1.

INTRODUCERE LA STUDIUL INSTRUMENTELOR, DISPOZITIVELOR

ŞI APARATELOR DIN LABORATORUL DE TEHNICĂ DENTARA

Scopul activităţii medicului stomatoloq este transformarea

pacientului cu afecţiuni ale aparatului dento-maxilar într-un
individ sănătos. în vederea atinqerii acestui deziderat, medicul
stomatolog efectuează o serie de-acte terapeutice, în mare parte
instrumentale. Adeseori medicul este secundat de către tehnicianul
dentar. Altfel spu.:;, tratamentele stomatologice pot fi
neprotetice, practicate in exclusivitate de către medicul
stomatolog şi protetice, care reclamă realizarea unor proteaze
dentare. în marea lor majoritate acestea se obţin în laboratorul de
tehnică dentară, fiind realizate de către tehnicianul dentar.
Pentru desfăşurarea activităţii de tehnică dentară sunt
necesare o serie de condiţii. tehnico-materiale, social
orqanizatorice şi individuale.
- Condiţiile tehnico-materiale presupun existenţa unui laborator
de tehnică dentară cu o dotare minimă corespunzătoare (spaţiu,
inst.alaţii de apă I ,:;az
I curent electric
I aer corn.primatI

in strumente, dispozitive, aparate şi utilaje, locuri de muncă

amenajate, materiale etc.).
Condiţiile sooial-organizatorice se referă la adresabilitatea
tehnicianului dentar in raport cu medicii stomatologi şi
tehnicienii dentari sau cu colective de medici/tehnicieni. Un
rol important îl joacă şi aptitudinile de colaborare cu medici
şi cu alţi tehnicieni (diviziunea muncii intr-un colectiv).
· Condiţiile individuale fac apel la pregătirea profesională, la
manualitate, dublată de un spirit etic corespunzător.

1.1. PROTEZELE DENTARE

Protezele dentare reprezintă corpuri rizice străine

organismului, utilizate in scopul refacerii morfologiei şi
funcţiil or ADM alterate sau pierdute datorită unor afecţiuni
specifice.

1.1.1. CLASIFICAREA PROTEZELOR ADM

Dup scopul urmărit, distingem proteze de inlocuire şi proteze

de corecţie.
Protezele de înlocuire pot fi:
- dentare - fixe (conjuncte)
- mobilizabile (adjuncte)
- faoiale(buco-maxilo-faciale) sau epiteze

- _ J.. _
 Protezel& de ooreoţie se impart
in:
- ortodontice - fixe
- mobilizabile
- ohirurgioale - fronda mentonieră
- şine linguale
- plăci palatinale
- ap.cranio-maxilare

1.1.2. CONDIŢIILE IDEALE DE REALIZARE A PROTEZELOR ADM

Condiţiile ideale pot fi grupate in: fiziologioe, de

rezistenţă maoanioă, preluorabilitate, igienă, condiţii reala.ma.te
de pacient şi nu in ultimul rând cele eoonomioe.

1.1.2.1. CONDIŢIILE FIZIOLOGICE

Protezele trebuie să fie inofensive faţă de ţesuturile ADM

netoxice, neiritante, fără potenţial alergenic
sau cancerigen("primum non nocere"); de asemenea, materialele din
care se confecţionează trebuie să fie stabile din punct de vedere
chimic in mediul bucal.

1.1.2.2. REZISTENŢA MECANICĂ

Protezele dentare trebuie să facă faţă solicitărilor din

cursul actului masticator, un rol important in acest sens revenind
rezistenţei la abrazie.

1.1 .2.3. PRELUCRABILITATEA

Această calitate se referă atât la posibilităţile tehnologice

de realizare a piesei protetice,cât şi la măsura in care acestea
pot fi reparate şi reoptimizate.

1.1.2.4. CONDIŢII IGIENICE

Fiind corpuri străine introduse in cavitatea bucală, piesele

protetice necesită o sterilizare prealabilă, aceasta depinzând mai
ales de natura materialului.
Calitatea intrinsecă a materialului cât şi nivelul de
prelucrare şi lustruire trebuie să promoveze o rată cât mai redusă
a dezvoltării germenilor microbieni. Aderenţa plăcii bacteriene să
fie minimă.

10
 F
I
.Z\.bsorbţia de apă trebuie să fie cât mai redusă, 1n vederea
reducerii degr.:actării materialului şi a efectelor igienice nedorite,
care decurq din aceasta.
Piesele protetice trebuie să aibă o morfologie care să
permită atât autocurăţirea cât şi igienizarea artificială. ·

1.1.2.5. CONDIŢII RECLAMATE DE PACIENT

Doleanţele pacienţilor sunt puternic polarizate de cerinţa

estetică a restaurărilor protetice, mai ales la tineri, femei,
actori, persoane cu funcţii in instituţiile publice. Nivelul
fizionomia constă atât în obţinerea iniţială a unei culori care
să corespundă condiţiilor locale şi pretenţiilor pacientului, cât
şi în menţinerea în timp a cromaticii.
Pentru ameliorarea confortului pacientului, se urmăreşte
realizarea unor proteze cât mai uşoare, inodore şi insipide.

1.1.2.6. CONDIŢII ECONOMICE

Preţul de cost al pieselor protetice trebuie să asigure

adresab±litataaunui număr cât mai mare de pacienţi, 1n
condiţiile unor compromisuri minime.

1.1.3. FAZELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A PROTEZELOR

Pentru obţinerea pieselor protetice sunt necesare etape

olinioe (1n cabinetul stomatologic) şi etape tehnioe (1n
laboratorul de tehnică dentară), care de obicei alternează.
Etape olinioe:
- anamneză;
- examenul pacientului;
- stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament;
- intervenţii asupra ţesuturilor restante (dacă este cazul);
- uneori obţinerea directă în cabinet a piesei protetice (de
obicei provizorii);
- amprenta, determinarea relaţiilor intermaxilare.
Etape de laborator:
- model;
- realizarea tehnică a pieselor protetice.
Etape olinioe:
verificări de adaptare/retuşuri/readaptări;
- inserţie/cimentare.

11

_.L
1.1.4. MATERIALE UTILIZATE LA REALIZAREA PROTEZELOR ADM

Protezele ADM pot fi obţinute din materiale metalice şi

nemetalice.
Materialele metalice pot fi utilizate 1n forma lor metalică
(mai rar, titanul) sau aliată (aliaje nobile - Au, Pt, Pd, Ag,
Ir, nenobi1e - oţeluri inoxidabile de tip Ni-Cr, Co-Cr, aliaje de
titan, aliaje de antrenament)
Materialele nemetalice se referă la polimeri (răşini acrilice,
diacrilice compozite, epoxidice, epiminice, poliuretanice),
siliconi yi mase ceramice.
Realizarea protezelor ADM poate face apel la un singur
material (metalic sau nemetalic) sau la o combinaţie de materiale
heterogene (metal+ polimeri, metal+ ceramică), 1n acest din urmă
caz construcţiile protetice fiind denumite mixte.

1.1.5. POSIBILITĂŢI TEHNOLOGICE DE OBŢINERE A PIESELOR PROTETICE

Protezele din materiale metalice sau infrastructurile

metalice ale construcţiilor mixte se pot realiza prin pre1ucrări
1a reoe şi prin prelucrări la oald.
Prelucrările 1a reoe includ ştanţarea, metodă cu valoare
istorică, tăierea-îndoirea, galvanizarea, frezajul tridimensional
asistat de computer (CAD/CAM).
Prelucrări1e la oa1d se referă mai ales la
topire/turnare, sinterizare, electroeroziune, lipire/sudare.
Polimerizarea maselor . plastice poate avea loc, prin auto
respectiv termopolimerizare sau prin adăugarea sistemelor de
iniţiere la presiune şi lumină, fiind posibile diferite combinaţii
ale acestora.
Ceramica se prelucrează prin ooaoere şi prin procedee de tip
CAD/CAM. .
Construcţiile protetice mixte presupun asigurarea unirii a
două materiale heterogene.
Îmbinarea matalo-polimerică face apel la retenţie
macromecanioă (prin anse, perle, plase, cavităţi retentive),
retenţie mioromeoanioă (prin gravaj electrochimic) şi la retenţie
chimică (prin oxidare, cositorire, silanizare, ceramizare,
primerizare etc.).
Legătura metalo-oeramioă se realizează prin retenţie chimică,
deşi au fost luate in discuţie şi alternative fizico-mecanice.

12
2. LABORATORUL DE TEHNICĂ DENTARĂ. CONDIŢII DE HABITAT
ŞI TEHNICO-MATERIALE

Amplasarea laboratorului este de dorit să fie în vecinătatea

cabinetului stomatologic atât pentru îmbunătăţirea
adresabilităţii şi colaborării cât şi pentru uşurarea comunicării
dintre medic şi tehnician.
în interiorul laboratorulu,i oompartim.entarea trebuie să
asigure pentru fiecare unitate de lucru un spaţiu minim de 8 m2,
in condiţiile respectării principiilor ergonomice.
Instalaţiile eleotrioe, de apă, gaz, vapori trebuiesc izolate
corespunzător; de asemenea, orice derivaţie de la traseul
principal necesită robinet separat.
Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă
centrală de lumină de 800 - 1000 lux, amplasată 1n vederea
asigurării pe cât posibil a lucrului fără umbră.
Suprafeţele din laborator trebuie să permită curăţirea şi
dezinfecţia facilă prin metode uzuale (detergenţi, soluţii
dezinfectante, ultrasunete, radiaţii UV).
întreaga concepţie a dotării şi circuitele tehnologice
trebuie
să inlesnească o protecţie eficientă a muncii.
Podelele vor fi reprezentate de suprafeţe dure, rezistente,
uşor lavabile şi de dezinfectat. Modelele marmorate sau mozaiouJ.
sunt de evitat deoarece îngreunează găsirea rapidă a unei piese
mici scăpate accidental pe jos.
Diviziunea muncii in laboratorul de tehnică dentară
(fig.2.1.) presupune existenţa mai -multor încăperi cu
destinaţii precise:laboratorul de hază, aompartimentu1 pentru gips,
compartimentul pentru preluararea aliajelor la oald, compartimentul
pentru preluarare/lustruire, oompartimentul pentru preluorarea
maselor plastice. Când nu este posibilă alocarea de spaţii separate
pentru toate aceste activităţi se pot efectua comasări. în
condiţiile progresului şi complexităţii tehnologiilor de laborator
din ultimii ani, se impune tot mai frecvent alocarea de spaţii
separate pentru plaoajele diaorilioe, ca şi pentru tehnologiile
oeramioe şi m.etalo-aeramioe, în incinta cărora se confecţionează
adesea ni e de izolare.
Iluminarea la 1oou1 de munoă trebuie să furnizeze
4000-8000 Lux.
Temperatura in incintă trebuie să se situeze între 21°C şi
23°C, in condiţiile unei umidităţi relative a aerului de 40-60 %.
Tehnicienii trebuie să lucreze doar in halate, protejate de
şorţuri, dacă se poate cu mâneci scurte. Sunt de evitat curenţii
de aer, iradierea de căldură şi aerul cald provenit de la
agregate, de asemenea staţionarea aerului incălzit.
Zgomotul trebuie să se situeze sub 55 dB in cazul unor
activităţi care necesită o concentrare mai mare şi sub 70 dB
1n condiţiile activităţilor simple, de rutină.
Laboratorul pentru gips, compartimentul pentru prelucrarea
aliajelor la cald şi compartimentul de prelucrare/lustruire
{fig.2.2.) necesitl satisfacerea unor condiţii comune, dup cum
urmează:

13
,,..
7

" '"
□nm
_..:I,,

.ţ
-

A. \\LĂ f:l . I \! fiJi

170 U l!
Fig.2.1. Compartimentarea unui laborator de tehnică dentară: 1. compartimentul de topire/turnare/lipire;
2. compartimentul pentru prelucrarea maselor plastice, pentru realizarea modelelor şi tiparelor ,1
pentru erelucrare/lustruire; 3 birou; 4. compartiment Co-Cr; 5. laborator de bază; 6. compartiment
ceramica.
 r:; -----2· ------3 · --- „L
··.·
.. . :,; .,

==-
- 4

Vl

,- '.·,,.,..,. .. ..
,.,, .-
.,,,,.- "'-,,.,,,,,,..,
.'
- · /.' ,
\
.-', • '
·, · ., '>-
. .-

\,\/ "' ,.. ,::·'\ . ;(',,/, ..-

. \---- '\. ' ·.
,....---'(\ ; .,-- X"·- ,,.,.. •""'..,----'-'-, ,.,,.
\
y\
---,v\. '<
'

. .>< . . . .
/...
' /- ...
-. ,,. -,..A..·,.
. .
·>-
' /-:
.,,, "-'-
• -
Fig.2.2. Posibilităţi de dispunere a mobilerului
/· ' · şi aparatelor de tehnică dentară: 1. s•otorin<""laboratorul
'
preluorare/lustruire; 2. sector preîncălzire/înoălzire/turnare; 3. aablator; 4. ••ctor mane
plaatioe; 5. aeotor qips/m.aae da .ambalat.
Fig.2.3. Modalitlţi de dispunere ale aceleia i garnituri de mobilier
lntr-un spaţiu dat.

16
Fig.2.4. Diferite modalitlţi de dispunere ale aceleiati garnituri de mobilier
1ntr-un spaţiu dat.

17
 '

I
.
ii
I
·I ;'
ca r 1; 1
I.
!Ii
[, .
I

;
!
i

I
-

Fig.2.5. Două unit.iţi ele luoru; o•a din dr•apta of•ră po■ibilitat•a un•i activităţi alt•rnativ•.
 Mesele vor avea in Hţimea
picioare. de 1
m, lucrului in
adap,tate
Pl cile de pe mese vor fi rezistente la şocuri, uşor de
cur ţit şi dezinfectat, fiind preferate suprafeţele de oţel
Ni-Cr.
Amplasarea meselor trebuie sl asigure libertatea lucrului in
jurul lor. Aparatele de pe mese vor păstra spaţii corespunzltoare
intre ele, in scopul obţineii libertăţii lucrului. în
laboratoarele didactice vor fi afişate instrucţiunile de bază
in folosirea utilajelor.
Este de dorit ca aparatele care generează vibraţii sl
fie montate pe console in perete.
încăperile vor mai fi dotate cu lăzi pentru deşeuri.

2.1. LABORATORUL DE BAZĂ

Acest compartiment reprezintă locul in care tehnicianul

dentar 1şi petrece marea majoritate a timpului, fiind prevăzut cu
mese de lucru dotate corespunzător, dulapuri şi rafturi pentru
materiale, instrumente şi dispozitive. Este de preferat
mobilerul modular, care permite diverse variante de amplasare a
locurilor de muncă 1n funcţie de raţiuni ergonomice,
preferinţe, obişnuinţe etc.(fig.2.3., 2.4.). sunt recunoscute
în confecţionarea şi comercializarea acestuia câteva firme: KaVo
(Germania), Alfa Design (Italia), Assodont (Italia).

2.1.1. MASA DE LUCRU A TEHNICIANULUI DENTAR

Masa de lucru a tehnicianului dentar (fig.2.5., 2.6., 2.7.}

trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- !nălţime de 720-750 mm adaptată activităţii şezânde;
- lăţime suficientă pentru amplasarea accesoriilor şi
pentru asigurarea unui spaţiu de lucru neîngrădit (fig.2.8.);
- suprafafţă mată (grad de reflexie < 50 %) ; se preferă
tonurile neutre de gri sau maro, dar se pot folosi şi nuanţele
tari de albastru sau verde; suprafaţa trebuie să fie
rezistentă la acţiunea acizilor şi a agenţilor de curăţire;
- spaţiu liber pentru picioare.
Masa de lucru conţine instalaţii complexe, fiind prevăzută cu:
- sursă de 1umină;
- ecran de protecţie cu sau fără lupă
- prize pentru alimentarea cu energie electrică a diferitelor
aparate auxiliare;
- sursă de energie termică, reprezentată cel mai frecvent
de un bec Bunsen (fig.2.9.), prevăzut cu robinet de gaz şi sistem
de reglare a amestecului gaz/aer;
- seringă de aer, racordată la compresor;
- dispozitiv de aoţio'nare a instrumantaru1ui rotativ, care
poate fi un motor electric suspendat, la care se racordează o pies
de mân , micromotor şi/sau turbin ;

19
 -------- r-a-------11

---11-Hll- - - -13
I-- - 14 --' '

2
--15

4
0 o-b --16

-. t--===::::::--17

---18
5
• -=--=--=--=--ţ-=i f::_-=.-:::._-- 19

a
, . I

7-----

8
9·
10

Fig.2.6. Masa de lucru a tehnicianului dentar cu accesoriile sale: 1. ecran

lupi pentru manopere de mare precizie; 2. bloc-suport de lucru;
3. masa de lucru cu racordurile corespunzltoare pentru aer, gaz,
curent electric; 4. suporturi (reazime) pentru braţe; 5. instalaţie
de aspiraţie a pulberilor; 6. filtru de clrbune activ; 7. suport
pentru picioare; 8., 10. dispozitive de comand! a micromotoarelor;
9. sertare pentru instrumente; 11. sursl de lumini; 12. ansamblu
zootor electric suspendat/piesl de ml.ni; 13. placi rezistentl la
temperaturi şi şocuri; 14. bec Bunsen; 15. prizl de aer comprimat;
16. suport pentru prosop; 17., 19. capitonaj scaun; 18. scaun
ergonomic.

20
 4 70

•••••
Fig.2.7. Masa de lucru a tehnicianului dentar - detalii ergonomice.

ambele maini

700 600 00 400 300 200 100 O 100 700 300 -400 500 600 700

Fig.2.8. Spaţiul de lucru al tehnicianului, determinat de raza de acţiune a

21
mâinilor

21
Fig. 2.9. Bec de gaz.

Fig.2.10, Posibilitlţi de asigurare a aspiraţiei la nivelul mesei de lucru

(KaVo)),

22
 - instalaţie de aspiraţie (fig.2.10.);
- sertar pentru deşeuri;
- sertare pentru materiale (superioare mai plate şi
inferioare mai profunde, din raţiuni ergonomice);
Scaunul (fig.2.7.}trebuie prezinte următoarele
să caracteristici:
- înălţimea şezutului reglabilă (420-500 mm de la planul
podelei);
- spătar reglabil in sens vertical şi orizontal;
- sistem de susţinere şi deplasare pe cinci role,
dispozitiv de blocare a rotaţiei cu acestora;
- suprafaţa şezutului suficientă;
- marginea anterioară a şezutului rotunjită;
- suprafaţă capitonată
Suportul pentru picioare (fig.2.7.}trebuie să respecte
următoarele cerinţe:
- să fie nealunecos;
- conductibilitate termică redusă;
reglabil in inălţime;
- unghi de înclinare re rlabil.
Pentru luorări de mare preoizie se folosesc lupe fixate pe
masă (fig.2.11.), ochelari cu lupă şi chiar stereomiorosaop.
Suprafeţele pe care se lucrează trebuie să fie netede, dar să
reflecte puţină lumină
Aerul comprimat se obţine prin intermediul compresoarelor
{fig.2.12.}. Aceste aparate funcţionează prin mecanismul bielă
manivelă; mişcarea de rotaţie a unui motor (de obicei electric)
este transformată in mişcare de translaţie a pistonului
(pistoanelor), care realizează comprimarea aerului in rezervoare
speciale. Refluarea aerului din rezervor 1n cilindru(cilindri)
este împiedicată de un sistem de ventile. Compresoarele mai
dispun de regulatoare de presiune automate, care asigură pornirea
atunci când presiunea scade sub o anumită valoare limită (de
exemplu 3 barr) şi oprirea la o valoare limită superioară (de
exemplu 5 barr}.
Importanţă majoră prezintă modalitatea de rezolvare a
problemei fricţiunii intre piston (pistoane) şi suprafaţa internă
a cilindrului (cilindrilor); Compresoarele ou oarter de ulei
prezintă dezavantajul emisiei da particula de ulei în aerul-
comprimat, oare pot contamina suprafeţele pe care se proieotează
jetul de aer, fapt cu atât mai important cu cât anumite
tehnologii ceramice, metalo-ceramice şi metalo-diacrilice reclamă
o curăţire şi o degresare riguroasă a suprafeţelor. o variantă
1mbunătăţită este reprezentată de compresoarele cu suprafeţele ce
participă la fricţiune teflonate, situaţie in care poluarea
aerului comprimat este împiedicată.
De obicei compresoarele constituie surse de zgomot şi
vibraţii, de aceea este recomandabilă amplasarea lor in afara
incăperilor in care se lucrează, ca şi izolarea acestora cu
paravane izolatoare fonic. în intenţia minimizării acestor
probleme, ultimele generaţii de compresoare sunt din ce in ce mai
silenţioase şi mai echilibrate. Dacă laboratorul are peste zece
mese de lucru, este bine să se realizeze o staţie de compresoare,
aerul fiind dirijat la fiecare utilizator prin ţevi de cupru.

23
Fig.2.11. Ecran-lupi, cu sistem de prindere pe masa de lucru.

Fig.2.12. Conpresor monocilindru (Jun Air).

24
 Măsurile de întreţinere ale oompresoarelor' ou ulei se referă
la:
- verificarea săptămânală a uleiului in carter;
- schimbarea uleiului şi evacuarea condensului după 100 de
ore de funcţionare;
- schimbarea filtrelor după 400 de ore de funcţionare.

3.1.1.1. DISPOZITIVE DE ACŢIONARE A INSTRUMENTARULUI ROTATIV

Dispozitivele de acţionare a instrumentarului rotativ diferă

in funcţie de modul de generare şi transmitere a mişcării de
rotaţie. Astfel deosebim acţionarea electrică in cazul
motoru.lui eleotrio suspendat, la care se cuplează o piesă de mână
şi in cazul micromotoarelor şi aoţionarea ou ajutorul aeru.lui
oomprima.t, pentru turbină. Instrumentarul rotativ, care
reprezintă prelungirea activă a acestor dispozitive va fi descris
pe larg 1n cap.14.

3.1.1.1.1. Ansamblul motor eleotrio suspendat/piesă de mână

Acest sistem de acţionare se compune dintr-un motor electric

suspendat, o piesă de mână şi un braţ flexibil, care racordează
cele două componente sus-amintite, transmiţând mişcarea de rotaţie
prin intermediul unui cablu din oţel (fig.2.13.).
în cele ce urmează vom descrie sistemul aflat in
dotarea majorităţii laboratoarelor de tehnică dentară din
România.
Motorul funcţionează la 220V/50Hz (100W) şi furnizează o
turaţie maximă de 8000 ture/min., fiind comandat prin intermediul
unui reostat cu pedală, care inlesneşte şi alegerea turaţiei
corespunzătoare in raport cu diversele manopere specifice.
Motorul propriu-zis este format din stator şi rotor, pe care
sunt fixaţi rulmenţii. Dispozitivul de cuplare cu braţul flexibil
este realizat dintr-un material electroizolant pentru
prevenirea eventualelor accidente. în ceea ce priveşte
întreţinerea, se vor verifica periile colectoare şi se vor unge
rulmenţii la intervale de 3 luni.
Braţul flexibil (1 m lungime) transmite mişcarea de rotaţie
de la motorul electric suspendat la piesa de mână şi este de
două tipuri:
- uşor ( =4 mm), pentru prelucrarea maselor plastice;
- greu ( =6 mm), pentru prelucrarea metalelor/aliajelor;
Piesa de mână (fig.2.14.)se cuplează la braţul flexibil, de
care se blochează cu ajutorul unei cleme şi se compune din
pensetă, corp şi teacă. Piesele de mână suportă in general turaţii
nominale de cca. 10000 ture/min. Prinderea frezei cu diametru de
2,35 mm in capul portsculă se face cu ajutorul unei chei speciale
şi al unui bolţ. Se blochează cu bolţul in lăcaşul piesei de
mână şi se strânge sau se desface (cu cheia specială) penseta,
1n care se introduce, sau din care se extrage instrumentul
rotativ necesar prelucr rii.
25
 )Y=l,H 11 W8mnmrnuunm- ...
'\ I
i

Fig.2.13. Piesl de mini racordatl la motor electric suspendat (KaVo).

Fig.2.14. Piesl de mini (IOR): 1 - pensed, 2 - corp, 3 - teacl.

26
Fig.2.15. Micromotor (KaVo).

a b C

Fig.2.16. Diferite sisteme de comand! a micromotoarelor (KaVo): a. cu

genunchiul; b. prin aplsare pe pedall; c. prin acţionarea unui
reostat cu rotaţie orizontali.

27
3.1.1.1.2. Micromot oarele

Micromotoarele reprezintă motoare electrice de dimensiuni

reduse, care impreună cu piesa de mână formează o unitate
(fig.2.15.). Prin utilizarea componentelor electronice in
structura acestor dispozitive, este posibilă stabilirea
exactă a performanţelor tehnice. Micromotoarele pot funcţiona
atât in regim de curent continuu cât şi în regim de curent
alternativ şi furnizează turaţii de 10000-60000 ture/min.
Aceste dispozitive reprezintă o alternativă mai evoluată la
sistemele tradiţionale cu motor suspendat şi oferă, in funcţie de
producător şi de model, o serie de facilităţi, cum ar fi:
- posibilitatea selectării sensului de rotaţie (orar sau
trigonometric);
- posibilitate_ utilizării atât in laborator, cât şi in
a cabinet;
- sisteme de avertizare a momentului în care sistemul lucrează
in regim de suprasolicitare;
- memorie, in care se introduc date referitoare la turaţie şi
intervalul de timp in care dispozitivul va lucra in regim de
turaţie constantă etc.
Comanda micromotoarelor se poate face diferit: ou piciorul
(prin apăsare pe pedală, sau acţionarea unui reostat cu rotaţie
orizontală - fig.2.16.), ou genunchiul (prin presiune laterală -
fig.2.16.), cu cotul sau direct cu mâna. Dispozitivul de prindere
portsculă permite utilizarea frezelor/pietrelor cu diametre de
2,35 mm; 3 mm; 1/8" şi funcţionează prin rotaţia in sens opus a
celor două părţi ale carcas i.

3.1.1.1.3. Turbinele

Ace.=;te dispozitive (fig.2.17. )permit obţinerea de turaţii

foarte mari, de cca. 300000 ture/min., în condiţiile unei greutăţi
foarte reduse a pieselor de mână (50-100 g), fapt care le conferă
un confort sporit.
Principiul de funcţionare const in folosirea aerului
comprimat (3,5 - 4 barr), furnizat de un compresor, care acţionează
asupra paletelor turbinei, generând o mişcare de rotaţie cu turaţii
impresionante. După construcţia lagărului rotor se disting: turbine
ou rulmenţi (necesită ungere prin barbotor de ulei din instalaţia
de alimentare cu aer sau ungere periodică prin folosirea de spray
uri speciale) şi turbine ou pernă de aer, la care rotorul este
practic suspendat pe un strat de aer. Acestea din urmă sunt mai
silenţioase, mai fiabile, permit obţinerea de turaţii mai ridicate
şi nu necesită ungere.
Turbinele pot fi acţionate cu mâna' sau cu piciorul, de la caz
la caz.
Dispozitivul de prindere a frezelor/pietrelor permite
montarea de instrumente cu diametru de 1,6 mm, fiind acţionat prin
răsucirea in sens contrar a celor două părţi ale carcasei piesei.

28
Fig. 2.17. Turbina de tehnici dentari (KaVo).

Fig.2.18. Spatule de diferite mlrimi, cu sau firi miner, rigide sau

fl.exibile.

29
3.1.2. MICUL INSTRUMENTAR AL TEHNICIANULUI DENTAR

Micul instrumentar al tehnicianului dentar constă 1n spatule

(fig.2.18.), instrumente de modelat (fig.2.19.), pense (fig.2.20.),
pensule (fig.2.21.), foarfeci, perii, fierăstraie (fig.2.22.),
godeuri, mojare cu pistile, cuţite şi cleşti pentru gips
(fig.2.23.}, compasuri, instrumente de măsură de fineţe
(fig.2.24.}, portfreze, instrumentar rotativ etc. Tehnicianul
dentar mai trebuie să dispună de o gamă variată de cleşti
{fig.2.25., 2.26., 2.27., 2.28., 2.29.): crampon, Aderer,
Waldsachs, Schwartz, Johnson, pentru tăiat sârmă (lateral şi
frontal} . Cleştii folosiţi in tehnica dentară servesc mai ales
prelucrărilor la rece, răspunzând unor utilizări diverse:
confecţionarea de croşete din sârmă, arcuri ortodontice, inele de
cupru, atele de imobilizare, realizarea de convexităţi la nivelul
protezelor unidentare, prinderea unor obiecte de dimensiuni reduse
etc. Aceste instrumente funcţionează pe principiul pârghiiilor de
gradul I, raportul redus dintre lungimea fălcilor şi a braţelor,
asigurând exercitarea de forţe considerabile la nivelul
extremităţilor active. Geometria acestora permite utilizări largi
(cleştele crampon), restrâse sau precise (un anumit cleşte se
utilizează pentru realizarea unui anumit tip de croşet).

3.2. LABORATORUL PENTRU GIPS

Mesele vor fi acoperite total sau parţial cu tablă de Zn sau

Ni-Cr şi vor fi prevăzute cu apărători la margini pentru evitarea
imprăştierii gipsului.
! n acest compartiment se efectuează toate manoperele de
realizare a modelelor, de ambalare şi dezambalare. Laboratorul
trebuie s dispună de aparate de soclat, sisteme de confecţionat
modele cu bonturi mobilizabile, aparate de secţionat modele,
aparate pentru duplicat modele, conformatoare pentru soclu,
conformatoare de duplicare etc. ·
Chiuvetele, plasate lângă mese, vor fi prevăzute cu podea
planâ, protejată de un grilaj de plastic, filtru şi scurgere prin
decantor.
Gipsul se depozitează in silozuri prevăzute cu sisteme de
amestecare, fixate pe perete.
Tot pentru stoparea imprăştierii gipsului, podelele vor fi
acoperite cu grătare de lemn.

3.3. LABORATORUL (COMPARTIMENTUL)PENTRU POLIMERIZAREA MASELOR

PLASTICE·

Acest compartiment trebuie dotat cu mese de lucru înzestrate

cu prese manuale sau hidraulice, aparate de polimerizare in
diferite regimuri (termopolimerizare, barotermopolimerizare,
fotopolimerizare etc.). Tot aici pot fi amplasate şi instalaţii
de injectare a r şinilor acrilice.

30
Fig.2.19. Instrumente de modelat de diferite forme şi dimensiuni.

4 ..,

Fig.2.20. Pense diferite.

31
Fig.2.21. Pensule din fire naturale, pentru depunerea straturilor de mase
ceramice.

Fig.2.22. Fierlstrlu pentru decuparea bonturilor mobilizabile.

32
Fig.2.23. Cle te de gips.

2.24. Dispozitiv pentru mllsurarea grosimii coroanelor.

a b C e
Fig.2.25. Cleşti pentru prelucr ri la rece: a. cle te crampon;
b. cleşte de tliat sl.rml, cu tliş drept; o. olefte de tliat lrml,
cu tlit lateral; d., e. cleşti Schwartz.

33
 I,
I I,

I I

b C d e, \

I
. I

Fig.2.26. Cleşi pentru prelucrlri la rece: a. cleşte Pesso;b. cleşte

de contur Benson; c. cleşte rotund Reynolds; d. cleşte Pesso mic;
e. cleşte de contur Johnson.

I I

I'

a b C

Fig.2.27. Cleşti pentru prelucrlri la rece: a.cleşte crupon cu v&rf rotunjit;

b. cleşte ara.q,on cu vArf ascuţit; a. cleşte de tliat sArm.

34
 A

a b C

Fig.2.28. Cleşti pentru prelucrlri la rece: a. cleşte de t iat s&rm.11,

cu tJiş latera1; b. cleşte pentru conturat coroane, cu cap triactiv;
c. cleşte Johnson.

Fig.2.29. Cleşti pentru prelucrlri la rece: a. cleşte Aderer; b. clette

Waldsachs.

35
2.4. LABORATORUL (COMPARTIMENTUL) PENTRU PRELUCRAREA ,ALIAJELOR LA
CALD

Compartimentul trebuie să fie bine ventilat, fiind prezente

aici cuptoare de preincălzire, aparate de punctat, sudat,lipit,
precum şi aparate de topire/turnare.

2.5. LABORATORUL (COMPARTIMENTUL) PENTRU PRELUCRARE/LUSTRUIRE

Compartimentul trebuie să dispună de o ventilaţie puterniaă

(exhaustoare) pentru înlăturarea pulberilor ce rezultă din
prelucrări, in scopul prevenirii afecţiunilor respiratorii.
Mesele vor avea o înălţime corelată cu modul de lucru
(aşezat sau în picioare); aparatele vor fi prevăzute cu apărători
pentru reţinerea pulberilor. Compartimentul va fi înzestrat cu
sablatoare, generatoare de vapori sub presiune, motoare de
lustruit cu ax orizontal.
Acest compartiment mai trebuie înzestrat cu un dulap in care
se păstrează soluţiile de acizi destinate dezoxidării turnăturilor
şi băi de decapare. Mai pot fi prezente aici instalaţii
electrolitice pentru electrolustruire, aparate de curăţat cu
ultrasunete etc.

2.6. LABORATORUL (COMPARTIMENTUL) PENTRU CERAMICĂ DENTARA

Prima condiţie pe care trebuie să o îndeplinească încăperea

este o bună proteaţie împotriva prafului; de asemenea întreţinerea
in acest spaţiu a unei curăţenii impecabile trebuie să devină un
reflex pentru tehnicianul dentar. Iluminarea naturală este
preferabilă
Compartimentul va fi dotat cu mese de lucru, instrumentar
pentru depunerea şi modelarea maselor ceramice, cuptor pentru
coacerea maselor ceramice inzestrat cu pompă de vid, eventual
aparate speciale pentru obţinerea ceramicii turnate sau a ceramicii
presate, instrumentar pentru prelucrarea, finisarea şi lustruirea
ceramicii. Este de dorit ca acest compartiment să dispună de un
sablator cu Al203 , care să funcţioneze exclusiv pentru tehnologiile
ceramice.

36
3. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU AMPRENTARE

Amprenta in general reprezintă copia unui anumit relief

(amprente digitale, urme de mâini, pantofi în beton la Hollywood,
amprente in cenuş vulcanică in urma catastrofei de la Pompei).
Amprenta in stomatologie este o copie negativă a câmpului
protetic, redând tridimensional relieful acestuia, la scara 1:1.
în vederea atingerii scopului - obţinerea unei copii pozitive
a câmpului protetic - sunt necesare anumite condiţii: tchnico
materiale, de îndemânare, fidelitate a inregistrării etc.
Amprentarea se realizează prin aplicarea pe relieful de
înregistrat a unui material aflat iniţial in stare plastică, care
ulterior se intăreşte, reţinând in negativ copia reliefului
respectiv. Amprentarea reprezintă o operaţie care se execută
atât în cabinet, pentru înregistrarea reliefului câmpului protetic
"in situ", cât şi în laboratorul de tehnică dentară, când se
urmăreşte duplicarea modelelor. Amprentarea in cabinet
presupune prezenţa pacientului şi utilizarea de portamprente
încărcate cu materiale de amprentare diverse.
Portamprentele reprezintă suporturi rigide cu ajutorul
cărora se aplică materiale de amprentă in stare plastică la
nivelul câmpului protetic.

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR

în funcţie de materialele din care sunt confecţionate

portamprentele, distingem:
a) portamprente metalice, din:
- oţel inoxidabil;
- alamă cromată;
- aluminiu placat cu răşini epoxidice.
b) portamprente din mase plastice:
- răşini acrilice;
- materiale compozite;
- polistiren;
- răşini policarbonate.
c) portamprente mixte metalo-plastice.

După intinderea suprafeţei de inregistrat diri teritoriul

câmpului protetic, portamprentele pot fi:
a) totale:
- cu loje alveolare plane, pentru dentat şi edentaţii
intercalate;
- cu loje alveolare rotunjite, pentru edentatul total;
cu loJe rotunjite in zonele laterale şi loje plane in
regiunea frontală, pentru edentaţii terminale.
b) parţiale:
- pentru hemiarcade;
- pentru regiunea frontală;
- pentru amprentele 1n ocluzie (construcţie ţără

I7
 d

Fig.3.1. Portamprente universale: a. pentru arcaci! maxilari edentatl;

b., d. pentru hemiarcade dentate; c. pentru arcaci! mandibulari
edentatl; e. pentru arcadl mandibulari dentatl; f. pentru arcadl
maxilari dentatl.

38
 planşeu, cu prezenţa doar a pereţilor laterali)
o) unidentare - inelul de Cu. /
După fidelitatea (exactitatea inregistrării) distingem:
a) portamprente standard (fig.3.1.);
- se folosesc pentru amprente preliminare, documentare;
- se livrează intr-o varietate limitată de forme
şi dimensiuni;
corespondenţa cu relieful câmpului protetic este
aproximativă;
exactitatea este redusă, incertă.
b) portamprente individuale (fig.3.2.);
se utilizează la amprentări finale, funcţionale;
- au forme şi dimensiuni adaptate reliefului fiecărui
camp protetic;
- amprentele obţinute au o mare exactitate.
Portamprentele pot fi prevăzute cu retenţii mecanice
pentru asigurarea reţinerii anumitor materiale de amprentare
(fig.3.3.), sau acest lucru se obţine prin pensularea suprafeţei
portamprentei cu adezivi speciali.
Anumite tehnici de amprentare reclamă utilizarea unor
portamprente speciale:
cu instalaţii de răcire (tuburi prin care circulă apă
rece), pentru amprentele cu hidrocoloizi reversibili
(fig.3.4.);
- cu dispozitive de solidarizare a lingurii inferioare de
cea superioară, pentru amprentele cu gura închisă.

CARACTERISTICILE IDEALE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ PORTAMPRENTĂ

- rigiditatea, condiţie a fidelităţii;

- asigurarea unei grosimi uniforme a materialului de amprentă;
- cuprinderea in totalitate a suprafeţei câmpului protetic;
- retenţionarea materialului de amprentă;
- să prezinte mâner, stopuri, puncte de reper, necesare unei
manipulări şi centrări corecte în timpul amprentării;
- să nu limiteze mişcările funcţionale ale părţilor moi.

3.3. PORTAMPRENTELE STANDARD (LINGURI DE AMPRENTARE)

Acest tip de portamprentă se foloseşte la amprentări

documentare şi preliminare.
Se livrează in variante de mărimi diferite, pentru câmpul
protetic maxilar, pentru câmpul protetic mandibular, pentru arcade
dentate, pentru arcade edentate, pentru edentaţii terminale,
frontale etc. (fig.3.1.).
Lingura maxilară are următoarele părţi componente:
- lojă pentru amprentarea dinţilor sau crestelo

39
Fig.3.2 . a., b. amprente preliminare, cu trasarea limitei câmpului protetic;
c. linguri individuala mandibular! realizat! pe m:xielul preliminar.

Fig.3.3. Portamprentl standard maxilari prevlzutl cu retenţii mecanice.

40
 alveolare;
- lojă pentru amprentarea bolţii palatine;
- mâner.
Lingura mandibulară se compune din:
- lojă pentru amprentarea dinţilor sau crestelor
alveolare;
- mâner.

3.4. PORTAMPRENTELE INDIVIDUALE

Se utilizează la amprentări finale, funcţionale.

se pot realiza din diferite materiale:
- mase termoplastice: Shellack, Stents,
ebonită, polistiren, acrilat termoplastic;
- polimetilmetacrilate auto- şi termopolimerizabile;
- poliesteri, copoliesteri;
metale/aliaje, prin ştanţare din alamă sau aluminiu şi
prin turnare.
Portamprentele individuale se compun dintr-un corp şi un mâner
(fig. 3. 2.C)•
Folosite in edentaţiile totale, ele trebuie să asigure
inchiderea marginală la limita dintre mucoasa fixă şi mucoasa
mobilă, deziderat care se perfectează 1n cabinet de către medic.
Pentru edentaţiile parţiale se pot practica stopuri in
dreptul suprafeţelor ocluzale sau marginilor incizale pentru
obţinerea unei grosimii uniforme a materialului de amprentare.

3.4.1. CONFECŢIONARE-A LINGURII INDIVIDUALE

Sunt descrise metode directe, rar folosite, şi· metode

indirecte, acestea din urmă necesitând un model preliminar,
obţinut pe baza unei amprente preliminare, cu o lingură standard.

3.4.1.1. CONFECŢIONAREA LINGURII INDIVIDUALE ÎN EDENTAŢIA TOTALA

Se folosesc materiale termoplastice, acrilate, metale/aliaj.e

3.4.1.1.1. Realizarea 1ingurii individua1e din ma.se termop1astioe

se folosesc plăci de bază trapezoidale (pentru maxilar) şi 1n

formă de potcoavă (pentru mandibulă), groase de 2 mm, care
se plastifiază la termostat (46 - 50°C) şi se mulează pe model,
după răscroire, finisare fiind apte pentru amprentare.

41
Fig.3.4. Portanprente cu instalaţii de r!cire.

Fig.3.5. Aparat de termoformare (Brkoform/Brkodent).

42
 :ea lingurii individuale din matale/aliaje

.·:1supune realizarea unui model preliminar din

._-:ie, pe baza căruia se obţine o matrice turnată
·i: trice din zinc. între matrice şi patrice se
' e alamă sau aluminiu de 1 mm grosime, după
iri obţinându-se forma dorită.
... urii individuale se execută după ce au fost
···.::-;:: .:. nerente de model preliminar/machetă/ambalare.
.....•·:: mbalarea, finisarea, prelucrarea.
::•
..
- : :
,· ·......
a lingurii individuale prin metoda
cnar.11

lpune folosirea unor aparate speciale de

3. 5.) .
ionează pe prinoipiul ejeoţiei, aerul comprimat
l total, fără a mai fi nevoie de o pompă de vid.
)mpune dintr-un corp bazal şi accesorii.
ente cu instalaţii de r! :al se găseşte lăcaşul modelului. Acesta va fi
cire. :hiuvetă cu granule. în partea superioară a
1 dispozitivul de prindere şi presare a foliei ce
5ă termoformării, prevăzut cu o balama. Partea
lui prezintă radiatorul, la nivelul căruia se va
tul mai dispune de un furtun de răcire. Aparatul
la orice tip de compresor care furnizează o
Jji'!J.J-mcare4 barr şi maximum 8 barr. în cazul 1n
crescută 1n reţeaua de conectare,
aparatul va or de apă.

·'"'.1 === =5 .ca termoplastică se fixează in dispozitivul de

reprezentat de rama de vibrare şi inelul de
vibrare se aplică împreună cu folia pe radiator,
==.e alei permiţând acest lucru. Se poziţionează
a cu granule, fiind practic îngropat in acestea,
doar suprafaţa câmpului protetic care ne
plastifierea foliei, rama vibratoare se aşează
apasă scurt. Se întrerupe căldura şi folia se
Din furtunul de răcire se pulverizează pe folie
Aerul este absorbit sub presiune, astfel folia
model. După aproximativ 30-40 de secunde se
furtunului cu policele. Eliminarea aerului este
ibrare se desprinde, se detaşează folia de pe
1 pune la dispoziţie o mare varietate de folii,
rietăţi (Erkodent)
:oform diferite, cu poate
indicaţii precise. pentru
fi utilizat

...,,,, tru coroane turnate şi componenta metalică a

punţi provizorii;
!!l termoformare (Erkoform/Brkodent). :e individuale pentru arcade edentate total şi

42 43
 alveolare;
- lojă pentru amprentarea bolţii palatine;
- mâner.
Lingura mandibulară se compune din:
- lojă pentru amprentarea dinţilor sau crestelor
alveolare;
- mâner.

3.4. PORTAMPRENTELE INDIVIDUALE

Se utilizează la amprentări finale, funcţionale.

Se pot realiza din diferite materiale:
- mase termoplastice: Shellack, Stents,
ebonită, polistiren, acrilat termoplastic;
- polimetilmetacrilate auto- şi termopolimerizabile;
- poliesteri, copoliesteri;
metale/aliaje, prin ştanţare din alamă sau aluminiu şi
prin turnare.
Portamprentele individuale se compun dintr-un corp şi un
mâner (fig.3.2.C) •
Folosite in edentaţiile totale, ele trebuie să asigure
inchiderea marginală la limita dintre mucoasa fixă şi mucoasa
mobilă, deziderat care se perfectează in cabinet de către medic.
Pentru edentaţiile parţiale se pot practica stopuri 1n
dreptul suprafeţelor ocluzale sau marginilor incizale pentru
obţinerea unei grosimii uniforme a materialului de amprentare.

3.4.1. CONFECŢIONAREA· LIN GURII INDIVIDUALE

Sunt descrise metode directe, rar folosite, şi · metode

indirecte; acestea din urmă necesitând un model preliminar,
obţinut pe baza unei amprente preliminare, cu o lingură standard.

3.4.1.1. CONFECŢIONAREA LINGURII INDIVIDUALE ÎN EDENTAŢIA TOTAIĂ

Se folosesc materiale termoplastice, acrilate, metale/aliaje.

3.4.1.1.1. Realizarea lingurii individuale din mase termoplastice

Se folosesc plăci de bază trapezoidale (pentru maxilar) şi 1n

formă de potcoavă (pentru mandibulă), groase de 2 mm, care
se plastifiază la termostat (46 - 50°C) şi se mulează pe model,
după răscroire, finisare fiind apte pentru amprentare.

41
_ Fig.3.4. Portairprente cu instalaţii de r!cire.

Fig.3.5. Aparat de termoformare (Erkoform/Brkodent).

42
3.4.1.1.2. Realizarea lingurii individuale din metale/aliaje
/

ştanţarea presupune realizarea unui model preliminar din

aliaje uşor fuzibile, pe baza căruia se obţine o matrice turnată
din plumb şi o patrice din zinc. între matrice şi patrice
se presează o placă de alamă sau aluminiu de 1 mm grosime,
după răscroiri şi finisări obţinându-se forma dorită.
Turnarea lingurii individuale se execută după ce au fost
parcurse etapele inerente de model
preliminar/machetă/ambalare. Urmează firesc dezambalarea,
finisarea, prelucrarea.

3.4.1.1.3. Obţinerea lingurii individuale prin

metoda termoformării

Metoda presupune
termoformare (fig.3.5.). folosirea unor aparate speciale de
Acestea funcţionează pe principiul ejecţiei, aerul comprimat
creând brusc un vid total, fără a mai fi nevoie de o pompă de
vid.
Aparatul se compune dintr-un corp bazal şi accesorii.
în corpul bazal se găseşte lăcaşul modelului. Acesta va fi
cufundat intr-o chiuvetă cu granule. în partea superioară a
corpului se găseşte dispozitivul de prindere şi presare a foliei
ce urmează a fi supusă termoformării, prevăzut cu o balama.
Partea posterioară a corpului prezintă radiatorul, la nivelul
căruia se va înmuia placa. Aparatul mai dispune de un furtun de
răcire. Aparatul poate fi conectat la orice tip de compresor
care furnizează o presiune de minimum 4 barr şi maximum 8
barr. în cazul in care există o umiditate crescută in reţeaua
de conectare, aparatul va necesita un separator de apă.
Folia sau placa termoplastică se fixează in dispozitivul
de prindere şi presare reprezentat de rama de vibrare şi inelul
de acoperire. Rama de vibrare se aplică impreună cu folia pe
radiator, construcţia balamalei permiţând acest lucru. Se
poziţionează modelul in chiuveta cu granule, fiind practic
îngropat in acestea, rămânând liberă doar suprafaţa câmpului
protetic care ne interesează. După plastifierea foliei, rama
vibratoare se aşează peste model şi se apasă scurt. Se intrerupe
căldura şi folia se trage peste model. Din furtunul de răcire se
pulverizează pe folie aer pentru răcire. Aerul este absorbit sub
presiune, astfel folia rămâne ataşată de model. După
aproximativ 30-40 de secunde se inchide orificiul furtunului cu
policele. Eliminarea aerului este oprită, rama de vibrare se
desprinde, se detaşează folia de pe model. Producătorul pune la
dispoziţie o mare varietate de folii, de grosimi şi proprietăţi
diferite, cu indicaţii precise.
Aparatul Erkoform (Erkodent) poate fi utilizat pentru
obţinerea de:
- machete pentru coroane turnate şi componenta metalic
a coroanelor mixte;
- coroane şi punţi provizorii;
43
 - portamprente individuale pentru arcade edentate total şi
parţial edentate;

44
 I'
.
i
'
' Q

a
b
Fig.3.6. a. inele de cupru prefabricate; b. dispozitiv de calibrare a inelelor
obţinute manufactura!; c. dentimetre.

Fig.3.7. Trasarea conturului tablei din care urmeazl sl se confecţioneze

inelul de cupru şi bizotarea dupl tliere.

4
4
 - proteze imediate, totale sau
parţiale; pansamente gingivale
- atele imediate şi atele pentru terapia fracturilor maxilare;
- atele parodontale, ocluzale, gutiere etc;
- aparate şi instrumente ortodontice (plăci de retenţie, plăci
ocluzale, atele de transfer pentru bracket-uri ortodontice);
- gutiere de protecţie.

3.5. PORTAMPRENTELE UNIDENTARE (INELE DE CUPRU)

Portamprentele unidentare reprezintă dispozitive care permit

amprentarea unui singur dinte preparat in scopul acoperirii cu o
proteză unidentară. Amprentarea cu inel de cupru, efectuată in
condiţii corespunzătoare, prezintă o acurateţe deosebită la nivelul
limitei cervicale a preparaţiei bontului, care reprezintă avantajul
major al metodei. Tehnica laborioasă, delicată şi consumatoare de
timp pe care o presupune acest procedeu, ca şi progresele
notabile inregistrate în domeniul materialelor de amprentă, au
redus indicaţiile amprentării cu inel de cupru din practica
curentă.
Chiar şi în condiţiile unei valori doar istorice, considerăm/
utilă prezentarea tehnicii de realizare a inelului de cupru ,.
Inelele de cupru pot fi prefabricate, cu circumferinţa
cuprinsă intre 14 şi 32 mm (fig.3.6.}, sau
confecţiona.te in laborator. ?

Atunci când se realizează în laborator, se ţine seama de

dentimetrie (măsurarea circumferinţei bontului dentar în cabinet cu
sârmă de wipla de 0,02 mm)sau se realizează în serie cu
circumferinţe de 14-32 mm.
Pentru confecţionarea unui inel de cupru se taie dintr-o
tablă de cupru de 0,25 mm grosime un dreptunghi cu înălţimea de
10 mm şi lungimea egală cu circumferinţa bontului dentar, lungime
la care se adaugă 1 mm, pentru executarea ulterioară a unui bizou
la 45°(fig.3.7.). Dreptunghiul astfel obţinut se menţine in
flacără până când se înroşeşte, după care se cufundă in apă.
Urmează înfăşurarea cu ajutorul unui cleşte cu fălci rotunde
(fig.3.8.) şi lipirea.
o altă posibilitate presupune imbinarea capetelor
dreptunghiului prin fălţuire.
Inelul astfel obţinut se trimite in cabinet, unde este supus
răscroirii la nivelul marginii cervicale, in funcţie de
configuraţia festonului gingival şi adaptării axiale şi
transversale (fig.3.9.).
La ora actuală există seturi de inele din cupru sau aluminiu,
care se comercializează intruse.

3.6. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE UTILIZATE ÎN

TEHNOLOGIA MODELELOR DUPLICAT

Duplicarea modelelor de lucru se execut de regul cu

45
Fig .3.B. Conformarea inelului de cupru cu cle tele cu filei rotunde.

Fig.3.9. Inelul de cupru răscroit la nivelul aarginii cervicale, corespunzltor

conturului festonului gingival.

46
Fig.3.10. Aparat de preparat hidrocoloizi reversibili (Bego)•

Fig.3.11. Aparat de prepara siliconi.

47
hidrocoloizi reversibili, mai nou folosindu-se pentru aceasta şi
materialele siliconice, prezentate in sistem bicomponent.
Amprentarea modelului de lucru in scopul obţinerii unui
model duplicat necesită un aparat care să livreze materialul de
amprentă in stare plastică (aparat cu cuvă-termostat, pentru
materialele de amprentare de tipul hidrocoloizilor reversibili
sau aparat pentru amestecarea materialelor siliconice) şi
conformatoare speciale pentru duplicare.
Aparatul pentru prepararea hidrocoloizilor reversibili
(fig.3.10.) este prevăzut cu un sistem de incălzire termostatat
şi are următoarele părţi componente:
- instalaţia de alimentare la 220V/50Hz;
- sursa de căldură (rezistenţă electrică);
- cuva pentru agar-agar, izolată termic;
- termometru cu termostat;
- jgheabul prin care se livrează materialul fluid;
- instalaţia de comandă, reglaj şi control, cu întrerupător
general, reglaje şi indicatoare de temperatură şi de timp.
Aparatul pentru amestecarea siliconilor c reacţie de adiţie
(fig.3.11.)recunoaşte următoarele părţi componente:
- instalaţia de alimentare la 220V/50Hz;
- rezervoarele cu silicon(bază şi accelerator);
- pompa electrică cu dublă roată dinţată;
- dispozitivul de amestecare;
- întrerupător pornit/oprit.
Conformatoarele speoiale pentru duplioara (fig.3.12.)sunt
alcătuite dintr-o placă bazală şi un capac prev zut cu mai multe
orificii (printr-unul pătrunde masa duplicatoare, prin celelalte
ieşind aerul). Unele conformatoare de duplicar prezintă o pâlnie
care prefigurează viitorul con de turnare.

a b C

Fig.3.12. Conformatorde duplicare: a. capacul; b. placa bazali; c. curgerea mal!

Sei duplicatoare in cavitatea oonfoX111cltorului, concomitent cu ietirea
aerului.

48
 4. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE
CONFECŢIONĂRII MODELELOR

Modelul in stomatologie reprezintă copia pozitivă fidelă

a reliefului câmpului protetic şi se obţine 1n urma unei
amprente.
Tehnoloqiile de realizare a modelelor s-au dezvoltat mult in
ultimele dec nii, ele necesitând o serie de aparate şi dispozitive
noi.

0 CLASIFICAREA MODELELOR

în funcţie de destinaţie, se·disting următoarele tipuri de

modele:
- documentare;
- de studiu şi diagnostic;
- preliminare;
- de lucru;
- ale arcadelor antagoniste;
- pentru analiza funcţională a ocluziei;
- duplicat.
După materialul din care sunt confecţionate, modelele pot fi
din:
- gips;
- metale/aliaje: amalgame, aliaje uşor fuzibile, metale
depuse pe cale galvanică, aliaje depuse prin topire şi
pulverizare;
- mase plastice: răşini acrilice, poliuretani, răşini
epoxidice, epiminice;
- materiale compozite;
- mase ceramice;
- cimenturi.
în funcţie de tehnologia de obţinere, deosebim modele obţinute
prin:
- turnare (cele din gips, mase plastice, materiale
compozite, aliaje uşor fuzibile);
- indesare (cele din cimenturi, amalgame);
- qalvanizare;
- pulverizare de aliaje uşor fuzibile;
- ardere de mase ceramice.
Modele se mai clasifică 1n:
- modele monobloc, cu bonturi fixe;
- modele cu bonturi mobilizabile.

4.-2 INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONWI MODELELOR DIN

f GIPS
--------r nstrumentarul minim se referă la un bol de cauciuc, o
spatulă de amestecat şi un cuţit de gips.
Pentru evitarea formării bulelor de aer in masa modelului se

49
..5
 Fig.4.1. Masa vibratoare.

Fig.4.2. Vacuummalaxorul.

50

' ' '

folosesc aparateajutătoare: masa vibratoare (fig.4.1.),
vibromalaxoruJ., (fig.4.2.). Realizarea soclului
vaoumnmal axoruJ.
este mult uşurată prin utilizarea conformatoarelor pentru soclu,
de diferite mărimi, cu forme distincte pentru modele maxilare
şi mandibulare. în absenţa acestora se pot folosi aparatele de
soclat (fig.4.3.).
Pentru accelerarea uscării modelelor se utilizează cuptoare
speciale.

4.2.1. MA.SA VIBRATOARE

Masa vibratoare funcţionează pe principiul acţionării

electromagnetice prin intermediul unei bobine de cupru cu miez,
vibraţiile de amplitudine variabilă fiind transmise platoului
mesei cu ajutorul unei lamele elastice. Aparatul se compune din:
- instalaţie de alimentare la 220V/50Hz;
- sistem de acţionare (bobină+ miez+ lamelă), protejat de
carcasă;
- platou superior vibrator, acoperit cu un strat de cauciuc;
instalaţia de comandă şi reglaj, cu intrerupător
pornit/oprit şi potenţiometru pentru modificarea intensităţii
vibraţiilor.

4.2.2. VACUUMMALAXORUL

Vacuummalaxorul este un aparat care realizează amestecarea

rotativă a pastei de gips sau masă de ambalat intr-un recipient
ermetic închis racordat la o pompă de vid.
Aparatului i se pot descrie următoarele părţi componente:
- instalaţia de alimentare cu energie electrică (220V/50Hz);
- recipiente pentru amestec, de diferite dimensiuni,
prevăzute cu palete de malaxare, garnituri de etanşare şi
racorduri pentru pompa de vid;
- sistemul de acţionare a paletei de malaxare, cu ajutorul
unui motor electric şi al unei transmisii prin curea, roţi
dinţate, etc.
- instalaţia de comandă, reglaj şi control, care cuprinde:
întrerupătorul de conectare la reţeaua electrică, întrerupătoare
pentru comanda malaxării, pentru declanşarea vidului, maneta
vibratoare, potenţiometru pentru stabilirea timpului de malaxare,
cadran cu afişajul gradului de vidare (presiune negativă).
Unele aparate mai prezintă şi sisteme de vibrare a
amestecului (vibrovacuummalaxoare).

4.2.3. APARATELE DE SOCLAT

Aparatele de soclat servesc fasonării soclurilor prin

intermediul acţiunii de degroşare a unei .pietresau benzi
abrazive.
Aparatele de soclat cu piatră abrazivă (fig.4.3.)au 1n
general următoarele părţi componente:
- instalaţia de alimentare la 220 V/50 Hz;

51
 I I '

I I'

Fig.4.3. Aparat de soclat.

catodul
anodul de Cu amprento

CuS04
0

I ,

Fig.4.4. Instalaţie elctrolitic pentru galvanoplastia cu cupru (scheml),

I 'I 52
 - dispozitivul de fixare pe masa de lucru;
- motorul electric peritru acţionarea pietrei
- piatra abrazivă, protejată de o apărătoare;
- suportul pentru model, cu poziţie reglabilă;
racord pentru apă (prezenţa apei împiedică degajarea
pulberii de gips);
- întrerupător pornit/oprit;
Ca variante constructive semnalăm soclatoare cu două pietre
de granulaţii diferite, soclatoare ce funcţionează la două
turaţii (1500/3000 rot/min.) şi soclatoare cu bandă abrazivă.
La anumite intervale de timp pietrele abrazive trebuiesc
schimbate; de asemenea racordurile la reţeaua de apă curentări de
scurgere trebuiesc verificate periodic, ultimele necesitând
conectarea la decantoare.

4.3. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE

CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN CIMENTURI

Amestecarea pulberii cu lichidul se execută pe o plăcuţă de

sticlă cu suprafaţă rugoasă, cu ajutorul unei spatule metalice
flexibile sau din agat, îndesarea efectuându-se cu ajutorul unui
fuloar.

4.4. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONWI

MODELELOR DIN AMALGAME

Amalgamarea se poate efectua manual, cu ajutorul mojarului şi

pistilului, acestea având suprafeţele active rugoase,. sau prin
intermediul unui amalgamator mecanic.
Dacă se foloseşte amalgamul de cupru, sunt necesare
instrumente pentru încălzirea acestuia: bec Bunsen/lampă de spirt
şi lingură pentru topit. De remarcat însă că amalgamul de cupru
este practic eliminat din uzul curent datorită potenţialului
toxic ridicat şi calităţilor inferioare.

4.5. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE

CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN RĂŞINI

Pentru amestecarea produselor prezentate 1n sistem bicomponent

sunt necesare godeuri şi spatule. Folosirea materialelor cu
polimerizare iniţiată fotochimic presupune existenţa 1n dotare a
unei lămpi manuale de fotopolimerizare sau a unui
fotopolimerizator, care va fi descris 1n cap.12.

4.6. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONWI

MODELELOR PRIN METODA GALVANOPLASTIEI

Principiul metodei constă 1n depunerea electrolitic pe

pereţii amprentei a unui strat metalic de 0,5-1 mm de Cu, Ni sau
Ag, la o tensiune de 2,8-6 V şi o intensitate de 10 mA Aparatura

53
 constă intr-o baie galvanic prev zută cu electrozi conectaţi la o
sursă de curent. Amprenta se va conecta la catod, iar plăcuţa
metalică din care se vor desprinde ionii metalici, la anod.
Pentru realizarea modelului prin acest procedeu, amprenta
trebuie pregătită corespunzător prin una dintre următoarele
metode, urmărindu-se transformarea acesteia intr-un corp bun
conducător de electricitate:
- grafitare;
- acoperirea cu o pulbere pe bază de Ag, Cu, Fe;
- argintare (reducerea unor săruri de argint);
- aplicarea unei suspensii de argint coloidal.
Pentru executarea electrodepunerii se ţine seama de
următoarele:
- dac se foloseşte Cu, electrolitul va fi CuS01 + H2SO1;
- suprafeţele metalice ale portamprentei sau faţa externă a
inelului de cupru vor fi izolate;
- timpul de lucru este de 4 - 12 ore;
- in ultimele două ore tensiunea creşte până la 4-6 V,
pentru a obţine suprafeţe rugoase, care să favorizeze retenţia
materialului de completare (gipsuri dure, răşini epoxidice).
în cazul galvanoplastiei cu cupru (fig.4.4.)se foloseşte o
soluţie apoasă de cuso1 care disociază in ioni cu++ şi sO1- - • La
inchiderea circuitului electric, ionii cu++ sunt atraşi de catod
(amprenta) şi se depun, in timp ce ionii so,-- sunt atraşi de
anodul reprezentat de placa de cupru. Anodul emite permanent ioni
cu++, care se vor combina cu ionii sO 1- - , refăcând cuso11 care
trece in soluţie.
Avantajele metodei se referă la obţinerea unor modele care se
I , 1 caracterizează prin fidelitate, stabilitate volumetrică
(0,2-0,3 %) şi duritate.
Procedeul comportă şi unele neajunsuri:
- tehnica este laborioasă;
- timpul de lucru este prelungit;
- anumite soluţii electrc•litice au un potenţial toxic ridicat
(AgCN).

4.7. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE REALIZĂRII

MODELELOR DIN MASE CERAMICE

Pentru obţinerea unor astfel de modele sunt necesare:

instrumentarul de depus mase ceramice şi cuptorul pentru arderea
maselor ceramice, care vor fi descrise in cap 13.

4.8. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE REALIZĂRII

MODELELOR DIN METALE/ALIAJE PULVERIZATE

Prinaipiul metodei const

fuzibil (pe bază de Bi, Zn, Ag, in pulverizarea unui aliaj uşor
Pb, cu punctul de topire de
138-300°C), in stare topit , cu ajutorul unui dispozitiv inform
de pistol.
Procedeul se contraindică 1n cazul amprentelor din mase
termoplastice, datorită temperaturii ridicate a aliaj4lui care
54
bombardează suprafaţa amprentei.
Procesul are loc intr-un compartiment inchis al
aparatului, care prezintă două orificii pentru mâinile
operatorului şi o vizetă. Durata operaţiunii este de câteva
minute; după depunerea unui strat de cca. 1 mm, modelul astfel
obţinut se completează cu alte materiale.
Metoda pulverizării permite obţinerea de modele intr-un timp
relativ scurt, de o fidelitate satisfăcătoare, a căror rezistenţă
la abrazie o depăşeşte pe cea a gipsurilor. Calităţile mecanice
sunt însă mai modeste, comparativ cu modelele obţinute prin
galvanoplastie.

4.9. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE

REALIZillI MODELELOR CU BONTURI MOBILIZABILE

Cerinţele actuale ale protezării fixe fac de neconceput

realizarea tehnologică a acestor piese protetice in absenţa
modelelor cu bont mobilizabil.
Tehnologia de obţinere a acestui tip de modele presupune o
dotare corespunzătoare, in vederea obţinerii unor rezultate
precise. Piaţa pune la dispoziţie variate sisteme de realizare
a
modelelor cu bonturi mobilizabil:e sisteme1a bazata pa pinuri
dowel(clasic, procedeul Pindex, sistemul Zeiser etc.) şi metodele
prin secţionare fără pinuri (Tray, Accu Trac Precision Die System).

4.9.1. MODELUL SECŢIONAT CU PINURI DOWELL

Pinurile dowell (fig.4.5., 4.6.A) sunt tije cilindro-conice,

care prezintă un cap retentiv, care se fixează in mijlocul
bontului mobilizabil. Pinurile pot avea sau nu o prelungire
distanţatoare, pot fi simple sau duble, cu sau fără teacă.
Se foloseşte un aparat cu plăcuţă de ghidaj, in care se
găsesc tijele de ghidaj, in care se fixează pinurile dowel.
Paralelizarea pinurilor se mai poate realiza şi la paralelograf
(aparatul se va descrie in cap.7).
Zonele fixe din model vor fi retenţionate cu inele zimţate
(fig.4.7.}.
Secţionarea modelului se poate efectua cu ajutorul unui
fierăstrău de gips sau cu aparatul "model-cut" (fig.4.8..)

4.9.2. PROCEDEUL PINDEX

în cazul acestei medode, pinurile se introduc in model

după priza gipsului, iar inelele de retenţie sunt lnlocuite cu
pinuri dowel (fig.4.9.).
După priza gipsului, baza modelului se şlefuieşte intr-o
suprafaţă plană, perpendiculară pe axul de inserţie al bonturilor
mobilizabil.e Modelul se aplică cu baza pe stativul de
înaintare al
maşinii de găurit (fig.4.10.;) in partea opusă, dinspre bonturile
coronare se proiectează un fascicul luminos, pentru a permite, prin
55
transparenţă centrarea orificiului şi ulterior a pinului
1n

56
.I
I
I
a b C d

e f g h

F ig.4.5. Diferite tipuri de pinuri: a. siuplu; b. si.Dplu cu prelungire (care se va 1nfi99 1n

anprent&); c. si.Dplu cu racord pentru centrarea i.n iq:iresiunile aq:,rentei;
d. dublu, cu teacă; e. dublu, cu teacl i prelungire;
f. dublu; g. dublu cu prelungire; h. dublu cu prelungire
şi racord.

57
 C. b. a

A
8

Fig.4.6. Tehnologia realizare a modelului secţionat cu pinuri dowel.

A. pinuri dowel: a. vedere laterali; b. vedere de sus; c. vedere de
jos.
B. Realizarea modelului secţionat: 1. linguri; 2. material de
aq>rentl; 3. gips extradur; 4. pinuri dowel; 5. inele pentru
retenţia aegmentel.or fixe; 6. dii:stanţa tije-baza inpreaiunii;
. 7. retenţie; 8. tijl din cearl

58
 .
I I

II
I

I
I
I

\I
I
I
I
11

a) (b

c)

Fig 4.7. Tehnologia clasici de confecţionare a modelelor cu pinuri dowel: a.

centrarea pinurilor; b. fixarea pinurilor fi inelelor; a. turnarea
soclului; .d. mobilizarea bonturilor.

58
I
 --------1

2
3

•
·'
:4
5.

Fig.4.8. Aparat de secţionare a modelelor ln cursul tehnologiei bonturilor

mobilizabile, cu disc diamantat: 1. surs!I[ de luminii[; 2. manetl pentru
translaţia discului; 3. aplrltoare; 4. disc diamantat; 5. suport
pentru fixarea modelului.

.;,;;.: :;: ===;;,:;_...'".-:.:....;_ J-(b

(c
şlefuire În supra.ală plană
ol
LIGHT SPOT ·

dl

Fig.4.9. Procedeul Pindex: a. turnarea gipsului superdur; b., c. planarea

bazei modelului; d. realizarea puţurilor; e. mobilizarea,bonturilor.

59
 mijlocul secţiunii transversale a bontului mobilizabil. Sistemul
mai dispune şi de un conformator pentru soclu. '
Pentru forarea lăcaşurilor pentru pinuri in soclu se mai pot
folosi piese de mână cu micromotor şi extremitate activă prevăzută
cu o talpă (fig.4.11.) ce permite forări perpendiculare pe planul
de lucru şi paralele intre ele. în acelaşi scop mai pot fi
utilizate şi paralelografele înzestrate cu micromotoare.

I
4.9.3. METODA ZEISER
I Sistemul cuprinde infrastructura, reprezentată de un
soclu preformat transparent, pinuril.e dowel. (care fac legătura
intre elementele suprastructurii şi soclul modelului şi modele
unitare (bonturile) care reprezintă suprastructura. Realizarea
tehnică face apel la aparatul de localizare, paralelizare şi
forat lăcaşuri pentru pinuri in soclu, aparatul de incălzit şi
presat pinurile in soclul de PMMA şi la aparatul "model-cut".
Principiul metodei constă in transpunerea poziţiei bonturilor
cu ajutorul aparatului Zeiser pe soclul din PMMA, in care se
forează puţuri, 1n care se vor introduce pinuri dowel. Cu ajutorul
unei prese care determină şi încălzirea pinurilor, acestea se
infundă in soclu; urmează turnarea modelului, după care se
răstoarnă soclul cu pinurile 1n jos peste amprentă, 1n poziţia
unică permisă de plăcuţă, pe care sunt fixate soclul şi amprenta.

4.9.4. SISTEMUL TRAY

Procedeul este foarte simplu, constând intr un conformato

prefabricat din material. pl.astic transparent ou proeminenţe sub
formă de l.a.mel.e. După secţionarea bonturilor, repunerea lor in
poziţia iniţială este posibilă graţie ghidajelor asigurate de
lamele.

4.9.5. SISTEMUL ACCU TRAC PRECISION DIE

Setul de lucru are următoarele elemente componente

(fig.4.12.):
- dispozitivul principal;
- plăcuţa de bază;
- menţinătorul de spaţiu.
Dispozitivul. princ ip al., din plexiglas, are o formă
heptagonală, prezentând un canal zimţat, 1n centrul căruia se
găseşte o nervură, un magnet pentru fixarea 1n articulator şi două
braţe mobile, pentru blocarea/degajarea modelului 1n, respectiv
din
dispozitivul principal.
Pl.aoa de bază are de asemenea o formă heptagonală, fiind
I

confecţionată din masă plastică de culoare albă. Faţa superioară

este prevăzută la periferie cu nervuri întrerupte şi are rolul de
etanşare a dispozitivului principa.l Faţa inferioară dispune de 8
nervuri întrerupte 1n zonele frontală şi laterale,cu rol in
ejectarea (indepărtarea)modelului din dispozitivul pripcipal.
60
Fig.4.10. Aparatul Pindex (schem!).

Fig.4.11. Piesl de mini (micromotor} pentru forarea de puţuri pexpendic:ulare

pe planul de lucru.

61
 Menţinătorul de spaţiu, din cauciuc
adapteaz la baza dispozitivului principal, semirigid verde, se
cursul mont rii ace stuia in articulator. pe care izoleaz 1n
il

a
b

C d

Fig.4.12. Sistemul Accu Trac Precision Die: dispozitivul principal cu braţe1e

inchise (a) şi deschise (b); pl!cuţa de haz!, faţa inferioarl (c) fi

62
superioar (d); menţin3torul de spaţiu (e).

62
 5. SIMULATOARELE ATM

Simulatoarele sunt instrumente care reproduc, mai mult sau

mai puţin fidel mişcările mandibulei sau, mai precis, anumiţi
parametri meoanioi ai acestor mişcări.
Reproducerea cinematicii ATM se face prin reconstrucţia
mişcării, in prealabil descompuse.

5.1. CLASIFICAREA SIMULATOARELOR

Există multe incercări de clasificare a simulatoarelor ATM,

cea mai cunoscută fiind aceea elaborată de Navarro:
- articulatoare neprogramabile
- articulatoare parţial programabile
- articulatoare programabile.
După o altă clasificare utilizată de Ash şi Ramfjord, ca şi de
Siebert, articulatoarele se pot grupa in:
a. articulatoare simple (ocluzoare);
b. articulatoare cu valori medii, neprogramabile;
o. articulatoare parţial programabile;
d. articulatoare individuale, total programabile.

Ash şi Ramfjord consideră că grupele c şi d pot fi incluse in

aceeaşi categorie de "articulatoare programabile", deoarece nici
un simulator nu poate fi complet programabil.
Simul.atoarel.e ou valori fixe (din grupele a, b) sunt
reprezentate de toate instrumentele la care dimensiunile
geometrice sunt fixe, nereglabile:

- oo1uzoru1 (ocludatorul)
- reproduce doar mişcarea de deschidere-lnchidere;
- cu ajutorul lui pot fi stabilite şi reproduse
poziţia de intercuspidare maximă (PIM) şi dimensiunea
vertical de ocluzie (DVO);

- a r t i ou1 a t o a r e l. e medii (neprogramabile), de exemplu Gysi

Simplex, I.T.M., Atomic, Atraumatik (DeTrey):
- reproduc mişc rile de: - deschidere-1nchidere;
- propulsie;
- lateralitate.
- valorile fixe sunt: - panta tuberculului articular;
cu o înclinaţie medie de 33-34°
- unghiul Bennett - 15-18°;
- distanţa intercondilian 104 mm

63

o
 - simulatoarele reglabile individual pot fi:
- artioulatoare parţial programabile (semi.adaptabile) -
prezintă in plus faţă de articulatorul mediu
posibilitatea de reglare a unor valori geometrice:
înclinarea pantei retroincisive; -
înclinarea pantei tuberculului articular
(traiectorie condilian );
- distanţa de la punctul interincisiv la axa de
rotaţie pur ;
- unghiul Bennett etc.
Dintre simulatoarele parţial programabile enumerăm: Gysi
Trubyte, Schroder, Denar Mark II, Dentatus ARL, Hanau H2-0, Whip
Mix etc.

- artioulatoare total programabile (adaptabile) - oferă

posibilitatea individualizării următoarelor elemente:
- înclinarea pantei tuberculului articular;
inclinarea pantei retroincisive (ghidaj anterior);
distanţa de la punctul interincisiv la axa
bicondiliană de rotaţie;
distanţa intercondilian ;
orientarea planului de ociuzie in raport cu un plan
de referinţă (planul de la Frankfurt, planul
Camper);
unghiul Bennett, ca particularitate a mişc rii de
lateralitate;
- unghiul simfizar.
Dintre simulatoarele total programabile amintim: stuart, Denar
I
I ,
I
D5A, simulatorul Aderer etc.
!
- simulatoare eleotronioe, programabile prin computer -
oferă posibilitatea modelării din acrilat a articulaţiilor de
formă, volum şi orientare foarte fidele celor naturale. Ele
reprezint un sistem de 1nregistrare şi redare electronic a
cinematicii mandibulare, fiind redate fidel valorile individuale
ale tuturor parametrilor articulari şi ocluzali.
I:I Sunt costisitoare şi se utilizeaz mai rar ln practica curent .
, I

I
După oonstruoţia simulatoarelor, deosebim două tipuri:
- tipul ARCON - imit articulaţia anatomic . Condilul
articular se afl la partea inferfoar a articulatorului.
Exemple: Whip-Mix, SAM, Denar Mark II şi V, Artex AS,
AT, Protar etc.
- tipul NON-ARCON la care condilul articular se afl
la partea superioară a articula torului. Exemple: Dentatus, Hanau
H2PR,

64
 INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA
MACHETELOR

Realizarea machetei poate face apel la elemente prefabricate,

care se adaptează după necesitate, sau se porneşte de la blocuri
sau folii de ceară de diferite dimensiuni, din care se
extrag cantităţi sau fragmente de dimensiuni corespunzătoare care
vor fi supuse modelajului.
Elementele prefabriaate sunt comercializate ca atare, sau se
obţin in laborator, cu ajutorul seringii de profilat ceară şi a
matricelor pentru diverse forme.
Modelajul in ceară presupune plastifierea acesteia la căldură
(bea Bunsen, lampă de spirt) şi sculptarea acesteia cu ajutorul
unor instrumente speciale, dintre care cel mai simplu şi mai
cunoscut este spatula de ceară. Spatula de ceară (fig.6.1.)
prezintă un mâner şi două extremităţi active, una ascuţită, pentru
tăiere/sculptare şi una rotunjită, destinată topirii cerii în
flacără. în afara spatulelor universale de ceară există o
multitudine de instrumente de modelaj, care se comercializează fie
independent, ·fie sub formă de truse (fig.6.2.}, in rândul
acestora un loc aparte ocupând spatulele vibratorii (fig.6.3.),
care se folosesc mai ales in tehnologiile ceramice şi metalo-
ceramice. Aceste iristrumente prezintă intre mâner şi extremitatea
activă un segment cu striaţii transversale, la nivelul căruia
se induc vibraţii prin frecarea unui alt instrument. De
asemenea se pot folosi spatule cu rezervor de ceară, care prin
încălzire eliberează materialul plastifiat printr-un orificiu
situat la nivelul extremităţii active (fig.6.4.}. Tehnica
modelajului poate fi uşurată prin folosirea spatulelor
eleatrioe (fig.6.5.), care funcţionează pe principiul încălzirii
rezistive, având in general următoarele părţi componente:
- instalaţia de alimentare la 220 V/50 Hz;
- sursa de căldură (transformator);
- piesa de mână, la a cărei extremitate activă se pot
monta instrumente de diferite forme şi dimensiuni, care în general
sunt similare celor pentru modelaj aditiv;
instalaţia de comandă şi reglaj, cu întrerupător
pornit/oprit şi potenţiometru pentru reglarea gradului de indl'.lzire
a instrumentului.
Tehnica adiţiei de ceară pre.s upune folosirea de
instrumente speciale, grupate intrusa P.K.Thomas (fig.6.6.), de
pensule şi de creioane colorate. Acea.stă trusă conţine 5
instrumente, dintre care două sunt pentru adiţie, şi se introduc in
flacără, iar trei sunt substractive, ele neintroducându-se in
flacără.
Instrumentele de adiţia (nr.1 şi 2) servesc transportului şi
depunerii picăturilor de ceară, al căror volum este in funcţie de
diametrul instrumentului.
Instrumentul substractiv nr.3 are părţile active sub formă de
conuri, fiind folosit la conformarea şanţurilor şi ambrazurilor.
Instrumentul substractiv nr. 4 se utilizează la modelarea
ambrazurilor, liniilor de tranziţie, contururilor vestibulare,
orale, foselor, depresiunilor.
Instrumentul substr act i v nr. 5 este un bisturiu dublu sl}b formă

83
•
 i-- -.! ..............................._.. .

Fig.6.1. Spatule de cear .

iiiii s - - - -=.-.::_ --Jw

' i,"IIW' W'"J••W":•"111""""1-m'1:W:m:•l•!rW:l,ml1l!:1ll1lm1lflf11"l1fm1fW1l.rW,mil,1,lm1l1!
' Wl\lJLIJtlLUlllutLUt1WtllU1UlUlllLilllltll ll!lUtllllWLU JWll!l!UUl!lUUllU!lUttu!llUtlUL-

1l,1mll;InIWmW••:••-"••'"-;";"'"'l"lflflilflfl"ll'J"';:U'::"n'ml"ll"m!'"ln'm1l"l11':1m1Wm11rWnmJ1W1m11n11mll1,lam1ll11mJnwn,J,.-.."::.::t

: :Q
======:J:::I,:uuu:111111•=111::ttt,:::;,,u:uuu:1111111:111111:uuu:11111tt:u:mw_'\j\'U):=-===s: :f - t'f

:::J""""""'""""""":::::;",,JJ:l :)J lll JJ

Fig.6.2. Diferite instrumente pentru modelajul in cearl.

:()
C ,:;::= ===xcnirn1tamt, J1ZllttD:01D[1:·= = = = = = = l1ll l:lJltilltll:lXUlJl2l:Jliîc:::::== = :,;;-
1

-
_- = =
,'=- =====:::nitm@•i•/l!J D tllDIUIIIIUlci = = = = = = ::lJnrWnt: ll":?!l1l!):J?it'!:nl:jalc! ==::= =
1

="'

Fig.6.3. Spatule vibratorii.

Fig.6.4. Spatull au rezervor.

84
"
Fig. 6.5. Aparat electric pentru modelajul 1n cearl.

31 fl tSâfif 11 i:i-t i"il5?

Fig.6.6. Trusa da modelaj aditiv P.K.Thomas.

85
de s p lig şi serveşte la modelajul versantelor ocluzale, al
crestelor triunghiulare şi oblice, al tuberculilor dentari.
Mai sunt folosite pensule groase cu partea activ din fire
sintetice (nylon) pentru cur ţirea suprafeţelor coronare pe care
urmeaz s se execute adiţia şi pensule moi din p r, pentru
aplicarea pudrei de talc pe suprafeţele ocluzale şi proximale
pentru a detecta contactul cu antagoniştii şi dinţii vecini.
Băile-termostat pentru cear (fig.6.7.) faciliteaz mult
realizarea capelor de cear de grosime uniform . Aceste aparate
ating şi menţin temperaturi între 60 şi 110°C şi au o construcţie
simpl fiind alcătuite din:
- instalaţie de alimentare la 220 V/50 Hz;
- sursa de căldură (rezistenţ electrică);
- recipientul pentru , izolat termic şi prevăzut cu
cear termostat;
- instalaţia de comandă, reglaj şi control cu
întrerupător pornit/oprit, reglaje şi indicatoare de
temperatur .

Fig. 6.7. Baie termostat pentru cearl.

86
1 7. PARALELOGRAFUL

9
9
u Paralelograful este un instrument utilizat pentru
determinarea paralelismului relativ a·două sau mai multe suprafeţe
dentare sau al unor părţi componente ale unor proteze, de
obicei parţiale
t mobilizabile.
:l Paralelografele se utilizează pentru determinarea axului de
inserţie al protezelor, a poziţiei ideale a croşetelor, barelor
supracingulare, a poziţiei componentelor unor sisteme speciale dar
şi 1n alte situaţii.

7.1. CLASIFICARE

!n funcţie de destinaţie, distingem:

- paralelografe, pentru lucrul pe model;
- paraleloghide - ghidează axul unui instrument rotativ
pentru obţinerea de preparaţii dentare paralele intre ele;
- dispozitive mixte, care pot fi folosite atât in cavitatea
bucală cât şi pe model.
După construcţie şi complexitate, se deosebesc:
- paralelografe olasioe - cu modelul fixat prin
intermediul unui suport cu articulaţie sferică;
- paralelografe ou sistem de fixare a modelului pe
suport orizontal fix;
- paralelografe perfecţionate; dispun de retentivometre cu
cadran de analiză, execută operaţiuni diverse;
- paralelografe eleotronioe, destinate unor operaţiuni
complexe;
- aparate oomplexe.

7.2. PARŢI COMPONENTE

Componentele de bază ale unui paralelograf(fig.7.1.) sunt

următoarele:
- soclul, baza;
- măsuţa sau platoul reglabil (cu sau fără deplasare in plan
orizontal);
- braţul vertical (coloana);
- braţul orizontal, articulat sau nearticulat;
- tija verticală;
- sisteme de culisare, prindere, reglaj, înregistrare;
- accesorii.
Aooesoriile paralelografelor olasioe (fig.7.2.)cuprind:
- tija detectoare, folosită la analiză şi stabilirea
diagnosticului;
- tija carbon, pentru trasarea ecuatorului;
- tija răzuşă, pentru planarea zonelor retentive
nefolositoare;

ffl
 o

Fig.7.1. Paralelograf cu braţ orizontal articulat.

88
 ·r. ,•

a b C d e

Fig.7.2. Accesorii ale paralelografelor clasice: a. tija detectoare; b. tija

port-creion; c. retentivometru nr.1; d. retentivometru nr.2.;
e. retentivometru nr.3.

Fig.7.3. Dispozitiv conometru,

89

.....
-
Fig.7.4. Determinarea ecuatorului protetic (cu tija port-creion} şi aprecierea
retentivitlţii dentare (tija retentivometru).

Fig.7.5. Mlsurarea gradului de retentivitate dentari.

90
 - retentivometrele, formate dintr-o tijă şi u,n disc,
folosite la determinarea axului de inserţie şi a
localizării părţilor active ale croşetelor; 1n funcţie
de distanţa măsurată intre circumferinţa discului şi cea a
tijei, retentivometrele se numerotează după cum urmează:
- nr.1 - 0,25 mm;
- nr.2 - 0,50 mm;
- nr.3 - 0,75 mm.
. - dispozitiv conometru (opţional); indică gradul de
conicitate al preparaţiilor (fig.7.3.)
Majoritatea paralelografelor moderne oferă posibilitatea
ataşării de micromotoare pentru executarea de frezaje/forări
paralele (aparate complexe).

7,j. DOMENII DE UTILIZARE

Paralelografele se folosesc la analiza modelului de studiu, a

modelului de lucru, urmărind diferite obiective:
- determinarea celui mai convenabil ax de inserţie (tija
detectoare, tijele retentivometru);
- identificarea suprafeţelor dentare proximale, care trebuie
să fie paralele pentru a servi ca plan de ghidaj la
inserţie/dezinserţie;
- localizarea şi măsurarea zonelor retentive dentare
(fig.7.4., 7.5.);
- eliminarea zonelor de interferenţă, dentare sau osoase;
- determinarea precisă a zonelor câmpului protetic care
urmează a fi pregătite proprotetic;
- trasarea ecuatorului protetic pe dinţii stâlpi (fig.7.4.}
şi eliminarea zonelor retentive nefolositoare;
- stabilirea locului 1n care se plasează vârful porţiunii
flexibile a braţului retentiv al croşetelor;
- planarea modelului;
- înregistrarea poziţiei modelului in raport cu axul de
inserţie; această manoperă se face prin metoda
tripodării sau prin metoda celor trei şanţuri (Lejoyeux,
McCracken).
în afara acestor operaţiuni uzuale, paralelografele mai pot
fi folosite şi la: ·
- conturarea machetelor din ceară ale protezelor unidentare,
urmărind obţinerea unor feţe proximale paralele cu axul de
inserţie;
- plasarea dispozitivelor speciale intra- şi extracoronare
precum şi paralelizarea acestora;
- realizarea în protezele unidentare a lăcaşurilor pentru
pinteni ocluzali, fie in faza de machetă, fie 1n stadiul
de piesă turnată;
- finisarea protezelor unidentare turnate;
- poziţionarea de pinuri pentru obţinerea modelelor cu
bonturi mobilizabile.

91
8.INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU CONFECŢIONAT TIPARE
ŞI PENTRU PREÎNCĂLZIREA ŞI ÎNCllZIREA ACESTORA

Realizarea tiparului in tehnica dentară presupune pregătirea

machetei pentru ambalare, prepararea masei de ambalat şi
ambalarea (împachetarea) machetei), tot ansamblul fiind
cuprins intr-un conformator.

8.1. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU

CONFECŢIONAT TIPARE ŞI PENTRU PREPARAREA MASEI DE
AMBALAT

Amestecarea pulberii cu lichidul maselor de ambalat necesită

ca instrumentar minim bolul de cauciuc şi spatula de amestecat.
în vederea obţinerii unei paste fără bule de aer se foloseşte
vacuum. mal.axorul (vezi cap.4).
Realizarea tiparelor impune folosirea conformatoarelor, care
diferă in funcţie de materialul din care se confecţionează
piesa protetică.
Conformatoarele pentru tiparele protezelor polimerice,
numite şi chiuvete, sunt ald\'.tuite dintr-o bază, o contră şi două
capace. Ele pot fi simple (fig.8.1.): rotunde, ovale sau
paralelipipedice şi speciale: cu presiune elastică, cu sistem de
injectare (vor fi descrise in cap.12).
Conformatoarele pentru tiparele protezelor metalice au formă
cilindrică şi se utilizează in combinaţie cu pâlnii (conuri)
de turnare şi hârtie absorbantă (fig.8.2).

8.2. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU GOLIREA,

USCAREA ŞI PREÎNCALZIREA/ÎNCllZIREA TIPARELOR

Eliminarea cerii din tiparele protezelor polimerice presupune

utilizarea apei fierbinţi (80-100°C) sau a vaporilor de apă
sub presiune furnizaţi de generatoare speciale (vezi cap.14}.
Tiparele protezelor metalice se pot preîncălzi la becul
Bunsen (tehnică depăşită şi incorectă) sau in cuptoare
speciale de preincălzire, ele fiind manipulate cu cleşti
speciali (fig.8.3.).

8.2.1. CUPTOARE PE:NTRU USCAT MODELE SAU PENTRU ELIMINAREA CERII

DIN TIPARE

Cuptoarele pentru uscat modele sau pentru eliminarea cerii

din tipare (cuptoare de preincălzire) funcţionează pe
principiul încălzirii rezistive (efect Joule). Ele ating
temperaturi de
300-350°C şi sunt alcătuite din:
- instalaţie de alimentare la 220 V/50 Hz;
92
- sursă de c ldură (rezistenţă electrică);
- instalaţia de comandă, reglaj şi control cu întrerupător

93
 Fig.8.1. Chiuvetl pentru proteze polimerice (secţiune).

··,•··
·:. .

., _ '
. ;
'•·.? :

Fig.8.2. Conformator pentru tiparele pieselor protetice metalice: 1. cilindru­conformator metalic; 2. h&rtie absorbantl; 3. capac, prevlzut cu con de
turnare şi şapţuri circulare concentrice, pentru asamblarea cilindrilor de diferite dimensiuni; 4. canal de turnare;
5. cavitatea tiparului, reprezent&nd 1n negativ forma pi sei protetice.

94
 pornit/oprit, indicatoare şi reglaje ale temperaturii şi
timpului de 1ncălzire.

8.2.2. CUPTOARE PENTRU ÎNCM.ZIREA TIPARELOR

Cuptoarele pentru 1ncălzirea tiparelor (fig.8.4.)

funcţionează de asemenea pe principiul incălzirii rezistive,
atingând temperaturi de- 1000-1200°Cşi cuprind:
- instalaţie de alimentare la 22_0 V/50 Hz;
- instalaţia de 1ncălzire, cu rezistenţă electrică;
- incinta de 1ncălzire, izolată termic;
- instalaţia de comandă, reglaj şi control, cu întrerupător
general, dispozitive de control şi reglaj ale temperaturii şi
timpului de încălzire; insta1aţii1e moderne dispun de dispozitive
e1eotronioe, care permit elaborarea şi memorarea de programe
de
indllzire specifice diferitelor mase de ambalat·, cu protocoale
stricte de încălzire. Majoritatea acestor aparate permit datorită
reglajelor şi programării utilizarea aceluiaşi aparat pentru
ambele scopuri succesive: preînoă1zire şi înoă1zire, uşurând
procesul tehnologic, cu economie de timp şi de spaţiu.

Fig.8.3. C1eşte pentru manipularea tiparelor înoinse.

Fig.a.,. Cuptor de preînoălzire/înoălzire.

95
 9.INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU PR;ELUCRAREA LA RECE
A METALELOR/ALIAJELOR

Prelucrarea la rece determină modificări in structura

aliajelor, care se referă la creşterea sau descreşterea
distanţelor dintre reţelele atomice. De asemenea, poate avea
loc deformarea cristalelor, cu scăderea flexibilităţii şi
maleabilităţii aliajelor, fenomen cunoscut sub numele de
ecruisare.
Prelucrările la rece care ne interezează in tehnica dentară
se referă la: forjare, laminare, trefilare, tăiere, ştanţare,
îndoire.
Forjarea necesită o nicovală şi un ciocan de forjat.
Laminarea se execută cu ajutorul laminorului (fig.9.1.), care
constă in doi cilindri care se rotesc in sensuri diferite,
acţionaţi de o manivelă, prin intermediul unui sistem de
roţi dinţate. Reglarea distanţei dintre cilindri permite
alegerea grosimii tablei ce va rezulta prin laminare. Natura
materialului, ca şi măsura ln care trebuie redusă grosimea prin
laminare pot impune laminări succesive, care este bine să se
execute indirecţii diferite, pentru a asigura o structură cât
mai omogenă materialului.
Trefil.area se realizează cu ajutorul unei filiere sau plăci de
trefilare, care se fixează in menghină. Sârma este forţată
să treacă prin orificii din ce ln ce mai mici, până la
obţinerea diametrului dorit.
Ambutisarea (ln tehnica dentară) constă ln transformarea unui
disc de tablă in capă sau a unei bucăţi de tablă plană ln
viitoarea bază a unei proteze totale. Ştanţarea se referă la
obţinerea unei coroane de acoperire dintr-o capă metalică.
Aparatul de tăiat discuri se compune dintr-un ponson
cilindric, două plăci de oţel călit perforat,e distanţate intre
ele la 0,25 mm şi un sistem de acţionare a ponsonului prin
orificiile plăcilor (manetă + roţi dinţate). La trecerea
ponsonului prin orificii se decupează un disc de dimensiunea
orificiilor şi a ponsonului din tabla situată intre cele două
plăci.
Aparatul de tras oape (fig.9.2.)funcţionează asemănător, fiind
alcătuit dintr-o ramă fixă, un corp metalic mobil cu ponsoane, o
placă cu orificii corespunzătoare ponsoanelor şi un sistem
de acţionare cu manetă şi roţi dinţate. Dispozitivul 1folose te
pentru obţinerea de· cape din discuri şi pentru reducerea
diametrului capelor prin operaţiuni succesive.
Tăierea tablei şi sârmei se execută cu cleşti speciali
destinaţi acestor scopuri. Pentru îndoirea sârmei se utilizează o
varietate foarte mare de cleşti cu destinaţii specifice (vezi
cap.2).

9
5
>-
Fig.9.1. Schema de principiu a funaţionKrii laminorului.

Fig.9.2. Aparatul de tras cape.

96
 10. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE' PRELUCMRII LA
CALD A METALELOR/ALIAJELOR

în laboratorul de tehnic dentar cea mai utilizat modalitate

de prelucrare la cald este reprezentată de combinaţia
topire/turnare. în acest scop c ldura necesar topirii
metalului/aliajului este obţinut in diferite moduri:
- prin fladf:r ;
- prin arc electric;
- prin incălzire rezistivă (efect Joule);
- prin inducţie (curenţi electrici de înaltă frecvenţă).
Turnarea (fig.10.l)poate fi:
- static (gravitaţională);
- centrifugal , in plan vertical sau orizontal;
- sub presiune de vapori sau de gaz;
- prin vacuumare;
- combinat (de exemplu, vacuum+ presiune).
Mediul de 1uaru poate fi reprezentat de:
- atmosfer normală (aer);
- gaz protector sau amestecuri de gaze protectoare;
- vid.

10.1. POSIBILITĂŢI DE TOPIRE A METALELOR/ALIAJELOR UTILIZATE ÎN

TEHNICA DENTARĂ

Sursele de c ldur utilizate 1n acest scop au evoluat de la

simpla flacără obţinut prin amestecuri gazoase la indUzirea
rezistiv , arcul electric şi inducţia electromagnetică, ultimele
realizări in domeniu utilizând plasma sau laserul.

10.1.1. FLACĂRA

Flacăra poate fi obţinută prin combustia gazelor sau

diferitelor amestecuri gazoase, rezultând o serie de temperaturi,
dup cum urmează:
- gaz urban+ aer - 1500°c;
- propan+ aer - 1800°C;
- butan+ aer - 1900°C;
- acetilen + aer - 2400°C;
- gaz metan+ oxigen - 2200°C;
- propan+ oxigen - 2500°C;
- butan+ oxigen - 2600°C;
acetilenă+ oxigen -
3170°C;
- hidrogen+ oxigen - 2100°C;
- vapori de benzină+ oxigen - 2500°C.
Obţinerea acestor · flăcări presupune dispozitivele
corespunzăoare:
- becul Bunsen conectat la conducte de gaze, sau la
rezervoare speciale;

-
7
 contragreutate

I ••

vacuum
·

c. presiur.e
-

Fig.10.1. Posibilit!ţi de asigurare a pltrunderii aliajului 1n tipar:

a. turnare gravitaţionali; b. turnare centrifugali; c. turnare cu
ajutorul vacuumului ti presiunii.

98
 - generatorul de benzină;
- suflaiul (pistolul) pentru amestecuri gazoase
combustibile;

10.1.2. GENERATORUL DE BENZINX

Este reprezentat de un vas cilindric prevăzut 1n interior cu

tije metalice 1nvelite 1n pâslă sau bumbac, care 1nlesnesc
vaporizarea benzinei. în partea superioară se găseşte un robinet
de reglaj şi o conductă de la compresorul de aer, 1n aceste
condiţii rezultând amestecul gazos care generează o temperatură
de circa 1200°c. Aparatul se poate folosi la topirea aliajelor
nobile.

10.1.3. PISTOLUL (SUFLAIUL) PENTRU AMESTECURI GAZOASE

Este un dispozitiv simplu (fig.10.2.), prevăzut cu un bec de

ardere cu orificii, o cameră de amestec, o cameră de distribuire,

e
robineţi pentru reglarea amestecului şi racorduri pentru gaze.

GENERATORUL DE ACETILENĂ. Ş I FLACAI\A OXIACETILENICĂ

Generatorul de acetilenă constă 1ntr-un cazan prevăzut cu

"clopot de gaze", coş de sârmă pentru carbid şi filtru de gaze.
Flacăra oxiacetilenică se obţine prin combustia unui amestec de
acetilenă şi oxigen la nivelul unui pistol de gaze. Flacăra
oxiacetilenică prezintă patru zone distincte (fig.10.3.):
1. zona rece (zona amestecului neaprins);
2. nucleul luminos; se caracterizează prin încălzirea
treptată a amestecului gazos până la temperatura de
aprindere, fiind cea mai luminoasă parte;
3. flacăra primară (zona reducătoare, de culoare albastră),
cu temperatura cea mai ridicată;
4. flaoăra secundară (zona oxidantă, de culoare galbenă).

10.1.5. TOPIREA CU ARC ELECTRIC

Procedeul se bazează pe o descărcare electrică stabilă, la

densitate mare de curent intre electrozi aflaţi in mediu gazos.
Arcul electric care se obţine poate fi direct sau indirect.
La topirea cu aro eleotrio indirect se folosesc doi electrozi
de grafit cupraţi, obţinându-se o temperatură de până la
4000°C, procedeul folosindu-se la topirea aliajelor de tip Ni-
Cr, Co-Cr.
La topirea cu ara e1eotrio direot, acesta se formează intre
un electrod pe bază de W şi aliajul ce urmează a fi topit.
Se utilizează in cazul metalelor/aliajelor greu fuzibile (1n
99
tehnica dentar - titanul şi aliajele sale).

10
0
 a

1;;;s;:;;p;if:J
i= @ ;.,fulj:1

'c

Fig.10.2. Pistolul (suflaiul) pentru amestecuri gazoase (a}; diferite duze

interschimbabile (b); duze pentru flaclrl aciforml (c}.

Fig.10.3. Zonele fllclrii oxiacetilenice: 1. zona rece; 2. nucleul luminos;

3, zona reduoltoare; 4. zona oxidantl.
101
10.1.6. TOPIREA PRIN ÎNCĂLZIRE REZISTIVA

Se bazează pe efeotul. Joul.e (eliberarea de căldură la

trecerea curentului electric printr-un rezistor). Spirele
rezistenţei sunt înfăşurate pe un cilindru din material
ceramic refractar, în interiorul căruia se află creuzetul cu
aliajul destinat topirii.

10.1.7. TOPIREA PRIN INDUCŢIE

Principiul metodei se referă la pătrunderea energiei

electromagnetice 1n piesa situată 1n câmpul magnetic variabil 1n
timp, produs de o bobină prin care trece curent alternativ.
Inductorul folosit 1n tehnica dentară (fig.10.4.)este
reprezentat de o bobină cilindrică din ţeavă de cupru, prin
care circulă apă sub presiune; 1n interior se introduce un
creuzet ceramic (de protecţie, de turnare), care conţine
creuzetul de topire, mai mic, din ceramică sau grafit.
Proteoţia manipul.atorului impotriva luminozităţii se obţine
cu ajutorul ochelarilor de protecţie, a măştii de sudură
sau a ecranelor de protecţie cu care sunt dotate aparatele
moderne.

10.2. TURNAREA

Turnarea presupune pătrunderea forţată a aliajului in

tipar· prin intermediul forţei de împingere dată de
centrifugare sau presiune de vapori şi aer comprimat sau cu
ajutorul forţei de aspiraţie prin folosirea vacuumului, fiind
utilizate şi combinaţii ale acestora (de exemplu vacuum+
presiune).
Aparatele de turnat prin centrifugare au evoluat continuu
(fig.10.5., 10.6.}, de la cele mai rudimentare, cum ar fi fronda
de mână (praştia), centrifuga mecanică (roata de bicicletă) sau
cântarul (rotax ul-fig.10.7.), la cele moderne (centrifuga cu
arc - fig.10.8., sau cu motor electric) şi la cele de azi,
integrate in aparate complexe de topire/turnare (fig.10.10).

10.2.1. CENTRIFUGA ORIZONTALI (ROTA.XUL)

Dispozitivul (fig.10.7.)se compune din:

- ax vertical, bine implantat într-o masă metalică rigidă
sau ln beton;
- braţ orizontal, care se fixează la mijloc pe axul vertical;
la extremităţi dispune de un taler in care se va aşeza
tiparul,
respectiv o contragreutate a cărei poziţie este reglabilă prin
infiletare sau alt taler pentru contragreutatea corespunzătoare;
102
 - sistemul de acţionare, reprezentat de o bandă din material
textil, care se infăşoar 1n jurul axului vertical;
- sistemul de protecţie a utilizatorulu,ireprezent t de o

103
 ,creuzet de
. turnare

creuzet de
topire

CIF.

inductoî

Fig.10.4. Bobina de inducţie.

oo

a. b

Fig.10.5. Din istoria turn•rii: a. fronda lui Bardet, b. di9POzitţvul Turner.

104
 3

a b

Fig.10.6. Din istoria turnlrii: a. autofronda. Collignon, b. instalaţia lui

Real.

Fig.10.7. Rotaxul.
105
Fig.10.8. Centrifuga orizontal! cu arc.

ct

••••
• •

•
Fig.10.9. Aparatul de topire/turnare cu vacuum fi presiune.

106
carcasă din tablă qroasă sau un zid.
Dispozitivul funcţionează prin tracţiunea bruscă şi continuă
a benzii infăşurate in prealabil pe axul vertical, mişcarea de
translaţie transformându-se în mişcare de rotaţie.

10.2.2. CENTRIFUGA SEMIAUTOMATĂ (CU ARC)

l'rinoipiul de funcţionare este asemănător cu cel al

rotaxului, acţionarea bazându-se pe energia potenţială a unui
arc metalic lamelar adăpostit in corpul cilindric al aparatului
(fig.10.8.).
Acesta recunoaşte următoarele părţi componente:
- ax vertical, in jurul căruia se află resortul lamelar şi
sistem de blocare pentru armare şi de deblocare/declanşare;
- braţul orizontal, fixat în axul vertical, prevăzut la o
extremitate cu un lăcaş pentru fixarea tiparului şi creuzetului,
iar la cealaltă extremitate cu o contragreutate reglabilă şi un
mâner pentru armarea aparatului;
- tija de blocare pentru armare şi deblocare/declanşare.
Aparatul se armează prin efecturea unui număr de 5-8 rotaţii
în sens invers acelor de ceasornic, după care se fixează tiparul
şi creuzetul 1n poziţia corectă şi se echilibrează braţul prin
intermediul contragreutăţii, urmează topirea aliajului, de obicei
cu ajutorul unei flacări, iar în momentul imediat următor se
eliberează arcul prin acţionarea manetei şi centrifugarea se
declanşează.

10.3. APARATE COMPLEXE DE TOPIRE/TURNARE

Aceste instalţii prezintă marele avantaj al executării topirii

şi turnării 1n acelaşi loc, evitându-se astfel timpi suplimentari,
pierderi de temperatură şi realizându-se de asemenea o economie
de spaţiu.

10.3.1. APARATUL DE TOPIRE/TURNARE CU VACUUM ŞI PRESIUNE

Aparatul (fig.10.9.)foloseşte drept sursă de căldură

curentul electric de joasă frecvenţă (îndUzire rezistivă),
împingerea aliajului în tipar fiind obţinută prin acţiunea
combinată a vacuumului şi aerului comprimat. I se descriu două
corpuri suprapuse perpendicular, coloana verticală susţinând
incinta de topire/turnare, care poate fi basculată prin
intermediul unei manete situate de partea opusă a coloanei.
Corpul orizontal prezintă panoul de comandă şi control, cu
întrerupător general, reglaje şi indicatoare de temperatură,
timp, taste de acţionare a pompei cu vid şi a aerului comprimat,
alături de indicatoare de presiune negativă şi presiune a
aerului comprimat.
Funcţionarea este simplă: după pornirea aparatului,
107
introducerea ali_ajului in creuzet şi topirea acestuia, se aşează

108
 G

Fig.10.10. Instalaţie de topire/turnare cu curenţi electrici de ina1tl

frecvenţi şi centrifugi orizontali acţionatl electric (Bego).

I
Fig.10.11. Aparat de suduri cu laser (Kulzer}.

109
tiparul deasupra creuzetului, se inchide incinta de
topire/turnare, se răstoarnă (basculează) incinta prin intermediul
manetei, după care se acţionează pompa de vid şi aerul
comprimat.

10.3.2. INSTALAŢII DE CENTRIFUGARE AUTOMAT!

Instalaţiile de centrifugare automatlI ( fig.10.10.) au in

general următoarele componente:
- incinta de topire şi centrifugare;
- instalaţia de topire (inducţie, încălzire rezistivă, arc
electric, flacără);
- instalaţia de centrifugare (in plan orizontal,
acţionată electric);
- instalaţia de răcire cu apă (a inductorului, a creuzetului,
dacă este cazul);
- instalaţia de alimentare electrică, cu apă (dacă este
cazul);
- instalaţia de alimentare cu gaz protector (dacă este cazul);
- instalaţia electrică-electronică de comandlI, reglare şi
control, care este bine să fie inzestrată şi cu intrerupător de
urgenţă;
Instalaţiile moderne sunt complet automatizate, permiţând
cuantificarea exactă a parametrilor tehnologici.

10.3.3. INSTALAŢII DE TOPIRE/TURNARE A TITANULUI ŞI ALIAJELOR SALE

ÎN TEHNICA DENTARI .

Titanul şi aliajele sale sunt astăzi tot mai mult utilizate

in construcţia pieselor protetice datoritlI unor avantaje notabile,
curo. ar fi:
- densitate scăzută (4,S g/cm 3 ) ;
- rezistenţă la coroziune;
- biocompatibilitate;
- conductivitate termică redusă (17-22 W/mK);
- radiotranslucenţă;
- preţ de cost redus.
Utilizarea pe scară largă a titanului 1n stomatologie a fost
mult timp intârziată datorită intervalului ridicat de topire şi a
afinităţii mari a metalului topit faţă de oxigen, azot şi carbon.
Topirea şi turnarea titanului şi a aliajelor de titan nu este
posibilă cu instalaţiile obişnuite din dotarea laboratoarelor de
tehnică dentară, care nu realizează încălziri la 1750-1800°C şi,
de cele mai multe ori, nu asigură un mediu protector suficient
de
pretenţio.s Nu pot fi utilizate, de asemenea, nici creuzetele de
topire obişnuite (care nu dispun de refractaritatea necesară sau
intră 1n reacţie chimică cu titanul) şi nici masele de ambalat
curente, care nu sunt compatibile cu titanul topit.
în dorinţa de a evita problemele tehnice ridicate de
110
topirea/turnarea titanului s-au pus la punct tehn9logii de

111
 • masa .
' . mobilă Pompo
de ·
vid

Arg m ·.· Aer

ccmprimat

Fig.10.12. Schema de principiu a instalaţiei Arvatron {Asahi Roentgen): sistem

bicameral, cu topire prin inducţie electromagnetici şi turnare 1n
vacuum, sub presiune de argon.

Fig.10.13. Schema de principiu a instalaţiei castmatic {Dentaurum): sistem

bicamaral cu topire 1n arc electric direct fi turnare 1n vacuum,
sub presiune de argon.

112
 prelucrare prin electroeroziune şi sisteme , de frezare
tridimensională 'computerizată. Costurile ridicate ale unor astfel
de instalaţii şi tehnologiile relativ complicate şi nu intotdeauna
suficient de exacte nu au favorizat răspândirea acestora.
Instalaţiile de topire/turnare a titanului şi aliajelor sale
(fig.10.12., fig.10.13.) reprezintă aparate complexe, 1n cadrul
cărora energia calorică ridicată este obţinută prin inducţie
. electromagnetică sau cu ajutorul arcului electric, turnarea
executându-se cu vacuum şi presiune de gaz inert(argon), sau prin
centrifugare in vid sau in mediu de gaz inert.

10.4. POSIBILITĂŢI DE UNIRE A PĂRŢILOR METALICE ALE UNOR

PROTEZE DENTARE

·Solidarizarea se poate realiza prin

- sudura electrică - unire autogenă;
- lipire cu loturi;
supraturnare.

10.4.1 . SUDURA

Sudura se poate obţine prin:

- punctare;
- cu ajutorul arcului electric;
- cu ajutorul laserului;
- cu gaz ionizat.
Punotarea (sudură electrică) se utilizează pentru aliajele
inoxidabile de tip Co-Cr pentru sudura electrică punctiformă a
pieselor protetice mici şi subţiri. Instalaţia constă intr-un
transformator, care permite obţinerea in bobina secundară a
unui curent electric de tensiune mică (sub 10 V) şi intensitate
foarte mare (60-1000 A), rezultând temperaturi de 1000-3000°C.
Punctarea se realizează prin intermediul a doi electrozi de
cupru, dintre care unul este fixat pe aparat, iar celălalt se
manipulează cu mâna, fiind mobil. Contactul electric se
realizează prin comanda unei pedale.
Sudura e l eo· t r i o ă se poate realiza şi prin intermediul
arcului voltaic. Aparatul constă intr-un transformator, care
furnizează un curent de intensitate mare, care se aplică
unei perechi de
electrozi din grafit. Punerea in contact a electrozilor determină
apariţia scurtcircuitului (scânteia electrică) şi degajarea
corespunzătoare de căldură, iar depărtarea moderată a electrozilor
permite trecerea in continuare a curentului electric, cre nd o
zonă cu temperatură până la 4000°C. Se poate folosi in cazul
aliajelor inoxidabile, cu rezerva că descompunerea grafitului din
electrozi poate antrena contaminarea aliajului topit.
Sudura cu laser presupune utilizarea unor aparate speciale
(fig.10.11.), prevăzute cu generatoare de lumină monocromatică
şi coerentă (fasciculul laser). Aceste instalaţii sunt
113
alcătuite 1n

114
general din:
- instalaţie de alimentare la 220V/50H;z
- generator laser;
- incintă de sudură, prevăzută cu dispozitiv de direcţionare
a fasciculului laser, sursă de lumină, eventual instalaţie de gaz
protector, ecran pentru supravegherea operaţiunilor şi orificiu
(orJficii} de acces pentru mâinile operatorului;
- instalaţia electronică de comandă, reglaj şi control, care
permite punerea sub tensiune a aparatului, alegerea parametrilor
fasciculului laser şi cuantificarea operaţiunilor; este bine ca
aparatul să fie prevăzut cu un intrerupător de urgenţă, care să
permită scoaterea completă de sub tensiune in caz de accidente sau
situaţii deosebit;e
- sistem optic de supraveghere (opţional), reprezentat de
lupă sau stereomicroscop.
Folosirea laserului pentru sudura aliajelor permite
executarea unor manopere de mare precizie, datorită posibilităţii
poziţionării foarte corecte a fasciculului. cu toate acestea,
preţul de cost inc ridicat al instalaţiilor limiteaz
deocamdată răspândirea acestei tehnologii in laboratoarele de
tehnic dentară.
Sudura ou gaz ionizat recunoaşte următorul principiu de
funcţionare: scânteia obţinută printr-un arc electric ionizează
amestecul gazos de argon şi hidrogen eliberat de electrodul de
lucru, astfel incât intre piesa de lucru şi electrod rezultă
temperaturi de peste 3000°C. Electrodul, realizat din acelaşi tip
de material ca şi elementele ce urmează a fi solidarizate,
se consumă.

10.4.2. LIPIREA CU LOTURI

Loturile reprezintă aliaje speciale pentru lipit, ele având o

compoziţie asemănătoare cu cea a aliajelor care_. urmează a fi
solidarizate. Ele se topesc şi curg in spaţiul capilar dintre
piesele ce urmează a fi lipite, energia calorică necesară acestor
operaţiuni fiind obţinută de regulă cu ajutorul flăcării diverselor
amestecuri gazoase.
La ora actuală se comercializează instalaţii de lipit, care
produc o f1aoără aoifonnă, de dimensiuni foarte mici, care se
direcţionează cu precizie sporită. Obţinerea amestecului gazos
detonant (hidrogen şi oxigen)face apel la principiul electrolizei.
Gazul detonant este apoi direcţionat prin intermediul unui
separator prin condensare şi al unui "dispozitiv de spălare"
(alcool metilic} spre arzătorul de dimensiunile unui ac.

10.4.3. SUPRATURNAREA

Acest procedeu de solidarizare a două piese presupune

executarea acestora in doi timpi. într-o primă etapă se realizează
doar una dintre cele două piese, locul destinat solidarizării fiind
prev zut cu macroretenţii mecanice. în faza a doua se execut
115
turnarea celei de-a doua piese direct peste prima 1n contact cu
macroretenţiile respective, dup solidificare ' obţinându-se un
ansamblu solidarizat mecanic. Evident rezistenţa unor astfel de
imbin ri lasă de dorit, de multe ori locul de unire transformându
se cu timpul intr-o articulaţie, motiv pentru care metoda nu se
practică in mod obişnuit.

11. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONDIŢIONWI

SUPRAFEŢELOR METALICE ÎN VEDEREA PLACillI CU POLIMERI

Condiţionarea suprafeţelor metalice pentru asigurarea

adeziunii polimerilor recunoaşte o dezvoltare mare de tehnici,
care urmăresc obţinerea de la caz la caz a unei adeziuni
macromecanice, micromecanice sau chimice:
- sablarea;
- gravajul electrolitic;
- oxidarea;
- silanizarea;
- ceramizarea;
- depunerea unui strat intermediar de siox (SiOx - C);
- metalizarea;
- cositorirea.

11. 1. SABLAREA

Sablarea determină curăţirea suprafeţelor metalice, creşterea

suprafeţei de contact cu polimerul, ca şi obţinerea de macro-/
microretenţii şi se execută cu ajutorul aparatului de sablat
(sablatorului)(fig.11.1).
Sablatorul funcţionează pe principiul bombardării cu
particule antrenate de o coloană de aer comprimat (4-6 barr) a
suprafeţelor metalice, la nivelul acestora apărând zone de topire
superficială înconjurate de zone de alterări structurale. !n
urma impactului particulei cu suprafaţa metalică, pot urma două
căi: particula se topeşte superficial, se deformează plastic şi
se reflectă cu o energie cinetică scăzută sau se topeşte, se
deformează şi r âne inclavată 1n suprafaţa aliajului.
Materialele folosite la sablare sunt reprezentate de:
corindon, cuarţ, PMMA, sticlă.
Părţi componente:
- incintă de sablare, uneori iluminată, 1n care se găseşte
duza(duzele) prin care sunt proiectate particulele asupra piesei
de lucru; duzele pot fi fixe sau prevăzute cu conexiuni
elastice; incinta mai este prevăzută cu un ecran pentru
supravegherea procesului şi două orificii pentru mâinile
operatorului;
- rezervor (rezervoare) pentru particule;
- instalaţia de comandă, reglaj şi control ce cuprinde:
întrerupătorul de conectare la reţea, selectorul pentru particule
de diferite ordine de m rime (1n cazul sablatoarelor 1 zestrate
116
cu

117
 Fig.11.1. Aparat de sablat cu trei rezervoare de particule.

: ANO.O . ,-- - +·
-. ...-- 0000

SCHaET
-----
. ·METALIC
. s· t.PUS - _
-
OOAVAJULUi -
- - - - --- -
E LE CT R O
- -·
- LIT
-- - - -
-----------·-

Fig.11.2. Schema unei instalaţii de gravaj electrolitic.

112
.,
 mai multe rezervoare de particule), cadran indicator pentru
pr siunea coloanei de aer.

11.2. GRAVAJ"UL ELECTROLITIC

Gravajul electrolitic permite obţinerea de microretenţii,

făcâd apel la o instalaţie electrolitică. suprafaţa componentei
metalice care nu trebuie gravată se acoperă cu ceară, după
care infrastructura metalică se conectează la anodul( +)
instalaţiei, scufundându-se intr-o soluţie acidă specifică
aliajului respectiv (fig.11.2.). între electrozii instalaţiei se
aplică o tensiune care asigură migrarea ionilor de la nivelul
suprafeţei metalice spre catod(-), realizându-se astfel
"gravaju.1". De menţionat că pe lângă gravaj metoda determină şi o
anumită oxidare a suprafeţei metalice, care participă la realizarea
unei adeziuni chimice cu polimerul. Unul dintre dezavantajele
metodei este reprezentat de faptul că o eroare de cca. 20 % in
estimarea suprafeţei de gravat determină o eroare corespunzătoare
1n calculul parametrilor curentului aplicat, cu riscul trecerii in
zona de electrolustruire, deci cu obţinerea unui efect contrar
celui dorit. Pentru escamotarea acestui neajuns, L5we introduce in
1985 gravajul chimic cu soluţii alcoolice de HN03
50 % , HCl 25 % , CH:PH 25 % , care se utilizează conform unor
protocoale distincte pentru aliaje nobile şi nenobile.

11.3. OXIDAREA

oxidarea determină legarea chimică a silanilor de suprafaţa

metalică prin intermediul unor legături de tipul Me-o-si, cu
participarea atomului de oxigen. Metalele participă la realizarea
acestor legături prin intermediul grupărilor -OH de pe suprafaţa
lor.
Suprafeţele metalice sunt in mod normal acoperite cu oxizi,
dar oxidarea suplimentară determină creşterea substanţială a
adeziunii; de asemenea, oxizii determină şi apariţia de
microretentivităţi.
o variantă a oxidării este promovată şi de sistemul o.v.s.
(Opaker-Verbund-System/DeTrey-Dentsply) care presupune o
cositorire (prin galvanoplastie)a suprafeţei metalice sablate,
aceasta fiind supusă ulterior unui proces de oxidare 1ntr-o
soluţie specifică; in fine, un opaquer corespunzător va asigura
legătura chimică dintre stratul de oxizi şi răşina diacrilică
compozită (RDC). în final se disting următoarele straturi:
metal/aliaj sablat - staniu - oxid de staniu - silan - RDC.
De menţionat că procedeul nu elimină macroretenţiile.
Instalaţia constă 1ntr-un transformator electric cu mai
multe trepte de tensiune (3, 6, 9, 12 V), care asigură un curent
constant de 300 mA. Aparatul mai dispune de două borne, la una
dintre ele fixându-se piesa protetică ce urmează a fi oxidată,
cealaltă având un vârf de fetru (de unică folosinţă) pentru
tamponarea supr,afeţei metalice cu soluţia electrolitică.
) 113
 11.4. SILANIZAREA

Corespunzând formulei generale RSi(OR')3 , silanii au grupări

organo-funcţionale (R} şi silico-funcţionale hidrolizabile (OR'}.
Silanii reacţionează prin intermediul radicalilor activi
hidrolizabili cu grupările -OH ale stratului de oxizi metalici,
iar radicalul organo-funcţional nesaturat se leagă de
răşinile
acrilice sau diacrilic.e

11. 5. CERAMIZAREA

Principiul metodei constă 1n arderea unui strat de ceramică

pe suprafaţa metalică oxidată (grosimea optimă fiind de 0,1
mm), peste care se aplică un silan, după care urmează
aplicarea şi modelarea componentei fizionomice.

11.6. DEPUNEREA UNUI STRAT INTERMEDIAR DE SiO.(SiO.-C) PE O

SUPRAFAŢA METALICA

Silicaţii organici, datorită porozităţii lor se constituie

intr-un strat elastic, ce acţionează ca o zonă tampon. Legătura cu
polimerii se realizează prin intermediul unui silan.
Metoda se concretizează 1n mai multe procedee:
- oxidul de siliciu se evaporă 1n vid, după care reacţionează
cu oxigenul in recipiente predozate sau pe suprafaţa metalică,
rezultând sio 2 ;
- pulverizarea sio2 sub acţiunea curenţilor electrici
de 1naltă frecvenţă, 1n vid;
- procedeul CVD (Chemical Vapor Deposition) - compuşii pe bază
de siliciu se descompun 1n prezenţa oxigenului la 600-1000 C;
- descompunerea 1n gaz de electroni a unor compuşi pe bază de
siliciu;
- piroliza compuşilor pe bază de siliciu (silicatizarea),
obţinându-se un strat poros de sio.-c (grosime optimă - 0,1 µm),
peste care se aplică un silan.
Ultimul procedeu este folosit de tehnica Silicoater (Kulzer,
fig.11.3.), care comportă următoarele etape de lucru:
- sablarea, ultrasonarea şi pensularea suprafeţei metalice cu
un strat de oxizi metalici in soluţie;
- arderea la 360°C a stratului de adeziv in cuptor;
- arderea stratului de sio.-c cu ajutorul unui aparat
special. sursa de căldură este constituitl! de o flacl!rl! ce
rezultă din combustia unui amestec de aer şi butan sau propan şi
furnizează o
· temperatură de 1200 - 1500°C. Aparatul este conectat la o sursă de
aer, curentul de aer obţinut saturându-se cu vapori de
organosilani in drumul spre arzător. Amestecul de aer şi compuşi
silico-organici pe de o parte şi propanul pe de altă parte ajung
la arzător unde compuşii silico-organici suferă un proces de
114
piroliză, 1n final rezultând un strat de SiO,.-C., care se
leagă chimic _de metalul

115
sablat şi oxidat; forma ţintei asigură dirijarea flăcării pe toate
suprafeţele infrastructurii metalice;
- peste stratul de sio,.-c se aplică un strat de silan
activat;
- se aplică in final materialul fizionomic.

11.7. METALIZAREA

Reprezintă depunerea pe suprafaţa metalică, prin pulverizare,

a unor particule din acelaşi aliaj ca şi componenta
metalică. Procedeul necesită o sursă de dUdură (arc
electric, plasmă, flacără oxiacetilenică şi un dispozitiv de tip
pistol, cu care se pulverizează particulele incandescente la o
presiune de 4-7 barr.

11.8. COSITORIREA

Constă in acoperirea suprafeţelor metalice cu un strat de

0,5-2 µm de staniu, care se oxidează spontan in contact cu aerul pe
o adâncime de 20 Â. Acest strat se silanizează ulterior, urmând
apoi aplicarea materialului fizionomic.

aer
•

Propa
n

Fig.11.3. Schema de funcţionare a instalaţiei Silicoater: 1. coq:,resor;

2. manometru; 3. ventile; 4. carusel ; 5. infrastructura metalici a protezei

116
unidentare sau a punţii; 6. flaclra; 7. arzitorul; B. recipientul cu silan.

117
12. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE
POLIMERIZĂRII MASELOR PLASTICE

Polimerizarea maselor plastice se practică in regimuri

diverse (auto-, baro-, termo-, fotopolimerizare, sau combinaţii
ale acestora) folosindu-se tipare incorporate in chiuvete sau
apelându se la polimerizarea direct pe model (in cazul
tehnicilor de modelare liberi "step by step", asociate de
obicei cu fotopolimerizarea). în cazul folosirii chiuvetelor,
acestea se vor supune obligatoriu acţiunii unei prese (fig.12 .1.
a), pentru a evita eventuale supraconturări ale pieselor finite,
după care jumătăţile chiuvetei vor fi menţinute in poziţia
obţinută prin presare cu ajutorul unor cadre sau inele (ring-uri,
fig.12.1.b). Diferitele regimuri de polimerizare necesită
aparate speciale (baropolimerizator, barotermopolimerizator,
fotopolimerizator, instalaţie de injectare etc.)

12.1. PRESA HIDRAULICĂ

Funcţioneazl pe principiul acţionlrii hidraulice (fig.12.2.).

Părţi componente:
- soclul, masiv, pentru a oferi stabilitatea necesară;
- dispozitivul de presare, prevăzut cu două fălci, dintre
care cea inferioară este fixă, iar cea superioară mobilă şi se
ajustează la inălţimea dorită prin intermediul unei manete
infiletate susţinută pe soclu cu ajutorul a două coloane;
- dispozitivul de acţionare, constituit dintr-un cilindru cu
piston pus in mişcare de o manetă; cele două dispozitive
menţionate sunt conectate pe principiul vaselor comunicante;
- indicatorul forţei de apăsare.

12.2. FOTOPOLIMERIZATORUL

Aparatul (fig.12.3.)are următoarele părţi componente:

- incinta de polimerizare (prevăzută uneori cu dispozitive
speciale pentru concentrarea fasciculului luminos);
- sursa de lumină stroboscopică;
- instalaţia de comandă şi reglaj(întrerupător pornit/oprit
şi reglaj de timp}.

12.3. BAROTERMOPOLIMERIZATORUL

Aparatul (fig.12.4.) constă in două subansamble:

- dispozitivul de încălzire, asemănător cu un reşou
electric, funcţionează pe principiul incălzirii rezistive;
- incinta de presiune·, prevăzută cu manometru, teEmometru şi

118
 a b

Fig.12.1. a. pres manual , b. inele de menţinere a presiunii {ring-uri).

Fig.12.2, Presl hidraulici.

1
1
7
Fig.12.3. Aparat de fotopolimerizare (Kulzer}.

Fig.12.4. Termobaropolimerizator.

118
 a b

Fig.12.5. Realizarea protezelor acrilice prin injectare: a. tiparul piesei

protetice prev zut cu canale de injectare; b. ansamblul agregat
servomotor pneumatic - chiuvet de injectare (schem! de principiu).

Fig.12.6. Instalaţie manuali da injectare a maselor plastice (Sch tz-Dental).

119
supapă de siguranţă.

12.4. OBŢINEREA PROTEZELOR DIN MASE PLASTICE PRIN INJECTARE

Această tehnică (fig.12.5.) oferă următoarele avantaje:

- exactitate;
- rezistenţă mecanică la rupere;
- siguranţă crescută;
- absenţa inălţării ocluziei;
- puţine corecturi, retuşuri;
- economie de timp;
- absenţa contactului cu monomerul;
- calităţi de lustruire imbunătăţite;

Omogenitatea bazei protezei asigură compatibilitatea tisulară,

împiedicând inflamaţia mucoasei.
Compensarea contracţiei la polimerizare se obţine prin
presarea unei cantităţi suplimentare de material.
· Indicaţiile metodei cuprind realizarea de proteze totale,
proteze parţiale, rebazări, căptuşiri.

12.4.1. INSTALAŢII DE INJECTARE A MASELOR PLASTICE

La ora actuală, există mai multe tipuri de instalaţii

de injectare. în acest sens distingem instalaţii manuale
(SchUtz Dental, fig.12.6.) şi pneumatice (Ivoclar - fig.12.7.,
Kulzer - fig.12.8.).

12.4.1.1. INSTALAŢII DE INJECTARE MANUALA

Dispozitivele manuale (fig.12.6.) funcţionează pe principiul.

transformării mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie lentă,
graţie infiletării pistonului prin dîsucirea unei manete.
Mecanismul de acţionare este asemănător cu cel al unei prese
manuale.

12.4.1.2. INSTALAŢIA DE INJECTARE IVOCLAR

Instalaţia se compune din următoarele elemente:

- agregatul servomotor pmeumatio şi cuva de polimerizare sub
presiune (fig.12.7.);
- termostatul ou apă înoăizit eleotrio;
- masă de laborator, pe care sunt montate accesoriile.
· Agregatul servomotor pneumatic şi cuva de polimerizare sub
presiune sunt imersate în apa din termostat. Servomotorul

120
Fig.12.7. Xnstalaţia de injectare Ivoclar.

121
pneumatic, echipat cu manometru este branşat la linia de
aer comprimat a laboratorului. încălzirea apei din cuva
termostatului este asigurată de 1/2 rezistenţe electrice
(principală + auxiliară). Cuva termostatului este impământat.ă
Cuva mai dispune de un termoelement. Cuva termostatului se umple
cu apă distilată sau demineralizată până la nivelul deversorului.
Pe suprafaţa apei se depun bilele din material plastic
termorezistent, ele asigurând o izolaţie termică eficace la limita
de separare apă/aer, reducând substanţial degajările de vapori
de apă.
Masa de laborator dispune de următoarele accesorii:
- regulator de temperatură; acesta primeşte semnalul de la
termoelement, îl compară cu valaorea prescrisă de temperatură şi
în funcţie de abaterea pozitivă sau negativă a parametrului
de temperatură, cuplează sau decuplează alimentarea cu
tensiune a rezistenţei electrice;
- ventilul de admisie a aerului in instalaţie, manometrul şi
ventiluLde depresurizare a instalaţiei.
în ceea ce priveşte tehnica de lucru trebuie ţinut seama
de următoarele:
- ambalarea este similară cu cea folosită in tehnicile
convenţionale;
după topirea/eliminarea cerii din tipar şi izolarea acestuia,
se supune chiuveta unei presiuni de 3 t în inelul (ringul) SR
Ivocap; această presiune este menţinută până după răcire;
- amestecarea pulberii cu lichidul are loc intr-un agitator
mecanic (Capvibrator) prin sistemul capsulelor cu cantităţi
predozate. Restul de material nefolosit din capsulă, poate fi
reutilizat in urm toarele 5 zile;
- materialul de proteze este injectat pe parcursul a 5 minute sub
o presiune de 6 barr, care se menţine pe tot timpul
polimerizării;
- agregatul se introduce apoi in apă fierbinte pentru un timp de
35 de minute. Designul chiuvetei, ca şi izolatorul termic
permite polimerizarea controlată, de jos in sus. Contracţia
este constant compensată prin presarea de material adiţional;
- după polimerizare, urmează răcirea intr-o baie de apă rece timp
de 20 de minute. Se menţine injectarea şi presiunea inelului.
- apoi se deconectează presiunea de injectare şi agregatul rămâne
in apă rece incă alte 10 minute.
Folosirea capsulelor cu cantităţi predozate elimină erorile
de dozare şi contactul cu monomerul, de asemenea, amestecul
este curat.
Timpul total in care are loc injectarea, polimerizarea şi
răcirea este de circa o oră.
Elastomerul SR-Ivocap, un material cu proprietăţi fizice
speciale este indicat mai ales pentru realizarea de protectori
dentari pentru sportivi şi gutiere ocluzale.

12.4.1.3. INSTALAŢIA DE INJECTARE PALAJET (KULZER)

Sistemul se compune in principal din agregatu.1 servomotor

pneumaticşi chiuvete speciale de injectare.
122
 Chiuvetele sunt prevăzute cu două orificii dintre care unul
este destinat pătrunderii acrilatului în cavitatea tiparului,
celălalt servind eliminării aerului.
Agregatul servomotor pneumatio (4 barr) este aldftuit din două
cadre rectangulare suprapuse, conectate intre ele prin intermediul
cilindrului şi al pistonului. Cadrul inferior asigură acţionarea
pneumatică a pistonului, care pompează pasta acrilică in tipar,
chiuveta fiind fixată rigid în cadrul superior. Lanţul tehnologic
cuprinde aspecte distincte faţă de metodele tradiţionale:
- ambalarea machetei se efectuează in chiuvete speciale de
injectare prevăzute cu cele două orificii amintite; celor două
orificii le corespund două canale, care realizează comunicarea
cavităţii tiparului cu exteriorul la nivelul zonelor latero
posterioare;
- după prepararea pastei acrilice recomandate de producător -
PalaXpress, (după metode cunoscute, în godeuri), aceasta se
incarcă 1n cilindru, acesta montându-se in aparat;
- urmează pornirea aparatului, cu acţionarea pistonului şi
injectarea acrilatului in tipar;
- apariţia pastei in orificiul de evacuare a aerului
indică faptul că tiparul s-a umplut cu acrilat şi presupune
inchiderea acestui orificiu;
- chiuveta se lasă in continuare sub acţiunea presiunii de
injectare timp de cinci minute, până este realizată compactarea
maximă a pastei; după alte cinci minute se extrage chiuveta din
aparat şi se introduce intr-o incintă de termobaropolimerizare,
unde este supusă pe parcursul a 30 de minute unui regim de
polimerizare la 55°C şi 2 barr;
- după răcirea la temperatura camerei urmează dezambalarea,
prelucrarea şi lustruirea prin tehnicile cunoscute.

C
D

• j

'
.
.
Fig.12.8. Instalaţia de injectare Palajet ( lzer).

123
 ---

12.5. REALIZAREA DE CONSTRUCIII PROTETICE FIXE

FĂRĂ INFRASTRUCTURA METALIC

în protetica tradiţională, prezenţa scheletului metalic in

construcţia protezelor unidentare şi punţilor de durată a ridicat
întotdeauna probleme legate de: aspectul fizionomic al restaurării
finale, a i1urarea adeziunii.intre aliaj şi materialul fizionomic,
numărul ridicat de faze tehnice de realizare, cu consum crescut de
materiale auxiliare.
în tendinţa de a rezolva aceste probleme, firma Ivoclar
propune realizarea de infrastructuri pentru coroane şi punţi dintr
un compozit armat cu fibre (Vectris), după o tehnologie
asemănătoare cu cele utilizate in construcţiile aeronautice şi
navale. Rezistenţa la flexiune a materialulu-i preconizat este cu
cca. 50 % mai mare decât a maselor ceramice uzuale.
Sistemul 'Vectris face apel la elemente prefabricate (discuri;
benzi, batoane) care se ajustează şi se adaptează pe model.
Tehnologia presupune un aparat complex (fig.12.10.}, care
realizează concomitent fotopolimerizarea infrastructurilor şi
adaptarea acestora la nivelul câmpului protetic prin folosirea
combinată a vacuumului şi presiunii. Partea activă a aparatului
constă intr-un sistem bicameral (fig.12.9). Incinta superioară
conţine sursa de lumină şi un filtru de protecţie impotriva
supraincălzirii. Incinta inferioară este destinată modelului, pe
care se fixează elementul prefabricat şi este separată de incinta
superioară printr-o membrană flexibilă. La pornirea aparatului
are loc presurizarea camerei superioare şi vidarea celei
inferioare, concomitent cu expunerea la radiaţia luminoasă, cu
adaptarea şi polimerizarea consecutivă a infrastructurii.
Pentru placarea infrastructurilor din Vectris aceeaşi firmă
propune utilizarea unui material de tip oeromer (Targis), care
prezintă o structură bifazică: 75-85 % (in greutate} particule de
ceramică coaptate într-o matrice organică. Rezistenţa la flexiune
a acestui material este cu cca. 75 % mai mare decât a ceramicii
şi a compozitelor. Ceromerul Targis este termofotopolimerizabil.
1n condiţii specifice, firma punând la dispoziţie şi aparatul
corespunzător (fig.12.11.) .

V ••••••• 3ur3lt de lumin .

filtru de protecţie
surslf de luminlf
...... filtru de protecţie
1- - - - - -, 111•·· · ·· · membran!t flexibil!t membran! flexibil!
•••••. prefabricat Vectri3 prefabricat Vectri3
bile de plastic
.....
. .•••. . model
• • • • ••• bile de plastic
vacuum
model
.

Fi g.12.9. Principiul de funcţionare al sistemului Veotris (Ivoclar):

stare de repaus (st&nga) ti regim de lucru (dreapta).

124
 Fig.12.10. Aparatul Vectris VS 1 {Ivoclar).

Fig.12.11. Aparatul Targis Power (Ivoclar)

125

-
13. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE FOLOSITE PENTRU
PRELUCRAREA MASELOR CERAMICE

Prepararea, depunerea şi modelarea straturilor de masă

ceramică reclamă instrumentar şi accesorii specific:e godeuri
pentru amestecul pulberii cu lichidul, pensule din fire
naturale (blană de jder roşu, samur), spatule şi instrumente de
modelat, pense cu vârfuri subţiri, forfecuţe, pense Pean. .
Mai nou se
comercializează piese de mână pentru vibrarea pensulei.
Arderea straturilor de masă aeramiaă se execută in cuptoare
speciale (fig.13.1.). Acestea funcţionează pe principiul indUzirii
rezistive (efectul Joule), dispunând de incinte de ardere izolate
termic. Instalaţia de comandă, reglaj şi control cuprinde de
regulă un 1ntrerupător pornit/oprit, tastatura
pentru
selectarea/cuantificarea diferitelor programe de ardere,
intrerupătoare de reglare a temperaturii, a timpului de ardere şi
a timpului pe parcursul căruia se cuplează pompa de vid. Sunt
prezente de asemenea cadrane indicatoare ale temperaturii şi
gradului de vacuum. Cuptorul va fi racordat la o pompă de vid
(fig.13.2.), dacă aceasta nu este incorporată. Accesoriile
cuptoarelor cuprind: suporturi de ardere, recipiente pentru
ardere, plăcuţe de control pentru diferite temperaturi.
Tehniaa oeramiaii turnate (Dioor)presupune utilizarea unui
aparat complex de topire/turnare, care generează temperaturi
de cca. 1300-1400°C, forţa de impingere fiind obţinută prin
centrifugare.
Tehniaa Empress (aeramiaă presată) reprezintă, ca şi tehnica
Dicor , un sistem integral ceramic, bazându-se pe presarea de
lingouri de ceramică sticloasă cu leucit aduse 1n stare plastică,
in tipare corespunzătoare. Pentru aceasta se folosesc cuptoare
speciale care exercită o presiune de 3,5 barr la 1100°C.
Tehnica metalo-ceramică presupune condiţionarea scheletului
metalic prin sablare şi oxidare, aceasta din urmă executându-se
tot 1n cuptor prin arderea 1n atmosferă.

Fig.13.1. Cuptor pentru arderea

IJ
ma8elor ceramice (Vi ta).
126
 El

13.2. Pomp! de vid.

13.3. Sistemul Empress.

127
14. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU
DEZAMBALAREA, PRELUCRAREA ŞI LUSTRUIREA PIESELOR
PROTETICE

Dezambalarea constă in eliberarea piesei turnate sau

polimerizate din cavitatea tiparului. în acest scop se pot folosi
instrumente de mână, cum ar fi cuţitele şi cleştii de gips (vezi
cap.2).
Extragerea tiparului din conformator este uşurat prin
folosirea unor dispozitive speciale de tip presă (fig.14
compuse din următoarele subansamble: .1.},
soclu, pe care se găseşte suportul pentru ansamblul
conformator/tipar;
- coloană verticală;
- braţ orizontal (fixat pe pe. care culisează
coloană) ponsonul;
- maneta de acţionare a ponsonului.
Tot pentru dezambalare se mai pot folosi piese de mână care
produc lovituri succesive şi funcţionează cu aer comprimat,
asemenea unui pick-hammer în miniatură.
De multe ori (in cazul pieselor protetice metalice şi
polimerice) prelucrarea trebuie să înceapă cu o curăţire atentă a
suprafeţelor, care să asigure înlăturarea tuturor resturilor de
masă de ambalat. Acest deziderat se realizează cu ajutorul frezelor
in cazul suprafeţelor polimerice şi prin intermediul sablării
completată sau nu de acţiunea instrumentelor rotative in cazul
pieselor metalice. Tot in acest scop se pot folosi şi generatoarele
de vapori de apă sub presiune, ca şi băile de curăţire cu
ajutorul ultrasunetelor.
Piesele metalice turnate necesită (după îndepărtarea
resturilor de masă de ambalat) manopere de dezoxidare/decapare
specifice.

14 .1. APARATUL DE CURĂŢIRE A SUPRAFEŢELOR CU AJUTORUL VAPORILOR DE

API SUB PRESIUNE

Prinoipiu.1 de funcţionare face apel la acţiunea vaporilor de

apă sub presiune care, direcţionaţi cu ajutorul unei duze sau a
unei piese de mână asupra suprafeţelor de prelucrat determină
îndepărtarea rapidă a impurităţilor de la acest nivel. Aparatul
(fig.14.2.) se foloseşte împreun cu un aparat auxiliar pentru
dedurizarea apei.
Aparatul propriu-zis are in general următoarele părţi
componente:
instalaţia de alimentare la 220 V/50 Hz/16 A, prin
intermediul unei prize cu impământare;
- sursa de căldură pentru vaporizare (de obicei incălzire
rezistivă);
- racordurile de aducţie a apei purificate de la
dedurizator, respectiv de evacuare de securitate;
- dispozitivele de proiectare şi ajustare a vapo ilor de apă
128
Fig.14.1. Dispozitiv pentru extrageJ::ea tiparelor din conformatoare.

129
Fig.14.2. Aparat de curlţat cu ajutorul vaporilor de a sub presiune
(Raverberi) .

130
-·fix şi mobil(pistol};
- instalaţia de comandă, reglaj şi control cu întrerupător
general, indicatoare de temperatură şi presiune, întrerupătoare de
lucru.
Aparatul de dedurizare (fig.14.3.} este format dintr-un
recipient de dedurizare, prevăzut cu un capac, patru racorduri(de
intrare a apei, de ieşire, de depresiune, de regenerare} şi două
robinet·e(de intrare şi de ieşire a apei}.

14.2. APARATE DE CURĂŢAT CU ULTRASUNETE

Aceste instalaţii (fig.14.4.) funcţionează pe principiul

ultrasonării la cald (30-80°), fiind 1n general compuse din:
- instalaţia de alimentare cu energie electrică, la 220V/50Hz;
- generatorul de ultrasunete;
- cuva de ultrasonare, de 2, 5, 10 1 sau mai mare;
- instalaţia de comandă, reglaj şi control, cu intrerupător
pornit/oprit, reglaje şi indicatoare de timp şi temperatură.

14.3. BAI DE DEZOXIDARE

Aceste aparate (fig.14.5.) sunt incinte termostat care conţin

acizii destinaţi dezoxidării. Ele funcţionează pe principiul
încălzirii rezistive şi sunt compuse din:
- instalaţia de alimentare la 220V/50Hz;
- sursa de căldură - rezistenţa electrică, prevăzută cu
termostat;
- cuva de dezoxidare;
- întrerupător pornit/oprit.

14.4. PRELUCRill PRIN AŞCHIERE

Prelucrarea prin aşchiere constă inacţiunea unor instrumente

ascuţite asupra unui material oarecare, in urma dl'.reia acesta
pierde substanţă sub formă de aşchii. Acest tip de prelucrare este
cunoscut incă din cele mai vechi timpuri, fiind folosit de către
greci in anii 500-400 i.e.n., sub forma rindelei {fig.14.6.a). în
decursul timpului, in acest domeniu au fost aduse perfecţionări
substanţiale, la ora actuală cele mai eficiente prelucrări de acest
gen efectuându-se cu ajutoru instrumentarului rotativ.
Efectul aşchietor poate fi rezultatul acţiunii unor
instrumente care dispun de "dinţi" sau lame tăietoare (freze -
fig.14.6.b, fierlfatraie} sau a materialelor abrazive, care se
prezintă sub variate forme: instrumente rotative (pietre
fig.14.6.c, discuri, perii), hârtie şi pânză abrazivă, prafuri,
paste etc. _
Abrazivii de granulaţie mare lasă pe suprafeţele prelucrate
şanţuri exprimate, care urmează să fie eliminate prip folosirea

131
Fig.14.3. Aparat de dedurizare,

.
([) ([) .

Fig.14.4. Aparat de curlţi.t au ul.trasunete (Sonorex).

131
 [Q
]
Fig.14.5. Baie de dezoxidare la cald.

Fig.14.6. Instrumente atchietoare: a. rindea; b. frez ; a. instrument rotativ

abraziv.

132
 abrazivilor mai fini. în final, prin utilizarea unor abrazivi
foarte fini, se obţine o suprafaţă extrem de netedă, reflectori
zantă, această ultimă operaţiune fiind numită lustruire.
în tehnica dentară se desemnează prin termenul de prelucrare
totalitatea operaţiunilor ce au drept scop înlăturarea
neregularităţilor mari de la nivelul suprafeţei pieselor
protetice, in timp ce termenul de lustruire se referă la
eliminarea celor mai fine asperităţi cu obţinerea unor suprafeţe
cât mai lucioase.

14.4.1. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU PRELUCRARE

în laboratoarele dentare actuale, nu se mai folosesc

răzuitoare, dălţi şi pile pentru prelucrarea suprafeţelor pieselor
protetice, locul acestor unelte fiind luat de instrumentarul
rotativ, care s-a impus şi in acest domeniu prin eficienţa sa.
Instrumentarul rotativ poate fi acţionat prin intermediul
motoarelor electrice suspendate, micromotoarelor, turbinelor sau
al motoarelor biax orizontal (fig.14.7.).

14.4.1.1. FREZELE

Frezele (fig.14.8.) reprezintă instrumente rotative

aşchietoare, a căror acţiune se exercită prin intermediul
"dinţilor" sau lamelor tăietoare situate de-a lungul
circumferinţei.
Frezele utilizate in laboratorul de tehnică dentară
reprezintă in esenţă miniaturizarea celor utilizate 1n industrie.
Ele pot fi clasificate după compoziţia lor 1n:
- freze de oţel
- freze din carburi
Frezele din oţel sunt obţinute consecutiv acţiunii tăietoare
a unei freze-mame asupra unui oţel, care poate fi tratat sau
netratat anterior acestei prelucrări. Duritatea Vickers a acestor
produse este de circa 850 HV. Structura ţelurilor pentru freze
permite obţinerea de lame tăietoare foarte ascuţite, cu eficienţă
sporită şi degajar.e de căldură moderată.
Frezele din oarburi de metale dure (wolfram, titan, molibden,
vanadiu, tungsten, cobalt, nichel) sunt produse printr-un procedeu
metalurgic particular, conform căruia constituenţii viitorului
aliaj nu sunt topiţi decât eventual parţial, 1n scopul combinării
lor. Obţinerea acestor materiale constă in procedee de presare şi
sinterizare a constituenţilor la temperaturi înalte (900-1500°C).
Consecutiv presării şi sinterizării, volumul pieselor se reduce cu
circa 50-60 %. Duritatea frezelor din carburi se ridică la
circa 1600 HV. Structura granulară a materialelor sinterizate
contraindică conformarea de lame tăietoare ascuţite (ca la frezele
din oţel), întrucât vârfurile ascuţite şi poroase s-ar fractura cu
uşurinţă. De aceea, la frezele din carburi se practică lame
tăietoare mai puţin ascuţite.
Formele de bază ale lamelor tăietoare sau "dinţilor" frezelor
sunt prezentate in fig.14.9. în aceast scheml sensul de rotaţie al
frezelor este cel orar. Faţa anterioar a lamei 1n .sensul de

133

-
 Fig.14.7. Motor biax orizontal.

Fig.14.8. Acţiunea tlietoare a frezelor.

i
134
 rotaţie reprezint faţa tăietoare in timp ce faţa opus (poste
rioar ) este denumit f1ano.
Faţa tăietoare formează un unghi cu raza secţiunii
transversa le a frezei numit unghi de tăiere sau unghi de atao. Dacă
faţa tăietoare se găseşte inaintea razei, 1n sensul de rotaţie,
unghiul de atac este "negativ". Dacă faţa tăietoare este radială,
unghiul de atac este nul, atacul fiind denumit şi radial. Dacă
insă faţa tăietoare este situată posterior faţă de rază, in
sensul de rotaţie, unghiul de atac este "pozitiv".
Unghiul format intre flancul dintelui frezei şi planul de
lucru este numit unghi de degajare.
Atunci când flancul dintelui este curb, degajarea se numeşte
tangenţială. în măsura posibilităţilor frezele utilizate 1n
industrie au unghiuri de atac pozitive . în acest sens, ele
prezintă avantajul facilitării scurgerii metalului 1n afara părţi
lor lucrătoare ale instrumentului. Cu cât unghiul de atac pozitiv
este mai mic, cu atât rezistenţa la degajare este mai mare. Atunci
când se utilizează un unghi de atac negativ, aşchia
părăseşte imediat lama tăietoare şi este frecvent fărâmiţată
1n fragmente mici sau pulbere. în cazul unghiurilor de atac
negative se poate observa că aşchia, in loc să alunece pe
suprafaţa tăietoare (ca in cazul folosirii unghiurilor de atac
pozitive), se deplasează direct 1n direcţia mişcării. Pe de altă
parte unghiurile de atac pozitive determină o anumită
conformaţie a lamelor tăietoare, a căror secţiune devine mai
subţire, deci mai sensibilă la solicitările din timpul lucrului.
în consecinţă, sunt preferate frezele cu unghiuri de atac nule
sau negative.
Rolul unghiului de degajare este de a crea un spaţiu liber
intre planul de lucru şi lama tăietoare, pentru a impiedica
frecarea dintre flancul dintelui şi suprafaţa de lucru. De altfel,
există întotdeauna o componentă de frecare intre lama tăietoare şi
această suprafaţă 1n momentul apariţiei aşchiei. Această
fricţiune este generatoare de căldură, a cărei eliberare este
direct proporţională cu mărimea suprafeţei de contact dintre
lama tăietoare şi suprafaţa de lucru. Teoretic, unghiul de
degajare trebuie · să aibe valori reduse, 1n scopul asigurării
unui volum suficient pentru susţinerea lamei tăietoare. în acest
fel se obţine nu numai creşterea rezistenţei lamei tăietoare, ci şi
disiparea mai bună a dildurii, datorită masei metalice
suplimentare. Totuşi, unghiul de degajare nu trebuie să fie
atât de mic incât să nu-şi mai poată indeplini rolul de
impiedicare a fred(rii flancului dintelui de suprafaţa de
lucru.
Forma generală a părţii active a frezelor constă 1ntr-
un suport, care de cele mai multe ori este cilindric, sferic sau
conic (fig14.10.), la suprafaţa căruia se găsesc lamele
tăietoare, dispuse in variate moduri (fig.14.11.). Din acest punct
de vedere deosebim:
- freze cu lame t ietoare drepte
- freze cu lame t ietoare oblice
- freze cu lame tăietoare intersectate
- frezedrepte
Frezele cu lame tlietoare cu treprezint
ietur tipul
transversal
de baz . Sunt foarte eficiente 1n prelucrarea materialelor mo;i.;
nu sunt

135
 UNGHI OE ATAC POZlilV
I UNGHI
'-....DE ATAC NUL · UNGHI OE ATAC NEGATIV
'- '
....
. / . . :1.

- /

·.. DIREC]A DE RQIATIE

Fig.14.9. Geometria lamelor tlietoare ale frezelor.

1 2 3 lţ 5 6

Fig.14.10. Freze cu extremitatea activi de diferite forme: l.sfericl; 2. con

invers; 3. roatl; 4. cilindrici; 5. cilindrici cu v&rf ascuţit; 6.
conici.

.136
C

indicate insă pentru materialele dure, deoarece conformaţia lor

determină vibraţii puternice, ce pot cauza fracturi ale lamelor
tăietoare.
Frezele au lame tăietoare oblice elimină dezavantajele celor
cu lame drepte. Lamele tăietoare pot fi orientate spre stânga sau
spre dreapta. Aceste freze se pot folosi şi pentru materiale dure.
La prelucrarea metalelor insă se formează aşchii foarte subţiri,
care constituie un real pericol de accidentare. Frezele cu lame
spre dreapta sunt foarte agresive, având tendinţa de a se inclava
in piesa de prelucrat. Cele cu lame spre stânga au tendinţa de a
se degaja din materialul de prelucrat, capacitatea lor de tăiere
este mai reduşă şi in urma prelucrării rezultă suprafeţe mai
netede.
Frezele ou dinţi intersectaţi reprezintă de fapt freze cu
dublă tăietură: spre stânga şi spre dreapta. Ele combină
avantajele celor două tipuri de freze cu lame tăietoare oblice:
spre stânga şi spre dreapta.
Frezele ou tăietură transversală au·o eficienţă sporită, efec
tul fiind similar creşterii numărului de dinţi. Se presupune că
tăieturile transversale reduc frecarea in timpul frezării şi
inlesnesc degajarea aşchiilor, care in plus sunt şi fărâmiţate.
Numărul de lame tăietoare ale unei freze este de asemenea im
portant 1n determinarea calităţilor de prelucrare. Frezele cu lame
tăietoare puţine şi grosiere au o capacitate de tăiere mare atunci
când se prelucrează materiale moi (mase plastice, gips), deoarece
spaţiile mari dintre lame inlesnesc eliminarea aşchiilor, .care in
plus favorizează şi eliberarea căldurii. Vibraţiile induse de
acest tip de freze determină insă obţinerea de suprafeţe rugoase
şi chiar fractura lamelor tăietoare. Frezele cu lame tăietoare
multe şi fine au capacitate de tăiere redusă, dar suprafeţele
rezultate sunt mai netede.

14.4.1.1.1. MECANISMUL DE AŞCHIERE

în momentul in care una dintre lamele tăietoare ale frezei in

rotaţie, urmându-şi traiectoria intră in contact cu suprafaţa de
prelucrat, prima solicitare care apare la acest nivel este
compresiunea. Dacă rezultă un decupaj, lama tăietoare fracturează
suprafaţa prin tăiere, se orientează progresiv tangenţial 1n raport
cu suprafaţa şi 1mpinge materialul din faţa ei. Acesta alunecă pe
faţa tăietoare a lamei şi formează o aşchie. Aşchia este supusă
unei compresiuni, 1n timp ce materialul din care a luat naştere 1n
spatele lamei tăietoare, suferă o tracţiune. Mai trebuie remarcat
că partea cea mai apropiată de lama tăietoare este supusă
predominant unei solicitări de t iere atunci când este detaşată de
suprafaţa de lucru.
în studiul solicitărilor complexe care apar 1n condiţiile
interacţiunii dintre lama t ietoare şi suprafaţa de prelucrat,
trebuie ţinut cont şi de deformările elastice care se pot manifesta
la acest nivel. De exemplu, atunci când lama t ietoare in rotaţie
atinge materialul şi presiunea exercitat este suficient ,
solicitarea dep şeşte limita elastic , producându-se o deformare cu
fractur consecutiv . Dac 1ns presiunea exercitat a upra lamei

137
 a)
b) c) d) e)

Fig.14.11. freze cu diferite dispoziţii ale lamelor t ietoare: a. cu lame

tăietoare drepte; b. cu la.ma tăietoare oblice; c. cu lame
tăietoare 1n dublu sens, intersectate; d. cu lame tlietoare drepte
şi tăietură transversală; e. cu lame tăietoare oblice şi tăietură
transversală.

;
. .1/Wi\
::
•••. . .··:iJ:··
...
: ." . · : - .-{

:;•.
,•.... .
:::.
·1···, :;
•••. :•1._ ._;"Y
, -

I
1
I I
2 3 4 5 6
I
7

Fig.14.12. Pietre abrazive de diferite forme: 1. con invers; 2. roatl; 3.

pl11rie; 4. sferici; 5. ai1indricl; 6. piriformi; 7. f1aclrl.

138
 tăietoare 1n rotaţie nu depăşeşte limita elastică specifică
materialului respectiv, singurul rezultat este deformarea
elastică, fără formarea de aşchii.
Frecarea dintre lama tăietoare creşte cu presiunea exercitată
asupra acesteia, de la o anumită valoare producându-se o degajare
de căldură excesivă, ce poate conduce la deteriorarea
instrumentului.
La o presiune constantă, randamentul prelucrării poate fi
imbunătăţit prin creşterea vitezei de rotaţie.

14.4.1.2. INSTRUMENTE ABRAZIVE

· Acţiunea aşchietoare a instrumentelor abrazive se bazează pe

deplasarea unor _particule cristaline dure pe suprafaţa
materialului de prelucrat. Această deplasare se realizează
graţie instrumentarului rotativ specific, care constă 1n
pietre de diferite forme (sferă, roată, pălărie, cilindru, pară
etc.), care pot fi montate (fig.14.12.)sau montabile/demontabile
in mandrene
(fig.14.13.}
Acţionarea instrumentarului rotativ se poate face prin
intermediul pieselor de mână (racordate la motoare electrice
suspendate sau de tip mi romotor/turbină) sau cu ajutorul
motoarelor biax orizontal (fig.14.7.), care nu trebuie să lipsească
din nici un compartiment de prelucrare/lustruire

14.4.1.2.1. ACŢIUNEA ABRAZIVA

Acţiunea abrazivului care se deplasează de-a lungul unei

suprafeţe este 1n mod esenţial o acţiune secantă. Fiecare
particulă abrazivă prezintă un unghi ascuţit, care exercită o
acţiune tăietoare asupra suprafeţei, într-o manieră asemănatoare
cu cea a vârfului ascuţit al unei dălţi. Se formează o aşchie
care este imediat transformată 1n pulbere fină, care
adeseori ineacă instrumentul, impunând curăţirea lui
frecventă.

14.4.2. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE PENTRU LUSTRUIRE

Lustruirea implică obţinerea unor suprafeţe netede

strălucitoare, fără interpunerea altor substanţe. Cantitatea de
substanţă eliminată prin lustruire este foarte mică, grosimea
stratului care se pierde nedepăşind 5 µm. Se foloseşte
instrumentar rotativ specific (fig.14.14., 14.15.), cu
extremitatea activă din gumă, fetru, pâslă, lână, bumbac, perii,
filţuri, 1n combinaţie sau nu cu prafuri sau paste abrazive.

139
Fig.14.13. Mandrene.

1 2 3.

Fig.14.14. Gume de lustruit de diferite forme: 1. cilindru cu vArf ascuţit; 2,

roatl: 3. lenticulari; 4. con invers.

140
14.4.2.1.

Acest procedeu de lustruire, considerat de americani ca

aparţinând erei spaţial,e a fost descoperit de P.A.Jaquet in 1929.
Eşantionul care trebuie lustruit, din cu, de exemplu, este
plasat la anodul unei celule electrolitice ce mai dispune şi de un
catod din cu, electrolitul fiind reprezentat de acidul fosforic.
circuitul electric comportă o sursă de curent continuu, un
rezistor cu rezistenţă variabilă, un ampermetru in serie şi un
voltmetru la bornele celulei.
Pentru obţinerea unor rezultate optime sunt necesare anumite
condiţii:
- suprafaţa supusă lustruirii trebuie să fie perfect curată, deci
bună conducătoare de electricitate;
- tensiunea aplicată să fie de 9-12 V, iar intensitatea
curentului de 2-4 A. La intensităţi foarte mari ale curentului,
baia poate incepe să fiarbă, ceea ce are drept consecinţă
eliminarea de straturi neregulate; .
- timpul de lucru trebuie astfel ales incât să asigure o
lustruire cât mai bună şi o degroşare cât mai redusă a
materialului;
Lustruirea electrolitică conferă pasivitate suprafeţelor
metalice in raport cu o categorie largă de reactivi. Acest lucru
este rezultatul formării unui strat de oxid extrem de subţire,
transparent şi etanş.
Pe de altă parte, dizolvarea electrolitică a suprafeţei
determină şi o curăţire prin eliminarea incluziunilor
superficiale, susceptibile de a genera microcupluri galvanice.
Metoda este aplicabilă la fel de bine aliajelor nobile cât şi
oţelurilor.
Constatările experimentale au arătat că lustruirea mecano
chimică determină o eoruisare a stratului superficial al metalului
de prelucrat, precum şi modificări ale structurii cristaline
superficiale prin strivirea cristalelor. în consecinţă, ia naştere
un strat superficial cu o structură diferită de cea a metalului
subiacent, prin alterări chimice şi fizico-chimice. Acestea sunt
consecinţa materialelor utilizate, a creşterii temperaturii, care
provoacă solicitări importante. Lustruirea electrolitică elimină
straturile afectate, fără a determina ecruisarea suprafeţelor, de
asemenea indepărtează incluziuni·leacumulate in cursul
prelucrărilor anterioare.
s-a constatat insă că suprafeţele metalice lustruite
astfel nu sunt atât de netede ca cele rezultate in urma metodelor
convenţionale. Se apreciază că metoda de lustruire electrolitică
nu poate incă inlocui in domeniul
stomatologic lustruirea convenţională mecano-
chimică.

141
Fig.14.15. Pufuri şi perii pentru lustruire.

142