Reabilitarea medicală a

pacienților după AVC

Efectuat: Malanciuc
Anastasia
Grupa M1423
Coordonator Pleșca
Svetlana
 Accidentul vascular cerebral este infarctizare creierul in care ischemia sau hemoragia conduce la intreruperea
functiei. ischemia (întreruperea circulației) sau hemoragia (inundarea unei zone corticale prin sângerare spontană
cauzată de ruperea unui vas sanguin la nivel cerebral).

1/3 dintre pacienții cu AVC recuperează complet;

a scăzut vârsta medie la care se instalează AVC și a crescut prevalența afecțiunii în populație, devenind – conform
statisticilor OMS – a treia cauză de deces după neoplazie și bolile coronariene, predominând la sexul masculin.
 Este important să recunoaștem semnele de instalare ale AVC, deoarece, de rapiditatea aplicării terapiei depinde
viața și/sau prognosticul funcțional ulterior.

Se face astfel referire la metoda FAST de identificare rapidă:

● F – “Face” este observarea unei asimetrii faciale ;

● A – “Arms” este posibilitatea sau nu, de a ridica ambele brațe orizontal ;
● S – “Speech” identifică eventualele dificultăți în articularea cuvintelor, așa numită dizartrie ;
● T – “Time” începe cursa contracronometru pentru ca persoana respectivă să ajungă cât mai repede la spital.
În AVC ischemic se realizează tromboliza (fibrinoliza) sistemică intravenoasă cu activator tisular de
plasminogen (rtPA) în primele 4,5 ore de la debut (caracterizat prin tulburări de vorbire, de motricitate, senzația de
amorțeală sau hipostezie într-un hemicorp, tulburare de vedere, cefalee severă, asimetrie facială). Dacă s-a depășit
acest interval sau există contraindicații, se va recurge, în urmatoarele 6-12 ore, la tratament de repermeabilizare
endovasculară prin tromboliza farmacologică intraarterială și trombectomie (extracția mecanică a trombului).

În cazul AVC hemoragic se poate decide intervenția neurochirurgicală pentru evacuarea

hematomului format și oprirea sângerării. Debutul suferinței este progresiv, se derulează pe parcursul minutelor /
orelor, caracterizat fiind prin tulburari ale stării de conștiență, de sensibilitate, confuzie, tulburări de vorbire,
devierea ochilor și capului, vărsături, deficit motor, dezechilibru, pierderea coordonării, pierderea stării de
conștiență. Rata mortalității este mult mai crescută în cazul AVC hemoragic, de până la 50% în primele două zile.
 Diagnosticul de AVC este confirmat de examenul CT cerebral.

Prognosticul este dependent de rapiditatea intervenției, de tipul

AVC, de gravitatea semnelor și simptomelor instalate și de
asocierea tulburărilor de degluție, care se pot complica cu
pneumonie de aspirație, de crizele de epilepsie care se suprapun
unui deficit motor, depresia care lipsește pacientul de automotivație
în încercarea de a se recupera, deficitul funcțional din hemicorpul
afectat care conduce la risc accentuat de cădere și accidentare,
inclusiv fractura, tulburările sfincteriene.
In AVC sunt evidenţiate 3 perioade:
● ✓de recuperare precoce (până la 6 luni de la debut);
● ✓de recuperare tardivă (6 –12 luni);
● ✓cronică/sechelară (la 1 an de la debut)
Perioada de reabilitare precoce
● Perioada de reabilitare precoce (pînă la 1 luna de la debut)
● Profilaxia primară a recurenţelor;
● Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor medicale;
● Menţinerea ideomotrică a schemelor motorii;
● Creșterea tonusului și forței musculare;
● Creșterea gradului de motilitate și ducarea transferurilor;
● Prevenirea deformărilor şi atitudinilor vicioase;•Managementul
complicațiilor (disfagie, disfazie, tulburări sfincteriene);
● Facilitarea farmacologică a procesului de neurorecuperare.
Perioada de reabilitare precoce
● (de la 1 pînă la 6 luni)•
● Profilaxia secundară a recurenţelor;
● Tratamentul complicaţiilor medicale;
● Promovarea controlului motor și reeducarea mersului;
● Însuşirea activităţilor de autodeservire;
● Efectuarea activităților legate de viața cotidiană;
● Implicarea tehnicilor de stimulare a abilităţilorcompensatorii
funcţiilor cognitive;
● Monitoringul depresiei post-lezionale şi a anxietăţi
Perioada de reabilitare tardivă
● Perioada de reabilitare tardivă (de la 6 pînă la 12 luni)
● Managementul spasticității;
● Învăţarea mişcărilor paliative;
● Consolidarea şi perfecţionarea controlului motor, echilibrului, coordonării şi
paternelor corecte în acţiunile motrice;
● Însuşirea activităţilor de autoservire prin promovarea mişcărilor paliative;
● Automatizarea mişcărilor uzuale;
● Includerea conştientă în compensarea defectelor de vorbire şi înţelegere;
● Aplicare metodologiilor şi tehnicilor de intervenţie asupra atenţiei, memoriei,
percepţiei spaţiale, calculării şi praxisului în funcţie de eterogenitatea
deficitului cognitiv.
Perioada de reabilitare sechelară
● (mai mult de 12 luni)
● Managementul spasticității;
● Profilaxia secundară a recurenţelor și complicațiilor medicale;
● Întreţinerea funcţiilor în stările cronice, prevenirea deteriorării şi dezabilității
progresive;
● Creşterea performanţei ocupaţionale pentru ADL-uri, muncă şi recreere;
● Menţinerea rezultatelor obţinute şi prevenirea degradării vorbirii impresive şi
expresive;
● Focusarea asupra compensării şi optimizării deficitului cognitiv;
● Asigurarea înţelegerii comprehensive a funcţionării psiho-sociale a
pacientului/îngrijitorului, a mediului, resurselor, obiectivelor şi integrării în
comunitate.
Programul de reabilitare post AVC
Este susținut de pacient, alături de o echipă multidisciplinară.

Echipa cuprinde specialistul neurolog pentru terapia de fond, specialistul în reabilitare medicală, cel în terapie
ocupațională (TO), ergoterapeut, kinetoterapeut, logoped, psiholog, asistent social, asistent medical.

Programul urmat este complex și cuprinde:

● kinetoterapie (adaptarea efortului se face la capacitatea funcțională actuală deoarece există o decondiționare
fizicală efort)
● hidrokinetoterapie
● activitățile de zi cu zi, precum cele de îngrijire personală, diverse activități gospodărești și de ergoterapie
● masaj terapeutic
● ortezare
● terapie robotizată (membrul superior este antrenat pentru prehensiune prin susținere, inițiere și asistare
mișcări, membrul inferior prezintă asistarea mersului și deplasarea în spațiu),
● utilizarea end-efectorilor (mănuși, cizme de mers),
● programe dinamice de reabilitare medicală prin terapie virtuală.
Medici specialiști recomandați
În programul de reabilitare dupa un accident vascular cerebral sunt inclusi mai multi specialisti care lucreaza în echipă și ajută
pacientul pe tot parcursul procesului de recuperare. Aceștia sunt:

- fiziochinetoterapeutul, care evaluează și tratează problemele legate de mișcare, echilibru și coordonare

- specialistul în terapie ocupațională, ajută pacientul să-și redobandească unele abilități esențiale pentru supraviețuire, precum
mîncatul, folosirea băii, îmbrăcatul, gătitul, scrisul, cititul

- logopedul, ajută pacientul să citească, să scrie, să învețe noi metode de comunicare verbală sau non verbală. De asemenea terapeutul
specializat în problemele de vorbire, poate ajuta de asemenea la recuperarea unor deficite neurologice legate de deglutiție.
- specialistul în terapie recreațională- ajuta pacientul să desfășoare din nou activitățile
cotidiene și sociale efectuate și înaintea accidentului vascular cerebral.

- specialistul ortoped- poate recomanda în unele cazuri folosirea unor proteze speciale care
ajută la corectarea unor diformități fizice sau ajută la ameliorarea durerii.

- nutritionistul, stabileste o dietă corespunzătoare fiecarui pacient în parte în funcție de

necesitățile acestuia.

- consilierul vocational, poate ajuta pacientul sa-si gaseasca o noua slujbă sau ocupație în
funcție de abilitățile acestuia.
Faza I
Deficitul funcțional inițial este datorat fazei de hemiplegie flască în care nu există tonus muscular, iar mișcarea
voluntară lipsește, dispar reflexele osteotendinoase fiziologice și se instalează cele patologice. Este faza în care
pacientul se mobilizeaza pasiv (pentru menținerea engramei motorii la nivel cortical, a mobilității articulare), se
practică masajul troficizant muscular, se posturează pentru evitarea escarelor, se tapotează pentru drenarea
secrețiilor.

Faza II
După câteva săptămâni se instalează faza spastică în care apare hipertonia, se accentuează ROT și apare rezistența
la întinderea mușchiului prin tendința la contractură. Programul de recuperare vizează o bună posturare segmentară
și globală, kinetoterapie cu îndeplinirea unor obiective, precum desfășurarea activităților vieții zilnice (ADL),
inclusiv cele de îngrijire și autoîngrijire. Sunt promovate mișcările ce recuperează funcția de prehensiune, asigură
deplasarea și mersul în siguranță, promovând echilibrul, coordonarea și controlul mișcărilor, recâștigarea tonusului
postural.
Se urmărește îmbunătățirea calității vieții pacientului cu recâștigarea independenței funcționale și reintegrare
socio-familială și profesională.

Principiile programului de reabilitare medicală sunt:

● precocitatea începerii (încă din faza acută, la câteva zile dupa internare, atunci când starea pacientului este
stabilă)
● derularea unor activități ce presupun utilizarea capacității de neuroplastie a sistemului nervos central
(preluarea funcției neuronilor degenerați, de către cei sănătoși, neafectați)
● atitudine pozitivă față de pacient
● consiliere psihologică
● programele de kinetoterapie să fie perfect adaptate funcțional, să fie însoțite de terapie ocupațională și
ergoterapie, să fie motivante, dinamice, să aibă un scop final, dificultate adaptată la înțelegerea și posibilitățile
motrice ale pacientului
● să se combată dizartria cu ajutorul logopedului
● să se efectueze asistarea efortului prin orteze, cârje și dispozitive de mers
● să se recurgă la utilizarea roboților, end-efectorilor și a terapiei virtuale ca mod de diversificare terapeutică.
Extrem de importantă este și combaterea factorilor de risc:
● fumatul
● consumul de alcol
● excesul ponderal, valorile glicemice crescute, profilul lipidic modificat, valorile crescute ale tensiunii arteriale
● consumul exagerat de sare și zahăr
● expunerii la stress professional și / sau familial
● lipsa unui interval minim de mișcare (30 minute zilnic).

Programului de recuperare trebuie să fie instituit precoce, după cum menționam și să dureze min. 7 ore zilnic, prin
implicarea pacientului în activități gospodărești ușoare.

Reabilitarea medicală a pacientului cu status post AVC care vizează recuperarea funcțională maximă, durează între 3
luni și doi ani.
Recuperarea inițială după accidentul vascular cerebral
Creierul are o capacitate mare de refacere, ariile nervoase integre putînd să preia cu succes functiile zonelor encefalului afectate de
accidentul vascular cerebral.

Functiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp de la accidentul vascular cerebral,
de aceea este foarte important ca reabilitarea și recuperarea fizică să se inceapă cat mai curand posibil.

Recuperarea se poate initia dupa 24-48 de ore de la accidentul vascular cerebral, imediat ce pacientul este stabil hemodinamic.
Reabilitarea initială necesită supraveghere medicala atentă. Pacientul este incurajat sa se ridice din pat si sa încerce să facă cîțiva pasi.
În unele cazuri acest proces poate sa dureze pînă ce pacientul iși reface forța musculară și învață să pășească din nou (învață să meargă
a doua oară).

Recuperarea initială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori, precum: localizarea și extinderea leziunii, vîrsta
pacientului și bolile asociate.
Recuperarea pe termen lung după AVC
Pentru majoritatea persoanelor care au suferit un accident vascular
cerebral, reabilitarea este un proces care se desfașoară pe parcursul
întregii vieți și necesită uneori tratament zilnic (de exemplu
aspirina, pentru a preveni atacurile ischemice viitoare, medicația
antihipertensivă, care scade riscul apariției unui accident vascular
hemoragic).
 Metode de reabilitare
Pacienţii efectuează kinetoterapie pasivă şi activă. Mişcările “pasive” sunt cele în care terapeutul ajută
pacientul, în timp ce mişcările “active” sunt efectuate de către pacient fără ajutor din partea terapeutului.
Există o corelaţie între gradul de învăţare motorie şi “intensitatea” şi frecvenţa tehnicilor de kinetoterapie.
Învăţarea motorie nu trebuie să lipsească din procedurile de reabilitare şi este responsabilă de cele mai
multe rezultate în recuperarea deficitelor motorii.
Pe acelaşi model ca învăţarea motorie se bazează recuperarea limbajului vorbit sau scris. Terapia
logopedică stimulează plasticitatea cerebrală cu posibilitatea “reprogramării” zonelor sănătoase din
vecinătatea leziunii sau ale zonelor omoloage din emisfera opusă. Prin complexe de exerciţii de gimnastică
fonarticulară, de corectare a pronunţiei sunetelor, silabelor, cuvintelor sau prin exerciţii de înţelegere a
limbajului vorbit/scris, pacientul recuperează în timp funcţiile pierdute. Recuperarea limbajului este un
proces laborios, de durată. Suportul familial este important şi scurtează timpul de recuperare.
 Terapia ocupaţională (ergoterapia) este un ansamblu heterogen de tehnici de recuperare
ce au ca obiectiv recâştigarea independenţei şi reintegrarea socială. Prin mijloace recreative
(pictură, muzică, jocuri distractive adaptate persoanelor cu dizabilităţi), activităţi casnice sau
activităţi meşteşugăreşti, pacientul învaţă să se descurce independent în treburile cotidiene. O
terapie ocupaţională eficientă reuşeşte să redea pacientului inclusiv abilităţile profesionale
anterioare bolii.
Un rol important îl joacă suportul psihologic şi consilierea vocaţională, pentru reintegrarea
pacientului în muncă sau reorientare profesională.

Alături de tehnicile “clasice”, ultimii ani au adus noi metode de

reabilitare: CIMT (Constraint-Induced Movement Therapy), BWSTT
(Body-Weight Supported Treadmill Training), stimularea electrică
neuromusculară transdermală, stimularea magnetică transcraniană,
reabilitarea prin realitatea virtuală etc.
 Realitatea virtuală

Realitatea virtuală se accentuează tot mai mult în cadrul reabilitării

în ultimele decenii. Aceasta împreună cu videogaming-ul reprezintă
metode utile în creșterea motivației, angajarea pacienților în pregrame
de reabilitare, creșterea intensității antrenamentelor. RV permite
pacientului să se angajeze în activități specifice ce se desfășoară într-
un mediu generat de computer, asemănător cu mediul natural. Acest
mediu asigură practicarea de exerciții cu intensitate și durată crescută,
oferind un feedback vizual și auditiv care crește posibilitatea
autocorectării performanțelor motorii.
Sfaturi pentru persoanele care îngrijesc un pacient cu AVC

Îngrijirea unei persoane cu dizabilități secundare unui accident vascular cerebral este destul de dificilă și de lungă
durată. Recuperarea pacientilor cu dizabilități necesită multă rabdare, cunostințe medicale, precum și un suport
material adecvat. Majoritatea aparținătorilor sunt îngrijorați de faptul că nu vor putea oferi sprijinul corespunzător
pacienților cu dizabilități. Pe lînga ajutorul fizic, de cele mai multe ori contează și sprijinul emoțional, în special în
momentele în care apare depresia.

Echipa de reabilitare care se ocupă de pacient pe parcursul internării acestuia poate oferi toate informațiile necesare
îngrijirii ambulatorii a acestuia.

Sfaturi privind ingrijirea pacientilor cu dizabilități după un accident vascular cerebral:

- oferirea unui suport fizic și emoțional corespunzător

- integrarea într-un program de recuperare

- încurajarea activităților sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului, etc)

- participarea în diferite programe educaționale

- încurajarea unor activități care ii pot oferii independență necesară desfășurării unei vieți normale

- supravegherea tratamentului recomandat de medicul specialist (tratament medicamentos, exerciții fizice).

 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE !!!