1

CURS 4

Materiale utilizate pentru obținerea modelelor

Prof. dr. habil. Earar Kamel

 poate fi orice produs care nu este un 2
Biomaterialul medicament specific şi care poate fi utilizat o
perioadă de timp pentru înlocuirea oricărui
ţesut, organ sau pentru restabilirea funcţiilor
vitale ale organismului.

În medicina și tehnica dentară

identificăm ca biomateriale acele
produse care participă la
restabilirea funcţională a
ţesuturilor vii, care vin în contact
După Europeancu ele. of Biomaterials:
Society
biomaterialele sunt materiale fără viaţă (inerte),
utilizate în domenii medicale cu scopul de a
produce o interacţiune cu sistemul biologic. (N.
Forna, pag. 185)
Nu toate materialele dentare au caracteristici şi
proprietăţi de biomaterial 3

Din acest punct de vedere, materialele dentare

pot fi clasificate în 2 grupe:
Materiale dentare propriu-zise (totalitatea
materialelor cu utilizare exclusivă în etapele
de laborator pentru obţinerea protezelor
dentare – ex: gipsuri, ceruri, mase de
ambalat, agenţi abrazivi, paste de lustruit)
Biomateriale dentare (totalitatea materialelor care
vin în relaţie directă cu ţesuturile parodontale şi
formează cu acestea legături stabile, restaurând
funcţionalitatea lor - ex: pastele pentru obturaţii
intracanalare, linerii pentru tratarea plăgii
dentinare, masele ceramice, implantele). (N. Forna,
pag. 185)
 4
Materialele sunt elaborate de diverse firme

sunt selectate, în funcţie de:

caracteristicile fizice reactivitatea chimică

caracteristicile mecanice
integrarea biologică
demonstrată practic
în timp
În funcţie de proprietăţile lor 5

materialele dentare
prezintă

indicaţii

contraindicaţii
avantaje

dezavantaje
o anumită „perioadă de viaţă”
Ştiinţa materialelor dentare a devenit indispensabilă
6
practicii stomatologice.

Materialele utilizate în medicina dentară sunt

numeroase.

Unele dintre acestea sunt folosite doar de

către medic, altele doar de către tehnician,
cea de a treia categorie fiind prezentă atât în
cabinet cât şi în laborator.
 7

CLASIFICAREA
MATERIALELOR DENTARE
 8
DUPĂ ORIGINEA MATERIALULUI:

origine minerală - ex: gipsul

dentar,amalgame
origine organică - ex: răşini
polimerice (rasini acrilice/diacrilice)

origine mixtă (organo-anorganică) - ex:

răşini diacrilice compozite (RDC),
cimenturi zinc oxid eugenol armate (ZOE)
 9
DUPĂ DESTINAŢIA MATERIALULUI :

Materiale pentru restaurări coronare

Materiale pentru amprentare

Materiale pentru modele, machete, tipare

Materiale pentru obţinerea protezelor

(metalice/nemetalice)
Materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor

Materiale pentru fixarea provizorie şi de durată a

protezelor dentare
 10
DUPĂ DOMENIUL DE APLICARE:

Materiale utilizate în cabinetul de medicină dentară:

materiale utilizate în medicina dentară
preventivă
materiale utilizate pentru restaurări coronare
materiale utilizate pentru amprentare
materiale pentru machete directe
materiale de fixare
materiale pentru lustruit obturaţii, coroane etc
Materiale utilizate în laboratorul de tehnică dentară:
materiale pentru modele
materiale pentru machete
materiale pentru tipare
materiale pentru obţinerea protezelor dentare
materiale pentru prelucrarea şi lustruirea
protezelor
 11

AMPRENTA
 12
Amprenta= reproducerea negativă a tuturor detaliilor
câmpului protetic pe baza căreia se confecţionează
modelul în laboratorul de tehnică dentară
 Condiţii esenţiale executării unei amprente:
13

să aibă o consistenţă cât mai fermă (pentru a putea

produce modificări materialelor de amprentat)
obiectul de amprentat
nu trebuie să-şi modifice forma în cursul amprentării

să fie plastic în cursul operaţiei (să-şi modifice

forma sub acţiunea obiectului de amprentat şi să
nu mai revină la forma iniţială după îndepărtarea
de pe acesta)
materialul de să păstreze forma înregistrată, aceasta
amprentă realizându-se prin creşterea consistenţei
materialului de amprentă (în timpul amprentării)
până la valori care să nu mai permită
modificarea formei sub acţiunea factorilor
Acestexterni.
mecanici proces de natură exclusiv chimică
poartă denumirea de reacţie de priză şi are o
durată variabilă în funcţie de fiecare material
 14
CONDIŢIILE TEHNICE DE AMPRENTARE:

o portamprentă un material de amprentă cu

proprietăţi corespunzătoare

o metodă de amprentare corespunzătoare

situaţiei clinice
 15

Materiale de portamprentă în
terapia conjunctă şi adjunctă
 16
PORTAMPRENTELE

suporturi rigide confecţionate din

DEFINIŢIE materiale rezistente, în care se
aplică materialul de amprentă

pentru inserarea şi
UTILIZARE:
dezinserarea amprentelor de
pe cîmpul protetic
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 17

1. După suprafaţa de contact cu câmpul

protetic:

• TOTALE – cuprind o arcadă (sunt utilizate în

edentaţia totală)
• PARŢIALE – acoperă un segment de arcadă
• UNIDENTARE – amprentează un singur dinte
(tip inele de cupru / aluminiu)
• SPECIALE – bimaxilare totale/de hemiarcadă
- cu sisteme de răcire
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 18

2. După materialul de confecţionare:

1. METALICE
2. NEMETALICE: - din materiale termoplastice (placa de bază)
- din răşini acrilice simple auto- şi termo-polimerizabile
- din răşini compozite (SPECTRA TRAY, TRIAD TRAY)
- din poliesteri şi copoliesteri (firma ERKODENT livrează
poliesteri în stare plastică (ERKOPLAST) şi sub formă
de plăci (ERKORIT)
- din răşini policarbonate
CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 19

3. După gradul de fidelitate:

1.STANDARD
2.STANDARD INDIVIDUALIZATE
3.INDIVIDUALE
20
 Hi-Tray Light Clear
Hi-Tray Metal 21

Hi-Tray Light Plastic

Hi-Tray Light Edentulous

Hi-Tray Light Dual Arch

22
 23
Portamprenta individuala

o grosime cat mai

uniforma a materialului de
amprenta

trebuie sa asigure

o adeziune chimica de
durata si de calitate a
acestuia.
 24

S-a demonstrat ca dintre toate

materialele utilizate la confectionarea
portamprentelor individuale,(mase
termoplastice, mase termoformabile,
rasini acrilice, materiale compozite
etc.) doar rasinile diacrilice compozite
fotopolimerizabile intrunesc aceste
conditii. (N. Forna. Pag. 190)
 25
Condiţii pe care trebuie să îndeplinească portamprentele:

să cuprindă tot câmpul protetic; daca este prea scurtă distal sau apical
ele pot fi prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice
sau polimeri autopolimerizabili)
• să fie rigide, adică stabile la deformare: portamprentele din materiale
fotopolimerizabile se pot utiliza imediat, cele din materiale plastice
autopolimerizabile, este bine să se folosească doar după 24 ore
• să prezinte rezistenţă fizică la şocuri ce creeaza posibilitatea deformării
sau fracturării acesteia (în timpul transportului la laborator şi în timpul
turnării modelului)
• să asigure o grosime cât mai uniformă materialelor de amprentă; se
apreciază ca spaţiul între portamprenta şi câmp ar fi bine sa fie cuprins
între 3-5 mm în toate direcţiile, ca sa permită revenirea elastică a
materialului
• să retenţioneze cât mai bine materialele de amprentă prin diferite
sisteme mecanice; trebuie amintită însă şi posibilitatea utilizării unor lacuri
(pelicule) adezive care permit o mai buna fixare (aderenţă) a
materialelor la portamprente
• să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de reper necesare unei centrări
corecte
 26

MATERIALE DE AMPRENTĂ
CONDIŢII IMPUSE MATERIALELOR DE AMPRENTĂ 27

PLASTICITATEA

FIDELITATEA

ELASTICITATEA

REZISTENŢA MECANICĂ

STABILITATEA DIMENSIONALĂ

TIMPUL DE PRIZĂ

COMPATIBILITATEA CU MATERIALELE DE CONFECŢIONARE A MODELELOR

BIOCOMPATIBILITATEA CU ŢESUTURILE ORALE

POSIBILITATE DE UTILIZARE FĂRĂ A NECESITA O APARATURĂ AFERENTĂ

COMPLICATĂ
Clasificarea materialelor de 28
amprentă

Falk - 3 categorii de materiale

de amprentă:

1. Rigide
2. Plastice
3. Elastice
Clasificarea materialelor de 29
amprentă

Pogiolli – 3 categorii de
materiale de amprentă:
1. Rigide: gipsul, acrilatul autopolimerizabil
2. Semirigide: mase termoplastice, ceara
bucoplastică, pasta Z.O.E.
3. Elastice: hidrocoloizi reversibili (agar-agar)
şi ireversibili (alginate), elastomeri de
sinteză (polisulfurici, siliconici, polieterici),
acrilate cu priză retard
Clasificarea materialelor de amprentă
30

Ieremia - 4 categorii de materiale de amprentă:

Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă rigidă:
• Gipsul
• Răşinile acrilice
• Mucoseal-ul
Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă semirigidă:
• Compoundurile stents şi kerr
• Pastele ZOE
Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă elastică:
• Hidrocoloizi reversibili
• Hidrocoloizi ireversibili
• Cauciucuri polisulfurice
• Cauciucuri siliconice
Cu timp de plasticitate prelungit:
• Bucoplastice
• Tip polimeri rezilienţi
Clasificarea materialelor de amprentă
31

Nussbaum (1986) – 2 categorii de

materiale de amprentă:
RIGIDE
• Mase termoplastice
• Gipsuri
• Pastele ZOE
ELASTICE:
• Hidrocoloizi reversibili şi ireveribili
• Elastomerii de sinteză (polisulfuri,
siliconi, poliesteri)
Clasificarea materialelor de amprentă
32
Munteanu şi Bratu - Clasificare care ţine seama de consistenţa materialului
şi de caracterul de reversibilitate/ireversibilitate a acestuia:
MATERIALE RIGIDE ŞI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE
• Gipsul
• Răşinile acrilice
• Pastele oxid de zinc-eugenol
MATERIALE RIGIDE REVERSIBILE
• Compoundurile Stents
• Materiale bucoplastice
• Gutaperca
• Cerurile
MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE
• Hidrocoloizi reversibili
MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE
• Hidrocoliozi ireversibili-alginatele
• Elastomeri de sinteză
•Polisulfuri
•Siliconi de adiţie şi de condensare
•Polieteri
O categorie aparte de materiale de amprentă, menţionată în literatura
de specialitate – materialele de amprentă fotopolimerizabile
CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ
(G.Craig, 2001; Hutu, 2005) 33

• Să reproducă fidel cele mai mici detalii ale câmpului protetic

• Miros, gust şi culoare agreabile
• Consistenţă şi textură satisfăcătoare
• Fără constituienţi toxici sau iritanţi pentru ţesuturile cavităţii orale
• Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea orală
(maximum 50°C)
• Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute reprezentând
timpul de priză), dar să poată fi întârziată la dorinţa practicianului
• Să aibă rezistenţă mecanică suficientă pentru a nu se deteriora la
îndepărtarea din cavitatea orală
• Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea orală
• Să fie uşor de preparat în scopul amprentării, folosind un minimum
de echipament
• Timp de viaţă adecvat pentru nevoile de stocare şi distribuţie
• Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ
• Caracteristici ale prizei corespunzătoare necesităţilor clinice
CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ
(G.Craig, 2001; Hutu, 2005) 34

• Să nu fie afectate de umezeala cavităţii orale

• Proprietăţi elastice care să permită revenirea totală din deformarea
datorată solicitării
• Rezistenţă corespunzătoare (să nu se fractureze la îndepărtarea din
cavitatea orală)
• Stabilitate dimensională în limitele normale de temperatură şi umiditate
întâlnite în cursul procedurilor clinice şi de laborator pentru o perioadă
suficient de lungă pentru a permite realizarea modelului
• Compatibilitate cu materialele din care se vor turna modelele
• Să poată fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi

La ora actuală, nu există un material de

amprentă care să întrunească toate calităţile
prezentate.
 35

MATERIALE DE AMPRENTĂ ELASTICE

Hidrocoloizi reversibili şi ireversibili.

 36
HIDROCOLOIZI REVERSIBILI

Termenul de „hidrocoloid” desemnează faptul

că aceste materiale formează în combinaţie
cu apa soluţii coloidale sub formă de gel.

Termenul de „reversibil” se referă la

proprietatea materialului de a trece din starea
de gel (semisolidă) în starea de sol (lichidă) şi
invers, în funcţie de temperatura la care se
află.
 37

FORME DE PREZENTARE

Hidrocoloizii reversibili se prezintă în mai multe consistenţe:

Chitoasă

Medie

Fluidă
 Materialul se comercializează 38

în stare de gel batoane

ambalat în tuburi în recipiente de sticlă

metalice/ seringi
 Pentru utilizarea acestor materiale 39
sunt necesare dotări suplimentare:

Băi multimodulare (ex: SATELLITE, COMMANDE de la

firma VAN R)- sunt instalaţii speciale prevăzute cu
termostate în care se găseşte apă la diferite
temperaturi şi în care se va introduce progresiv
materialul de amprentă
Seringi
Portamprente metalice cu sisteme de răcire
Comprese
Tablete autoadezive
Termometru
COMPOZIŢIE CHIMICĂ
1. Agar-agarul (geloza)= constituientul de bază al hidrocoloizilor 40
reversibili; este un coloid organic hidrofil; d.p.d..v chimic este un
polizaharid;
Intervalul de temperatură de gelificare (sol-gel): 30-50°C;
Intervalul de temperatură de lichefiere (gel-sol): 71-100°C
2. Apa -componenta esenţială d.p.d.v. cantitativ: 80-85%
3. Sulfatul de potasiu 1-2%; neutralizează efectul borax-ului;
acţionează ca accelerator al prizei gipsului
4. Borax-ul-0,2%; este inhibitor al prizei gipsului; creşte vâscozitatea
solului; măreşte rezistenţa gelului
5. Benzoatul de alkyl 0,1%; este conservant
6. Masă de umplutură- timol (bactericid de conservare), mentol
(antiseptic), glicerina (plastifiant), talc, pământ diatomeic, argilă,
silice, ceară (pentru controlul rezistenţei, vâscozităţii, rigidităţii
gelului
7. Pigmenţi şi aromatizanţi

DOZAREA:
- se realizează extemporaneu, în funcţie de situaţia clinică.
PREPARARE ŞI TEHNICA DE LUCRU
Este necesară existenţa unor instalaţii de condiţionare formate din:
•
•
baie de plastifiere, în care se află apă la 100°C
baie de depozitare, în care se află apă la 63-70°C 41
• baia de apă la 43-46°C, de aducere a materialului la o temperatură suportabilă pentru ţesuturile orale.
Procedeul de utilizare este următorul:
1. Tuburile/batoanele se introduc în baia nr.1 şi se menţin la temperatura de 100°C a apei timp de 10 minute. În
acest interval şi la această valoare a temperaturii, materialul trece din faza de gel în faza de sol.
2. Se realizează transferul tubului/batonului în baia nr.2, unde se poate menţine în stare de sol o perioadă de 5
zile.
3. Se introduce materialul din tub în portamprente speciale din oţel inoxidabil, prevăzute cu sisteme de răcire.
4. Portamprenta conţinând materialul este introdusă în baia nr.3, timp de 3-7 minute. Temperatura de 46°C este
necesară atât pentru a mări uşor vâscozitatea materialului astfel încât acesta să nu curgă din portamprentă, cât
şi pentru a asigura protecţia pulpei dentare şi a ţesuturilor moi.
5. Se inseră portamprenta cu materialul de amprentă în cavitatea orală, unde se menţine prin exercitarea unor
presiuni moderate şi se conectează sistemele de răcire la circuitul de apă curentă (16-21°C). Prin portamprentă
circulă apă timp de 5 minute, interval în care începe procesul de gelificare a materialului dinspre pereţii lingurii
spre ţesuturile orale, acesta trecând din starea de sol în cea de gel. Temperatura apei nu trebuie să scadă sub
13°C, deoarece se accelerează procesul de gelificare şi este facilitată apariţia tensiunilor interne în interiorul
hidrocoloidului, cu efecte de distorsionare a amprentei.
6. După 5 minute, se dezinseră amprenta de pe câmpul protetic printr-o mişcare fermă, rapidă, în axul dinţilor şi
apoi se dezinfectează; se îndepărtează excesul de apă
La trecerea din faza de gel în cea de sol, se produce prima contracţie a materialului cu un coeficient de aproximativ
0,5%. Cea de-a doua contracţie, cu o valoare de 0,15% se produce la răcirea amprentei de la temperatura
cavităţii orale la temperatura mediului înconjurător.
Se recomandă turnarea imediată a modelului din gips dur sau extradur, deoarece aceste materiale de
amprentă sunt foarte sensibile la fenomenul de sinereză (amprenta menţinută în mediu uscat pierde apa,
materialul se contractă şi rezultă modele subdimensionate) sau la fenomenul de îmbibiţie (amprenta
introdusă în apă absoarbe din cantitatea de apă). Dacă nu este posibilă turnarea imediată a modelului, se
recomandă păstrarea amprentei într-un mediu cu umiditate de 100% (şerveţele umede), timp de 30
minute (Shillinburg) sau 1 oră (Craig). O altă alternativă este impregnarea amprentei cu soluţie 2%
sulfat de potasiu (dacă materialul nu conţine sulfat de potasiu) cu 10 minute înainte de turnare.
INDICAŢII: 42
1. Amprentarea preparaţiilor cavitare pentru inlay, onlay
2. Amprentarea preparaţiilor coronare, în special cu prag
3. Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (asociat cu
dispozitive radiculare prefabricate)
4. Amprentarea preparaţiilor coronare în vederea obţinerii unor
restaurări fixe totale sau speciale
5. Amprentarea câmpurilor protetice edentate parţial
6. Amprenta duplicat pentru turnarea modelului duplicat

CONTRAINDICAŢII:
• Amprentarea preparaţiilor în muchie de cuţit (tangenţiale)
• Amprentarea preparaţiilor bilaterale simultane pe premolari şi
molari la pacienţi cu macroglosie şi mobilitate linguală exagerată
• Situaţiile clinice de imposibilitate a preparării corespunzătoare a
şanţului gingival
 - cunoscuţi sub
denumirea de
„ALGINATE” 43
- fac parte din grupa
HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI materialelor elastice
ireversibile
- au largă utilizare în
protetica dentară (se
pare că sunt cele mai
utilizate materiale de
amprentă preliminară
CLASIFICARE atât la edentatul total cât
şi la edentatul parţial
 după tipul de gelificare: întins).
Tipul I: cu gelificare rapidă
Tipul II: cu gelificare normală
 după scopul utilizării:
Clasa A: pentru amprente în vederea obţinerii protezelor unidentare
(inlay, coroane etc)
Clasa B: pentru amprente de hemiarcadă sau arcadă
Clasa C: pentru obţinerea modelelor de studiu şi a portamprentelor
individuale
FORMĂ DE PREZENTARE
44
Materialul se prezintă sub formă de pulbere destinată amestecului cu
lichidul (apa / apa distilată) în vederea obţinerii gelului alginic.

Pulberea este ambalată în:

1. Recipiente plastice/ metalice dotate cu sistem de închidere ermetică
2. Pungi de plastic / folie metalică predozate

PRODUSE COMERCIALE:
YPEEN (SPOFA DENTAL), YPEEN PREMIUM (SPOFA DENTAL), SEPTALGIN
(SEPTODONT), XANTALGIN (BAYER), ALGINOPLAST (BAYER), PALGAT (ESPE),
AMPREX (ESPE), ALGAM PRENT (ASTAR-ROMANIA), ORTOPRINT (ZERMACK),
HIDROGUM (ZERMACK), PHASE (ZERMACK)
45
PREPARARE
- prin amestecul pulberii cu apa
- se poate efectua în 2 moduri: 46
• Preparare manuală
Materiale: bol de cauciuc + spatulă lată de metal/plastic
Înaintea utilizării, se recomandă agitarea ambalajului care conţine
pulberea (pentru omogenizarea acesteia)
Cele 2 componente dozate corespunzător se depun în bolul de cauciuc şi
se spatulează. Iniţial se fac mişcări moderate până se umezeşte pulberea.
Ulterior, se practică mişcări energice, viguroase şi rapide, presând
materialul pe pereţii vasului cu spatula pînă când culoarea amestecului se
modifică, devenind mai închisă decât culoarea iniţială a pulberii
Amestecul manual se efectuează până la obţinerea unei paste vâscoase
plastice, care nu se desprinde de pe spatulă.
Timpul de spatulare este de:
• 1 minut (la alginatele de tip II, cu priză normală)
• 30-45 secunde (la alginatele de tip I, cu priză rapidă)
Timpul de lucru este de:
• 4 minute (pentru hidrocoloizii tip II , cu priză normală)
• 1,20-2 minute (pentru hidrocoloizii tip I , cu priză rapidă)
• Prepararea mecanică
- Cu utilizarea de dispozitive mecanice speciale şi a materialelor
predozate
Avantajul metodei mecanice: evitarea incorporării incluziunilor de aer în
47
48
49
INDICAŢII: 50

1. amprentarea dinţilor antagonişti

2. amprentarea preliminară a câmpurilor
protetice edentate parţial sau total
3. amprente pentru turnarea modelelor
de studiu şi documentare
4. amprente pentru turnarea modelelor
de lucru pentru proteze unidentare
(alginate tip A- „injection type”)
5. amprente pentru confecţionarea
modelelor duplicat
6. amprente pentru turnarea modelelor
de lucru în ortodonţie
7. amprenta hidro-alginică în tehnologia
protezelor fixe
TEHNICA DE LUCRU
Alginatul preparat se va aplica în portamprentă dinspre posterior spre anterior 51
(cantitatea de material va fi mai mică astfel în zona posterioară, evitându-se reflexul
de vomă)
Se pot utiliza:
1. Portamprente standard cu perforaţii din material plastic
2. Portamprente standard metalice fără perforaţii, pe marginile cărora se vor aplica
benzi de leucoplast/adeziv ( pentru retenţie )
3. Portamprente individuale- de preferat. (la portamprentele din răşini acrilice se va
aplica prin pensulare pe suprafaţa internă, cloroform şi se tapetează cu fire de vată
pentru retenţie)
Portamprenta cu materialul de amprentă se aplică pe câmpul protetic dinspre
posterior spre anterior şi se menţine în poziţie fermă sub o presiune uniformă până la
priza materialului
După iniţierea procesului de gelificare, amprenta se menţine în cavitatea orală 2-3
minute pentru îmbunătăţirea proprietăţilor materialului
Se efectuează dezinserţia amprentei prin întreruperea închiderii marginale (se
îndepărtează buza şi obrajii cu degetele), urmată de o mişcare fermă, scurtă, într-un
singur ax
Igienizarea amprentei (îndepărtarea urmelor de sânge şi salivă, spălare, dezinfectare)
Se recomandă turnarea imediată a modelului (dacă nu este posibil, amprenta va fi
păstrată în atmosferă cu umiditate 100% - ex: şerveţele umede, maximum 1 oră
Demularea amprentei-după 30-50 minute (pentru evitarea absorbţiei apei în gipsul de
model)
RECOMANDĂRI PRACTICE 52

• trebuie respectate dozele indicate de fabricant

• pulberea, după utilizare, va fi ermetic închisă şi
depozitată în loc uscat (20-22°C)
• timpul de spatulare nu va depăşi 1 minut
• pentru amprentare se vor utiliza portamprente cu
sisteme retentive
• se indică turnarea modelului în 15-30 minute de la
amprentare
• amprentele cu materiale alginice se conservă în
mediu umed(şerveţele umede, hidrofoare)nu în apă
• condiţionarea amprentelor înaintea turnării
modelelor (igienizare, dezinfecţie, tratarea amprentei)
53
54
Bibliografie 55

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia

edentației parțial întinse, Iași, Ed. GR. T. Popa,
2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea
edentațiilor parțiale prin proteze mobilizabile, Ed.
Medicală, București, 2008
 I. Rîndașu - Tehnologia protezelor dentare, Editura
Medicală, București, 1983
 A. Ionescu – Tratamentul edentației parțiale cu
proteze mobile
 https://pdfslide.net/documents/materiale-folosite-
in-tehnica-dentara.html