Programa analitică Laborator Tehnologie Farmaceutică

Anul III Farmacie- semestrul I

L.P.1.Farmacopeea Română ediția a X-a

Prevederi generale

Reguli practice la filtrarea soluțiilor

Materiale filtrante

Solutiones-soluții

Soluții oficinale simple și compuse

-Soluția apoase preparate prin diluare sau dizolvare

1. Soluția de chloroform 0,5%

2. Soluția de clorură de calciu 50%

L.P.2. Soluții simple și compuse

1.Soluția diluată de peroxid de hidrogen

2.Soluția conservantă

3.Soluția de boratfenilmercuric 0.2%.

L.P.3. Soluții apoase oficinale cu principiul activ rezultat dintr-o reacție

Soluția de hidroxid de calciu 0.15%

Soluția de acetat de amoniu 15%,

Soluția de acetotartrat de aluminiu.

L.P.4. Limonade

1. Limonada efervescentă

2. Soluția de citrat de magneziu

L.P.5. Soluții apoase cu uleiuri volatile.Ape aromatice

1. Apa de mentă

2. Apa de melisă

3. Apa de tei

4. Soluția de benzaldehidcianhidrină
L.P.6. Siropuri

Siropuri obținute prin dizolvarea zahărului în apă

1. Siropul simplu

2. Siropul pentru diabetici

3. Siropul de Balsam de Tolu

L.P.7. Siropuri obținute prin amestecarea siropului simplu cu soluții medicamentoase sau
extractive

Siropul de lămâie

Sirupul de guaiacolsulfat de potasiu 6% (tiocol)

Siropul de codeină 0,2%

Siropul de portocale

Siropul de mătrăgună(beladonă)

L.P.8. Rețeta. Părți componente. Soluții magistrale cu substanțe toxice, stupefiante și puternic
active

- Prepararea soluțiilor titrate. Doze maxime (adulti, copii). Manipularea substanțelor toxice,
stupefiante și puternic active

L.P.9. Soluții magistrale cu extracte sau tincture

L.P. 10. Soluții magistrale complexe

- Soluții cu substanțe greu solubile sau insolubile

L.P.11. Soluții alcoolice

L.P. 12. -Soluții în glicerină

-Soluții uleioase medicamentoase

-Soluții cu vehicul compus

 LUCRAREA PRACTICĂ NR.1
FARMACOPEEA ROMÂNĂ ediția a X-a

 Codul oficial al normativelor care asigură calitatea medicamentului în țara noastră.

 -Prima farmacopee -1863 –redactată de farmacistul brăilean Constantin C. Hepites (s-a

născut la 25 noiembrie 1804 şi a încetat din viaţă la 7 august 1890, la Brăila) atât în lb.latină
după cum se obișnuia în acea epocă, cât și în lb. română.

-Conține monografii individuale de substanțe, produse vegetale si preparate farmaceutice

Capitole ca : Indicatori, Reactivi , Standarde si Tabele

Prevederi Generale

Titlul monografiilor – monografiile pentru substanțe, preparate si produse vegetale – denumirea in

limba latină si secundar denumirea in limba romană

Substanțe organice farmacologic active – DCI (Denumirea Comuna International)

Substanțe anorganice – la denumirea latină este prevazut întâi cationul și apoi anionul (Barii sulfas)

Produse vegetale –la denumirea latină numele plantei precede partea din plantă folosită

( Frangulae cortex );

Preparate farmaceutice - denumirea formei farmaceutice precede pe aceea a substanței sau a

produsului vegetal ( Unguentum phenylbutazoni 4%, Tinctura Belladonnae ).

Concentrația – exprimată in moli /litru

Temperatura- camerei = 20 +/- 5 ˚ C

Expresiile: “la fierbere “ sau “temperatura de fierbere” = temperatura la care fierbe lichidul respectiv.

“în baia de apă “ sau “ pe baie de apă “ dacă nu se prevede temperatura se ințelege că apa din baie
se încălzește la fierbere.

“se răcește “ sau “ după răcire “ = răcirea se efectuează la temperatura camerei .

Presiunea normală = 101,3 kPa ≈ 760 mmHg

“in vid “ = 2.7 kPa ≈ 20 mmHg

Solvenți : prin apă = apă distilată

“ apă pentru preparate injectabile “ – apă distilată pentru preparate injectabile

 “apă proaspăt fiartă și răcită “ = înainte de folosire apa trebuie fiartă 3-5 minute și răcită la
temperatura camerei.

 “alcool” = alcool etilic de 96 ˚

“alcool dilut “ = alcool de 70 ˚

“ eter “ = eter etilic

Preparate farmaceutice –monografie generală ale cărei specificații, dacă nu se prevede altfel, se
aplică tuturor preparatelor din cadrul formei respective .

Se foloseste la preparare SA (substanța activă) cu specificațiile prevazute in monografia respectivă.

Subsțele auxiliare – trebuie astfel alese încât să nu prezinte interacțiuni nedorite, între ele sau cu
substanța activă, să fie lipsite de efect toxic și farmacologic, să nu influențeze defavorabil
caracteristicile biofarmaceutice si efectul terapeutic al preparatului.

Este admisă folosirea unor coloranți aprobați de MS, cu excepția soluțiilor parenterale si oftalmice.

La preparare se respectă regulile de bună practică

Pentru măsurarea componentelor lichide în picături se folosește - picătorul normal – 20 picături de

apă care cad liber la 20 ˚C din picătorul normal ținut in poziție verticală cântăresc 1g +/- 5mg.

La eliberarea preparatelor farmaceutice lichide care se administrează cu lingura(lg.) sau cu lingurița

(lgt.) se ține seamă că :

Lgt = volum de apox 5ml apă

Lg de desert ≈ 10 ml apă

Lg de supa ≈ 15 ml apă

Contaminare microbiană: în cazuri speciale pentru preparatele farmaceutice nesterile se prevede

controlul încărcăturii microbiane.

Stabilitate. Perioda de valabilitate: un medicament este considerat practic stabil dacă, păstrat în
condiții corespunzatoare își menține neschimbate caracteristicile înscrise in monografia respectivă,
pe o perioadă de timp stabilită = perioada de valabilitate.

La medicamentele industriale = pe etichetă trebuie să se prevadă perioada de valabiltate ( data de

fabricație și data de expirare ).

Dacă data de expirare nu se prevede = medicamentul respectiv are o perioada de valabilitate de 5

ani.

La medicamentele obținute in farmacie = trebuie să se prevadă data preparării.

Conservare = eventuala contaminare pe toată perioada de valabilitate trebuie evitată.

Recipientele și dopurile nu trebuie să cedeze din componentele lor și nu trebuie să interacționeze
fizic sau chimic cu produsele conținute.
“ Recipiente bine închise” = trebuie sa protejeze conținutul de mediul extern, prin evitarea
contaminării cu produsele solide sau lichide.
“Recipiente închise etanș” = evitarea contaminării cu produse solide, lichide, vapori, gaze sau
microorganisme și trebuie să împiedice pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solven ților.
“ferit de lumină “ = recipiente de sticla brună sau alte materiale care nu permit trecerea luminii.
“ ferit de umiditate “ = păstrarea medicamentelor în recipiente închise etanș sau în recipiente bine
închise și în prezența unei substanțe deshidratante.

La rece → 2 - 8˚C
La loc răcoros → 8-15 ˚C
La temperatura camerei → 15-25 ˚C
La cald, căldură → 30-40 ˚C
Soluțiile apoase nu trebuie păstrate la temperaturi sub 0 ˚C.
“ se prepară la nevoie “ (”ex tempore”) sau “se prepară în cantități mici “ = preparatul
respectiv are un timp de conservare redus.
Venena – substanțe toxice inscripționate cu alb pe fond negru.
Separanda – inscripție roșie pe fond alb.

REGULI DE CÂNTĂRIRE ÎN FARMACIE 

1.Cantități mici de substanțe foarte active ( sub 0.05g ) – soluții sau pulberi titrate.

2.Verificarea balanței la echilibru

3.Substanțele solide se cântăresc pe o foaie de hârtie cerată deoarece:

-protejează platanele de acțiunea chimică a substanțelor;

-elimină spălarea repetată a platanelor;

-servește la transferarea substanțelor cântărite.

4.Substanțele solide se vor lua cu lingurița de metal, inox sau plastomer – nu se vor turna direct cu
borcanul ( lgt.de metal nu se folosește pentru cântărirea sărurilor de Hg, azotat de argint, săruri
coloidale de argint, permanganat de potasiu, iod – substanțe cu potențial redox).

5.Substanțele lichide se cântăresc în flacoane iar dacă sunt cantități mici în capsule de porțelan.

Tararea vasului

-Se toarnă lichidul apăsând ușor cu degetul arătător platanul;

-Nu se toarnă pe alături murdărind sticla si balanța;

-Se pune hârtie pentru lichide corozive cum ar fi: acizi, fenoli, t-ra iod;

-Turnarea se face pe partea opusă etichetei;

-Obiectul de cântărit ca si greutățile se vor aseza respectiv ridica ușor fară a produce loviri;

-Dopul se așează pe partea plată cu vârful în sus.

6.Lichidele foarte vâscoase se cântăresc în recipiente de sticlă, capsule de porțelan, patentule

emailate.
7.Extractele moi se cântăresc pe hârtie cerată sau filtru care se lipește pe capul pistilului și apoi se
umectează pe verso cu alcool diluat sau apă; hârtia se dezlipește iar substanța moale rămâne pe
pistil.

8. Balanța se va feri de mișcări bruște.

9. La terminarea cântăririi, greutățile și balanța se pun in perfectă regulă la locul lor.

Reguli practice la filtrarea soluțiilor

 Soluțiile medicamentoase trebuie să fie limpezi și clare. În acest scop se filtrează.

 Mărimea pâlniei se alege în raport cu cantitatea lichidului care se filtrează.

 Pentru mărirea debitului se folosesc pâlnii cu tija mai lungă.

 În timpul operației lichidul se toarnă încet pe pereți și nu spre vârf.

 Pâlnia si tija trebuie să fie pline fără aer.

 Se recomandă asezarea pe un suport de hârtie și nu direct pe vasul de colectare a lichidului.

 Primele porțiuni se refiltrează până trece limpede

 Înainte de a începe filtrarea, filtrul sau vata se umectează cu o cantitate mică din lichidul care
se filtrează.

Materiale filtrante

1. Hârtia de filtru perfect albă, să nu cedeze substanțe solubile.

Hârtia de filtru se livrează sub formă de coli din care se confecționează:

-filtrul neted – se obține împăturind hârtia în patru si formând un con ( 60 grade ) care se

așează în pâlnie – debit de filtrare mic.

-filtrul plisat se confecționează îndoind hârtia alternativ și în sens invers de câteva ori se

obține un con a cărei suprafață prezintă pliuri îndoite înafară și înăuntru – suprafață

dublă de filtrare – debit mare.

Filtrele de dimensiuni mari se protejează la vârf cu un tampon de vată așezat la bază.

Filtrele de hârtie se taie la marginea superioară cu 2-3 mm mai jos de margine pâlniei.

2.Vata hifrofilă – condiții de puritate conform F.R.X.

Filtrare rapidă si economică – pierderi foarte mici.

Siropurile, soluțiile extractive se filtrează printr-un strat filtrant format dintr-o anumită cantitate de
vată așezată între 2 bucăți de tifon.

3.Filtrarea prin țesături de bumbac, in - se folosește pentru cantități mari de lichid cu vâscozitate
mare – siropuri, soluții cu mucilagii.

Uleiurile grase se vor filtra prin hârtie de filtru uscată în prealabil la 100˚C.
SOLUȚII (SOLUTIONES-FR.X)

Definiție: SOLUȚIILE MEDICAMENTOASE sunt preparate farmaceutice lichide care conțin una sau
mai multe substanțe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenți destinate
administrării interne sau externe (pe piele și mucoase), sau servesc la prepararea altor forme
farmaceutice.

 Se prepară prin dizolvarea S.A. in solventul prevăzut si completarea la masa specifică (m/m).

 Dacă este cazul soluțiile se filtrează.

 Ordinea si modul de dizolvare se efectuează în funcție de natura si proprietățile substanțelor

active : substanțele volatile și cele cu miros puternic se adaugă la final.

Solvenții cei mai utilizați sunt: apa, alcool, glicerol, uleiuri vegetale.

Farmacopeea Română ed.X precizează înțelesul următorilor termeni :

“apă “ =apă distilată;

“apă pentru preparate injectabile“= apă distilată pentru preparate injectabile;

“apă prospăt fiartă și răcită “ = apă distilată fiartă 3-5minute și răcită la temperatura camerei;

“alcool”= alcool etilic de 96˚;

“alcool diluat “= alcool etilic de 70˚;

“eter”= eter etilic.

Ori de câte ori se prescriu soluții fără să se specifice solventul se folose ște apa distilată- în cazul
soluțiilor apoase și uleiul de floarea soarelui în cazul soluțiilor uleioase .

Se pot folosi substanțe auxiliare: solubilizanți, agenți pentru corectarea gustului, mirosului, pentru
ajustarea pH –ului, conservanți.

La prepararea soluțiilor cu substanțe toxice sau puternic active în cantități mai mici de 50 mg(0.05g)
se folosesc soluțiile titrate ( în diluție 1:10 sau 1:100) ale acestor substanțe .

Soluțiile titrate se păstrează la Venena respectiv Separanda .

Pentru măsurarea componentelor lichide în picături se folosește picătorul normal.

Se conservă în recipiente bine închise .

Denumiri convenționale ale soluțiilor

 Limonade (limoun) = care se referă la lămâie

 Poțiuni (potio) = băutură

 Licori (liquor) = lichid clar

 Elixire (alixir) = esență, medicament cu proprietăți magice

 Spirturi (spiritus) = spirit, suflet

 Mixturi (mixtura) = amestec

 Picături (gutta/ae) = picătură/picături

  Sol.buvabile (buvable) = care se poate bea

 Loțiuni (loti) = a spăla

Descriere: Soluțiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea și gustul caracteristice
componentelor.

pH-ul se determină potențiometric

Masa totală pe recipient

Se determină prin cântărirea individuală a conținutului din 10 recipiente. Față de masa declarată pe
recipient se admit abaterile procentuale:

până la 25g +/- 5%

25-50g +/- 3%

50-500g +/- 2%

peste 500g +/- 1%

Dozarea

 Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.

 Se admite dacă nu se prevede altceva o abatere a concentrației de S.A. :

- până la 1% +/- 7.5%

- 0.1%-0.5% +/- 5%

- 0.5% si/mai puțin +/- 3%

Conservarea = în recipiente bine închise.

Supliment FR.X/2001

In conformitate cu Farmacopeea Europeană ed. III Addendum 2001 prevede urmatoarele probe de
control:

1. Uniformitatea masei dozelor din preparatele prezentate în recipiente multidoză

-Pentru preparatele orale - granule, pulberi orale si lichide pt. uz intern-în recipiente multidoză,
prevazute cu dispozitiv dozator integrat:

-se prelevă din unul sau mai multe flacoane 20 de doze și se cântăresc;

-se determină masa individuală a fiecărei probe și masa medie.

Cel mult două mase individuale pot varia cu mai mult de 10% față de masa medie și nici o masă
individuală nu trebuie să varieze cu mai mult de 20% față de masa medie .

Determinarea masei sau volumului eliberat în cazul preparatelor lichide

Se aplică la: soluții, emulsii, suspensii condiționate în recipient unidoză sau din care se utilizează doar
o parte.

Tehnica: se golește un recipient cât mai complet și se determină după caz masa sau volumul
conținutului său. Rezultatul nu trebuie să fie mai mic decât valoarea declarată pe etichetă.
 In procesul fabricării, condiționării, depozitării, și distribuirii trebuie luate măsuri pentru asigurarea
calității microbiologice a acestora.

-pentru preparatele orale se determină numărul total de microorganisme aerobe viabile; se admit
maxim 103 bacterii și 102 fungi filamentoși și levuri pe gram sau ml, iar E.coli absent = categoria a-IIIa

-pentru preparate locale –se admit maxim 102 microorganisme pe gram sau ml, maxim 10
enterobacterii pe gram; Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus absent = categoria a-II-a.

FR.X supliment 2001 conform Farmacopeei Europene și Addendum 2001

 Se prevăd urmatoarele monografii pentru apă:

 Apă purificată (aqua purificata) = este apa utilizată la prepararea - produselor

medicamentoase, altele decât cele sterile si lipsite de apirogenitate, cu excepția cazurilor
autorizate.

 Apă purificată vrac = este preparată prin distilare, prin schimb ionic, sau altele, pornind de la
apa potabilă destinată consumului uman. Pe etichetă se menționează dacă apa purificată
vrac este corespunzatoare preparării soluțiilor pentru dializă.

Apa purificată condiționată în recipiente este apa purificată vrac, divizată în recipiente și
conservată în condiții care să asigure puritatea microbiologică prevazută. Trebuie să fie lipsită de
aditivi. Pe etichetă se inscripționează la fel ca la apa purificată vrac.

Soluții oficinale (FR X)

1. Solutio aluminii acetico-tartarici –sol. de acetotartrat de aluminiu –sol. Burow

2. Solutio ammonii acetatis 15 % -sol de acetat de amoniu 15%

3. Solutio bromhexini hydrochloridi 0,2 %-sol.de clorhidrat de bromhexin 0.2%

4. Solutio calcii chloridi 50%- soluție de clorură de calciu 50%

5. Solutio camphorae spirituosa 10%- soluție alcoolică de camfor 10% , spirt camforat

6. Solutio digitoxini 0,1 %- soluție de digitoxină 0,1%

7. Solutio digoxini 0,05 %- soluție de digoxină 0,05%

8. Solutio effervescens – solutia efervescentă, limonadă gazoasă, sol. Riviere

9. Solutio epinephrini 0,1 % -sol de adrenalina 0,1 %

10. Solutio formaldehydi –soluție de formaldehidă,sol de aldehidă formică, formol

11. Solutio glyceryli trinitratis spirituosa 1% -sol alcoolică de trinitrat de gliceril 1%

12. Solutio hydrogenii peroxydi concentrata – soluție concentrată de peroxid de hidrogen

13. Solutio iodi spirituosa – soluția alcoolică de iod iodurat, tinctură de iod

14. Solutio magnesii citratis – sol. de citrat de magneziu, limonada purgativa sau limonada Roge

15. Solutio methylergometrini hydrogenomaleatis 0,025 % - sol.de hidrogenomaleat de

metilergometrină 0,025%

16. Solutio natrii iodidi [ Iod- 131 ] – soluție de iodură [I-131] de sodiu
 17. Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2 % - sol.de borat de fenilmercur 0,2%, Fenosept.

SOLUTIO CHLOROFORMII 0,5%

Rp. Chloroformium ....................0,5g (în picături)

Aqua destillata ......q.s.ad 100,0g

-Forma farmaceutică: Soluție apoasă,-FR ed.IX, simplă, de uz intern și extern

- Considerații de formulare:

Cloroformul – lichid limpede , incolor , volatil , neinflamabil, cu miros caracteristic si gust dulceag
arzător; mai greu decât apa;

Foarte puțin solubil in apă, respectiv (1ml:150 ml apă) – miscibilitatea cu apa se îngreunează din
cauza diferenței de densitate (densitatea cloroformului fiind 1.473 - 1.478, mai mare ca a apei) și de
aceea la începutul preparării se va agita puternic cu o parte din apă aproximativ a 10-a parte din
cantitatea de solvent. Nu se recomandă încălzirea, pentru a cre ște viteza de dizolvare a
cloroformului deoarece punctul de fierbere al cloroformului este foarte scăzut (61˚C).

Substanță puternic activă – Separanda

Doze maxime : pentru o data 0,5 g și pentru 24 ore 1,5 g

Obsevații: Sub acțiunea luminii și a oxigenului din aer, soluția poate suferi alterări, pH-ul soluției
fiind unul dintre factorii care indică degradarea.

Au loc mai întâi reacția de oxidare a cloroformului cu formare de fosgen – toxic, puternic iritant al
mucoaselor si HCl:

CHCl3 + 1/2 O2 → O=CCl2 + HCl

Cloroform fosgen

Fosgenul se poate oxida mai departe:

2O=CCl2 + O2 → 2Cl2 + 2CO2 ↑

în soluția de cloroform, fosgenul se descompune prin hidroliză

O=CCl2 + H2O → 2 HCl + CO2 ↑

Acțiunea fosgenului, eventual format, este anihilată prin adăugarea de alcool in proporție de 1-2%
când se formează carbonat de etil – netoxic

O=CCl2 + 2 C2H5OH → O=C(OC2H5)2 +2HCl

Preparare : cloroformul (in picături, 1g = 55pic) se agită puternic cu 10 g apă (când are loc
dispersarea foarte fină în particule foarte mici, mărind suprafața de contact între cloroform și apă),
se adaugă treptat restul de apă și se filtrează .

Condiționare: se condiționează în flacoane de sticlă brune, întotdeauna pline, bine închise și se

prepară în cantități mici.
Păstrare la loc răcoros si ferit de lumină. Soluția care își modifică aspectul nu se mai folosește.

Caracteristici și controlul calității: soluție limpede incoloră cu miros de cloroform si gust dulceag.

Întrebuințări: anestezic al mucoasei gastrice, contra durerilor, grețurilor – antivomitiv, carminativ,

aromatizant, antiseptic, si în fenomene spastice gastro-intestinale, hepatice și renale, se poate
asocia cu soluții de ulei de menta, de melisa, cu substanțe analgezice, anestezice (novocaină ,
anestezină)

Nu se asociază cu substanțe oxidante, sau soluții alcaline

SOLUȚIA DE CLORURA DE CALCIU 50%

Calcii chloridum ............. 50g

Aqua destillata q.s.ad .. 100g

Forma farmaceutică: soluție apoasă oficinală, utilizată pentru formele farmaceutice pentru uz intern.

Considerații de formulare:

Clorura de calciu = substanță cristalină : CaCl 2* 6H2O , sub formă de cristale incolore , delicvescente,
făra miros, gust amar, sărat si arzător; peste 30 ˚C se dizolvă in apa de cristalizare (delicvescență),
foarte ușor solubilă în apă (1g:0,2ml), ușor solubilă în alcool(1g: în 6ml)

Nu se păstrează în farmacie sub formă de substanță solidă – se transformă în soluție concentrată

1:1 din care se va folosi o cantitate dublă celei prescrise în rețetă .

Soluția de CaCl2 1:1 = soluție stoc (Ex: 2.5g de CaCl2 se vor înlocui cu 5g de soluție stoc 1:1).

CaCl2 se cântarește foarte repede pentru a limita absorbția apei din atmosferă. Dacă se lucrează cu
cantități mici, cântărirea se va face pe hâirtie cerată sau pergaminată, iar cantități mai mari se
cântăresc pe sticla de ceas sau pahare Berzelius în care apoi se prepară soluția.

Incompatibilități: CO3, PO4, SO4, citrați, oxalați, tartrați, borax

Obținerea unei soluții cu o anumită concentrație exacta de substanță activă necesită:

- dozarea CaCl2 înainte de completarea la masă, sau

- determinarea densității soluției, și aducerea la densitatea soluției oficinale (1.2290-1.2390) cu apă

distilată după formula:

d 2(d 1−d)
x = a . d 1(d−d 2)

Unde: x = cantitatea de apă necesară aducerii soluției la densitatea d (in g)

a = cantitatea de soluție care se diluează

d = densitatea soluției oficinale

d1 = densitatea soluției mai concentrate

 d2 = densitatea diluantului (apa)

Formula se aplică la diluarea soluției când se cunosc densitățile, dar nu se indic ă atunci când se
modifică volumul soluției; (exemplu-alcoolul cu apa)

 În cazul nostru, presupunem că avem 275g de soluție, (a) cu densitatea de 1.264(d 1) atunci:
1 x (1 .264−1 . 239)
X= 275 x = 22.76g
1. 264 x (1 .239−1)
 Preparare: Clorura de calciu se cântărește pe sticla de ceas, pe hârtie pergamentată sau într-
un pahar Berzelius uscat, se dizolvă într-o cantitate mică de apă (40g) și se completează la
100 g și se filtrează dacă este cazul.

 Condiționare: în flacoane de sticlă incolore, bine închise.

 Păstrare: la loc răcoros.

 Caracteristici și controlul calității : Soluție limpede, incoloră cu gust sărat si amar, arzător,
fără miros.

 Întrebuințări: intră în compoziția formulelor magistrale si industriale de uz intern folosită în:

- terapia cu calciu, hemostatic uterin, alergii, prurit, intoxicații.

Este iritantă pentru mucoasa gastrică și are gust neplăcut, dificil de mascat.

 Interacțiuni: carbonați, fosfați, sulfați, citrați, oxalați, tartrați solubili, borați.