FORME FARMACEUTICE OFTALMICE

APOASE

Coordonator: Prof. Dr. Olimpia Dumitriu Buzia 

Rezidenți: Leon Diana Iuliana
Gheorghiciuc Gabriela
 FORME FARMACEUTICE OFTALMICE
APOASE

1. Definiție și generalități
Preparatele oftalmice sunt forme farmaceutice sterile utilizate în tratamentul și diagnosticul
ochiului bolnav sau lezat.
Denumirea de forme oftalmice provine din gr. ophtalmos=ochi.
Denumirea de forme oculare provine din lat. oculus, -i=ochi.
Altă denumire este cea de colir.
Sulp. FR X 2004 le numeste preparate oftalmice.
FR X, supl. 2004:
Definiție: Preparatele oftalmice sunt preparate sterile, lichide, semisolide sau solide, destinate
administrării pe globul ocular și/sau pe conjunctivă sau aplicării în sacul conjunctival.
Se disting urmatoarele categorii de preparate oftalmice:
Picături oftalmice (lat. oculoguttae): soluții sau suspensii sterile, apoase sau uleioase, care
conțin una sau mai multe substanțte active destinate administrării pe globul ocular. Se
administrează în cantități mici, prin instilare cu picătorul în sacul conjunctival sau pe cornee.
Soluții pentru băi oculare (lat. oculobalnea): soluții apoase sterile, destinate spălării sau
impregnării pansamentelor oculare.
Pulberi pentru soluții oftalmice sau pentru băi oculare: pulberi condiționate sub formă
uscată, sterilă, urmând a fi dizolvate sau dispersate într-un lichid corespunzător înainte de
administrare.
Preparate oftalmice semisolide (lat. unguenta ophtalmica): sunt unguente, creme sau geluri
sterile, destinate aplicării pe conjunctivă. Conțin una sau mai multe substanțe active, dizolvate
sau dispersate într-o bază de unguent corespunzătoare și are un aspect omogen. Ele trenbuie să
corespundă și prevederilor monografiei: Preparate semisolide pentru aplicații cutanate.
Inserte oftalmie: preparate solide sau semisolide sterile, de mărime și formă corespunzătoare,
destinate aplicării în sacul conjunctival, pentru a produce un efect local. În general, sunt formate
dintr-un rezervor cu o substanță activă înglobată într-o matriță sau înconjurat de o membrană,
care controlează viteza de eliberare a sunstanței medicamenoase. Substanța medicamentoasă, mai
mult sau mai puțin solubilă în lichidele fiziologice, este eliberată într-o perioadă de timp
determinată. Inseretele oftalmice sunt condiționate individual în recipiente sterile.
Alături de aceste forme oftalmice oficializate de supl. 2004 al FR X, în practica medicală se mai
utilizează și alte forme:
-spray-uri (aerosoli) oftalmice: forme sterile ca soluții, suspensii în flacoane sub presiune, cu
valvă dozatoare, se pulverizează pe mucoasa oculară;
-injecții intraoculare (se administrează subconjunctival și retrobulbar);
 -pulberi oftalmice: preparate sterile care se administrau prin insuflarea în ochi (în medicina
veterinară mai ales); au fost înlocuite de spray-uri;
-creioane oftalmice: sunt forme farmaceutice solide, mici cilindri, care se utilizează pentru
cauterizare (pe bază de azotat de argint);
-lamele oftalmice: sunt forme farmaceutice solide, sterile, transparente sau opace, ovale sub
forma de discuri sau film, care se aplică pe glubul ocular, unde se dizolvă.
-soluții pentru lentile de contact: sunt soluții sterile pentru întreținerea, umectarea și aplicarea
lentilelor de contact (înlocuitoare a ochelarilor);
-lentile terapeutice: sunt lentile de contact hidrofile, suple cu rol cicatrizant; pot fi lentile-
pansament sau lentile-rezervoare cu substanță medicamentoasă, utilizate în servicii spitaliere
specializate.

Medicamentele oftalmice oferă o serie de avantaje şi anume:

 Administrarea locală, direct în zona afectată, cu efect rapid, a unor concentrații mici de
medicament;
 Realizarea de concentrații ridicate de substanță medicamentoasă în țesuturile oculare, mai ales în
umoarea apoasă, ceea ce prin sânge (administrarea pe cale generală) nu este posibilă, datorită
existenței barierei hemato-oculare, care se opune absorbției substanței mediamentoase;
 Se utilizează o gamă variată de forme farmaceutice: lichide, semisolide și solide;
 Se administrează ușor, rapid, nedureros, fără traumatism, cu picătorul;
 Se aplică ușor și unguentele, pe pleoape, mai ales cu antibiotice;
 Se pot aplica băi oculare, cu rol antiinflamator, astringent, calmat, antiseptic;
 Efect sistemic, general, prin utilizarea de promotori de absorbție.

Dintre dezavantaje enumerăm:

 Formularea, prepararea, condiţionarea şi administrarea colirelor necesită exigenţe de calitate
crescute, datorate specificului strict local al leziunilor oculare şi ţinând cont de sensibilitatea
crescută a mucoaselor oculare care se accentuează în perioada de tratament dar şi a importanţei
ochiului, ca organ al văzului.
 Soluţiile oftalmice, în special cele apoase sunt medii prielnice pentru dezvoltarea
microorganismelor, putându-se produce infecţii.
 Aplicând o soluţie necorespunzătoare se pot produce: microtraumatisme declanşând sistemul de
apărare; apare senzaţia de durere, fotofobie, hipertermie, edeme ale conjunctivei.
 Un alt dezavantaj al colirelor este reprezentat de durata scurtă de staţionare a soluţiilor la nivelul
ochiului(de câteva minute) fiind necesară administrarea picăturilor la intervale scurte de timp
ceea ce poate determina iritarea mucoasei conjunctivale.
 O serie de colire pot fi iritante datorită substanţelor active pe care le au în compoziţie(de
exemplu colirul cu idoxuridină cu actiune antivirala).
 Caracteristicile fizico-chimice ale lacrimilor:
 pH lacrimal: 7,1-7,6;
 temperatură: 30-35˚C;
 vîscozitate: 1,3-5,9 mPa*s;
 tensiunea superficială: 46-71 dyn/cm;
 capacitatea tampon mică: -bicarbonat/acid carbonic;
-albumine (proteine acide);
-mucine (proteine alcaline);
-lizozim;
 osmolaritate: 318 m.moli/kg;
 indice de refracție: 1,336-1,357;
 compoziție chimică: -Na, K, Ca, Mg, Cu, Zn, Mn;
-clor, fosfat, bicarbonat;
-uree, amoniac, acid uric;
-glucoză, acid citric, acid ascorbic.

2. Picături oftalmice apoase

Picăturile oftalmice sunt soluții sau suspensii sterile, apoase sau uleioase, care conțin una sau mai
multe substanțe active, destinate administrării pe globul ocular.
Cele mai multe preparate oftalmice sunt formulate sub formă de soluții sterile, izotonie și
tamponate, deoarece majoritatea substanțelor active sunt solubile în apă. Forma farmaceutică de
soluție este preferată, deoarece se administrează mai ușor, sub formă de picături.
Cu toate acestea, în situațiile în care există o solubilitate limitată sau când este necesară o
prelungire a acțiunii terapeutice, sunt indicate sistemele disperse ca suspensii, geluri, unguente,
inserte (sisteme terapeutice).
Colirele, ca forme farmaceutice sterile, trebuie să corespundă la aceleași condiții cerute pentru
soluțiile injectabile.
Picăturile oftalmice pot conține excipienți pentru ajustarea tonicității sau vâscozității, pentru
ajustarea sau stabilizarea pH-ului, pentru creșterea solubilității substanței active sau pentru
asigurarea stabilității preparatului. Aceste substanțe nu trebuie să influențeze negativ acțiunea
terapeutică a preparatului sau să provoace, la concentrațiile utilizate, o iritație locala exagerată.
Preparatele apoase, condiționate în recipiente multidoză, conțin un conservant antimicobian
adecvat în concentrație corespunzătoare, cu excepția cazului în care preparatul însuși prezintă
proprietăți antimicrobiene. Conservantul antimicrobian ales trebuie sa fie compatibil cu celelalte
componente ale preparatului și să-și păstreze eficacitatea în timpul perioadei de utilizare a
picăturilor oftalmice.
Dacă picăturile oftalmice nu conțin conservanți antimicrobieni, acestea trebuie condiționate în
recipiente unidoză. Picăturile oftalmice utilizate în scop chirurgical, nu trebuie să conțină
conservanți antimicrobieni și sunt condiționate în recipiente unidoză.
 Picăturile oftalmice apoase, examinate în condiții corespunzătoare de vizibilitate, sunt practic
limpezi și lipsite de impurități mecanice.
Preparatele multidoză sunt condiționate în recipiente care permit administrarea repetată.
Recipientele au capacitate de cel mult 10 ml, cu excepția cazurilor justificate și autorizate.
Eticheta trebuie să mentioneze în cazul recipientelor multidoză, perioada limită de utilizare după
deschiderea recipientului. Această perioadă nu trebuie să depașească 4 săptămâni, cu excepția
cazurilor justificate și autorizate.

3. Soluții pentru băi oculare

Sunt numite și ape oftalmice, loțiuni oculare sau simplu băi oculare.
Conform FR X, supl. 2004 soluțiile pentru băi oculare sunt soluții apoase sterile, destinate
spălării sau impregnării pansamentelor oculare.
Sunt soluții apoase care conțin concentrații relative reduse de substanțe medicamentoase, folosite
pentru spălarea globului ocular și a conjunctivei, au efect calmant, descongestionant, astringent.
Loțiunile oculare se utilizează în cazul pătrunderii în ochi a unui corp străin, substanțe chimice
sau în afecțiuni oculare minore.
Având în vedere cantitatea mare de lichid care vine în contact direct cu ochiul, băile oculare
trebuie să fie:-sterile
-lipsite de particule în suspensie
-izotonice și izohidrice.
Aceste condiții se impun deoarece băile oftalmologice nu pot fi tamponate de lichidul lacrimal ca
în cazul instilării de picături.
In general aceste soluții conțin: -acid boric;
-tetraborat de sodium;
-clorura de sodium;
-sulfat de zinc;
-saruri de aluminiu sau de cupru;
-camphor;
-solutii extractive;
-ape aromatice florale.
Băile oculare se administrează călduțe (35-37oC) cu ajutorul unui pahar steril special, care se
aplica plin cu solutie pe arcada oculară, ochiul deschis vine in contact cu lichidul câteva secunde
sau mai mult.
Eticheta trebuie să menționeze atunci când este cazul, că preparatul este destinat unei utilizări
unice. În cazul recipientelor multidoză, perioada limită de utilizare nu trebuie să depașească 4
săptămâni, cu excepția cazurilor justificate și autorizate.
4. Soluții pentru lentile de contact

Nu sunt oficializate în FR X.
Aceste soluții conțin izotonizanți, substanțe tampon, conservanți; nu trebuie să producă iritații
sau fenomene toxice.
 Soluții de spălare:
o Se utilizează pentru eliminarea depozitelor care se pot acumula pe suprafața
lentilelor (cât stau în ochi, o zi sau o saptamana);
o Conțin detergenți și antioxidanți ca: apa oxigenată, perborat de soiu, enzime și
substanțe tampon;
o Se pot prezenta și ca pulbere care se dizolvă extemporaneu în soluții sterile de
clorură de sodiu 0,9% sau apă distilată;
o Aceste soluții nu trebuie să vină in contact cu ochiul.
 Soluții de decontaminare
o Au rol de a elimina sau distruge microorganismele prezente pe suprafața
lentilelor;
o Conțin substanțe antiseptice: clorhexidină, apă oxigentă;
o Sunt soluții sterile
o Nu trebuie să vină în contact direct cu ochiul.
 Soluții de neutralizare
o Acționează pe cale fizică, chimică sau enzimatică;
o Au rol de a elimina urmele de antioxidanți reziduali de pe lentile;
o Conțin: tiosulfat de sodiu, catalază, substanțe tampon, izotonizanți, conservanți;
o Sunt soluții sterile care nu trebuie să vină în contact direct cu ochiul
 Soluții de umectare
o Se utilizează pentru a păstra lentilele de contact;
o Conțin izotonizanți, substanțe tampon, conservanți și sunt soluții sterile.
 Soluții de clătire
o Au rol de a curăța lentilele de contact;
o Sunt soluții sterile de clorură de sodiu 0,9%, fără subtanțe tampon și fără
conservanți.
 Soluții de lubrifiere
o Sunt soluții sterile, care se aplică pe lentilele de contact în momentul utilizării;
o Facilitează aderarea la globul ocular;
o Conțin: umectanți și vâscozifianți, izotonizanți, substanțe tampon, conservanți.

5. Formularea colirelor
La aplicarea unui colir în ochi, acesta se comportă ca un corp străin, putând declanșa după caz:
- închiderea pleoapelor,
- lacrimare, reacție dureroasă,
- înroșire a conjunctivitei
- eliminarea colirelor.
De aceea, pentru ca aceste reacții să fie minime sau să nu aibă loc, în formularea preparatelor
oftalmice se va ține seama de următorii factori: sterilitate, izotonie, stabilitate, toleranță, lipsa
particulelor insolubile, toxicitate, timp de contact cu mucoasa oculară și penetrație.

 Sterilitate
Colirele sunt forme sterile pe toată durata de valabilitate și administrare.
Ochiul sănătos prezintă o mare capacitate de apărare față de acțiunea microorganismelor,
epiteliul, corneea constituind o barieră față de infecții.
Când corneea este lezată, ea este mai sensibilă decât alte țesuturi la infecții datorită absenței
vascularizației.
In cazul distrugerii corneei, bacteriile pot pătrunde până in stromă și prin dezvoltarea lor,
provoacă ulcerații grave putând duce până la pierderea ochiului.
Germenul cel mai periculos la acest nivel este Pseudomonas aeruginosa, care secretă o enzimă
ce lezează colagenul și deci fibrele țesutului cornean.
Sterilitatea colirelor se asigură prin următoarele procedee:
- Sterilizare;
- Preparare pe cale aseptică;
- Filtrare sterilizantă;
- Adăugarea de substanțe conservante antimicrobiene.
Operația de sterilizare este obligatorie pentru colirele unidoză care sunt destinate ochiului
traumatizat sau folosirii în urma unei intervenții chirurgicale, adăugarea de conservanți nu este
permisă, preparatele putând deveni iritante.
Procesul de bază pentru realizarea de medicamente oftalmice sterile îl prezinta prepararea pe cale
aseptică.
Adăugarea de agenți antimicrobieni este indicată pentru soluțiile apoase oftalmice multidoză.
Un colir nu se va utiliza mult timp după deschiderea recipientului (max.30 zile).

 Izotonie
Soluţiile oftalmice trebuie să aibă aceeași presiunea osmotică cu lichidul lacrimal, care la rândul
său are același punct crioscopic cu sângele(-0,52 C) și aceeași presiune osmotică; aceste
caracteristici sunt echivalente cu cele ale soluției de clorură de sodiu 0,9%. Presiunea osmotică
nu influențează pasajul substanțelor medicamentoase decât în cazul când hipotonicitatea sau
hipertonicitatea deteriorează stratul epitelial provocând iritații.
În mod ideal, soluțiile oftalmice trebuie să fie izotone cu lichidul lacrimal chiar dacă tonicitatea
soluțiilor are importanță numai în momentul administrării. După administrare, colirele sunt
imediat diluate de către lichidul lacrimal, astfel încât în cazul colirelor diferența între
izotonicitate și izoosmoză nu are o valoare practică semnificativă. Ochiul normal tolerează mai
bine soluțiile hipertone decât cele hipotone motiv pentru care se recomandă ca soluțiile hipotone
să se izotonizeze. Din punc de vedere osmotic, soluţiile a căror concentraţii corespund la o
soluţie de 0,6 – 2% clorura de sodiu nu provoacă intoleranţă.
La administrarea unui colir hipertonic acesta va provoca imediat după administrare o secreţie de
lacrimi care va dilua picătura de soluţie instilată.
La ochiul inflamat, este recomandat ca picăturile de ochi să fie formulate astfel încât izoosmoza
să fie cât mai apropiată de a secreţiei lacrimale.
Soluţiile puternic hipotone pot însă da temporar edeme ale corneii diminuând vederea; sau dureri
până când lacrimile vor dilua soluţia.
Dacă lichidul lacrimal este deficitar, toleranţa este mai mică.
Astfel, conform F.R. X soluţiile hipotone se izotonizează. Atunci când substanţa activă este în
concentraţie sub 1g%, soluţia izotonică se realizează dizolvând substanţa activă într-o soluţie
izotonică sterilă; când substanţa activă depăşeşte concentratia de 1g% soluţia se izotonizează
adăugând o substanţă izotonizantă, într-o cantitate calculată cu ajutorul formulei de la
monografia Iniectabilia din FR X:

-m - reprezintă cantitatea de substanţă necesară pentru izotonizarea a 1000 ml soluţie (exprimată

în grame);
-C,C1,C2 – raportul între concentraţia ‰ şi masa moleculară a substanţelor conţinute în soluţia
de izotonizat;
-i,i1,i2 – coeficienţii de disociere ai substanţelor din soluţia de izotonizat;
-Mr – masa moleculară relativă a substanţei izotonizante;
-i’ – coeficientul de disociere al substanţei izotonizante.
Solutiile oftalmice coloidale nu se izotonizeaza
Ca solutii izotonice se utilizeaza: clorura de sodium 0,9%, azotat de sodiu 1,45%; Solutia de
acid boric 1,8%.

 Izohidrie
Un rol important în asigurarea stabilității fizico-chimice a substanțelor medicamentoase, a
toleranței, penetrației prin cornee, a eficacității terapeutice îl are realizarea unui pH adecvat.
PH-ul lichidului lacrimal este de 7,4 (7,35 – 7,45) deci ușor alcalin.
Ținând cont de aceste aspecte, se realizează colire cu un pH cat mai apropiat de cel fiziologic
numai dacă substanțele medicamentoase sunt stabile la acel pH.
Soluţiile oftlamice care au acelaşi pH cu lichidul lacrimal sunt considerate izohidrice cu acesta.
Lichidul lacrimal are capacitate de tamponare. Instilarea unei cantităţi mici de soluţie oftalmică(1
– 2 picături) determină imediat intensificarea secreţiei de lacrimi care poate neutraliza caracterul
acid sau bazic al soluţiei administrate. Dar sunt o serie de substanţe active care în soluţie apoasă
dau reacţie puternic acidă sau alcalină şi care nu pot fi tamponate în mod natural. În urma
rezultatelor unor cercetări de laborator, valorile de pH tolerate de ochi şi admise variază între 4,5
şi 9,0.
În general, se recomandă să se prepare soluţii oftalmice tamponate, dar pH-ul acestora va fi ales
în primul rând în funcţie de stabilitatea substanţelor medicamentoase şi abia după aceea în
funcţie de toleranţa şi efectul lor fiziologic.
Pentru ajustarea pH-ului se utilizează acidul boric sau bicarbonatul de sodiu. Se mai pot
utiliza soluţii tampon diferite ca :

- tampon borat (acid boric/borax) cu pH = 6,8-9,1 ;

- tampon fosfat (fosfat monosodic/fosfat disodic) cu pH = 4,5-8,5 ;

-tampon citrat (acid citric/citrat de sodiu) cu pH = 2,5-6,5.

În cazul băilor oculare capacitatea lacrimilor de tamponare nu mai poate avea efect datorită
cantităţilor mari de soluţie de aceea la prepararea lor trebuie să se realizeze izohidria.

 Stabilitatea
În grupul preparatelor oftalmice, stabilitatea este diferită de la o formă farmaceutică la alta dar
dintre acestea cele mai expuse alterărilor sunt soluţiile oftalmice apoase.
Soluţiile oftalmice preparate în industrie au o valabilitate de la 1 până la 5 ani iar preparatele
obtinuţe în farmacie se păstrează până la 2 luni. După deschiderea flaconului valabilitatea
preparatelor este de maxim 12 zile, timp în care se poate utiliza. Durata de valabilitate a
preparatelor oftalmice depinde de stabilitatea chimică a principiilor active şi de condiţiile de
calitate asigurate în timpul preparării.
În soluţie principiile active pot suferi o serie de reacţii de hidroliză, oxidoreducere, racemizare,
etc. Stabilitatea colirelor este influenţată de o serie de factori: externi(lumina, temperatura, aerul)
şi interni(natura solventului, pH-ul soluţiei, natura substanţelor auxiliare prezente în colir).
Factorii externi pot fi mai uşor îndepărtaţi printr-o condiţionare şi conservare adecvată a
preparatelor. Astfel, pentru a înlătura acţiunea oxigenului din atmosfera, se foloseşte ca şi solvent
apa distilată prospăt fiartă şi răcită, când prin fierbere are loc dezaerarea acesteia. Dacă nu se
foloseşte acest solvent se poate îndepărta aerul din flaconul de condiţionare înainte de închiderea
acestuia prin barbotarea unui gaz inert(azotul, în cazul preparatelor industriale). Pentru a feri
preparatele de acţiunea radiaţiilor UV se condiţionează preparatele în flacoane de culoare brună.
În plus, se recomandă păstrarea colirelor la loc răcoros şi ferit de lumină.
Reacţiile de degradare care pot avea loc în soluţiile oftalmice sunt şi rezultatul acţiunii factorilor
interni.
Natura solventului care poate influenţa stabilitatea preparatelor este restrânsă doar la soluţiile în
care solventul este apa, fiind şi solventul recomandat de FR X pentru prepararea colirelor. Astfel,
apa favorizează o serie de reacţii de degradare hidrolitică. Înlocuirea apei cu un solvent anhidru,
miscibil cu apă nu este posibilă deoarece sunt iritanţi pentru mucoasa conjunctivală(de exemplu:
propilenglicol, polietilenglicol, glicerina).
Studiile demonstrează că soluţiile oftalmice cu pH care asigură stabilitatea substanţelot active, pe
o perioada de timp îndelungată nu sunt bine tolerate.

 Toleranța, lipsa de toxicitate

Substanţele active şi cele auxiliare pot cauza reacţii de sensibilizare - reacţii alergizante(cele care
conţin anestezice locale sau la preparate cu ioduri, sulfamide, antibiotice sau corticosteroizi).
Unele medicamente au acţiune iritantă proprie, exemplu clorhidratul de tetracaină, sărurile de
zinc, compuşii cuaternari de amoniu, în concentraţii mari, se absorb prin cornee, iar în
concentraţie mai mare decât cea necesară duc la apariţia efectelor iritative.
Substanţele tensioactive măresc permeabilitatea, producând iritare şi leziuni superficiale, prin
denaturarea proteinelor din cornee.
Soluţiile uleioase sunt mai bine tolerate, nefiind iritante, permiţând un contact prelungit cu
mucoasa oculară.
Strâns legată de eficienţa terapeutică a unui preparat este tolerabilitatea, asigurând şi o
biodisponibilitate bună preparatelor oftalmice.
Toleranţa depinde de natura substanţelor active, de izotonia colirului, solventul folosit, izohidria
prepratului şi folosirea substanţelor auxiliare(sisteme tampon, antioxidanţi, conservanţi, etc.).
Astfel, toleranţa se realizează printr-o tonicitate corespunzătoare, o valoare potrivită de pH şi
prin asigurarea sterilităţii pentru prevenirea impurificării cu microorganisme.

 Timpul de contact la nivelul mucoasei conjunctivale şi penetraţia

Efectul terapeutic al unui colir depinde într-o mare măsură de timpul de contact cu mucoasa
conjunctivală cât şi de stabilitatea substanţelor medicamentoase.
Vom ţine cont pentru biodisponibilitatea colirelor, de răspunsul organismului la administrarea
preparatelor oftalmice. Astfel, după instilarea unei picături de soluţie oftalmică(50μl) în lichidul
din sacul conjunctival cu o capacitate normală de 7 - 10μl până la 30μl determină instantaneu o
revarsare în sistemul de drenaj naso-lacrimal şi acţiunea de clipire a pleoapelor. Ca urmare, cele
mai multe medicamente vor fi eliminate în proporţie mare, în 30 de secunde iar întreaga cantitate
va fi eliminată după cel mult 20 minute. Pentru a realiza un contact prelungit al substanţelor
active cu mucoasa conjunctivală, ceea ce va mări durata de acţiune, se recomandă utilizarea
agenţilor de creştere a vâscozităţii.
- Astfel se prelungețte durata de acțiune;
- Se micșorează producerea reflexă de lacrimi;
 - Se evită îndepărtarea colirului din ochi;
- Se va absorbi o cantitate mai mare de substanță medicamentoasă;
- Prelungirea efectului terapeutic, respectiv la scăderea dosei de medicament;
- Biodisponibilitate mai mare.
Pentru mărirea penetrației intraoculare se pot adăuga și agenți tensioactivi:
 Cresc solubilitatea substanței medicamentoase;
 Realizează o bună unectare a corneei;
 Se ajunge la o concentrație zonală mai mare de substanță medicamentoasă.
Surfactanții (agenții tensioactivi) acționează în 4 moduri:
↓ scade tensiunea superficială, mărind miscibilitatea cu lacrimile;
↑cresc timpul de contact cu corneea și conjunctiva;
↓scad rezistența barierei epiteliale (prin alterarea sratului lipidic al corneei);
↓scad legăturile dintre substanța medicamentoasă și proteinele corneei.

 Lipsa particulelor insolubile (pentru soluții) și limite pentru particule în

formele oftalmice eterogene
Soluţiile oftalmice trebuie să fie practic lipsite de particule vizibile cu ochiul liber, filtrarea
făcându-se până la obţinerea de soluţii perfect limpezi. Pentru a obţine soluţii perfect limpezi
vom aplica fie metoda de filtrare prin materiale filtrante, fie filtrarea sterilizantă când vor fi
eliminate şi microorganismele.
Pentru suspensii, FR. X recomandă examinarea la microscop a unei anumite cantităţi suspensie,
în care dupa examinare, 90% din particule să nu depăşească 25 µm şi numai 10% pot avea până
la cel mult 50 µm.

6. Materii prime

Pentru formularea colirelor se folosesc ca materii prime: substanţe active, solventi şi subtante
auxiliare(adjuvanti).
6.1. Substanţele active pot fi de natură diferită, respectiv:
 antiinfecţioase,
 antibiotice,
 chimioterapice,
 antifungice,
 antivirale;
 antiinflamatoare(steroidiene, nesteroidiene),
 anestezice locale,
 cicatri-zante,
 miotice,
 midriatice şi cicloplegice(epinefrina, fenilefrina),
 sedative;
  ioduri şi vitamine pentru combaterea cataractelor;
 substanţe pentru diagnostic;
 lacrimi artificiale pentru ochiul uscat, condiţionate sub forma de dispersii de
macromolecule asociate cu electroliţi.
Toate substanţele active trebuie să corespundă condiţiilor de calitate, respectiv sa prezinte
puritate chimica, fizica şi inocuitate.
6.2. Vehiculele reprezinată un grup restrâns având în vedere particularitățile mucoasei
conjunctivale. Astfel, se recomandă utilizarea apei distilate, proaspăt fiartă şi răcită, apa
pentru preparate injectabile sau uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.
6.3.Ca adjuvanţi se folosesc substanţe cu diverse roluri: izotonizanţi, corectori de pH(substanţe
sau sisteme tampon), solubilizanţi, stabilizanti chimici, agenţi de mărire a vâscozităţii
soluţiilor; agenţi antimicrobieni (conservanţi). Aceste substanţe auxiliare trebuie să prezinte
compatibilitate fizică, chimică şi terapeutică cu substanţele active şi cu alţi adjuvanţi din
formulă, compatibilitate cu recipientul de condiţionare, să fie lipsite de toxicitate şi sa nu fie
iritante pentru ţesutului conjunctival, dar eficiente pe toată durata termenului de valabilitate,
dar şi în timpul folosirii colirului. De asemenea, trebuie sa permita sterilizarea preparatului
final.

7. Tehnologia de fabricație a colirelor

SPAŢII DE PRODUCŢIE
În farmacie, prepararea colirelor se efectuează în condiţii asemănătoare preparării volumelor
mici de perfuzii, în spaţii special amenajate, delimitate strict, cu 1-2 compartimente, echipate cu
mobilierul necesar. În spaţiul farmaciei se pot amenaja boxe sterile, sub forma unor dulapuri
(cutii) cu pereţii de sticlă sau plexiglas, prevăzute cu două deschideri, pentru introducerea
mâinilor operatorului, prin intermediul unor mănuşi sterile; în aceste boxe se efectuează
dizolvarea, filtrarea şi condiţionarea şi anexe pentru pregătirea şi sterilizarea ustensilelor,
recipientelor de condiţionare primară, sterilizarea vehiculelor.
Boxa este echipată cu ustensile speciale preparării şi recipiente sterile pentru condiţionarea
colirelor. Asigurarea sterilităţii boxei sterile se realizează prin curăţenia perfectă a spaţiului,
spălarea zilnică cu soluţii antiseptice a suprafeţelor (bromocet, fenosept, clorură mercurică),
iradierea cu raze ultraviolete timp de o oră înaintea începerii lucrului; preparatorul va purta
echipament steril, mănuşi de cauciuc. În etuvă vor fi sterilizate ustensilele de lucru, vehiculele
uleioase, substanţele active termostabile etc. , iar la autoclav dopurile şi picătoarele din material
plastic şi unele preparate finite.
În industria de medicamente, pentru fabricarea unor cantităţi mari de soluţii oftalmice, spaţiile de
producţie sunt aceleaşi ca şi pentru soluţiile injectabile. Se pot utiliza şi vitrine (boxe) sterile, ele
fiind prevăzute cu flux de aer laminar, filtre HEPA (vezi medicamente injectabile), care trebuie
să corespundă clasei 100 (G.M.P.).
Intrările pentru personal sunt separate prin filtre (sas-uri) speciale, menţinute la presiune
negativă,ca şi în zona de preparare aseptică şi la presiune pozitivă în zonele nesterile.
Personalul care lucrează este echipat cu îmbrăcăminte sterilă şi instruit pentru tehnica de filtrare
aseptică. Pentru confortul maxim al personalului şi pentru a reduce la minim degradarea celulelor
epidermice şi părului operatorului, temperatura trebuie menţinută între 20-27,7 grade C şi 45-60
% umiditate relativă.

ECHIPAMENT DE PRODUCŢIE
Proiectarea instalaţiilor utilizate în ariile de lucru, controlate microbiologic, este aceeaşi,
indiferent dacă sunt pentru fabricarea de produse injectabile sau oftalmice ; ea este aleasă în
funcţie de operaţiile procesului tehnologic. Toate aparatele, ustensilele, tuburile, rezervoarele,
pompele şi conductele trebuie să fie realizate din oţel rezistent la cel mai înalt grad de coroziune,
cu suprafeţe netede, fără zgârieturi sau defecte care ar putea servi ca puncte pentru începerea
coroziunii. De asemenea, în proiectarea acestor instalaţii se va evita orice mecanism generator de
particule (se preferă mecanismul hidraulic). Tot echipamentul trebuie să fie bine curăţat, spălat şi
dezinfectat, de fiecare dată, când se începe fabricarea unei şarje de colir, la fel ca la
medicamentele injectabile.
Dezinfectanţii potriviţi sunt apa oxigenată, soluţii de fenol şi derivaţi, acidul peracetic,
bromocetul, soluţia de clorură mercurică, în special pentru suprafeţe şi spaţiul de lucru.
Echipamentul liniei de fabricaţie, după caz, se va steriliza cu alcool, apă fiartă, vapori fluenţi,
autoclavare sau căldură uscată. Frecvent, se utilizează vapori fluenţi, filtraţi prin circularea
aerului, filtre de aer în teflon ; circuite lichide .
Sterilizarea se va efectua la 121 grade C, timp de o oră . Sterilizarea aerului din încăperi se
efectuează cu vapori de formol, timp de 6 ore, după care vaporii sunt eliminaţi şi înlocuiţi cu aer
steril. Înainte de începerea lucrului, aerul şi suprafeţele boxei sterile se iradiază cu raze ultra
violete timp de o oră. De asemenea, în compartimentele anexe, la etuvă, se sterilizează ustensile-
le de lucru, substanţele termostabile, vehicule uleioase. La autoclav se sterilizează recipientele de
sticlă, capacele şi subcapacele, picătoarele de sticlă ; cele din plastomeri sunt supuse la oxid de
etilen
RECIPIENTE DE CONDIŢIONARE
Pentru condiţionarea colirelor se utilizează la fabricare un material uşor sterilizabil, facil de
manipulat şi fără pericol pentru bolnav. Se folosesc : sticla, plasmerii şi elastomerii.
F.R. X nu prevede nici o specificare în ceea ce priveşte calitatea sticlei pentru colire, dar se
preferă să se utilizeze sticla neutră, pentru a nu modifica pH-ul colirelor. Se utilizează sticla de
culoare brună sau plastomeri opaci, pentru protecţia faţă de lumină. Dintre plastomeri, cel mai
mult se indică polietilena, din care se fabrică capace şi subcapace, picătoare pentru flacoane de
sticlă cât şi din plastomeri. Plastomerii prezintă următoarele inconveniente : sunt destul de dificil
de sterilizat prin căldură, sunt mai puţini transparenţi decât sticla, nu sunt suficient de etanşi, în
particular pentru oxigen, aer, în cazul substanţelor sensibile la oxidare ; se pretează foarte puţin
la operaţiile de liofilizare.
Elastomerii se folosesc pentru dopuri ; ei trebuie verificaţi dacă nu cedează componente în
soluţie, dar nici nu trebuie să absoarbă substanţele active sau auxiliare din colir (conservantul
mai ales) .
Frecvent, la ora actuală, capacitatea flacoanelor pentru colirele multidoze este de 3-5 ml ,
suficientă pentru un tratament de câteva zile ; în general, nu se depăşeşte volumul de 10 ml . În
caz de operaţii sau leziuni accidentale importante ale ochiului, se vor utiliza doze unitare de
colir-oftadoze (care nu conţin conservant).
Colirele unidoze se fabrică industrial ; iniţial ele au fost condiţionate în fiole de sticlă de 1-2 ml ;
mai nou ele se fabrică din polietilenă şi au o capacitate unitară de 0,4-1 ml ; după deschiderea
capilarului, conţinutul este eliberat prin apăsare.
Industria de medicamente utilizează astăzi pentru colire, recipiente de condiţionare primară,
foarte diferite ca formă, dimensiune, compoziţie a materialului de fabricare :
 FAZELE PREPARĂRII MEDICAMENTELOR OFTALMICE
Medicamentele oftalmice se pot prezenta sub diferite forme farmaceutice, care se prepară
după regulile specifice fiecăreia, în parte, ca şi medicamentele injectabile.
În cazul colirelor, deosebim două direcţii :

 prepararea în farmacie ;
 fabricarea în industria de medicamente.
Forme oftalmice cu eliberare convenţională
Acestea sunt reprezentate de formele oftalmice clasice, tradiţionale : soluţii apoase, băi oculare,
comprimate şi pulberi pentru soluţii oftalmice, soluţii pentru lentile de contact .
În farmacie, prepararea picăturilor pentru ochi constă în următoarele faze :
- cântărirea substanţelor medicamentoase şi auziliare ;
- dizolvare ;
- clarificarea soluţiei ;
- umplerea şi închiderea recipientelor ;
- sterilizare ;
- aplicarea etichetei .
La preparare se respectă aceleaşi reguli generale descrise pentru soluţii, urmând calea aseptică
(prin metode care să asigure sterilitatea şi să evite contaminarea ulterioară cu microorganisme) .
Cântărire şi dizolvare
Substanţele medicamentoase şi auxiliare se cântăresc, se dizolvă în solventul indicat ; ca
substanţe auxiliare se pot folosi agenţi de ajustare a pH-lui, conservanţi şi se completează cu
solvent la masa prescrisă (m./m.).
Clarificarea soluţiei se efectuează prin filtrare, pentru a se obţine soluţii limpezi, lipsite
de particule. Se utilizează ca material filtrant, hârtia de filtru, filtru din sticlă sinterizată, filtre cu
membrană, care au mărimea porilor de 0,45-1,2 micrometrii .Clarificarea soluţiei poate fi
efectuată direct în recipientul final, dacă soluţia este sterilizată prin filtrare .
Operaţia are drept scop eliminarea totală a particulelor şi particulelor mai mari de 50
micrometrii, în special de formă aciculară, care pot provoca iritaţii, durere, la nivelul zonei
oculare.
Umplerea, închiderea recipientelor. Sterilizarea.
Soluţia este filtrată în recipientul de condiţionare primară final şi acesta este închis cu dop
picător sau alt dispozitiv de închidere adecvat, care asigură etanşeitatea flaconului .În farmacie,
se utilizează recipiente de sticlă incolore sau colorate în brun, care se închid cu dop picător,
exterior, protejat de un capac.
Pentru sterilizare se utilizează metodele indicate la soluţiile injectabile : prepararea pe cale
aseptică, sterilizarea prin căldură, filtrare sterilizantă, adăugarea de conservanţi şi combinarea
procedeelor menţionate, ţinându-se seama de proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor.
Sterilizarea la autoclav se aplică substanţelor termostabile prelucrate în colire apoase ; metoda se
utilizează în farmaciile de spital, care posedă aparatura necesară. Soluţia este transferată în
recipientul final, care este închis, pentru a evita expunerea la microorganisme ; sterilizarea are
loc la vapori sub presiune, în autoclav, la 121 grade Celsius, 15 minute sau 115 grade Celsius,30
de minute. Operaţia de sterilizare este obligatorie pentru colirele unidoză. Metoda de sterilizare
prin autoclavare este o metodă frecvent utilizată în cazul fabricării colirelor în industrie.
Sterilizarea la cald şi asocierea de conservant. Soluţia apoasă conţinând şi un conservant este
adusă în recipientul final, care este închis şi expus la 98-100 Celsius, 30 de minute ; metoda se
explică frecvent in farmacie.
Filtrarea sterilizantă se aplică colirelor cu substanţe termolabile. Se utilizează filtre speciale, din
materiale poroase sau membrane, filtrante, care reţin microorganismele şi sporii. Toate operaţiile
se efectuează, pe cale aseptică, cu ustensile, vehicule şi recipiente sterilizate în prealabil. Se
lucrează în boxesterile, sub flux de aer laminar. Soluţia apoasă este sterilizată prin filtrare şi
transferată, prin tehnica aseptică, într-un recipient steril, care se întinde imediat. Se utilizează
filtre bacteriene cu mărimea porilor de 0,22 micrometri. Acest tip de filtru poate fi plasat într-un
suport Swinnex, sau o seringă hipodermică (autoclavate înainte de folosire). Mult utilizate la ora
actuală sunt membranele filtrante tip Millipore, Gelmer.
În farmacie, picăturile pentru ochi se eliberează în flacoane prevăzute cu dop picător. Pe flacon
se aplică eticheta de uz extern, pe care se notează : denumirea colirului, numărul reţetei, modul
de administrare, condiţiile de păstrare : “la rece”, “ferit de lumină”, cu specificaţia, după caz,
„conţine conservant” şi termenul de valabilitate.
La eliberare, se controlează soluţia, dacă este limpede sau dacă nu s-au propus modificări în
aspectul acesteia.
Fazele procesului tehnologic de fabricare a colirelor în industria farmaceutică, fazele
procesului tehnologic de fabricare a soluţiei oftalmice sunt aceleaşi ca şi pentru soluţiile
injectabile:
- livrarea materiilor prime ;
- cântărire ;
- sterilizarea materiilor prime termostabile (substanţe, vehicul) ;
- dizolvare ;
- completare la masa prevăzută ;
- filtrarea soluţiei ;
- condiţionarea primară ;
- sterilizare ;
 - marcare, grupare, ambalare ;
- depozitare ;
- controlul în cursul fabricării .
Fabricarea industrială a colirelor se efectuează în instalaţii automatizate de preparare şi
condiţionare, în flux continuu, respectându-se condiţiile riguroase de asigurare a sterilităţi .
În industrie, ca şi în cazul preparări în farmacie, pentru colire se respectă regulile
generale descrise la monografia de generalităţi “Oculoguttae” , urmărindu-se, după caz,
tehnologia de preparare aseptică – filtrare sterilizată, conservanţi-filtrare prin membrane
microporoase sau sterilizare prin autoclavare.
Dacă substanţele sunt instabile, în timpul procesului de repartizare în recipientele de
condiţionare primară, aerul înlocuit de azot sau gaz inert, sterilizat (trece prin filtru bacterian) .
În ultimi ani a evoluat considerabil fabricarea colirelor în recipiente unitare, pe bază de
polietilenă, numite oftadoze, care nu prezintă riscul de spargere ca sticlă. Acest avantaj a condus
uni creatori de maşini industriale să producă maşina numită BOTTLE-PACK, care realizează
automat prepararea şi condiţionarea.
Schema de fabricare este următoarea : realizarea continuă, pe o singură maşină compactă,
plecând de la gradul de polietilenă de densitate joasă prin :
- extruzime-suflare de plachete cu recipient unidoză : granule de plastomer sunt supuse în
extrudor la o presiune de 200-250 kg/cm. pătraţii şi la o temperatură de 160-180 grade
Celsius, materialul fiind deci “steril” în timp ce capătă formă ;
- umplere aseptică a dozelor de plastomer cu soluţie oftalmică sterilă ;
- închiderea la cald, signarea recipientelor ;
- răcire, eliminarea şi divizarea în plachete cu 5 sau 10 doze ;
- ambalarea şi depozitarea.
Granulele de polietilenă trec astfel, în câteva secunde, la starea pseudoplastică Includ
soluţia sterilă şi ajung din nou în starea solidă, sub formă de plachete rigide.
Maşina funcţionează în spaţiu aseptic (boxă sterilă) , 12 ore continuu şi necesită o
pregătire de mai puţin de o oră, pentru spălare şi sterilizare (la 121 grade Celsius , 1 oră) . Pentru
colire realizează oftadoze de 0,4sau 0,5 ml , cu o şarjă de 8 litri soluţie.
În funcţie de matriţă se pot realiza şi colire multidoze cu volum mai mare de 5 sau 10
ml ,cu o şarjă 25 litri .Dar în flacoane de polietilenă nu pot fi condiţionate toate colirele. Astfel
este cazul produselor oxidabile de tipul adrenalinei, vitaminei C, unii derivaţi minerali, produse
volatile ş.a.
AMBALAREA
În industrie, recipientele unidoză şi multidoză se ambalează în cutii de carton. Pe eticheta
recipientului şi ambalajului sunt inscripţionate :
 - denumirea şi formula produsului industrial ;
- concentraţia soluţiei oftalmice ;
- marca şi denumirea fabricii ;
- termenul de valabilitate (data expirării) ;
- modul administrării ;
- condiţii de păstrare.
Recipientele se ambalează în cutii de carton reprezentative fiecărei specialităţi farmaceutice.
Dacă recipientul nu are sistem picător, în cutie se introduce un picător în ambalaj steril, o fişă de
control, care prevede data fabricării, număr de şarje de fabricaţie, numărul verificatorului, date
necesare în vederea identificării lotului în caz de erori şi prospect cu date fizico-chimice şi
farmacologice ale colirului (mod de întrebuinţare, posologie, eventuale contraindicaţii sau efecte
secundare).
Cutiile sunt grupate în pachet, care se stochează în depozitul fabricii, până la obţinerea avizului
de calitate : buletinul de analiză, de la laboratorul de control, şi fişa verde de menţiunea :
“Corespunde” (dacă lotul este necorespunzător se aplică fişa roşie). În timpul cât este în
carantină, pentru analiză, lotul are eticheta portocalie.

DEPOZITAREA
Colirele se păstrează la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura camerei. Termenul de
valabilitate a colirelor este diferit şi depinde de stabilitatea fizico-chimică a substanţelor active,
de prezenţa sau absenţa conservantului.
F.R. X nu menţionează un termen de valabilitate anumit pentru colire, dar recomandă să fie
preparate la nevoie şi să se specifice pe etichetă termenul de valabilitate.
Colirele preparate în farmacie se păstrează timp scurt, maximum 2 luni când conţin conservant,
şi se utilizează în termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.
Colirele preparate de industrie trebuie să aibă în general un termen de valabilitate de aproximativ
1-5 ani.
Colirele multidoze (sterilizate prin adaos de conservanţi) nu se vor folosi mai mult de 15 zile de
la deschiderea flaconului, dacă este asigurată stabilitatea substanţei medicamentoase.
Colirele unidoze se utilizează o singură dată. Pentru băile oculare se recomandă folosirea timp de
24 ore de la deschiderea flaconului.
 Soluţii oftalmice apoase cu vehicul vîscozifiant

Utilizarea substanţelor macromoleculare hidrofile, în soluţii apoase, ca vehicule pentru

medicamentele oftalmice, conduce la prelungirea efectului terapeutic, influenţând eficacitatea,
toleranţa şi stabilitatea în timp, a colirului. Prin mărirea vîscozităţii mediului, colirele devin
emoliente, bine tolerate şi determină un contact prelungit al substanţei cu mucoasa oculară, ceea
ce măreşte durata de acţiune. Preparatele vâscoase micşorează producerea reflexă a lacrimilor,
ceea ce evită îndepărtarea colirului din ochi, realizând şi absorbţia unei cantităţi mai mari de
substanţă activă. Totodată, asigură o stabilitate optimă a substanţei în timp, încetinind
eventualele reacţii de degradare. Dar, vâscozitatea nu poate depăşi limita de 40-50 mPa – s,
deoarece apare riscul obstruării canalelor lacrimale.

De asemenea s-a constatat că agenţii vîscozifianţi au şi rolul de a micşora toxicitatea

medicamentului. Se utilizează derivaţi de metilceluloză, alcool polivinilic, polividonă, dextrani,
gelatină, carbopoli. Soluţia vîscozifiantă se prepară prin umectarea, înbibarea şi dizolvarea la
rece sau la cald, în funcţie de natura substanţei macromoleculare.

COLIRE OFICINALE ÎN F.R. X

1. Oculoguttae Atropini Sulfatis 1%

Picături pentru ochi cu sulfat de antropină 1%
Atropini sulfas 1g
Acidum boricum 1,5g
Natrii tetraboras 0,15g
Solutio phenylhydragyri boratis 0,2% 1g
Aqua destillata q.s.ad 100g
Preparare: Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă în 90 g apă la fierbere iar după răcire,
se adaugă sulfatul de atropină, soluţia de borat de fenilmercur 0,2%, completându-se apoi cu apă
la 100 g, se filtrează apoi se ambalează şi se etichetează corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: midriatic (în scop diagnostic).
 2. Oculoguttae Pilocarpini Nitratis 2%
Picături pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2%
Pilocarpini nitras 2g
Acidum boricum gta 1,5g
Natrii tetraboras gmma 0,15g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 1g
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Preparare: Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă, prin încălzire la fierbere, în 90 g apă
şi după răcire se adaugă nitratul de pilocarpină şi soluţia de borat de fenilmercur 0,2%, apoi se
completează cu acelaşi solvent la 100 g, se filtrează după care se ambalează în recipiente cu dop
picurător şi se etichetează corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiglaucomatos.

3. Oculoguttae Resorcinoli 1%
Picături pentru ochi cu rezorcinol 1%
Resorcinolum 1,00 g
Acidum boricum 1,3 g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 0,5 g
Aqua destillata q.s.a.d. 100g
Preparare:Acidul boric se dizolvă la fierbere în 80 ml apă. După răcire se adaugă rezorcinolul şi
soluţia de borat de fenilmercur 0,2%, se completează cu apă la 100 g, se filtrează după care se
ambalează în recipiente cu dop picurător şi se etichetează corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic în conjunctivite.

Colire neoficinale în F.R. X prescrise pe Rp Magistrale

1. Oculoguttae argenti nitratis
Argenti nitras 1,00g
Natrii nitras (R) 1,00g
Aqua g.s.ad 100,00g
Preparare: Substanţele se dizolvă în 90 g apă distilată, proaspăt fiartă şi răcită, se completează la
100 g şi se filtrează.Se eliberează în flacoane colorate, prevăzute cu picurător, etichetate
corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic.

2. Oculoguttae chloramphenicoli 0,50%

Chloramphenicolum 0,50g
Acidum boricum (R) 1,60g
Natrii tetraboras (R) 0,50g
Solutio phenylbydragyri boratis 0,2% 0,50g
Aqua q.s. ad 100g
Preparare: Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă în 80 g apă la fierbere, se adaugă
cloramfenicolul şi soluţia de borat fenilmercuric, se completează cu apă la 100 g şi se filtrează.
Se eliberează în flacoane colorate prevăzute cu picurător şi etichetate corespunzător.
Termenul de valabilitate este de 14 zile, motiv pentru care se recomandă prepararea unor
cantităţi reduse, care se eliberează în cel mult 5 zile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic utilizat în conjunctivite.

3. Oculoguttae chloramphenicoli 1%
Chloramphenicolum 1,00g
Acidum boricum (R) 1,50g
Natrii tetraboras (R) 2,50g
Solutio phenylbydragyri boratis 0,50g
Aqua q.s. ad 100g
Preparare: Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă în 80 g apă la fierbere, se adaugă
cloramfenicolul şi soluţia de borat fenilmercuric, se completează cu apă la 100 g şi se filtrează.
Se eliberează în flacoane colorate prevăzute cu picurător.
Termenul de valabilitate este de 10 zile, motiv pentru care se recomandă prepararea unor
cantităţi reduse, ce se eliberează cel mult în 2-3 zile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic utilizat în conjunctivite.
4. Oculoguttae zinci sulfatis 0,25%
Zinci sulfas (ZnSO4 ·7H2O) 0,25g
Natrii acetas (R) 0,50g
Natrii chloridum 0,70g
Solutio phenylbydrargyri boratis 0,2% 1,00g
Aqua g.s. ad 100g
Preparare: O cantitate suficientă de sulfat de zinc se menţine la etuvă la 1700˚C timp de 4 ore.
Din sulfatul de zinc obţinut (ZnSO4·H2O) se cântăreşte cantitatea corespunzătoare la 0,25 g
sulfat de zinc 7H2O (0,16 g).
Sulfatul de zinc, clorura de sodiu şi acetatul de sodiu se dizolvă în 80 g apă proaspăt fiartă şi
răcită, se adaugă soluţia de borat fenilmercuric, se completează la 100 g iar după 60 minute se
filtrează.
Se eliberează în flacoane, prevăzute cu picurător etichetate corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic în conjunctive.

5. Băi oculare
Acidum boricum 1,4g
Natrii tetraboras 0,30g
Aqua g.s. ad 100g
Preparare: Cele două substanțe se dizolvă în apă la fierbere, după care soluția se răcește și se
completează la 100g. La final se filtrează.
Se eliberează în flacoane colorate de 50g, prevăzute cu aplicator pentru băi oculare. Paharul
ocular se sterilizează dupa fiecare utilizare prin fierbere.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: igiena ochiului, tratamentul infecțiilor oculare.

6. Soluții pentru lentile de contact

Acidum boricum 0,49 g
Natrii tetraboras 1,15g
Natrii chloridum 0,12g
Kalii chloridum 0,02g
Calcii chloridum 0,02g
Methylcellulosum 0,33g
Solutio phenylbydrargyri boratis 0,2% 0,5g
Aqua g.s. ad 100g
Preparare: se umectează metilceluloza, se dizolvă în apa distilată cu fenosept, după care se
adaugă soluția apoasă a componentelor asociate și se completează cu solvent la 100g.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: asifură adeziunea de mucoasa oculară a lentilelor de
contact.
 Bibliografie
1.Lupuleasa, D. & Popovici, I., 2017. Tehnologie farmaceutică. IV ed. s.l.:Polirom.;
2.Pascu Maria, „Reţete magistrale cu incompatibilităţi farmaceutice –tehnici de rezolvare",
Editura UMF „Gr.T.Popa", Iași, 2005;
3. Laura Graţiela Vicaş, 2006. Tehnologie farmaceutică. Editura Universităţii din Oradea;
4. Farmacopeea Romană, Ed.a-X-a,2009 Ed. Medicală,București pg. 709-714.