Sunteți pe pagina 1din 19
Amprentarea Materialele amprentare Etapele amprenatii anatomice. Lingurile amprentare
Amprentarea
Materialele
amprentare
Etapele
amprenatii
anatomice.
Lingurile
amprentare
 M etode de amprentare:  metoda clasică I.  metoda mecanică, mecano - electronică II.
  • Metode de amprentare:

  • metoda clasică

I.

  • metoda mecanică, mecano-electronică

II.

  • metoda optică, opto-electronică.

III.

  • I. Metoda clasică reprezintă modalitatea cea mai veche şi cea mai frecvent utilizată, bazându-se pe folosirea unei palete largi de materiale, cu proprietăţi diverse, în cadrul unor tehnici mai simple sau mai complicate în raport printre altele cu particularităţile fizico-chimice ale materialului, dar şi cu complexitatea situaţiei clinice.

  • Metoda clasică de amprentare cuprinde următoarele tehnici:

  • A. directă = macheta viitoarei lucrări protetice se realizează direct pe preparaţie, în cavitatea bucală

  • Indicaţii: preparaţii unice cavitare, corono-radiculare

  • Materiale:

- ceara (ex. ceara pentru inlay)

  • - răşini acrilice autopolimerizabile

 M etode de amprentare:  metoda clasică I.  metoda mecanică, mecano - electronică II.
  • B. indirectă = cuprinde cele mai multe tehnici de amprentare prin care se acoperă, practic, cele mai diverse cerinţe clinice.

  • B.1. Amprenta unitară = înregistrează preparaţii unice, coronare sau corono-radiculare

  • Materiale: - materiale termoplastice

  • - elastomeri de sinteză din grupa siliconilor

  • Caracteristica de bază a acestei tehnici constă în utilizarea inelului (tubului) de cupru sau aluminiu ca portamprentă.

  • B.2. Amprenta globală = într-o singură amprentă sunt înregistrate preparaţiile, raportul cu parodonţiul marginal, raportul cu dinţii vecini, raportul dintre preparaţii (şi spaţiul edentat, când este cazul).

  • În funcţie de modalitatea de creare a condiţiilor pentru conducerea materialului de amprentă spre limita cervicală a preparaţiei, plasată de cele mai multe ori subgingival, amprenta globală prezintă următoarele variante:

  • B.2.1. Amprenta globală cu ghidaj unitar = amprenta fiecărei preparaţii se realizează cu ajutorul inelului de cupru şi al materialelor termoplastice sau elastice, sau variante ale acestei tehnici:

  • B.2.1.1. Amprenta globală cu ghidaj unitar după metoda triplului amestec;

  • B.2.1.2. Amprenta globală cu ghidaj unitar folosind cofrajul metalo-acrilic;

  • B.2.1.3. Amprenta globală cu ghidaj unitar folosind cape portamprentă.

  • O amprenta globală poate înregistra o arcadă dentară în întregime sau numai un sector al ei, folosindu-se de diverse tipuri de portamprente (standard, individuale, totale, sectoriale etc.)

 B. indirectă = cuprinde cele mai multe tehnici de amprentare prin care se acoperă, practic,
  • B.3. Amprenta de situaţie urmăreşte precizarea poziţiei amprentelor unitare faţă de contextul general al arcadei.

  • B.3.1. Amprenta de poziţie = amprentă (de fapt supraamprentă) peste amprentele unitare.

  • B.4. Amprenta de studiu = poate reprezenta în sine o modalitate de apreciere a calităţii unor preparaţii sau, în cele mai multe cazuri, serveşte la realizarea modelelor de studiu necesare la completarea examenului, precizarea diagnosticului, alegerea soluţiei de tratament, analiza ocluzală, realizarea lingurilor individuale, şabloanelor de ocluzie. Scopul amprentării poate fi:

  • obţinerea unui model:

-

  • documentar = redă situaţia anterioară oricărui tratament (mai puţin

§

cel de urgenţă şi detartrajul supragingival) sau situaţia posttratament

protetic, ortodontic, chirurgical

§

  • de studiu = utilizat pentru completarea examinării, precizarea

diagnosticului, a planului de tratament, analiză ocluzală, realizarea lingurilor individuale, şabloanelor de ocluzie, protezare provizorie, modelare

diagnostică în ceară, analiza la paralelograf

  • de lucru = pe care se realizează diversele faze ale obţinerii unei proteze (amprentarea este numită finală)

§

  • duplicat = clasic duplicarea unui model (după o amprentă cu

§

hidrocolid reversibil agar-agar, alginat, siliconi) este descrisă în tehnologia obţinerii protezelor scheletate; modelul duplicat, copie a modelului de lucru,

poate fi utilizat şi în cazul altor genuri de tratamente protetice, inclusiv fixe.

 B. 3. Amprenta de situaţie urmăreşte precizarea poziţiei amprentelor unitare faţă de contextul general al
 Alegerea materialului de amprentarea, a portamprentei şi a tehnicii I. de amprentare  Pregătirea pacientului
 Alegerea materialului de amprentarea, a portamprentei şi a tehnicii I. de amprentare  Pregătirea pacientului
  • Alegerea materialului de amprentarea, a portamprentei şi a tehnicii

I.

de amprentare

  • Pregătirea pacientului în vederea amprentării

II.

  • Amprentarea propriu-zisă

III.

  • Controlul calitativ al amprentei

IV.

  • Dezinfecţie şi conservarea amprentei

V.

  • Pregătirea amprentei în vederea turnării modelului

VI.

  • I. Alegerea materialului de amprentarea, a portamprentei şi a tehnicii de amprentare

  • Factori care condiţionează alegerea materialului, portamprentei şi a tehnicii de amprentare

  • 1. capacitatea de a reda detaliile (fidelitatea materialului)

  • - materialul de amprentare trebuie să redea detalii

  • -la nivelul dintelui (preparaţiei)

  • -la nivelul mucoasei -este influenţată de:

  • factori clinici: câmpul protetic trebuie să nu prezinte urme de salivă, sânge, materialele de amprentă fiind, în general hidrofobe

 Alegerea materialului de amprentarea, a portamprentei şi a tehnicii I. de amprentare  Pregătirea pacientului
  • 2. oferta de timp pentru manipularea materialului de amprentă în raport cu complexitatea situaţiei clinice (o singură preparaţie, mai multe preparaţii, salivaţie abundentă etc.)

  • 3. stabilitatea postamprentare

  • 4. posibilitatea de conservare, obţinere a mai multor modele

  • 5. particularităţile CP, complexitatea preparaţiilor (unice / multiple; şanţuri, cavităţi, puţuri parapulpare; prag subgingival)

  • 6. materialele disponibile

  • 7. cunoştinţele şi experienţa profesionale

  • 8. existenţa asistentei (tehnicile de amprentare în dublu sau triplu amestec sunt aproape imposibil de realizat corect fără prezenţa unei asistente competente; stomatologie (medicină dentară) la „patru mâini”)

  • 9. comportamentul hidrofob / hidrofil

  • 10. compatibilitate materialului de amprentă cu alte materiale din cabinet (vinilpolisiloxanii sunt influenţaţi de contactul cu mănuşile din cauciuc – trebuie evitată pregătirea lor având mănuşile puse)

  • 11. capacitatea de etalare (curgere la rece, de acoperire a suprafeţelor ce trebuie amprentate)

  • 12. amplitudinea deschiderii gurii – influenţează alegerea tehnicii, a portamprentei (microstomia face necesară utilizarea unor portamprente segmentare, articulate)

 2. oferta de timp pentru manipularea materialului de amprentă în raport cu complexitatea situaţiei clinice
  • 13. stării de hipersensibilitate legate de utilizarea unor materiale de amprentă sau experienţe neplăcute legate de unul sau altul dintre materialele de amprentă (disconfortul generat de amprentarea cu ghips, disconfortul şi poate chiar apariţia unor leziuni după amprentarea cu materiale termoplastice folosite incorect, mirosul sau gustul neplăcut)

  • 14. în raport cu gradul de retentivitate al CP (determinat de zonele subecuatoriale coronare, spaţiile interdentare exagerate – în parodontopatii, orientarea dinţilor pe arcadă, tuberozităţi maxilare retentive) vor fi luate acele precauţii care să reducă efectele de „frânare“, de reţinere a materialului de amprentă în momentul îndepărtării amprentei de pe CP:

  • - aplicarea de lacuri tensioactive pe preparaţii

  • - obturarea provizorie a cariilor

  • - deretentivizarea spaţiilor interdentare, a zonelor aflate pe faţa orală a corpurilor de punte cu materiale de obturaţie provizorie

  • 15. se vor alege protamprentele care să ofere din construcţie sistem de retenţie sau pe care se pot aplica adezivi corespunzători astfel încât să nu se producă desprinderea materialului de amprentă din nici o zonă a portamprentei

  • 16. portamprentele să corespundă din punct de vedere igienic, mecanic (să fie rezistente, rigide, cu un mâner solid), topografic (în cazul amprentelor segmentare, parţiale, lingura să corespundă zonei ce urmează a fi amprentată), să prezinte „stopuri ocluzale“ cu rolul de a păstra o distanţă uniformă şi suficientă între lingură şi CP (distanţă caracteristică fiecărei categorii de material – 3-4mm pentru hidrocoloizi, 2-3mm pentru elastomeri de sinteză)

 13. stării de hipersensibilitate legate de utilizarea unor materiale de amprentă sau experienţe neplăcute legate
 Definiţia : materiale folosite pentru a obţine o imagine negativă a structurilor orale, modelelor de
 Definiţia : materiale folosite pentru a obţine o imagine negativă a structurilor orale, modelelor de
  • Definiţia: materiale folosite pentru a obţine o imagine negativă a structurilor orale, modelelor de la care / cu care se pot obţine reproduceri pozitive ale acestora (structuri orale, modele)

  • 3.1. Materiale termoplastice (altele decât hidrocoloizii reversibili)

  • 3.1.1. Compound

  • 3.1.2. Ceară pentru amprentă

  • 3.1.3. Gutapercă pentru amprentă

  • 3.2. Hidrocoloizii

  • 3.2.1. Agar-agar (reversibil)

  • 3.2.2. Alginat (ireversibil)

  • 3.3. Materiale de amprentă multicomponent care fac priză chimică

  • 3.3.1. Paste ZOE

  • 3.3.2. Paste ZO nonE (ex.: clorotymol)

  • 3.3.3. Răşină

  • 3.3.4. Polisulfuri

  • 3.3.5. Siliconi

  • 3.3.6. Polieteri

 Definiţia : materiale folosite pentru a obţine o imagine negativă a structurilor orale, modelelor de
  • Calităţile pe care trebuie să le posede materialele de amprentă

  • durată de conservare mare

·

  • gust şi miros plăcute sau neutre

·

  • · netoxic

  • · neiritant

  • să necesite minimum de echipament

·

  • reacţie de priză atermică

·

  • timp de lucru convenabil (≥3min)

·

  • mare elasticitate

·

  • deformaţie permanentă redusă

·

  • capacitate ridicată de reproducere a detaliilor

·

  • timpul de priză (după aplicarea intraorală) scurt

·

  • stabilitate dimensională

·

  • culoare favorabilă „citirii“ amprentei

·

  • compatibilitate cu materialele folosite pentru realizarea modelelor

·

  • ·

preţ în concordanţă cu calităţile amprentei

  • posibilitatea de a fi dezinfectate fără a altera calităţile amprentării

·

 Calităţile pe care trebuie să le posede materialele de amprentă  durată de conservare mare
 Gipsurile  - folosite destul de rar, astăzi, pentru amprentare  - s-au folosit pentru

Gipsurile

-

folosite destul de rar, astăzi, pentru amprentare

-

s-au folosit pentru amprentarea

- nemijlocită a preparaţiilor

- în combinaţie cu inelul de cupru

- peste elementele de agregare

- în edentaţia totală

-

s-au realizat gipsuri cu calităţi convenabile, corespunzătoare

standardelor în domeniu, pentru înregistrarea relaţiilor de ocluzie

Avantaje

- rigiditate

 

-

stabilitate

-

bună redare a detaliilor

-

preţ redus

Dezavantaje

fracturare aproape inevitabilă (de multe ori chiar dorita şi, în consecinţă, controlată)

-

-

repoziţionarea fragmentelor uneori dificilă

-

uneori îndepărtare dificilă datorită zonelor retentive (impune

deretentivizarea, inducerea fracturii după direcţii convenabile)

 Gipsurile  - folosite destul de rar, astăzi, pentru amprentare  - s-au folosit pentru
 Răşini acrilice  Utilizate în:  amprentarea directă (realizarea machetei direct pe preparaţie, in -
  • Răşini acrilice

  • Utilizate în:

  • amprentarea directă (realizarea machetei direct pe preparaţie, in

-

cavitatea bucală)

  • înregistrarea RMM

-

  • amprentarea elementelor separate ale unei punţi în vederea lipirii

-

lor

  • solidarizarea inelelor de cupru (tub), a capelor de transfer

-

  • realizarea lingurilor individuale, şabloanelor de ocluzie (bază,

-

borduri de ocluzie)

  • tehnica FGP

-

  • înregistrarea traiectoriilor condiliene

-

  • Dezavantaje

  • coeficient de contracţie mare la polimerizare

-

  • poate deteriora gipsul modelului datorită durităţii mari în raport cu

-

gipsul

 Răşini acrilice  Utilizate în:  amprentarea directă (realizarea machetei direct pe preparaţie, in -
Lingurile pentru amprentarea edentatului parţial : Linguri standard; Linguri individuale; Linguri standard individualizate. Lingurile standard (universale)
Lingurile pentru amprentarea edentatului parţial : Linguri standard; Linguri individuale; Linguri standard individualizate. Lingurile standard (universale)

Lingurile pentru amprentarea edentatului parţial:

Linguri standard; Linguri individuale;

Linguri standard

individualizate.

Lingurile standard (universale) D.p.d.v al materialului sunt:

Linguri metalice cu

retenţii; Linguri metalice fară retenţii; Linguri din mase plastice Lingurile individuale din mase termoplastice sau răşini auto- termopolimerizabile

Avantaje:

Marginile amprentei sunt

modelate funcţional; Grosime uniformă a materialului de amprentă;

Dimensiuni mai reduse ale

lingurii.

Lingurile pentru amprentarea edentatului parţial : Linguri standard; Linguri individuale; Linguri standard individualizate. Lingurile standard (universale)
  • Caracteristicile amprentei în edentaţia parţială:

  • Materialul de amprentă va fi fixat stabil în portamprentă;

  • Grosimea egală în toate zonele;

  • Suprafaţă netedă, fără goluri sau lipsuri;

  • Să cuprindă toată suprafaţa până la zona de mucoasă pasiv mobilă;

  • Pe marginile amprentei să fie vizibile forma şi dimensiunea fundului de

sac;

  • Dinţii restanţi, crestele alveolare, tuberozităţile maxilare, tuberculul, bolta palatină să fie redate cu fidelitate;

  • Transportul în laborator să păstreze calităţile amprentei.

  • Concluzie…:Datorita amprentarii obtinem negativul cimpului protetic.

 Caracteristicile amprentei în edentaţia parţială:  Materialul de amprentă va fi fixat stabil în portamprentă;