TEHNOLOGIA SOLUTIILOR

CURS NR. II

Principiile de baza pentru prepararea solutiilor sunt aceleasi indiferent de

cantitate - respecta regulile generale indicate de FR X in monografia ‘’
SOLUTIONES ‘’

Se deosebesc doua directii principale :

 Prepararea in farmacie – receptura

 Fabricarea in industria de medicamente

1. PREPARAREA IN FARMACIE
Prepararea medicamentelor se efectueaza la scara mica.
Se prepara :
 Solutii magistrale
 Solutii oficinale
 Diluari de solutii industriale concentrate
 Solutii pe lot ‘’ elaborari ‘’in cantitati relative mari – Registru de
evidenta a elaboratorilor

SPATII SI APARATURA
- se prepara in laboratorul farmaciei sau in camera de receptura
- se utilizeaza sticlaria de laborator ( pahare Berzelius , flacoane conice
Erlenmayer , cilindri gradate , pipete , baghete , sticle de ceas , palnii
pentru filtrare )
- recipiente din otel inoxidabil sau metal emailat , lingurite din inox si
plastomeri ( pentru substantele care reactioneaza cu metealele )
- aparate : balante de cantarit , frigider, termometru

Tot echipamentul va fi mentinut intr-o stare corecta de functionare .

2.FAZELE PREPARARII SOLUTIILOR

In cazul solutiilor magistrale :
 verificarea retetei
  verificarea dozelor terapeutice maxime (unde este cazul )
 alegerea metodei de preparare a solutiilor , a aparaturii ,
recipientelor
 cantarirea si / sau masurarea materiilor prime si stabilirea ordinii
de dizolvare
 dizolvarea , omogenizarea
 filtrarea
 optional , adaugarea altor forme lichide ( tincturi , extracte )
 completarea la masa prevazuta cu solvent
 conditionarea primara , aplicarea etichetelor
 controlul organoleptie
 pastrare
 expediere

Solutiile oficinale se prepara dupa formulele din farmacopee.

1.Verificarea retetei –
se verifica daca reteta a fost corect formulata de medic , scrisa citet , pentru
a nu exista posibilitatea interpretarii gresite a substantei medicamentoasa si
substantelor auxiliare ale formulei magistrale.Trebuie sa observe daca in
preparatul magistral sunt incompatibilitati fizico – chimice sau terapeutice.

3.Alegerea metodei de preparare a solutiei , ustensilele , aparatura ,

recipientul de conditionare primara , dopul , etichetele.

- flaconul se alege in functie de cantitaea de solutie preparata

- eticheta – rosie –pentru uz extern
albastra – pentru uz intern

Se indica numele farmaciei , data , nr. de inregistrare a retetei din condica de

receptura , modul de administrare , conditiile de pastrare , semnatura farmacistului.

4.Cantarirea , masurarea si stabilirea ordinii de dizolvare

 substantele solide sau lichide se cantaresc sau se masoara cu

instrumente adecvate – balante
  pentru substantele puternic active (SEPARANDA ) sau toxice
(VENENA), prescrise in cantitati mai mici de 50 mg (0,05g) se
utilizeaza solutiile titrate1:10 sau 1:100 ale acestor substante (FR X)
 pentru cantarirea pulberilor voluminoase se utilizeaza hartia
pergaminata sau sticla de ceas (faciliteaza transferul substantei )
 cantarirea substantelor solide se efectueaza obligatoriu cu lingurita
farmaceutica din otel inoxidabil sau din plastomer (pt iod ,azotat de
Ag, fenol )
 medicamentele din sticla se cantaresc in recipientul de sticla (pahare
Berzelius ) , in functie de cantitate
 cu pipete gradate se masoara volume de 0,1 ml
Cantitatile de lichid se masoara volume de 1-4ml, se masoara in
picaturi cu picatorul normal (FR X)
 se face tara la cantarirea substantelor solide , lichide

Masurarea medicamentelor in timpul administrarii se poate face si

cu unele masuri aproximative , intrebuintand lingura , lingurita.
 o lingurita contine =5 g apa ; 4,50 g ulei ; 6,5g sirop
 o lingura desert =10g apa ; 9 g ulei ;13g sirop
 o lingura contine = 15 g apa ; 13,30 g ulei ; 20 g sirop

Alte masuri aproximative se face cu :

 paharul de apa care contine = 200 ml
 paharul de vin =100ml
 paharul de lichior =30 ml
 ceasca de cafea =50ml
 ceasca de ceai =150ml

Pentru masurarea pulberilor se intrebuinteaza :

‘’varful de cutit ‘’ care corespunde 0,5 – 1 g

‘’lingurita rasa ‘’corespunde 2-4 g

‘’lingurita cu varf ‘’ 4-5 g

 Cu picatorul normal la 1 ml apa distilata se obtin 20 de picaturi care cad
liber , la 20 ○C.

Prepararea solutiilor simple

- substanta medicamentoasa se introduce intr-o cantitate de solvent (aprox.

80%) , in functie de solubilitatea sa , se dizolva si se completeaza la masa
prescrisa
- nu se introduce substanta medicamentoasa direct in recipientul de
preparare deoarece acesta poate adera pe peretele vasului sau se
aglomereaza , incetinand dizolvarea.

Prepararea solutiilor compuse

- substanta medicamentoasa (SM) se adauga in ordinea crescatoare a

solubilitatilor si a cantitatilor ; ordinea de dizolvare poate fi modificata in
functie de proprietatile fizico- chimice ale substantelor
- la prepararea solutiilor hidroalcoolice , SM se dizolva in solventul
preferential ( se adauga solutia apoasa peste solutia alcoolica in portiuni
mici , sub agitare )
- substantele greu solubile sau insolubile se solubilizeaza primele , dupa
ce substantele care servesc ca intermediar ai solubitizarii au fost dizolvate
in solvent.
- substantele care se dizolva cu degajare de caldura ( clorura de Zn ,
oxidul de Ca ) sau cu efervescenta se adauga in mici portiuni , agitand
pentru dizolvare

5. Dizolvarea si omogenizarea

Se efectueaza imediat dupa operatia de cantarire

Solubilitatea = proprietatea unei substante de a se dizolva in alta substanta

(solvent ) sau intr-un amestec de solvent - sistem fizic omogen numit solutie.

Factorii care influienteaza dizolvarea :

 Natura si caracterele structurale ale substantelor si solventilor

 Starea de agregare a substantelor
  Marimea si forma particulelor (cu cat particulele sunt mai mici , solubilitatea
este mai mare, deoarece se mareste suprafata de contact dintre SMsi
solvent )
 Difuziunea
 Temperature (solubilitatea substantelor intr-un solvent creste cu temperature

Substantele medicamenoase polare si ionizate sunt solubile in solvent polari

(apa , alcool , acid acetic , acetona ) iar substantele nepolare se dizolva in solvent
nepolari (uleiuri ).

In unele situatii cresterea temperaturii e contraindicata pentru substantele si

uleiurile volatile si pentru substantele termolabile (bicarbonatul de sodiu ).

Omogenizarea solutiilor se face prin agitare manuala, clatinarea flaconului sau

cu ajutorul baghetelor de sticla , a agitatoarelor.

6.Filtrarea

Este operatia prin care se separa particulele solide in amestec cu un lichid,

fortand lichidul sa treaca printr-un material poros , numit filtru.

Dizolvarea SM este urmata de filtrare , prin care sunt retinute impuritatile in

suspensie.

In farmacie se folosesc diferite material filtrante :

 Hartie de filtru
 Vata hidrofila , tifonul (sunt folosite la filtrarea solutiilor extractive si a
siropurilor )
 Vata de sticla ( pentru filtrarea solutiilor cu caracter acid bazic ,a solutiilor
care contin substante medicamentoase oxidante si corozive) .

7. Adaugarea altor forme farmaceutice

- in unele formule magistrale , alaturi de SM si substantele auxiliare sunt
prescrise o serie de forme farmaceutice ca : siropuri , ape aromatice ,
tincture , solutii alcoolice , extracte fluide , moi sau solide.
- acestea se adauga in final , dupa filtrarea solutiilor (contin substante
dispersate coloidal , care pot fi retinute de hartia de filtru )
 Solutiile alcoolice , tincturile si extractele se cantares sau se
masoara in picaturi.
- extractele moi si cele uscate se tritureaza in mojar cu o cantitate mica de
solutie , cu solventul folosit la prepararea acestora sau cu amestecul Le
Petit (apa- alcool – glicerol : 6 g- 1g- 3 g ) pentru 10 g extract moale sau
uscat

8.Completarea la masa prevazuta

- dupa adaugarea tuturor componentelor prescrise in formula se
completeaza cu solvent la masa prevazuta (m/m)

9.Conditionarea primara, aplicarea etichetei si controlul

organoleptic
Solutia preparata este transvazata din recipientul de preparare in
recipientul de expeditie si se verifica aspectul solutiei .
Solutia trebuie sa fie limpede , incolora sau sa prezinte gustul ,
mirosul si culoarea componentelor asociate .
Pe recipient se aplica eticheta scrisa citet , corect cat si mentiuni ca
‘’ A se pastra la loc racoros “

“A se pastra ferit de lumina “

“Otrava !“

“ A nu se pastra la indemana copiilor “

10. Pastrare

Formulele magistrale se pastreaza in farmacie la loc racoros , ferit de lumina

, in recipient bine inchise , un timp scurt , 1-2 zile , in vederea eliberarii la pacient.

FR X specifica pentru solutiile apoase sa nu fie pastrate sub 0 grade C.

Formulele oficinale si industriale se pastreaza in depozitul farmaciei , in

conditiile prevazute de FR X.

11. Expediere
 - in momentul eliberarii preparatului farmacistul are obligatia sa verifice
inca o data aspectul solutiei , se verifica eticheta si recipientul
- eliberarea solutiei se efectueaza intr-un ambalaj adecvat punga de hartie
sau plastomer si este insotita de sfaturi si indicatii cu privire la modul de
administrare , dieta cat si pastrarea medicamentului.

CONCLUZIE !

In cazul produselor lichide , solutiile detin primul loc pe scara biodisponibilitatii

formelor orale.

SOLUTII >EMULSII>SUSPENSII
 SIROPURI . SIRUPI (FR X )

Definitie

Sunt preparate farmaceutice lichide cu un continut crescut in zahar , de

consistent vascoasa , destinate administrarii interne . (FRX)

Generalitati

- sunt considerate siropuri toate preparatele lichide de uz intern (potiuni ,

emulsii , suspensii ) care contin ca edulcoranti (indulcitori ) zahar ,
glucoza , fructoza , sorbitol sau chiar edulcoranti sintetici.
- pot contine 2/3 din greutatea lor zahar
- siropurile industriale au cel putin 40 % zahar
- sunt preparate cu zaharoza in concentratie de 65 % - asigura protectie
antimicrobiana
- prin conventie , o solutie cu o concentratie de 45 % zaharoza rezulta
sirop;
- in categoria siropurilor sunt incluse toate preparatele lichide , cu gust
dulce , dense , sub forma de solutii de uz intern , care au ca vehicul
siropul.

Avantaje

 Preparatele prezinta gust dulce , aromat , culoare atractiva , miros placut

– complianta crescuta in medicatia pediatrica
 Corecteaza gustul si mirosul neplacut al unor substante , permitand astfel
o administrare usoara
 Se pot asocial diferite SM
 Concentratia mare in zahar are si rolul de a asigura conservarea
siropului , avand si valoare nutritiva
 Rezolva problemele de instabilitate a unor substante ( antibiotice ) in
mediul apos - granulatele sau concentratele pentru siropuri , care sunt
transferate in forma lichida , de catre bolnav
 Siropurile asigura o mare biodisponibilitate , fiind forme farmaceutice cu
eliberare rapida
  Comparativ cu solutiile apoase , de uz intern , asigura o protectie a
mucoasei gastrice de actiune iritanta a unor componente asociate in sirop
( ex. Cloralhidrat )

Dezavantaje

 Stabilitatea redusa a SM in solutie

 Stabilitate mai mica decat solutiile la contaminarea cu microorganisme ,
fungi ( conc.zahar < 64 % )
 Volum si masa mai mare decat cele ale formelor solide - spatii mari de
depozitare , transport dificil al recipientelor
 Sunt contraindicate la diabetic ( siropurile cu zahar )

FR X sunt 4 exemple de monografii cu siropuri oficinale :

 Siropul simplu
 Siropul de codeina
 Siropul de matraguna
 Siropul de balsam de Tolu

Siropuri - CLASIFICARE

Criterii de clasificare :
Continut
- simple - cu o singura SM
- compuse - cu mai multe componente

2. Modul de formulare

- siropuri oficinale

- siropuri industriale

3. Forma farmaceutica

- siropuri medicamentoase

- pulberi pentru siropuri

- granulate pentru siropuri

 - concentrate pentru siropuri

4. Modul de fabricare

- siropuri extractive ( dizolvarea la rece sau la cald a zaharului in apa , sucuri de

plante , solutii )

- siropuri (amestecarea siropului simplu cu alte forme lichide , tincture , extracte )

5. Modul de utilizare :

- siropuri medicamentoase ( contin SM cu actiune terapeutica – expectorante ,

purgative )

- siropuri aromatizante ( se utilizeaza ca edulcorante pt mascarea gustului

neplacut al unor SM din diferite forme farmaceutice lichide )

- siropuri cu rol de vehicul , in medicatia pediatrica

- siropuri cu rol protector contra actiunii iritante a unor SM (ex.cloralhidrat )

Formularea siropurilor

Materii prime :

1. Substante medicamentoase – trebuie sa corespunda aceleasi conditii de

calitate ca si pentru solutii
2. Substante auxiliare :
 Indulcitori : zaharul ( cea mai mare parte a siropurilor )
 Vehiculi : apa distilata , ape aromatice , solutii extractive- lipsite de
impuritati
 Adjuvanti si aditivi : (stabilizanti aromatizanti , corectori de gust si
miros )

Conservanti antimicrobieni pentru siropurile < 64 % zahar : amestec de

nipaesteri ( nipagin – nipasol 1:9 ) sau alti conservanti ca acid benzoic , clorura de
benzalconiu.

Tehnologia de preparare a siropurilor

Se prepara dupa aceleasi principii de baza ca si solutiile

FR X prevede :

- Metode de preparare a siropurilor prin dispersarea substantelor

medicamentoase sau a extractelor vegetale in solutii concentrate de zahar
sau in sirop simplu si completarea la masa prevazuta (m/m )
- Se pot folosi substante auxiliare ( ex. Age nti pentru corectarea gustului
si mirosului si pentru cresterea vascozitatii , conservanti antimicrobieni
potriviti )

Prepararea siropurilor cuprind urmatoarele etape :

 Cantarirea materiilor prime

 Dizolvarea
 Determinarea concentratiei in zahar si completarea la masa
prevazuta (m/ m )
 Filtrarea siropului , eventual clarificare si decolorare
 Conditionare
 Depozitare

Metode de dizolvare

 Dizolvarea la rece
- dizolvarea zaharului ‘’ per descensum ‘’
- dizolvarea zaharului prin percolare
- dizolvarea zaharului prin agitare mecanica

 Dizolvarea la cald

1. Dizolvarea “per descensum “ (dizolvarea circulanta )

- este o metoda mai veche de preparare a siropurilor , in care zaharul se
introduce intr-un saculet de panza sau tifon si se suspenda la suprafata
lichidului.(ex.apa)
- se dizolva treptat zaharul si in final se formeaza un strat de sirop dens ,
saturat , in jurul particulelor solide de zahar
 - datorita fortei gravitationale , acest strat de sirop dens se deplaseaza la
partea inferioara a recipientului , antrenand in miscare o alta cantitate de
apa in sus
- se creaza astfel curenti de convectii , care dizolva treptat tot zaharul
- dupa dizolvarea intregii cantitati de zahar , saculetul se indeparteaza si
siropul se omogenizeaza prin agitare
- se filtreaza prin hartia de filtru

Dizolvarea prin percolare

- presupune utilizarea perculatorului obisnuit (vas de sticla cilindro-conic

,terminat cu un tub efilat si robinet)

2. Dizolvarea la cald

- etape de lucru :

Conform FR X ‘’SIRUPUS SIMPLEX ‘’

- zaharul se aduce impreuna cu apa distilata sau alt vehicul, intr-un

recipient
- amestecul se incalzeste in baia de apa sau direct pe o sursa de foc ( se
fierbe 1-2 minute )
- se agita continu , pina la dizolvarea complete a zaharului
- se prefera ca incalzirea sa aiba loc moderat
- eventualele spume care se formeaza in timpul fierberii este indepartata
- o parte din apa se poate evapora , in acest caz se adauga apa distilata
fierbinte , pina la masa prevazuta

Clasificarea siropurilor are drept scop separarea mecanica a impuritatilor

din sirop , limpezirea unui sirop care contine particule straine in stare de
suspensie .

Pentru clasificarea siropurilor se pot folosi :

 Hartia de filtru sub forma de pasta
 Carbunele activ
 Caolinul (silicatul de Al hidratat )
 Talcul

Filtrarea siropurilor se relizeaza cu urmatoarele material filtrante :

 Hartia de filtru
 Placi filtrante din tesaturi diverse (bumbac , fibre sintetice ) adaptate la
vascozitatea siropului
 Filtre presa , la cald ,cand siropurile au fluiditate mare

Filtrare = operatia fizica ce consta in separarea , cu ajutorul unei retete

poroase permeabile a particulelor solide in suspensie , dintr-un solvent.

Conditionarea siropurilor

Conditionarea primara a siropurilor industrial se realizeaza cu recipient ca

si pentru solutii :
- Flacoanele de sticla incolore sau colorate , cu baza plata , insotite de
lingurita sau mensura dozatoare (din material plastic ) sau flacoane
presurizate prevazute cu sistem dozator.

Preparatele solide (pulberi , granulate pentru siropuri ) se conditioneaza

tot in recipiente de sticla sau plastomeri , cu deschidere mai larga si insotite
de aceleasi accesorii.

FR X. Siropurile se conditioneaza in sticle pline , bine inchise (cel mult

1000 g )

Nu se recomanda conditionarea in flacoane a siropurilor fierbinti ,

intrucat e favorizata condensarea vaporilor de apa pe peretele recipientelor –
formarea unui strat de sirop diluat , la suprafata preparatului , in care se
dezvolta mai rapid microorganismele din are , ce eventual au contaminat
produsul.

- alte metode indica sterilizarea si pastrarea siropurilor in sticle sterilizate .

Depozitare si transport
 Se depoziteaza la loc racoros , ferit de lumina
  Cele care contin antibiotic , vitamine , sulfamide se pastreaza in conditii de
protectie la o temperatura intre 2-25 grade C sau conform indicatiilor
specificate pe eticheta produsului
 Transportul se efectueaza in aceleasi conditii ca si solutiile

Siropurile sunt solutii limpezi sau slab opalescente , avand gustul si

mirosul componentelor sau al aromatizantului folosit.

Exemple de siropuri :

Siropuri industrial :

SIROP DE PATLAGINA – contine extract fluid de patlagina 10g , benzoat de Na

2,5 g la – 100g sirop

Actiuni : expectorant cu actiune blanda , utilizat in bronsite acute si cornice cu

expectoratie.

Atentie ! Siropurile expectorante se iau pina la ora 18.00

SIROP EXPECTORANT

Contine :extract pectoral fluid 20 g , clorura de amoniu 0,50 si sirop la 100 g

Actiune : expectorant in bronsite acute si cronici cu expectoratie vascoasa

Mod de administrare : adulti si copii peste 7 ani : 3-5 lingurite / zi

Copii sub 7 ani : 1-2 lingurite de 3ori / zi