RECUPERAREA MEDICALA A

PACIENTILOR DUPA
ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL
Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o infarctizare a creierului, în
care ischemia sau hemoragia conduce la întreruperea funcției.
AVC reprezintă a doua cauză de deces la nivel mondial şi o cauză frecventă de
handicap pentru adulți. Deasemenea, are un impact fizic, psihologic şi financiar
major asupra pacienților, familiilor, sistemul de sănătate şi a societății în
întregime.Cea mai mare parte (aproximativ 75%) din cazurile de AVC apar la
persoanele cu vârsta de peste 65 de ani și aproximativ 1/3 din pacientii mor în
primul an de la debut .
Conform Biroului Național de Statistică al RM pe parcursul anilor 2000-2015 se
observă o creștere a incidenței bolilor cerebrovasculare raportate la 10.000
populație de la 20,4 în anul 2000 la 29,37 în anul 2015, iar cea a prevalenței de
la 67,0 în anul 2000 până la 198, 35 în anul 2015.Mortalitatea prin AVC a scăzut
atat pe plan mondial cît și în RM, astfel observăm că mortalitatea prin AVC
raportată la 100.000 populație a scăzut de la 176,5 în anul 2000 la 164,3 în anul
2015.
La nivel mondial accidentele vasculare cerebrale sunt responsabile de
aproximativ 5 milioane de decese/an, numar in continua crestere. De asemenea,
accidentul vascular este o cauza majora de dizabilitate. Conform statisticilor
OMS in fiecare an 5 milioane de pacienti cu AVC raman cu deficite neurologice
permanente.
De reținut că 1/3 dintre pacienții cu AVC recuperează complet, că a scăzut
vârsta medie la care se instalează AVC și că a crescut prevalența afecțiunii în
populație, devenind – conform statisticilor OMS – a treia cauză de deces după
neoplazie și bolile coronariene, predominând la sexul masculin.

Cum recunoaștem un AVC?

Este important să recunoaștem semnele de instalare ale AVC, deoarece, de

rapiditatea aplicării terapiei depinde viața și/sau prognosticul funcțional ulterior.
 Se face astfel referire la metoda FAST de identificare rapidă:
 F – “Face” este observarea unei asimetrii faciale la încercarea de a zâmbi,
 A – “Arms” este posibilitatea sau nu, de a ridica ambele brațe la orizontală,
 S – “Speech” identifică eventualele dificultăți în articularea cuvintelor, așa
numită dizartrie și
 T – “Time” începe cursa contracronometru pentru ca persoana respectivă să
ajungă cât mai repede la spital.
Trebuie subliniat că atitudinea terapeutică este coordonată intraspitalicesc de
medicul neurolog, că diferă, raportat la tipul ischemic sau hemoragic al AVC și
că se respectă în mod obligatoriu protocolul pentru procedurile intervenționale
în AVC acute.
În AVC ischemic se realizează tromboliza (fibrinoliza) sistemică intravenoasă cu
activator tisular de plasminogen (rtPA) în primele 4,5 ore de la debut
(caracterizat prin tulburări de vorbire, de motricitate, senzația de amorțeală sau
hipostezie într-un hemicorp, tulburare de vedere, cefalee severă, asimetrie
facială). Dacă s-a depășit acest interval sau există contraindicații, se va recurge,
în urmatoarele 6-12 ore, la tratament de repermeabilizare endovasculară prin
tromboliza farmacologică intraarterială și trombectomie (extracția mecanică a
trombului).
În cazul AVC hemoragic se poate decide intervenția neurochirurgicală pentru
evacuarea hematomului format și oprirea sângerării. Debutul suferinței este
progresiv, se derulează pe parcursul minutelor / orelor, caracterizat fiind prin
tulburari ale stării de conștiență, de sensibilitate, confuzie, tulburări de vorbire,
devierea ochilor și capului, vărsături, deficit motor, dezechilibru, pierderea
coordonării, pierderea stării de conștiență. Rata mortalității este mult mai
crescută în cazul AVC hemoragic, de până la 50% în primele două zile.
Diagnosticul de AVC este confirmat de examenul CT cerebral.
Prognosticul este dependent de rapiditatea intervenției, de tipul AVC, de
gravitatea semnelor și simptomelor instalate și de asocierea tulburărilor de
degluție, care se pot complica cu pneumonie de aspirație, de crizele de epilepsie
care se suprapun unui deficit motor, depresia care lipsește pacientul de
automotivație în încercarea de a se recupera, deficitul funcțional din hemicorpul
afectat care conduce la risc accentuat de cădere și accidentare, inclusiv fractura,
tulburările sfincteriene.

Reabilitarea este elementul principal al procesului de recuperare după un

AVC!!!
PRINCIPII DE RECUPERARE POST ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL
 Reabilitarea medicală după accidentul vascular cerebral are ca şi scop :
1. îmbunătăţirea calităţii vieţii prin scăderea deteriorării şi ameliorarea
funcţiilor organismului, inclusiv funcţiile cerebrale superioare,
2. tratamentul afecţiunilor,
3. prevenirea complicaţiilor.
Perioadele de reabilitare post-AVC
• Perioada de recuperare precoce (până la 6 luni de la debutul AVC);
- Prima etapa a recuperarii precoce (pina la 3 luni de la debut)
- A doua etapa a recuperarii precoce (3-6 luni de la debut)
• Perioada de recuperare tardivă (6 – 12 lunide la debut);
• Perioada de recuperare cronică/sechelară (mai mult de 1 an de la debut).
 Criterii de selectare a pacienților în vederea includerii în programul de
reabilitare:
1. Status neurologic stabil
2. Deficit neurologic semnificativ persistent
3. Funcție cognitivă suficientă pentru a învăța
4. Abilitate de comunicare suficientă pentru a lucra cu terapeuții
5. Abilitate fizică suficientă pentru a tolera programul activ
6. Dizabilități care afectează cel puțin 2 dincategoriile: mobilitate, activități
de autoîngrijire, comunicare, control sfincterian, deglutiție
7. Obiective terapeutice realizabile

Extrem de importantă este și combaterea factorilor de risc:

 fumatul,
 consumul de alcol,
 excesul ponderal, valorile glicemice crescute, profilul lipidic modificat, valorile
crescute ale tensiunii arteriale,
  consumul exagerat de sare și zahăr,
 expunerii la stress professional și / sau familial,
 lipsa unui interval minim de mișcare (30 minute zilnic).
Programului de recuperare trebuie să fie instituit precoce, după cum menționam
și să dureze min. 7 ore zilnic, prin implicarea pacientului în activități
gospodărești ușoare.
Reabilitarea medicală a pacientului cu status post AVC care vizează recuperarea
funcțională maximă, durează între 3 luni și doi ani.

Programul de reabilitare post AVC este constituit din totalitatea procedeelor care
contribuie la recuperarea fizica si cognitiva a pacientilor care au suferit AVC.
Antiagregante (Aspirină, Clopedogrel).
Profilaxia
Anticoagulante (Warfarină, Aceno-Cumarol).
secundară a
Antihipertensive, hipolipimiante, hipoglicemice ș.a.
recurenţelor
AVC
Prevenirea şi Escarele, infecţia urinară şi pulmonară, inclusiv pneumonia de aspiraţie, durerea la
tratamentul nivelul umărului, durerea neuropată centrală, epilepsia vasculară, depresia, oboseala,
complicaţiilor demenţa post-AVC, căderile accidentale.
medicale
Consolidarea şi perfecţionarea controlului postural, echilibrului, coordonării şi a
Kinetoterapia
patternelor corecte în acţiunile motrice.
Dezvoltarea transferurilor asistate și independente (în pat, din decubit dorsal în așezat,
din așezat în ortostatism).
Consolidarea și perfecționarea patternului de mers.
Menţinerea mobilităţii, troficităţii musculare şi combaterea atitudinilor vicioase ale
membrelor afectate.
Întreţinerea funcţiilor recuperate, prevenirea deteriorării şi dizabilitării progresive.
Terapia Creşterea performanţei ocupaţionale pentru activitățile vieții zilnice, precum este
ocupațională alimentaţia, igiena, îmbrăcarea-dezbrăcarea, încălţarea-descălţarea, locomoţia/ambulaţia
ș.a.
Asistenţa de Consilierea pacientului și a membrilor de familie cu oferirea sfaturilor necesare
consiliere şi pentru îngrijiri ambulatorii și suportul social.
socială Asistenţa de consiliere vizează:
- educarea şi consilierea sub formă interactivă a pacientului, familiei,
îngrijitorului cu privire la natura bolii şi managementul tratamentului recuperator;
- organizarea întrunirilor cu membrii familiei cu scop de informare privind
problemele medicale şi psiho-sociale estimate la diverse etape de reabilitare şi
minimalizare a distresului persoanelor implicate în procesul recuperator;
- distribuirea materialelor informative educative (buclete, chestionare, video
etc.) cu suport psiho-social, juridic şi de altă natură necesar persoanelor cu dizabilităţi,
membrilor de familie, supraveghetorilor/îngrijitorilor
 Echipa de recuperare multidisciplinară

Specialiști medicali care contribuie în reabilitarea post-AVC și rolul lor

1. Medicii au responsabilitatea principală pentru gestionarea și coordonarea

îngrijirii de lungă durată a supraviețuitorilor de accident vascular cerebral,
inclusiv recomandarea programelor de reabilitare care vor răspunde cel mai bine
nevoilor individuale. Medicii sunt, de asemenea, responsabili de îngrijirea
sănătății generale a supraviețuitorului de accident vascular cerebral și de a oferi
îndrumări care vizează prevenirea unui al doilea accident vascular cerebral, cum
ar fi controlul tensiunii arteriale ridicate sau diabetul și eliminarea factorilor de
risc, cum ar fi fumatul, greutatea excesivă, o dietă cu colesterol ridicat și
consumul de alcool.
De obicei, neurologii conduc echipele de accident vascular cerebral acut și
îngrijesc pacienții în timpul spitalizării. Uneori participă la echipa de reabilitare
pe termen lung. Alți subspecialiști conduc adesea etapa de reabilitare a îngrijirii,
în special a medicilor fizici, specializați în medicina fizică și reabilitare.
Asistente medicale de reabilitare

2. Asistenții specializați în reabilitare îi ajută pe supraviețuitori să-și

însușească modul de desfășurare a activităților de bază ale vieții de zi cu zi. De
asemenea, educă supraviețuitorii despre îngrijirea sănătății de rutină, cum ar fi
cum să urmeze un program de medicamente, cum să aibă grijă de piele, cum să
se deplaseze dintr-un pat și într-un scaun cu rotile și nevoile speciale pentru
persoanele cu diabet. Asistentele de reabilitare lucrează, de asemenea, cu
supraviețuitorii pentru a reduce factorii de risc care pot duce la un al doilea
accident vascular cerebral și pot oferi instruire pentru îngrijitorii.
Asistentele sunt strâns implicate în a ajuta supraviețuitorii de accident vascular
cerebral să gestioneze problemele de îngrijire personală, cum ar fi scăldatul și
controlul incontinenței. Majoritatea supraviețuitorilor de accident vascular
cerebral își recapătă capacitatea de a menține continența, adesea cu ajutorul
strategiilor învățate în timpul reabilitării. Aceste strategii includ întărirea
mușchilor pelvieni prin exerciții speciale și respectarea unui program cronologic
de gol. Dacă problemele cu incontinență continuă, asistenții medicali pot ajuta
îngrijitorii să învețe să insereze și să gestioneze cateterele și să ia măsuri
igienice speciale pentru a preveni alte probleme de sănătate legate de
incontinență.

3. Kinetoterapeuții sunt specializați în tratarea dizabilităților legate de

deficiențe motorii și senzoriale. Sunt instruiți în toate aspectele anatomiei și
fiziologiei legate de funcția normală, cu accent pe mișcare. Ei evaluează puterea
supraviețuitorului de AVC, rezistența, gama de mișcare, anomaliile de mers și
deficiențele senzoriale pentru a proiecta programe individualizate de reabilitare
care vizează redobândirea controlului asupra funcțiilor motorii.
Kinetoterapeuții îi ajută pe supraviețuitori să-și recâștige utilizarea membrelor
afectate de accident vascular cerebral, învață strategii compensatorii pentru a
reduce efectul deficitelor rămase și stabilesc programe de exercițiu în curs
pentru a ajuta oamenii să își păstreze abilitățile recent învățate. Persoanele cu
dizabilități tind să evite utilizarea membrelor afectate, comportament numit
învățat nefolositor. Cu toate acestea, utilizarea repetitivă a membrelor afectate
încurajează plasticitatea creierului și ajută la reducerea dizabilităților.
Strategiile utilizate de kinetoterapeuți pentru a încuraja utilizarea membrelor
afectate includ stimularea senzorială selectivă, cum ar fi atingerea sau
mângâierea, exerciții active și pasive de mișcare, și reținerea temporară a
membrelor sănătoase în timpul exercitării sarcinilor motorii.
În general, terapia fizică pune accentul pe practicarea mișcărilor izolate,
schimbarea repetată de la un fel de mișcare la alta și repetarea mișcărilor
complexe care necesită o mare coordonare și echilibru, cum ar fi mersul pe jos,
coborârea scărilor sau deplasarea în siguranță între obstacole. Persoanele prea
slabe pentru a-și suporta propria greutate pot totuși practica mișcări repetitive în
timpul hidroterapiei (în care apa asigură stimulare senzorială, precum și suport
pentru greutate) sau în același timp fiind susținută parțial de un ham. O tendință
recentă în terapia fizică accentuează eficiența implicării în activități direcționate
în scopuri, cum ar fi jocuri, pentru a promova coordonarea. Kinetoterapeuții
folosesc frecvent stimularea senzorială selectivă pentru a încuraja utilizarea
membrelor afectate și pentru a ajuta supraviețuitorii cu neglijență să recâștige
conștientizarea stimulilor de pe partea neglijată a corpului.

4. Terapeuți ocupaționali și de agrement

Ca și kinetoterapeuții, terapeuții ocupaționali sunt preocupați de îmbunătățirea
abilităților motorii și senzoriale și de a asigura siguranța pacientului în perioada
post-AVC. Aceștia îi ajută pe supraviețuitori să-și relaționeze abilitățile necesare
pentru desfășurarea de activități autodirigite (numite și ocupații), cum ar fi
îngrijirea personală, pregătirea meselor și curățarea casei. Terapeuții pot învăța
unii supraviețuitori cum să se adapteze la conducere și să ofere instruire la drum.
Adesea îi învață pe oameni să împartă o activitate complexă în părțile sale
componente, să exerseze fiecare parte și apoi să efectueze întreaga secvență de
acțiuni. Această strategie poate îmbunătăți coordonarea și poate ajuta persoanele
cu apraxia să-și însușească modul de a desfășura acțiuni planificate.
Terapeuții ocupaționali îi învață, de asemenea, pe oameni cum să dezvolte
strategii compensatorii și să modifice elemente din mediul lor care limitează
activitățile din viața de zi cu zi. De exemplu, persoanele care folosesc o singură
mână pot înlocui dispozitivele de fixare cu cârlig și buclă (cum ar fi Velcro)
pentru butoanele de pe îmbrăcăminte. Terapeuții ocupaționali ajută oamenii să
facă schimbări în casele lor pentru a crește siguranța, a elimina barierele și a
facilita funcționarea fizică, cum ar fi instalarea barelor de apucare în băi.
Terapeuții de agrement ajută persoanele cu o varietate de dizabilități să se
dezvolte și să își folosească timpul liber pentru a le îmbunătăți sănătatea,
independența și calitatea vieții.

5. Logopezii îi ajută pe supraviețuitorii de accident vascular cerebral cu afazie

să învețe cum să folosească limbajul sau să dezvolte mijloace alternative de
comunicare. De asemenea, ajută oamenii să-și îmbunătățească capacitatea de a
înghiți și lucrează cu pacienții pentru a dezvolta abilitățile de rezolvare a
problemelor sociale, necesare pentru a face față efectelor ulterioare ale unui
accident vascular cerebral.
Multe tehnici terapeutice specializate au fost dezvoltate pentru a ajuta
persoanele cu afazie. Unele forme de terapie pe termen scurt pot îmbunătăți
rapid înțelegerea. Exerciții intense, cum ar fi repetarea cuvintelor terapeutului,
exersarea următoarelor indicații și efectuarea de exerciții de citire sau scriere
formează piatra de temelie a reabilitării limbajului. Uneori sunt benefice
antrenamentul și repetiția conversațională, precum și dezvoltarea de prompturi
sau indicii care să ajute oamenii să-și amintească anumite cuvinte. Logopezii îi
ajută, de asemenea, pe supraviețuitorii de accident vascular cerebral să dezvolte
strategii pentru înlăturarea dizabilităților de limbă. Aceste strategii pot include
utilizarea tablourilor de simboluri sau a limbajului semnelor. Progresele recente
ale tehnologiei computerizate au stimulat dezvoltarea de noi tipuri de
echipamente pentru a spori comunicarea.
Logopezii folosesc tipuri speciale de tehnici imagistice pentru a studia modelele
de înghițire ale supraviețuitorilor de accident vascular cerebral și pentru a
identifica sursa exactă a afectării lor. Dificultățile cu înghițirea au multe cauze
posibile, inclusiv un reflex întârziat la înghițire, o incapacitate de manipulare a
alimentelor cu limba sau incapacitatea de a detecta alimentele rămase în obraji
după înghițire. Atunci când cauza a fost identificată, logopezii vorbesc împreună
cu individul pentru a elabora strategii și de a depăși sau minimiza deficitul.
Uneori, simpla schimbare a poziției corpului și îmbunătățirea posturii în timpul
alimentației pot aduce îmbunătățiri. Textura alimentelor poate fi modificată
pentru a ușura înghițirea; de exemplu, lichidele subțiri, care adesea provoacă
sufocare, pot fi îngroșate. Schimbarea obiceiurilor alimentare prin luarea de
mușcături mici și mestecarea lentă poate contribui, de asemenea, la ameliorarea
disfagiei.

6. Terapeuți profesioniști
Aproximativ o pătrime din toate accidentele vasculare cerebrale apar la persoane
cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani. Pentru majoritatea persoanelor din
această grupă de vârstă, revenirea la muncă este o preocupare majoră. Terapeuții
profesioniști îndeplinesc multe din aceleași funcții pe care le fac consilierii
obișnuiți de carieră. Aceștia pot ajuta persoanele cu dizabilități reziduale să
identifice punctele vocaționale și să dezvolte CV-uri care să evidențieze aceste
puncte forte. De asemenea, aceștia pot ajuta la identificarea potențialilor
angajatori, pot ajuta la căutări specifice de locuri de muncă și pot face trimiteri
către agențiile de reabilitare profesională.
Cei mai importanți, terapeuții profesioniști educă persoanele cu dizabilități cu
privire la drepturile și protecțiile lor, așa cum sunt definite de Legea
americanilor cu dizabilități din 1990. Această lege impune angajatorilor să facă
„acomodări rezonabile” pentru angajații cu dizabilități. Terapeuții profesioniști
acționează frecvent ca mediatori între angajatori și angajați pentru a negocia
furnizarea de spații de cazare rezonabile la locul de muncă.

7. Terapia prin vorbire

Este des întîlnită la cei care supraviețuiesc unui AVC și la cei dragi lor să
experimenteze o gamă largă de emoții intense, cum ar fi frica,furia,grija, durere.
Un psiholog poate oferi strategii pentru a face față acestor emoții, iar un terapeut
poate urmări semnele de depresie,care apar cel mai frecvent la cei care sunt în
convalescență după un AVC.

Tehnici de reabilitare a AVC pentru recuperarea motorie

Alaturi de tehnicile “clasice”, ultimii ani au adus noi metode de reabilitare:
CIMT (Constraint-Induced Movement Therapy), BWSTT (Body-Weight
Supported Treadmill Training), stimularea electrica neuromusculara
transdermala, stimularea magnetica transcraniana, reabilitarea prin realitatea
virtuala, exista si o serie de tehnici usor de efectuat ce si-au dovedit eficacitatea:

1. Exercițiu terapeutic de reabilitare

Practica masivă a exercițiilor de reabilitare a AVC
este cea mai bună modalitate de a îmbunătăți
mișcarea, în special acasă.

2. Terapia prin muzica

Da, muzica poate ajuta la creșterea mobilității
după AVC prin stimularea creierului. Muzica ajută
la îmbogățirea mediului, care s-a dovedit a spori
activitatea senzorială, socială, cognitivă și
motorie.
Musicoterapia pentru pacienții cu AVC ajută la
stimularea funcțiilor cerebrale multiple, inclusiv
funcția motorie și atenția.Acesta este un motiv pentru care dispozitivele de
reabilitare bazate pe muzică, precum MusicGlove de la Flint Rehab, sunt
eficiente.

3. Terapia in oglinda
Ai o mână slabă sau paralizată? Terapia cu
oglinzi pentru pacienții cu accident vascular
cerebral poate ajuta la îmbunătățirea mobilității
mâinilor prin „păcălirea” creierului, crezând că
îți miști mâna neafectată.
Această tehnică de reabilitare a accidentului
vascular cerebral este atât de puternică încât de
multe ori joacă un rol central în cele mai
inspirate povești de recuperare a paraliziei mâinilor.

4. Terapia de mișcare indusă de constrângere

Terapia de mișcare indusă de constrângere (CIMT)
este o tehnică agresivă de reabilitare a AVC.
Aceasta implică restricționarea părții „bune” în timp
ce forțați utilizarea părții dvs. afectate.
CIMT este o metodă superioară de combatere a non-
învățatului, o afecțiune care apare atunci când
deficiențele de mobilitate continuă să se agraveze
după accident vascular cerebral.

5. Reabilitare asistată de robot

Ar trebui să încercați această tehnică de reabilitare
a AVC în clinică, deoarece echipamentele costă mii
de dolari.
În esență, terapia asistată de robot folosește mașini
speciale care ajută pacienții să își finalizeze
exercițiile de reabilitare.Acest lucru ajută pacienții
să finalizeze mai multe repetări decât ar putea
singuri, ceea ce ajută creierul să se recupereze mai repede.

6. Stimularea creierului magnetic

În timpul stimulării magnetice a creierului, firele sunt
plasate pe scalp și stimularea curentă este trimisă
creierului.
Stimularea ajută la excitarea părților deteriorate ale
creierului și stimulează recuperarea. Atât pacienții cu
accident vascular cerebral acut, cât și cei cronici pot
beneficia de stimularea creierului.
Această tehnică de reabilitare a accidentului vascular
cerebral este rareori acoperită de asigurare, astfel
încât studiile clinice sunt cel mai bun pariu.
7. Terapia mișcărilor de dans
Terapia mișcărilor de dans folosește mișcări nestructurate și cu formă liberă
pentru a ajuta pacienții să facă față provocărilor emoționale, cognitive și fizice.
Acesta ajută la reducerea anxietății și a depresiei în timp ce îmbunătățește
abilitățile motorii. Nu se pune accentul pe ce tip de dans este folosit. Mai
degrabă, dansul mișcării terapiei se referă la exprimarea sentimentelor prin
mișcarea corpului.

8. Noua terapie prin stimularea nervilor

 O nouă tereapie ce poate dubla rata de recuperare implică stimularea
nervilor. Terapia de reabilitarea a AVC ce implică stimularea nervilor a
arătat rezultate promițătoare în creșterea dramatică a timpului de
recuperare a pacienților.
 Un studiu publicat in jurnalul Stroke, a arătat că combinarea terapiei
convenționale de reabilitare cu stimularea nervului vag (VNS) a depășit
mai mult ritmul de recuperare a pacienților cu AVC cu insuficiență a
membrelor superioare.
 Nervul vag, atunci când este stimulat eliberează neurotransmițători în
creier, iar acei neuroni care sunt stimulați au neurotransmițători în plus
pentru a ajuta la consolidarea conexiunii sinaptice.
 În urma unui studiu în care au fost implicați 17 pacienți cu AVC, la 8 le-a
fost implantat un dispozitiv VNS activ care furniza stimuli electrici
nervului vag, iar la restul 9 pacienți – dispozitiv VNS inactiv. La sfîrșitul
perioadei de 6 săptămâni toți pacienții au demonstrate îmbunătățiri ale
funcției membrelor, fără vreo diferență între cei cu VNS activ și inactiv.
După o perioadă de 90 de zile pacienții cu dispozitiv activ au arătat o
îmbunătățire semnificativ mai mare a membrelor superioare.

Combinarea rationala a procedurilor de recuperare medicala cu tehnologiile de

“granita” intr-o schema personalizata adaptata particularitatilor bolii si
pacientului deschide perspective nebanuite odinioara. Cazurile considerate
“irecuperabile” reusesc sa depaseasca patologia redevenind membrii activi ai
comunitatii si un sprijin pentru familie si societate.
Terapiile regenerative, o suluție pentru recuperarea post-AVC

Una dintre cele mai importante si surprinzatoare progrese in medicina

regenerativa este tratamentul post-AVC care poate aduce multiple modificari
importante in sanatatea pacientilor care au suferit un accident vascular
cerebral. Aceasta terapie este disponibila in Romania, in cadrul Spitalului de
Boli Cardiovasculare Angiomedica si sunt efectuate si supravegheate de Dr.
Felician Stancioiu, medic cu experienta in terapii regenerative si medicina
integrativa.
Pornind de la experienta prelevarii si prelucrarii celulelor stem pe care a
dobandit-o in clinica Stem Cell Sciences, Inc. (New York) a profesorului
Niculae Ciobanu si a progreselor recente din biologia moleculara, neurogeneza
si diferentierea celulelor stem, Dr. Felician Stancioiu a conceput si dezvoltat un
tratament care a fost administrat cu succes incepand cu 2014 in Romania in
premiera internationala.
Pana in prezent au fost administrate peste 160 astfel de tratamente intravenoase
si intraarticulare care au ca scop principal stimularea producerii si diferentierii
celulelor stem (precursoare ale tuturor celulelor din organism) si integrarea
functionala a acestor celule in tesuturile si organele care au acumulat deficite
structurale si/sau functionale.
”Reinnoirea celulara are consecinte pozitive atat pentru structura si functia
tesuturilor deteriorate, cat si asupra intregului corp, tinand cont ca organismul
uman functioneaza intr-un echilibru dinamic (homeostazie) si diverse molecule
(citokine, hormoni, neurotransmitatori, peptide cu rol paracrin, modulatori
metabolici, microRNA, etc) secretate de celulele din diverse tesuturi modifica
activitatea si structura celulelor altor tesuturi (ex interrelatia ficat-rinichi-inima-
vase de sange in reglarea tensiunii arteriale, sistem imun-piele in dermatite sau
psoriazis; sistem imun-intestin in Boala Crohn, etc)” a explicat Felician
Stancioiu, medic cu experienta in terapii regenerative si medicina integrativa la
Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica.
Cum functioneaza
Un principiu important care sta la baza acestor tratamente este faptul ca celulele,
tesuturile, organele si sistemele corpului uman se adapteaza continuu atat la
provocarile externe (traume, infectii, suprasolicitare) cat si la modificarile
interne survinite in urma acumularii de factori de stress si produc diverse efecte
in functie de componenta genetica si fenotipul individual. Aceste modificari
adaptative ale tesuturilor sunt diferite in perioada acuta/subacuta a bolilor fata de
faza cronica, necesita o abordare diferita, si diferentiaza terapia de regenerare de
cea de re-echilibrare.
Terapia de reechilibrare este administrata in timpul sau imediat dupa perioade de
stress psihic si/sau fizic intens, perioade in care se poate produce o activare
excesiva a axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale. Secretia unor molecule
precum CRF, ACTH, corticoizi (gluco- si mineralo-corticoizi) reprezinta
mecanismul principal de adaptare al organismului la stress, insa in anume
situatii (ex. stress deosebit de intens sau prelungit, traume, infectii) stimularea
acestor mecanisme de adaptare poate fi urmata de dezechilibre. Scopul terapiei
de reechilibrare este de a corecta aceste dezechilibre inainte ca ele sa produca
modificari cronice, modificari care altereaza echilibrul functional al
organismului si il expun la riscuri si vulnerabilitati ulterioare suplimentare si
care in general sunt mai greu de corectat.
Cui se adreseaza terapia regenerativa
Terapia regenerativa se adreseaza persoanelor care se afla in echilibru functional
relativ stabil, insa modificat fata de normal (patologic vs fiziologic) prin
adaptarea la deficite sau injurii cronice (ex. perioada de senescenta, post-
convalescenta, majoritatea bolilor cronice). Terapia regenerativa urmareste deci
refacerea optima a tesuturilor afectate prin modificari functionale si structurale
cronicizate, modificari care au alterat homeostazia si functionarea mai multor
organe in mod simultan.
Recuperarea după un accident vascular cerebral reprezintă un proces de lungă
durată şi multe şedinţe de fizioterapie, însă chiar şi aşa rezultatele nu sunt
întotdeauna optimiste.

Recent, oamenii de ştiinţă britanici au pus la punct un device care ar putea

„reeduca” creierul în aşa măsură încât să transmită impulsuri nervoase către
mâna afectată. Scopul acestei terapii este de a restabili căile de comunicare
dintre membrul paralizat şi creier, prin intermediul unor căşti speciale şi a unor
electrozi aplicaţi pe mâna afectată.

Atunci când persoana încearcă să apuce un obiect cu mâna, dispozitivul percepe

acest gest şi transmite impulsuri nervoase către cortexul motor – regiune
implicată în elaborarea şi controlul mişcărilor voluntare. Cercetătorii au
descoperit accidental că pot controla această zonă cerebrală, cu ocazia unor
studii desfăşurate în urmă cu câţiva ani pe maimuţe. Ei au observat că
mobilitatea primatelor putea fi „comandată” cu ajutorul impulsurilor nervoase.

Dispozitivul este acum în teste pe 150 de oameni, iar rezultatele preliminare

arată că aproape jumătate dintre aceştia prezintă o îmbunătăţire semnificativă în
ce priveşte reflexele musculare.

Viața dupa AVC

 Tratamentul de întreținere
Controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arteriala crescută,
fribrilația atrială, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.
 Modificarea stilului de viață
Alegerea unei diete echilibrate,renunțarea la fumat, efectuarea de exerciții fizice
cât mai mult posibil.
 Tratamentul la domiciliu este o parte importantă a procesului de
reabilitare.
 Pacientul trebuie să se implice cât de mult poate în îngrijirea sa!