3.

PREPARAREA SOLUŢIILOR
În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mică unde se prepară
următoarele tipuri de soluţii:
- soluţii magistrale;
- soluţii oficinale;
- diluţii ale unor soluţii tipizate concentrate;
- soluţii pe ,,lot”in cantitati mai mari decat cele oficinale,dupa procedee
prestabilite si cu materii prime de calitate
A. Spaţii şi aparatură
În farmacii soluţiile se prepară în receptura sau în laborator. Aceste
încăperi sunt dotate cu ustensile şi aparatură corespunzătoare:
pahare Berzelius, Erlenmeyer, cilindru gradat, pipete, baghete, pâlnii,
patentule,mensuri, linguriţe de inox, balanţe.
Toate ustensilele trebuie să fie curăţate înainte de utilizare.
B. Recipiente de condiţionare

Recipientele pentru ambalare trebuie să fie spălate bine cu apă

potabilă, apoi clătite cu apă distilată şi se usucă înainte de ambalarea
soluţiei.

Toate categoriile de solutii se condiţioneaza în recipiente

farmaceutice,din sticla, colorate brun sau incolore, de diferite mărimi
10g, 30g, 50g, 100g, 150g, 200g, 250g,300g, 500g şi mai rar 1.000g.

C. Fazele preparării soluţiilor

Fazele prepararii soluţiilor magistrale sunt:

1.Verificarea reţetei. Constă în verificarea corectitudinii prescrierii şi a
altor date legate de superscriptio.

2. Verificarea dozelor terapeutice maxime unde este cazul

3. Alegerea metodei de preparare a soluţiilor

Odată cu alegerea metodei se aleg ustensilele, aparatura, recipientul,

dozajul, eticheta.

Recipientul se alege în funcţie de cantitatea preparatului. Eticheta se

alege în funcţie de calea de administrare (roşu – extern şi albastru –
intern) si se completeaza corect:se indica numele
farmaciei,data,numărul de inregistrare al reţetei din condica de
receptura, modul de administrare, valabilitatea, cantitatea şi numele
farmacistului preparator.

4. Cântărirea şi măsurarea. Stabilirea ordinii de dizolvare

În continuare se alege balanţa potrivită, căreia i se verifică

funcţionalitatea, după care se aşează vasul în care are loc dizolvarea iar
substanţele se cântăresc în ordinea impusă de formula prescrisă şi pe
măsura dizolvării în solvent.

Toate substanţele solide sau lichide utilizate la prepararea solutiilor se

cantaresc sau se masoara cu instrumente adecvate.

Vasul tarat poate fi mensură, pahar Berzelius sau alt recipient în funcţie
de cantitate. Pentru cântărirea unor substanţe solide ca : iod, azotat de
argint, fenol, permanganat de potasiu se utilizează obligatoriu linguriţe
din plastomer.
 Pentru substanţele toxice prescrise în cantităţi sub 0,05g se utilizează
soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 a acestor substanţe.

Pentru volume de 0,1 ml folosim pipete gradate. Cantităţile între 1-4

ml se măsoară în picături cu picătorul normal. (F.R. X).

5. Dizolvarea – F.R. X prevede prepararea soluţiilor prin dizolvarea

substanţelor medicamentoase în solvenţi potriviţi şi completarea la
masa specificată (m/m).

Dizolvarea se face în mod diferit în funcţie de solubilitate şi anume:

a)La soluţii simple solventul se introduce în flaconul tarat în procent de

80%, apoi se adaugă substanţa şi se agită până la dizolvarea completă.
Dizolvarea se poate face la rece, la cald ,în funcţie de proprietăţile
substanţei.

La unele substanţei dizolvarea se face „per descensum”.

b) La soluţiile compuse substanţele medicamentoase solide şi auxiliare

se dizolvă în funcţie de solubilitate, în funcţie de proprietăţile chimice şi
în general în ordinea crescătoare a cantităţii prescrise. La fel, pentru ca
substanţa solidă să nu adere de pereţii vasului se adaugă iniţial o parte
din solventul utilizat în care se dizolvă apoi substanţele
medicamentoase şi auxiliarii.

În general la prepararea soluţiilor, iniţial se dizolvă substanţele mai greu

solubile urmând apoi cele cu solubilitate mai ridicată iar substanţele
volatile, aromatizanţii, coloranţii se adaugă la sfârşit.

Substanţele volatile nu se adaugă în soluţii calde.

Pentru substanţele care se dizolvă cu degajare de căldură (oxid de
calciu, hidroxid de sodiu) sau cu efervescenţă se utilizează la dizolvare
vase cu capacitate mai mare.

c) Soluţiile alcoolice se obţin prin dizolvarea substanţelor în alcool de

diferite concentraţii. Când nu se prevede concentraţia alcoolului se
utilizează alcool 96% v/v, iar când se prescrie alcool diluat se utilizează
alcool 70% v/v.

Pentru prepararea alcoolului de diferite concentraţii se utilizează

tabelele alcoolmetrice din farmacopee în care sunt prezentate diferitele
constante fizice în funcţie de concentraţia alcoolică

Amestecarea alcoolului cu apa este însoţită de degajare de căldură.

d) Soluţiile în glicerol se prepară prin dizolvarea substanţelor

medicamentoase în recipiente uscate la cald, datorită vâscozităţii
ridicate a solventului. În acest mod se dizolvă: acidul boric, boraxul,
anestezina, novocaina, fenazona etc.

e) Soluţiile uleioase se prepară prin dizolvarea în ulei la rece sau la cald ,în
recipiente uscate.

Dizolvarea la rece în ulei se aplică substanţelor volatile (camfor, mentol,

timol, ulei volatil) şi a substanţelor medicamentoase uşor solubile.

6. Omogenizarea se poate realiza prin agitare care în afară de faptul că

asigură obţinerea soluţiilor omogene măreşte viteza de dizolvare.

7. Filtrarea soluţiilor.

Filtrarea are ca scop separarea particulelor solide de un lichid cu care se

găseşte în amestec ,sau pentru a asigura sterilitatea unor preparate.
Filtrarea poate avea loc:

- la presiune normală (când lichidul trece prin materialul filtrant sub

influenţa forţei gravitaţionale);

- la suprapresiune;

- sau la vid.

Prin filtrare se înţelege atât materialul filtrat, cât şi suportul sau alţi
auxiliari utilizaţi la filtrare.

După scopul urmărit există două tipuri de filtrare:

- filtrarea cu scop de clarificare;

- filtrarea sterilizată.

În funcţie de mecanismele implicate în procesul filtrării există:

- separare printr-un fenomen mecanic când sunt reţinute particulele cu

diametrul superior diametrului porilor;

- separarea prin fenomen fizic de adsorbţie, adeziune şi capilaritate,

când sunt reţinute şi particule cu diametrul inferior diametrului porilor.

Diferitele tipuri de soluţii se filtrează utilizând diverse materiale

filtrante:

- soluţiile apoase se filtrează prin hârtie de filtru.

- soluţiile alcoolice se filtrează prin vată.

- soluţiile extractive apoase şi siropurile se filtrează prin vată sau tifon.

- soluţiile uleioase sau glicerolate se filtrează prin hârtie de filtru uscată

la cald.
Înainte de filtrare, pentru soluţiile apoase filtrul se spală cu apă
distilată.

Se utilizează două tipuri de filtre:

- filtrul simplu: îndeosebi când ne interesează precipitatul;

- filtrul plisat: îndeosebi când suntem interesaţi de lichid.

8.Adăugarea altor forme farmaceutice

Pentru obţinerea unor soluţii în afară de substanţe medicamentoase şi

auxiliari se utilizează uneori şi alte forme farmaceutice ca: sirop, ape
aromatice, tincturi etc. Adăugarea acestor forme se face după filtrarea
soluţiei deoarece pe hârtia de filtru pot fi reţinute unele substanţe din
compoziţia acestor forme. Soluţiile alcoolice, tincturile şi extractele fluide
se cântăresc sau se măsoară în picături.

9. Condiţionarea primară. Păstrare. Expediţie

Soluţia obţinută se transvazează în recipiente de expediţie, din sticlă

incoloră sau brună, în funcţie de componente, se pune dopul şi se
etichetează. Soluţiile alcoolice datorită densităţii subunitare se
ambalează în recipiente mai mari decât cantitatea de soluţie. După
preparare se verifică caracteristicile organoleptice ale soluţiei (miros,
culoare, aspect şi eventual gustul dacă e cazul). Recipientul se
etichetează corespunzător având pe etichetă antetul farmaciei , pe care
se trec alte date şi anume: număr de registru, numele soluţiei,
valabilitatea, modul de administrare, cantitatea, data, preparatorul etc.
În funcţie de soluţia preparată pot fi trecute şi alte menţiuni „A se
păstra la loc răcoros”, „A se păstra ferit de lumină” etc.
Preparatele magistrale se păstrează în farmacii la loc răcoros, ferite de
lumină, în recipiente bine închise un timp scurt 1-2 zile până la
expedierea către bolnavi; se prepară la cerere.

Preparatele oficinale precum şi cele industriale se depozitează în

farmacie conform indicaţiilor prevăzute în F.R. X sau ale producătorului.

În momentul eliberării soluţiei ,farmacistul are obligaţia de a mai

verifica încă o dată caracteristicile organoleptice şi de asemenea să dea
pacientului indicaţii corespunzătoare legate de modul de administrare
pacientului.

4. CARACTERE. CONTROL. CONSERVARE

La soluţii F.R. X prevede controlul următorilor parametrii:

A. Aspectul soluţiei
Soluţiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea şi
gustul caracteristic componentelor (F.R. X).
B. Identificarea are loc conform componentelor din fiecare monografie.
C. pH-ul se determină potenţiometric.
D. Masa totală pe recipient. Acest parametru se determină prin
cântărirea individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa
declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în
următorul tabel:
Tabel 2
Masa declarată pe Abatere admisă
recipient
Până la 25 g ± 5%
25 g şi până la 50 g ± 3%
50 g până la 500 g ± 2%
 500 g şi mai mult de 500 ±1%
g
E. Dozarea substanţei active se efectuează conform prevederilor din
monografia respectivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte
faţă de valoarea declarată abaterile procentuale prevăzute în tabelul
următor (Tabelul 3.) dacă monografia nu prevede altfel:

Tabel 3

Conţinut declarat în substanţă Abatere admisă

activă (%)
Până la 0,1% ± 7,5%
0,1% până la 0,5% ± 5%
0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%
F. Conservarea soluţiilor are loc în recipiente bine închise.

Soluţiile trebuie să-şi păstreze calităţile şi efectul terapeutic pe toată

perioada de valabilitate.