) de material
plastic de diferite mărimi 10g, 20g, 30g, 50g, 100g, 150g, 200g, 250g,
500g şi mai rar 1.000g.

Fazele preparării soluţiilor

 Fazele preparării diferă în funcţie de tipul soluţiei preparate.
 Soluţiile magistrale presupun câteva faze în plus faţă de soluţiile
elaborate. Vom începe cu prezentarea fazelor de preparare a soluţiilor
magistrale.
 Verificarea reţetei.
 Constă în verificarea corectitudinii prescrierii şi a altor date legate de
superscriptio. Verificarea dozelor terapeutice maxime.
 Se realizează în modul prezentat deja la „Calcularea dozelor maxime
admise”.
Alegerea metodei de preparare a soluţiilor
 Odată cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul,
dozajul, dopul, eticheta. Recipientul se alege în funcţie de cantitatea
preparatului. Eticheta se alege în funcţie de calea de administrare (roşu
– extern şi albastru – intern). Pe etichetă se trece numărul de reţetă din
registrul de copiat reţete (pentru Rp magistrale) sau numele
preparatului pentru produsele elaborate, modul de administrare,
valabilitate, cantitatea şi numele farmacistului preparator.
Cântărirea şi măsurarea.
 Stabilirea ordinii de dizolvare În continuare se alege balanţa potrivită,
căreia i se verifică funcţionalitatea după care se aşează vasul în care are
loc dizolvarea iar substanţele se cântăresc în ordinea impusă de formula
prescrisă şi pe măsura dizolvării în solvent. Pentru scoaterea din borcan a
substanţei solide se utilizează linguriţa farmaceutică iar pe talerul
balanţei (cumpăna de mână) se pune pe o tectură de hârtie. După fiecare
cântărire se şterg linguriţele şi talerul balanţei. Vasul tarat poate fi
mensură, pahar Berzelius sau alt recipient în funcţie de cantitate.
 Pentru cântărirea unor substanţe solide ca : iod, azotat de argint, fenol,
permanganat de potasiu se utilizează obligatoriu linguriţe din plastomer.
La cântărirea fiecărei substanţei citirea etichetei trebuie să se facă de cel
puţin trei ori.
 Pentru substanţele toxice prescrise în cantităţi sub 0,05g se utilizează
soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substanţe. Când avem cantităţi
mari de lichide pentru măsurarea lor se pot utiliza şi recipiente de sticlă
de mai mică exactitate (cilindru gradat, mensuri gradate). Pentru volume
de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantităţile între 1-4 ml se măsoară în
picături cu picătorul normal. (F.R. X).

Dizolvarea
 F.R. X prevede prepararea soluţiilor prin dizolvarea substanţelor
medicamentoase în solvenţi potriviţi şi completarea la masa specificată
(m/m). La soluţii simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent
de 80%, apoi se adaugă substanţa şi se agită până la dizolvarea completă.
Dizolvarea se poate face la rece, la cald în funcţie de proprietăţile
substanţei. La unele substanţei dizolvarea se face „per descensum”.

Filtratrea :
 Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se
găseşte în amestec sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate.
Filtrarea poate avea loc:
 la presiune normală (când lichidul trece prin materialul
filtrant sub influenţa forţei gravitaţionale);
 la suprapresiune;
 sau la vid.
Prin filtrare se înţelege atât materialul filtrat, cât şi suportul sau alţi auxiliari
utilizaţi la filtrare.
După scopul urmărit există două tipuri de filtrare:
 filtrarea cu scop de clarificare;
 filtrarea sterilizată.
În funcţie de mecanismele implicate în procesul filtrării există:
 separare printr-un fenomen mecanic când sunt reţinute
particulele cu diametrul superior diametrului porilor;
 separarea prin fenomen fizic de adsorbţie, adeziune şi
capilaritate, când sunt reţinute şi particule cu diametrul
inferior diametrului porilor.

Viteza de filtrare poate fi mărită prin:

 creşterea diferenţei de presiune care acţionează la cele
două feţe ale filtrului; - creşterea suprafeţei de filtrare;
 utilizarea unor filtre cu porozitate înaltă.
Diferitele tipuri de soluţii se filtrează utilizând diverse materiale filtrante:
 soluţiile apoase se filtrează prin hârtie de filtru.
 soluţiile alcoolice se filtrează prin vată.
 soluţiile extractive apoase şi siropurile se filtrează prin vată
sau tifon.
 soluţiile uleioase sau glicerolate se filtrează prin hârtie de
filtru uscată la cald şi mărind diferenţa de presiune dacă e
posibil. Înainte de filtrare pentru soluţiile apoase filtrul se
spală cu apă distilată. Se utilizează două tipuri de filtre:
 filtrul simplu: îndeosebi când ne interesează precipitatul;
 filtrul plisat: îndeosebi când suntem interesaţi de lichid.
Pentru filtrarea soluţiilor apoase se indică utilizarea hârtiei Whatman
Aspectul soluţiei
Soluţiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea şi gustul
caracteristic componentelor (F.R. X).

Soluţii oficinale în F.R. X:

Soluţii oficinale de uz intern:
Solutio Ammonii Acetatis 15% / Soluţie de acetat de amoniu
Preparare !!!
Solutio Ammonii hydoxydi 100g/l 35,7g
Acidum aceticum 300g/l 41,4g
Aqua destillata g.s.ad. 100,0g
Amoniacul, acidul acetic şi 20g apă se amestecă şi se încălzesc la fierbere. După
răcire soluţia obţinută se neutralizează la hârtia de turnesol roşie şi se
completează cu apă la 100g. Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări:
expectorant.
Solutio Bromhexini Hydrochloridi 0,2% / Soluţie de clorhidrat de bromhexin
0,2%
Preparare!!!
Bromhexini Hydrochloridum 0,2g
Acidum tartaricum 0,10g
Methylis parahydroxybenzoas 70mg
Propilis parahydroxybenzoas 30mg
Aqua destillata g.s.ad. 100g
Solutio calcii chloridi 50% /Soluţie de clorură de calciu 50%
Preparare:
Calcii chloridum 50g
Aqua destillata g.s.ad. 100g
Clorura de calciu fin pulverizată se dizolvă în apă distilată (dizolvarea este
exotermă).
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: hemostatic, antialergic şi intervine în
metabolismul calciului.

Solutio Digitoxini 0,1%

Soluţia de digitoxină 0,1% conţine digitoxină dizolvată într-un amestec de apă şi
glicerol. Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: cardiotonic

Soluţie Digoxini 0,05%

Soluţia de digoxini 0,05% conţine digoxin dizolvată într-un amestec de alcool,
apă şi propilenglicol. Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: cardiotonic.

Solutio Efervescens
Sinonime: Soluţie efervescentă
Limonadă gazoasă
Preparare:
Soluţia I:
Natrii hydrogenocarbonas 4g
Sirupus simplex 15g
Aqua destillata g.s.ad. 100g
Soluţia II
Acidum citricum 3,65g
Sirupus simplex 15g
Aqua destillata g.s.ad. 100g
Soluţiile se prepară în două recipiente separat şi se amestecă în timpul
utilizării.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: antiemetic.

Solutio Epinephrini 0,1%

Sinonime: Soluţie de adrenalină 0,1%
Soluţia de adrenalină 0,1% conţine adrenalină într-un amestec de apă şi acid
clorhidric 1 mol/l pH-ul ajustat la 3,0 – 4,0.
Soluţia conţine stabilizanţi potriviţi.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: simpatomimetic.

Solutio Glyceryli Trinitratis Spirtuosa 1%/ Soluţie alcoolică de trinitrat de

glicerină
Sinonime: solutio nitroglycerini spirituosa
Soluţia conţine nitroglicerină dizolvată în soluţie alcoolică.
Observaţie: La încălzire şi lovire soluţia poate exploda şi se descompune în
prezenţa hidroxidului de sodiu.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: antianginos.

Solutio Magnesii citratis /Soluţie de citrat de magneziu

Preparare:
Acidum citricum 25,5g
Magnesii subcarbonas 15g S
irupus simplex 50g
Citri Aetherolenum 0,1g
Talcum 5g
Aqua destillata g.s.ad. 350g
Peste acidul citric dizolvat în 200ml apă încălzită la aproximativ 700C se adaugă
în porţiuni mici carbonat bazic de magneziu şi se agită până la dizolvare, după
care se adaugă siropul simplu şi uleiul de lămâie în prealabil titrat cu talcul şi 20
ml apă, agitându-se corespunzător apoi se filtrează şi se completează cu apă la
350g.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: purgativ.

Solutio Methylergometrini Hydrogenomaleatis 0,025% / Soluţia conţine

Hydrogenomaleat methylengometrină de 0,025%
dizolvat într-un amestec de alcool, apă, glicerol şi propilenglicol cu pH-ul
ajustat la 3,2. Soluţia conţine stabilizanţi şi conservanţi antimicrobieni potriviţi.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: hemostatic uterin.

Solutio Natrii Iodidi [131 I]

Soluţia de IODURĂ [131 I] conţine izotopul [131 i] radioactiv al iodului şi
tiosulfat de sodiu.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: Soluţia este folosită pentru investigarea
funcţiei tiroidiene, pentru tratarea tireotoxicozei şi a cancerului tiroidian
 Soluţii oficinale de uz extern
1. Solutio Aluminii aceto-tartarici
Sinonime: Soluţia de acetotartrat de aluminiu /Soluţie Burow
Preparare
Aluminii sulfas 30g
Acidum aceticum dilutum 36,5g
Calcii carbonas 13,5g
Aqua destillata q.s
Acidum tartaricum q.s
Sulfatul de aluminiu se dizolvă în 100g apă şi se filtrează prin hârtie de filtru. În
filtrat se adaugă acid acetic diluat şi carbonat de calciu dispersat în 20g apă
(adăugat treptat şi sub agitare continuă). Se lasă în repaus timp de cel puţin 24
de ore la temperatura camerei agitând până la încetarea degajării bioxidului de
carbon după care se filtrează. La fiecare 100g soluţie se adaugă 3,5g acid tartic.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: Astringent, antiseptic, sub formă de
comprese umede în tratamentul ulcerelor varicoase, pentru gargarisme şi
spălături nazale în diluţii potrivite.

2. Solutio Camphorae Spiriuosa 10%

Sinomine: Soluţie alcoolică de camfor 10% / Spirt camforat
Preparare
Camphora 10g
Alcoholum 70g
Aqua destillata q.s.ad. 100g
Camforul se dizolvă în alcool, se adaugă apă, în mici porţiuni şi sub agitare
până la 100g şi apoi se filtrează. Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări:
revulsiv, antiinflamator şi antiseptic cu acţiune locale.
3. Solutio Formaldehydi
Sinonime: Soluţie de formaldehidă
Soluţie de aldehidă formică; formol
Această soluţie conţine cel puţin 35% şi cel mult 37% formaldehidă şi mai
conţine metanol folosit ca stabilizant.
Utilizare: dezinfectant pentru instrumentar, încăperi, pentru prepararea
anatoxinelor cât şi pentru conservarea preparatelor anatomice.

4. Solutio Hydrogenii peroxydi concentrata

Sinonim: Soluţie de peroxid de hidrogen Perhidrol
Soluţia conţine peroxid de hidrogen în concentraţie de aproximativ 30%.
Trebuie să conţin cel puţin 95% cel mult 105% H2O2 faţă de valoarea declarată.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic, hemostatic local,
decolorant, dezodorizant etc.

5. Solutio Iodi Spirituosa

Sinonim: Soluţie alcoolică de iod iodurat Tinctura de iod.
Preparare: Iodum 2g
Kalii iodidum 3g
Alcoholum 500 g.s.ad. 100g

Iodul şi iodura de potasiu se dizolvă în 30g alcool de 500 şi se completează cu

acelaşi solvent până la 100g.
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic, micostatic cu acţiune topică
etc.
6. Solutio Phenylhydrargyri Boratis 0,2%
Sinonim: Soluţie de borat fenilmercuric 0,2%
Soluţie fenosept Boratul fenilmercuric se dizolvă în apă încălzită la aproximativ
500C iar după răcire se completează apa evaporată, se filtrează şi se ambalează
Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic în afecţiuni oculare,
conservant pentru colire şi soluţie uz extern.

7. Alcoholum Dilutum Alcool dilut

Preparare
Alcoholum gta 67,5
Aqua destillata q.s.ad. gta 100,00

Soluţia se obţine prin simpla amestecare a componentelor.

Acţiunea farmacologică şi întrebuinţări: solvent, antiseptic etc.