ASISTENȚĂ DE PROFILAXIE STOMATOLOGICĂ ANUL I

2020-2021

DISCIPLINA DE STUDIU : MATERIALE DENTARE

• PROGRAMA ANALITICĂ LUCRĂRI PRACTICE: 14 stagii x 3 ore = 42 ore

1.Materiale dentare utilizate în cabinetul de medicină dentară: definitie, tipuri, proprietăti si

3 ore
aplicatii clinice
2.Materiale dentare profilactice: dentifrice (tipuri, forme de prezentare, compozitie, aplicatii
3 ore
clinice)
3.Materiale dentare profilactice: ape de gura (tipuri, forme de prezentare, compozitie,
3 ore
aplicatii clinice)
4. Materiale dentare profilactice: substante fluorurate (tipuri, forme de prezentare, tehnică de
3 ore
lucru, aplicatii clinice)
5. Indicatori de placa bacteriana (tipuri, forme de prezentare, caracteristici de manipulare,
3 ore
aplicatii clinice)
6. Materiale restaurativ-coronare clasice (cimenturi dentare): tipuri, forme de prezentare,
3 ore
dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice
7. Materiale restaurativ-coronare moderne biomimetice: cimenturi ionomere de sticlă (forme
3 ore
de prezentare, dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice)
8.Materiale restaurativ-coronare moderne biomimetice: răşini compozite (forme de
3 ore
prezentare, dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice)
9.Materiale restaurativ-coronare moderne biomimetice: compomeri (forme de prezentare,
3 ore
dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice)
10. Materiale de obturatie radiculara (tipuri, forme de prezentare, caracteristici de
3 ore
manipulare, aplicatii clinice.
11. Tipuri de portamprente. Adaptarea în funcţie de particularitatea câmpului
protetic.Prepararea materialelor de amprentă elastice-hidrocoloizi (forme de prezentare, 3 ore
dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice)
12. Prepararea materialelor de amprentă elastice-elastomeri de sinteză (forme de prezentare,
3 ore
dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice )
13. Materiale de fixare provizorie şi de durată a restaurărilor protetice fixe: forme de
3 ore
prezentare, dozare-preparare, tehnică de lucru, aplicatii clinice
14. Materiale utilizate în realizarea gutierelor (tipuri, forme de prezentare, caracteristici de
3 ore
manipulare, aplicatii clinice)

• BAREM LUCRĂRI PRACTICE

1. Dozarea, prepararea si manipularea unui material restaurativ coronar clasic

2. Dozarea, prepararea si manipularea unui material restaurativ coronar modern (tip glassionomer)

1
3. Dozarea, prepararea si manipularea unui material restaurativ coronar modern (tip compozit)
4. Dozarea, prepararea si manipularea unui material plastic de obturaţie radiculară
5. Dozarea, prepararea si manipularea unor materiale de amprentă tip hidrocoloizi ireversibili
6. Dozarea, prepararea si manipularea unor materiale de amprentă tip elastomeri siliconici
7. Dozarea, prepararea si manipularea unui material de fixare provizorie a unor restaurări fixe
8. Dozarea, prepararea si manipularea unui material de fixare de durată a unor restaurări fixe

2
MATERIALE DENTARE – LP. 1

MATERIALE UTILIZATE ÎN CABINETUL DE MEDICINĂ DENTARĂ

Materialele dentare pot fi clasificate în 2 grupe:

1. Materiale dentare propriu-zise: - totalitatea materialelor cu utilizare exclusivă în etapele

de laborator pentru obţinerea protezelor dentare
Ex: gipsuri, ceruri, mase de ambalat, agenţi abrazivi, paste de lustruit

2. Biomateriale dentare: - totalitatea materialelor care vin în relaţie directă cu ţesuturile

parodontale şi formează cu acestea legături stabile, restaurând funcţionalitatea lor
Ex: pastele pentru obturaţii intracanalare, linerii pentru tratarea plăgii dentinare, masele
ceramice, implantele.

CLASIFICAREA MATERIALELOR DENTARE

DUPĂ ORIGINEA MATERIALULUI:

- origine minerală - ex: gipsul dentar, amalgame

- origine organică - ex: răşini polimerice (rasini acrilice/diacrilice)
- origine mixtă (organo-anorganică) - ex: răşini diacrilice compozite (RDC),
cimenturi zinc oxid eugenol armate (ZOE)

DUPĂ RELAŢIA DE CONTACT CU ŢESUTURILE MOI:

Materiale provizorii care au relaţie de contact parodontală scurtă (24-48 ore) sau mai
lungă (7-10 zile)
În funcţie de durata relaţiei de contact, materialele provizorii se clasifică în:
Materiale provizorii temporare –ex: FERMIN, CAVIDUR, CAVIFIL, CITODUR,
CARYOSAN
Materiale provizorii cu termen mai lung de utilizare-ex: paste cu antibiotice, paste antiseptice
tip Walchoff
Materiale provizorii de fixare -ex: cimenturile ZOE, COLTOSOL F
Materiale de durată (definitive) care vin în contact permanent cu ţesuturile parodontale
pentru o perioadă lungă de timp-ex:cimenturi FOZ, PCZ, CIS
Materiale speciale care au o relaţie de contact cu ţesuturile parodontale instantanee, pasageră
-ex: materiale de amprentă, paste de lustruit.

DUPĂ DESTINAŢIA MATERIALULUI :

- Materiale pentru restaurări coronare

- Materiale pentru amprentare
- Materiale pentru modele, machete, tipare
- Materiale pentru obţinerea protezelor (metalice/nemetalice)
- Materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor
- Materiale pentru fixarea provizorie şi de durată a protezelor dentare

3
DUPĂ DOMENIUL DE APLICARE:

Materiale utilizate în cabinetul de medicină dentară:

- materiale utilizate în medicina dentară preventivă
- materiale utilizate pentru restaurări coronare
- materiale utilizate pentru amprentare
- materiale pentru machete directe
- materiale de fixare
- materiale pentru lustruit obturaţii, coroane etc

Materiale utilizate în laboratorul de tehnică dentară:

- materiale pentru modele
- materiale pentru machete
- materiale pentru tipare
- materiale pentru obţinerea protezelor dentare
- materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor

DUPĂ COMPORTAMENTUL CHIMIC LOCAL:

• Biomateriale biotolerate - local acestea generează formarea unui manşon fibro-conjunctiv,

rezultat din interacţiunea osului cu ionii metalici toxici (osteogeneză la distanţă)
Ex: oţelurile inoxidabile, aliajele de Co-Cr-Mo, polimerii.

• Biomateriale bioinerte – generează în zona de interfaţă osteogeneză de contact

Ex: titanul, tantalul, alumino-ceramica

• Biomateriale bioactive – pentru acestea este caracteristică osteogeneza de legătură, cu

apariţia legăturii chimice între biomaterial şi os.
Ex: fosfatul de calciu, ceramica sticloasă, biosticlele, hidroxiapatitele

PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR DENTARE:

Proprietati fizice 1. Optice a. Lumina

b. Culoarea
2. Termice a. Conductivitatea termică
b. Difuzibilitatea termică
c. Dilatarea termică
d. Căldura specifică
e. Căldura latentă (specifică) de topire
3. Electrice a. Rezistivitatea electrică
b. Conductivitatea electrică
c. Galvanismul bucal
Proprietati mecanice 1. Tenacitatea şi fragilitatea
2. Ductilitatea
3. Maleabilitatea
4. Elasticitatea
5. Plasticitatea
6. Flexibilitatea
7. Fluajul

4
 8. Rezistenţa la încovoiere
9. Fenomenul de oboseală
10. Duritatea
Proprietăți chimice Coroziunea
Proprietati reologice, de suprafata si adeziune
Proprietati biologice

PROPRIETĂŢILE DE SUPRAFAŢĂ ŞI ADEZIUNE

• Adeziunea este fenomenul de atracţie între 2 corpuri.

• Adezivii sunt substanţe capabile să unească materiale omogene sau heterogene.

• Aderentul este substratul pe care se aplică adezivii.

Sisteme adezive

au la bază compuşi chimici difuncţionali capabili să realizeze legături chimice primare cu 2

substanţe diferite.

Clasificarea adezivilor în funcţie de aderent:

• adezivi pentru ţesuturile dure dentare: adezivi amelari şi dentinari

• adezivi pentru materialele restaurative: adezivi metalici, ceramici, polimerici.

Condiţiile sistemelor adezive:

• Adezivul trebuie să umecteze bine aderentul
• Vâscozitatea adezivului trebuie să îi permită curgerea uşoară pe suprafaţa aderentului
• Solidificarea adezivului să se producă fără modificări dimensionale mari (dilataţie/contracţie
minimă)
• Grosimea stratului de adeziv este foarte importantă: o grosime prea mare are un efect negativ
asupra rezistenţei adeziunii
• Trebuie luată în considerare rezistenţa adezivului solidificat

Adeziunea la smalţ şi dentină depinde de mai multe aspecte:

• compoziţia ţesuturilor dure dentare – un adeziv ideal trebuie să reacţioneze atât cu faza
anorganică cât şi cu faza organică.
• Adezivii amelari reacţionează cu faza anorganică, iar adezivii dentinari cu faza organică.
• adezivul trebuie să nu reacţioneze cu apa prezentă în ţesuturile dure dentare şi mediul
bucal
• adezivul trebuie să aibă stabilitate în mediul bucal

5
PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR ADERENŢILOR

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR AMELARE

Pregătirea suprafeţelor de smalţ în vederea efectuării unui colaj presupune îndepărtarea depozitelor
moi şi dure. Este contraindicată utilizarea gumelor de lustruit şi a pastelor abrazive care conţin fluor
(se formează fluorapatita care are solubilitate redusă).
Pentru prepararea suprafeţelor amelare există 2 tehnici:
Tehnici de demineralizare
1. Gravajul acid (acid fosforic, acid lactic, acid formic, acid citric, acid sulfuric)
2. Atacul enzimatic proteolitic (papaină, tripsină)
3. Utilizarea agenţilor chelatori (EDTA)
4. Utilizarea agenţilor oxidanţi (H2O2)
Tehnici de adiţie – cu gel de H2SO4 2,5%
În practica curentă s-a impus gravajul cu acid ortofosforic 37-50% (cel mai frecvent acid
ortofosforic 37%), aplicat timp de 60 secunde.

PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR METALICE

Condiţionarea suprafeţelor metalice se realizează prin:

1. Sablare
2. Gravaj electrolitic/electrochimic
3. Oxidare
4. Silanizare
5. Ceramizare
6. Depunere a unui strat intermediar de SiO
7. Cositorire
PROPRIETĂŢI BIOLOGICE
Toate materialele dentare care se inseră în cavitatea orală trebuie să prezinte
biocompatibilitate.

Şi la ora actuală, mulţi pacienţi prezintă simptome locale şi generale cauzate de incompatibilităţi,
respectiv intoxicaţii, generate de materiale dentare sau de diverse asocieri de materiale.
Reacţiile alergice induse de materialele dentare sunt reacţii de contact cu simptome strict locale sau
în zonele umectate de salivă.
Excepţional apar: eczeme, reacţii la distanţă pe epiteliul cutanat sau astm bronşic.
Simptome obiective ale reacţiilor alergice:
• eritemul
• eroziuni/ ulceraţii (mai rar).
Simptome subiective ale reacţiilor alergice:
• senzaţia de arsură
• durere
• diminuarea sensibilităţii gustative (chiar ageuzie)
Efectele posibile ale materialelor dentare asupra organismului :
1. toxice
2. alergizante
3. carcinogene
4. teratogene
5. mutagene
6. de inducere a sterilităţii