Oreionul

la copil

Catedra Boli infecţioase

USMF “Nicolae Testemiţanu”
Clinica Boli infecţioase la copii „Valentina Halitov”
Dr. Tatiana Juravliov – asistent universitar
 Oreionul
• Parotidita urliană
• Infecţia urliană
• Salivita epidemică
• Эпидемический паротит (рус.)
• Паротитная инфекция
• Свинка, заушница (народное)
• Parotidite epidemique ( франц.)
• Parotitis epidemica (latin.)
• Mumps (Engl.)
 Actualitatea temei
● În practica de toate zilele medicul se întâlneşte destul de
frecvent cu oreionul atât la copii, cât şi la adulţi.
Multiple forme clinice ale oreionului determină
afectarea diferitor organe şi sisteme. Aşa cum maladia
eczistă sub diferite forme clinice, diagnosticul ei nu este
întotdeauna atât de simplu.
● E dificilă stabilirea diagnosticului oreionului atunci,
când sunt afectate izolat SNC, pancreasul, testicule şi în
cazul formelor fruste, uşoare. Consecinţele
diagnosticului tardiv conduc la schimbări patologice ale
SNC, atrofia testiculelor, în unele cazuri poate surveni
decesul.
● Deci fiecare medic e obligat să cunoască bine clinica
oreionului.
 Oreionul, sau infecţia urliană
este o boala infecţioasă
provocată de virusul urlian,
care afectează ţesutul glandular,
mai frecvent glandele salivare,
în special parotide, precum şi
sistemul nervos central.
Afecţiuni glandulare
 Etiologie
Familia Paramyxoviridae
ARN-virus (monocatenar)
Învelişul conţine: hemaglutinine, hemolizina şi
neiraminidaza
Structura antigenică stabilă
Produce efect citopatic pe culturi tisulare
Poate fi identificat în salivă, sânge, lichidul
cefalorahidian, urină.
Relativ rezistent: t -20ºC – cîteva zile, t mai
joasă – 6-8 luni.
Structura virusului urlian
 Epidemiologie
●Sursa de infecţie:
bolnavi cu forme tipice de oreion
bolnavi cu forme atipice (fruste, inaparente)
●Mecanismul de transmitere:
calea aeriană ( prin picături de salivă)
contact indirect (prin obiecte atinse de salivă)
●Indicele receptivităţii constituie 85%.
●Morbiditatea max. – copii 5-15 ani
●Sezonalitatea – iarnă-primăvară
 Imunitatea
● – postinfecţioasă, durabilă.
Anticorpi clasei IgM apar la sfârşitul
primei săptămîni de boală şi persistă 60-
120 zile. Mai tîrziu apar anticorpi clasei
IgG, titrul creşte în 3-4 săptămînă şi
persistă toată viaţa.
● Copii primului an de viaţă transplacentar
primesc anticorpi specifici, care se
păstrează pînă la 9-10 luni.
Oreionul se înregistrează sub
forma de infecţii sporadice şi
izbucniri epidemice. Sunt posibile
şi infecţii nozocomiale.
Durata contagiozităţii – ultimele 2-
3 zile a perioadei de incubaţie şi
primele 9-10 zile de boală.
 Vârsta cea mai afectată de aceasta maladie este de la 5
la 15 ani (85%) mai cu seama cei, care frecventează
colectivităţi pentru copii.
 De la introducerea vaccinării, morbiditatea prin oreion
a scăzut foarte mult la grupa de vârstă 5-9 ani, devenind
mai frecventă la adolescenţi.
 Creşterea nivelului de acoperire vaccinală contra
oreionului în a.1999, precum şi a păturii imune în urma
infecţiei suportate pe parcursul anilor epidemici 1996-
1998, au contribuit la scăderea semnificativă a
morbidităţii, însă situaţia s-a agravat la finele anului
2007 izbucnirea unei epidemii noi de oreion.
 Dinamica morbidităţii prin oreion în municipiul
Chişinău şi Republica Moldova, aa. 1992-2018
1000 950,4

900
800
la 100 000 de populaţie

726,3
700
600
500
400 350333,1

300 248,1 244,9

200 245,4
93,2 212,8 210,694,8 74 85,7 15,2
100 38,9 63,2 25,9 43,2 24,8
14,8 14,5 12,7 9,53 9,27 7,7 3,26 3,22 4,08 7,62 4,05 4,01
46,990,7 42,7
0 93,533,5 74,4
45,5 59,937,1 12,2 10,1 8,7 7,1
7,1
3,5 3,5 3,44
1,52 1,55 1,86 2,96 2,03 5,95

Ani

mun. Chişinău Republica Moldova

 Morbiditatea prin oreion in RM a. 1993-2018
30000

29377
25000

20000

15000
10582
9057
9206

10000
3938

3195

2553
2035

1942

1721
1460

5000
1367

234

118
440

131
135
232
283

105
351

124

66

72
54
55
0
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
 0
200
400
600
800
1000
1200
1400
17-23.12.07

24-30.12.07

31-06.01.08

07-13.01.08

14-20.01.08

0-2 ani
21-27.01.08

28-03.02.08

04-10.02.08

11-17.02.08

18-24.02.08

3-6 ani
25-02.03.08

03-09.03.08

10-16.03.08

17-23.03.08

24-30.03.08

31-06.04.08

7-14 ani
07-13.04.08

14-20.04.08

21-27.04.08

28-04.05.08
în Republica Moldova aa.2007-2008

05-11.05.08
Număr săptămânal a cazurilor de oreion

12-18.05.08
15-17 ani

19-25.05.08

26-31.05.08
 Cuprinderea cu vaccinări şi morbiditatea prin oreion
în Republica Moldova
Incidenţa: 2006 - 7,5%ooo; 2007 – 42,4%ooo; 2008 – 726,3%ooo;
2009 – 7,12%ooo; 2010 – 3,52%ooo; obiectiv sub 6,0 %ooo Campanie de imunizare în masa
adolescenţi şi tineri până la 23 ani
2 doze la 1 şi 7 ani
1 doză la 1 an până în 2001
100 800
90 700
80
Cuprindere cu vaccinari %

600
70

Nr. cazuri la 100 mii

60 500
50 400
40 300
30
200
20
10 100
0 0
1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010
AV Oreion Incidenta Oreion
 Patogenie
● Poarta de întrare a agentului cauzal este
mucoasa cavităţii bucale, nazofaringe,
mucoasă căilor respiratorii superioare.
● Viremie primară.
● Localizarea primară şi replicarea virusului
urlian în glandele salivare şi alte organe
glandulare (pancreas, testicule) şi sistemul
nervos central.
● Posibilă viremie secundară cu afectarea altor
organe.
● Formarea imunităţii specifice, stabile.
 Anatomie patologică
Glandele salivare, pancreasul:
edem interstiţial, infiltraţie limfo-plasmocitară şi
descuamaţie epitelială.
Testicule: (au un înveliş fibros, neelastic) virusul
produce hemoragii punctiforme şi distrucţia
epiteliului tubilor seminiferi comprimaţi prin
edem, ischemia epiteliului seminifer cu risc de
necroză.
SNC: hiperemie, edem, infiltraţii celulare
perivasculare cu un proces de demielinizare
perivasculară (meningita limfocitară).
 Manifestările clinice
în diverse forme ale oreionului

• Perioada de incubaţie – 11-21 zile, în

medie 16-18 zile.
• Perioada prodromală (1-2 zile) –
subfebrilitate, disconfort, cefalee,
indispoziţie, dureri
retromandibulare.
 Parotidită urliană
● Febră.
● Cefalee.
● Dureri retromandibulare la masticaţie.
● Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele parotide, iar
peste 1-2 zile în mare parte şi a celeilalte.
● Glandele parotide la palpare sunt elastice, sensibile.
● Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare normală.
● În cavitatea bucală orificiul canalului Stenon infiltrat
(roşu, proeminent) – simptomul Moursou (50%-80%).
● Parotidita progresează în 2-3 zile şi durează 7-10 zile.
Notă: Parotidita urliană se înregistrează în ≈ 80% din
cazuri.
 Date clinice în submaxilită

● Tumefacţie mai frecvent bilaterală, ovală,

elastică, păstoasă, nedureroasă.
● Edem periglandular, uneori cervical.
● Frecvent se asociază cu parotidita, dar
poate fi şi singura afecţiune în oreion.
Notă: Submaxilita urliană se înregistrează
în ≈ 25% din cazuri.
Submaxilită
Submaxilită
This is a photograph of a patient with bilateral swelling
in his submaxillary regions due to mumps.
 Date clinice în sublingvită

●Tumefacţia glandei sublinguale

●Edem
●Jenă în alimentaţie
●Se înregistrează foarte rar
 Date clinice în afecţiunile
glandulare rareori atestate
Ooforita, adnexita:
dureri în abdomenul inferior.
Tireoidita:
febră;
tahicardie;
tumefacţie a tiroidei;
dureri locale.
Dacrioadenita:
edem palpebral;
dureri oculare.
Mastita
dureri şi tumefacţie a glandelor mamare.
Febra în oreion
 Pancreatita urliană
● Debut brusc
● Febră
● Dureri epigastrice sau „în centură”
● Greţuri, vome
● Anorexie
● Diaree sau constipaţie
● Amilazemia şi amilazuria crescute (uneori în lipsa
manifestărilor clinice)
● Semnele clinice durează 10-12 zile
● Funcţia pancreasului se restabileşte în 3-4 săptămîni.
Notă: Pancreatita urliană se înregistrează în ≈ 51-72%
din cazuri.
 Orhită, orhoepididimită urliană
● Febră
● Frison
● Dureri în partea inferioară a abdomenului
● Tumefacţie testiculară, edem, congestie, temperatură
locală, dureri, frecvent unilaterală, poate fi bilaterală
(15%)
● Apare după 1-2 săptămîni de la debutul parotiditei
● Durează 5-7 zile, apoi treptat cedează
● Se poate asocia cu epididimită
Notă: Orhita, orhoepididimita se înregistrează în ≈ 31-34% din
cazuri.
 Date clinice în meningita seroasă
● Se instalează mai frecvent ulterior parotiditei (a
5-7-a zi), dar poate preceda sau poate apărea
concomitent.
● În debut: febră, cefalee, vome repetate.
● Fotofobie, fonofobie, hiperestezie.
● Semne meningiene (redoarea cefei, semnele
Kernig, Brudzinschi) apar în 1-2-a zi a bolii, dar
pot fi frecvent disociate sau chiar absente.
Notă: Meningita urliană se înregistrează pînă la 85% din
cazuri.
 Lichidul cefalorahidian
transparent,
proteinorahie normală,
pleiocitoză limfocitară 300-700/mm³, (în primele
2-3 zile ale bolii – pleiocitoză mixtă, uneori
neutrofilică)
glucorahie, clorurorahie – valori normale
reacţia Pandi – slab pozitivă
Date clinice în encefalită, meningoencefalită
● Date clinice şi paraclinice caracteristice meningitei
● Tulburări de conştienţă (obnubilare, sopor), delir
● Convulsii
● Semne de focar cerebral
● Se înregistrează rareori
● Evoluţie – benignă, semnele meningiene dispar în 5-7
zile
● LCR se va normaliza după 3-5 săptămîni
● Rareori: tulburări senzoriale, cefalee, areflexie reziduale
● În formele mai grave, foarte rar, sunt posibile sechele
(hidrocefalie, semne de focar cerebral)

Notă: Encefalita, encefalita (meningoencefalita) urliană se

înregistrează în 0,5-1% din cazuri.
 Date clinice în nevrite şi în
poliradiculopatii (rareori atestate)
● Pareza n. facialis în parotidita gravă cu edem
periglandular marcant.
● Poliradiculoneuropatia de tip Gullain-Barre
(hipotonie musculară, hipo/areflexie simetrică a
membrelor inferioare, sindrom algic, modificări
ale LCR, evoluţie benignă).
 Clasificarea formelor clinice ale oreionului
Tipică:
● glandulară: cu afectarea numai a ţesutului
glandular (parotidită, submaxilită, pancreatită,
orhită);
● cu afectarea SNC (meningita, meningoencefalita
seroasă);
● neuroglandulară, sau mixtă: cu afectarea
glandelor salivare şi SNC, diferite variante, la fel
şi cu afectarea altor organe glandulare (parotidită,
pancreatită, orhita, meningită seroasă).
Atipică: (în focare constituie 20-30% din
cazuri):
● frustă (febră absentă, tumefacţie
parotidiană slab pronunţată, evoluţie
rapidă);
● asimptomatică (semne clinice absente,
detectarea anticorpilor specifici clasa IgM
în serul sanguin).
 Clasificarea oreionului conform severităţii bolii
• Forme clinice
 Uşoară
 Medie
 Severă

• Criteriile de severitate:
Generale:
 afectarea SNC (simptoame de intoxicaţie, de afectare a
meningelor şi ţesutului encefalic);
 durata şi mărimea febrei.
Locale:
 implicarea în procesul patologic în afară de glandele
salivare şi a altor organe glandulare (pancreasul,
gonadele etc.);
 gradul de tumefiere a glandelor parotide
 Gradul de tumefiere
a glandelor parotide
Gradul I – tumefierea glandelor parotide se
apreciază numai prin palpare;

Gradul II – tumefierea glandelor parotide

se determină nu numai palpator, ci şi vizual;

Gradul III – tumefierea glandelor parotide

este însoţită de edem cervical.
 Complicaţiile şi sechelele oreionului
Complicaţii: Sechele:
 Miocardită urliană  Cerebrastenie (70%)
 Encefalită severă cu sechele  Hipertensiune intracraniană
importante (15-30% din (10-15%)
cazuri)
 Hipoacuzie (rareori)
 Mielită, meningomielită
 Pancreatită cronică (13%)
 Purpură tromocitopenică
 Diabet zaharat
 Artrite, artropatii
 Azospermie
 La copii în vîrstă pînă la 2 ani
complicaţii cu suprainfecţii  Atrofie testiculară
bacteriene (otită, pneumonie,
stomatită).
 Particularităţi clinice şi de evoluţie a oreionului
la nou-născuţi şi sugari

Se întîlneşte foarte rar.

Evoluează cu parotidită
sau submaxilită.
SNC nu este afectat.
Fibroelastoza endocardică la nou-
născut este considerată consecinţă a
infecţiei intrauterine.
Particularităţile oreionului la gravide

Evoluează în forme tipice.

Oreionul declanşat în primul
trimestru al sarcinii prezintă risc de
avort sau malformaţii congenitale
(aproximativ 20% din cazuri).
 Particularităţile clinice şi de evoluţie
a oreionului la adulţi

Frecvent forme severe

Afecţiunile gonadelor mai frecvente
(uneori orhita este singură manifestare
clinică)
Complicaţii (miocardita urliană) mai
frecvente
 Criterii de diagnostic
 Tablou clinic:
 debut acut cu febră şi semne de intoxicaţie;
 apariţia tumefacţiei de consistenţă păstoasă a
glandelor salivare de la debut mai frecvent unilaterală,
în dinamică peste 1-2 zile – bilaterală, dureri la
masticaţie;
 apariţia pe fon de parotidită (sau succesiv)
submaxilitei, pancreatitei, orhitei, meningitei seroase,
însoţite de febră
Date epidemiologice
Date de laborator
 Recomandări
pentru culegerea anamnesticului
Date epidemiologice:
 contact cu bolnavul cu oreion;
 situaţie epidemică la oreion în zona geografică;
 cazuri de oreion în instituţia preşcolară, şcolară etc.;
 pacient din focar de oreion.
Date clinice:
 debut acut;
 febră;
 dureri moderate retromandibulare (unilaterale sau bilaterale);
 tumefacţia în zona retromandibulară;
 cefalee;
 vome repetate;
 dureri abdominale;
 dureri şi tumefacţie testiculară.
 Investigaţiile paraclinice în oreion
 Analiza generală a sângelui
 Analiza generală a urinei
 LCR (licvorograma) – suspecție la meningită
 Alfa-amilaza sângelui
 Alfa-amilaza urinei
 Lipaza, tripsina
 Cultura LCR (în meningite, meningoencefalite) la virusul urlian
 Determinarea prezenţei anticorpilor specifici clasa IgM în serul
sangvin prin analiza imunoenzimatică (la primele cazuri în
epidemie)
 Seruri pare – depistarea anticorpilor faţă de virusul urlian ( RFC,
RHAI) (la primele cazuri în epidemie)
 PCR (la posibilitate)
 USG
 Electrocardiograma
 Diagnosticul diferenţial al oreionului cu
afectarea glandelor salivare

Difteria faringiană toxică

Limfadenita cervicală
Parotidita toxică
Mononucleoza infecţioasă
Parotidita purulentă
Бычья шея при токсической дифтерии зева. Токсическая дифтерия
зева сопровождаются припухлостью шеи из-за увеличения лимфоузлов и
отека окружающих тканей. Из-за уплотнения окружающих тканей
пропальпировать увеличенные лимфоузлы бывает трудно.
Bull neck appearance of diphtheritic
cervical lymphadenopathy
Локализованная дифтерия зева.
Ангина при инфекционном мононуклеозе.
Amigdalita lacunară
Шейный лимфаденит. Распространение инфекции из небных миндалин
может вызвать гнойный шейный лимфаденит. У детей младшего
возраста припухлость шеи может быть весьма значительной даже при
умеренных изменениях миндалин.
Group A streptococcal nasopharyngitis in toddlers often is
associated with tender anterior cervical lymphadenopathy.
Cervical lymphadenitis, unilateral.
Cervical lymphadenitis, unilateral.
Parotidita secundară
 Diagnosticul diferenţial
al meningitelor seroase la copii

Meningita urliană
Meningita enterovirală
Meningita tuberculoasă
Meningita herpetică
Poliomielita (forma meningiană)
Choriomeningită limfocitară
Rujeola
Rubeola
Varicela
 Diagnosticul diferenţial
al meningitelor seroase cu bacteriene

● Meningită meningococică
● Meningită pneumococică
● Meningită Haemophilus influenzae, tip b
● Meningită stafilococică
Diagnosticul diferenţial al pancreatitei urliene

 apendicită acută
 ulcer perforat
 ocluzie intestinală
 pancreatită acută hemoragică
 infarctul miocardului
 pneumonie
 pneumotorax
 abces subdiafragmal
 pielonefrită
 colecistită acută
 Diagnosticul diferenţial al orhitei urliane

orhita din varicelă, bruceloză, tuberculoză,

mononucleoza infecţioasă, enteroviroze
infecţii bacteriene genito-urinare
torsiuni testiculare
varicocel
tumori testiculului (debut treptat, lipsa febrei,
lipsa semnelor de intoxicaţie, mărirea treptată în
volum, noduloase)
 Tratamentul oreionului
cu afectarea glandelor salivare
în condiţii de izolare la domiciliu:
Tratament nemedicamentos
Tratament medicamentos
Supravegherea medicală la domiciliu
● Regimul zilei
 Repaus la pat – 10-14 zile.
 Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, sol.
Nitrofural 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%).
 Aplicaţii de căldură uscată pe glandele salivare afectate.
Notă: Compresele umede sunt contraindicate!
● Dieta
 Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive. Alimente
semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri,
compot, ceaiuri).
● Antiperetice
● Vitamine
 Supravegherea medicală la domiciliu
Supravegherea medicală va dura 3 săptămîni de la
debutul bolii (rareori meningita apare la a 14-21-a
zi).
Măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi.
La apariţia febrei, vomei, cefaleei se va suspecta
meningita – copilul se va spitaliza.
La apariţia orhitei sau/şi a pancreatitei sau/şi a
meningitei – spitalizare.
La apariţia complicaţiilor se va indica spitalizarea.
Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la
dispariţia semnelor clinice, dar nu mai puţin de 9
zile.
Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion
● Afecţiuni poliglandulare
● Orhita urliană
● Pancreatita urliană
● Meningita, meningoencefalita urliană
● Parotidita severă
● Oreion cu complicaţii
● Indicaţii epidemiologice
● Pacienţi de gen masculin în vîrstă de peste 12 ani
cu risc crescut de apariţie a orhitei (regimul la pat
reduce pericolul orhitei de 3 ori şi mai mult)
 Tratamentul de spital al copiilor cu
parotidită urliană forma severă
 Antipiretice/analgezice şi spasmolitice
(la febra peste 38,5ºC)
 Antihistamininice (la necesitate)
 Vitamine
 Diuretice
 Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară;
 Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă preşcolară
Externarea din spital - după 14-15 zile de la debutul bolii
 Tratamentul de spital al copiilor
cu pancreatita urliană
● Regimul zilei:
 Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor clinice (7-10
zile).
 Aplicaţii reci pe proiecţia pancreasului.
● Dieta:
În primele 1-2 zile – pauză alimentară, apoi se va
administra dieta cu restricţie în lipide şi glucide, după 10-
12 zile se va trece la dieta 5p. Aport de lichide – ape
minerale alcaline, ceaiuri.
● Detoxifierea per os, în cazuri severe – perfuzii i.v.
● Antiproteolitice
 Tratamentul de spital
al copiilor cu orhită urliană

• Indicaţii:
Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor locale.
Aplicaţii reci primele 2-3 zile din debutul orhitei.
Suspensor în perioada acută a bolii şi plus 2-3
săptămîni după dispariţia semnelor clinice.
 Tratamentul medicamentos
● Glucocorticoizi:
 Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore i.m. – 5-10 zile sau
 Dexametazonă 0,1-0,2 mg/kg/24 ore – 5-10 zile.
● Antibiotice:
 Ampicilină – 500 mg de 4 ori pe zi, i.m., 7 zile, sau
 Amoxicilină – 500 mg de 3 ori pe zi, per os, 7 zile
● Antiinflamatoare nesteroidiene:
 Ibuprofen: 1-12 ani – 30-40 mg/kg pe zi divizată în 3-4
prize pentru perioada acută a bolii
● Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitoriu de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară.
Externarea din spital - după 5-6 zile de la dispariţia
semnelor locale.
 Tratamentul de spital al copiilor
cu meningită (meningoencefalită) urliană
● Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra
peste 38,5ºC)
● Terapia de dezintoxicare
● Terapia de deshidratare
● Anticonvulsivante
● Antiinflamatoare nesteroidiene
● Antihistamininice (la necesitate)
● Ameliorarea circulaţiei sangvine cerebrale
● Vitamine
● Oxigen
 În formele severe ale meningitei
(meningoencefalitei) urliene suplimentar:
Corticoterapia (în meningoencefalită):
 Dexametazonă – 0,5-1 mg/kg/24 de ore i.v. sau i.m., 2-3
zile sau
 Prednisolon – 2-3 mg/kg/24 ore i.v. sau i.m., 2-3 zile
Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară;
 Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă preşcolară
Antiproteolitice:
 Aprotinină 10 000-20.000 AtrU de 2 ori pe zi (sau 1000
AtrU/kg) i.v. în perfuzii.
Externarea din spital - după vindecarea clinică
• Nota: Antibioticele
sunt indicate numai în
caz de suprainfecţii
bacteriene!
 Evoluţia şi prognosticul oreionului
În formele glandulare, durata bolii este de 7-10
zile, cu vindecare completă.
În formele cu afectarea SNC, boala durează 2-3
săptămîni, o evoluţie frecvent benignă, cu
excepţia meningoencefalitei, care poate solda cu
sechele şi cu deces.
În formele asociate, boala are o evoluţie
ondulantă, caracterizată prin apariţia similară a
formelor clinice prelungind durata bolii.
 Supravegherea postexternare
a pacienţilor cu oreion
În forme cu afectarea SNC:
● Dispensarizarea va fi efectuată de medicul de familie şi medicul
neurolog, sau neuropediatru.
● Durata – 2 ani.
● Frecvenţa: anul 1 – o dată la 3 luni, anul 2 – o dată la 6 luni.
● Caracterul supravegherii: examenul clinic şi paraclinic
(neurosonografia, ecografia craniană, electroencefalografia – la
necesitate).
● În primele 6 luni după externare nu se permite aflarea la soare,
sărituri, sport.
În forme glandulare (orhită, pancreatită):
● Supravegherea medicului de familie
● Consultul chirurgului (la necesitate)
● Glicemia periodic (1-2 ori pe an în primii 2 ani)
 Profilaxia oreionului
 Profilaxia specifică
În Republica Moldova, începînd cu anul 2002,
vaccinarea copiilor se efectuează cu vaccinul combinat
împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR), care
este administrat copiilor la vîrstele:
12 luni – vaccinarea primară;
6-7 ani – revaccinarea;
15-16 ani – revaccinarea din a.2012
Vaccinul ROR se administrează subcutanat în porţiunea
superioară a braţului în doză 0,5 ml.
 Calendarul vaccinărilor obligatorii în RM pentru anii 2016-2020
Imunizarea împotriva

Vîrsta Hepatitei Tuber- Polio- Infecţiei Infecţiei Infecţiei cu Difteriei, Difteriei, Rujeolei,
efectuării virale B culozei mielitei cu Hib pneumococi Tetanosului, Tetanosul oreionului, Note
vaccinării HepB BCG VPO rotavirus PC tusei ui rubeolei
RV convulsive DT/Td ROR
DTP

24 ore HepB-0 În matern.

2-5 zile BCG În matern.

1

2 luni HepB-1 VPO-1 RV-1 Hib-1 PC-1 DTP-1 Concomitent în ac.zi:

i/m HepB+DTP+Hib în
componenţa vaccinului
4 luni HepB-2 VPO-2 RV-2 Hib-2 PC-2 DTP-2 pentavalent, PC şi
VPI separat cu diferite
seringi şi în diferite locuri
6 luni HepB-3 VPO-3 Hib-3 DTP-3 anatomice; VPO şi RV
VPI picături în gură

12 luni ROR-1 Separat cu diferite seringi

PC-3 şi în diferite locuri
anatomice

22-24 luni VPO-4 DTP-4 Concomitent, peste 16-18

luni după vaccinare

6-7 ani VPO-5 DT ROR-2 VPO-5 şi DT–

concomitent primăvara
ROR-2 –toamna (în cl.I)

15-16 ani Td ROR-3** Concomitent (cl.9),

separat cu diferite seringi
şi în diferite locuri
anatomice

Adulţii: la Td Imunizarea la atingerea

vîrstei indicate
20, 30, 40,
50 şi 60
ani
 Monovaccin viu atenuat (L-3)
 “Priorix” – MMR (measles, mumps and rubella)
SmithKline Beecham ( Belgia)
 “Trimovax” – MMR(rujeola, rubeola, oreion)
Paster Merie, Lion-Paris
 ”ProQuad” - MMRV (rujeolei, rubeolei si varicelei)
 “Morupar” – Italia
 “Measles, Mumps and Rubella vaccine” – India
 Măsuri antiepidemice în focar
● Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în
colectivităţi şi în cămine, izolarea la domiciliu, sau
în secţiile de boli infecţioase pentru o durată de 9-
10 zile sau pînă la dispariţia fenomenelor clinice.
● Declararea obligatorie a cazului de îmbolnăvire.
● Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de
21 de zile de la ultimul caz.
● Triaje clinice zilnice, cu depistarea şi cu izolarea suspecţilor.
● În colective – carantină, se interzice accesul copiilor noi pînă la
suprimarea focarului epidemic.
● Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu mai
devreme de ziua a 10-a de la debutul bolii, independent de
înregistrarea cazurilor noi de oreion.
● Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în
ospătării, în grupe.
● Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a
graficului de efectuare a curăţeniei umede.
Exemple de formulare a diagnosticului
clinic de bază:
1. Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită),
medie.
2. Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită,
pancreatita, orhita), severă.
3. Oreion, forma glandulară (parotidită, pancreatita,
orhita), medie.
4. Oreion, forma neuroglandulară (parotidită,
meningita seroasă), severă.
5. Oreion, forma neuroglandulară (parotidită,
pancreatita, orhita, meningita seroasă), severă.
6. Oreion, forma atipică, frustă, uşoară.
 Bibliografie
1. Rusu G. Boli infecţioase la copii. Chişinău, Centrul Educaţional-Poligrafic
Medicina al USMF, 2001, p.65-77.
2. Иванова В.В. Инфекционные болезни у детей. Москва, 2002, c.370-383.
3. Chiotan M. Boli infecţioase. Vol II. Bucureşti, Ed. SHIK, 1998, p.81-91.
4. Voiculescu Marin Gh. Boli infecţioase. Vol. II.Bucureşti, 1998, p.204-213.
5. Pilly E.Maladies Infectieuses et Tropicales (20-e edition) 2006, p.508-509.
6. Rebedea I. Boli infecţioase. Bucureşti, 2000.
7. Red Book Report of the Committee on Infections Diseases, American
Academy of Pediatrics 2003, p.439-443.
8. Симованьян Э.М. Инфекционные болезни у детей. Ростов н/Д: изд-во
«Феникс», 2002, с.393-412.
9. Starea sanitaro-igienică şi epidemiologică, indicii de activitate a serviciului
sanitaro-epidemiologic de stat (SSES), Chişinău, 1998, 1999, 2000, 2001,
2002, 2003, 2004, 2005, 2006.
10. Учайкин В.Ф.. Руководство по инфекционным болезням у детей.
ГЭОТАР, Медицина, Москва, 1999, c.274-283.
11. amelnic@sanepid.md.