VOICU GABRIEL-LIVIU / Gr.

304 KT
Referat la Kinetoterapia in pediatrie
RECUPERARE TETRAPAREZEI SPASTICE LA COPII

CUPRINS

Definitia Tetraparezei
Definitia Spasticitatii
II Kinetoterapia,
III. Mijloace de reeducare neuro-motorie utilizeazate in tetrapareza
o 3.2. Exerciii pentru reeducarea mersului
o 3.2. Exerciii pentru reeducarea mersului
o 3.2. Exerciii pentru reeducarea mersului
o 3.2. Exerciii pentru reeducarea mersului
o
IV MASAJUL

Coordonator tiinific:
Buhociu

 Definitia Tetraparezei
Tetrapareza (quadrupareza) reprezinta un deficit motor atat a membrelor
inferioare cat si a celor superioare, prin leziuni ale sistemului nervos central sau
periferic, in forma incompleta - miscarile sunt reduse, dar posibile la nivelul
respectiv.
Definitia Spasticitatii
Spasticitatea, este definita ca fiind o componenta a sindromului de
neuron motor central, ce este caracterizeaza prin exagerarea reflexului muscular
de intindere tonic, proportional cu viteza de intindere a muschiului si exagerarea
reflexului muscular de intindere fazic exprimat prin hiperreflectivitatea osteotendinoasa. Reprezinta o tulburare a sistemului nervos central, in care anumiti
muschi primesc in mod continuu impulsuri de a se contracta, pentru ca nervii
acestora nu-si pot controla activitatea. In tetrapareza spastica, se constata o
pierdere a miscarilor de finete, o scadere a fortei de contractie voluntara, o
crestere a reflectivitatii osteo-tendinoase, o crestere a rezistentei la intinderea
pasiva a muschiului, si o hiperreflectivitate a reflexelor de flexie.
Tetrapareza spastica reprezinta o forma de paralizie cerebrala, la care
sunt afectate ori toate membrele in mod egal, ori membrele superioare sunt mai
afectate decat cele inferioare. Membrele superioare sunt in hiperextensie, cele
inferioare fiind in flexie, pacientul neputand mentine pozitia ortostatica, mersul
nefiind posibil, acesta utilizand un scaun cu rotile. Aceasta este o problema socio
economica foarte importanta deoarece persoanele afectate sunt dependente de
persoanele din jur, neputand avea niciodata o viata normala.
Diagnosticul va fi pus pe baza:
- intarzierilor in dezvoltarea neuro - motorie;
- semnelor neurologice anormale;
- excluderea unei afectiuni neurologice tranzitorii sau progresive.
Cauzele care duc la aparitia tetraparezei spastice sunt extrem de greu de
determinat, de obicei fiind mai multi factori implicati. Cele mai frecvente cauze
sunt reprezentate de cele prenatale, perinatale si postnatale.
Factorii prenatali sunt cei mai importanti, fiind foarte greu de diferentiat,
cele mai frecvente cauze de tetrapareza fiind de cauza nedeterminata, istoricul
prenatal fiind normal. Factorii care actioneaza in aceasta perioada sunt
reprezentati de:
- intarzierea cresteri intrauterine;
- malformatii cerebrale;
- factori genetici;
- prematuritatea asociata frecvent cu o forma particulara de tetraplegie
spastica in care sunt afectate predominant membrele inferioare, numita boala
Little;
- factori de mediu ( virus hepatic, virus rujeolic, toxoplasmoza, etc).
Factorii perinatali sunt reprezentati de:
- greutatea la nastere;
- scorul APGAR;
2

- incompatibilitatea Rh ului mama copil;

- traumatisme craniocerebrale la nastere.
Factorii postnatali cauzeaza in unele cazuri tetrapareza spastica, cum ar fi:
- infectii postnatale;
- coagulopatii;
- coplicatii dupa vaccinari;
- traumatisme cranio cerebrale;
- intoxicatii cu metale grele.
In cazul tetraparezei spastice tratamentul recuperator cuprinde:
- kinetoterapie;
- orteze;
- Fizioterapia (electroterapie);
- hidrokinetoterapie;
- ergoterapie;
- logopedie;
- masaj.
- psihoterapia
- restabilirea functiilor corticale superioare
- Terapia Ocupationala - Terapia prin munca
- tratamentul medicamentos
Odat tetraplegia instalata si chiar din momentul depistarii AVC-ului,
pacientul va intra n sfera de activitate a echipei de recuperare, care este format
din medici de diverse specialiti, kinetoterapeui, ergoterapeui, logopezi,
asistente medicale i infirmiere.
Prevenire:
- controlul tensiunii arteriale;
- combaterea aterosclerozei si prevenirea accidentelor trombembolice;
- decelarea precoce a compresiunilor cerebrale - investigaia cu
tomograful sau RMN imediat ce apar semne ale bolii (dureri de cap, greuri,
ameeli etc.). O nlturare precoce a formatiunii tumorale poate face tratamentul
de recuperare mult mai simplu i mai eficace.
- prevenirea traumatismelor cerebrale - hemiplegiile provocate de
traumatisme cerebrale pot fi evitate dac vom lua unele msuri de protecie.
Astfel, cnd mergem cu bicicleta, este bine s purtm o casc de protecie, cnd
mergem cu maina este bine s folosim centura de siguran care, n caz de
accident rutier, ne ferete de a fi proiectai prin parbriz.
Evaluare functionala:
Aprecierea functiilor vitale: respiratie, deglutitia, masticatia, controlul
defecatiei si al vezicii urinare.
Aprecierea activitatii mintale si a capacitatii de comunicare (verbala,
scrisa, prin mimica)
3

Aprecierea sensibilitatii exteroceptive si proprioceptive a perceperii

corpului.
Aprecirea abilitatii motorii (reflexe si reactii reflexe, tonus muscular,
coordonare pe partea neafectata, abilitatea miscarii trunchiului si a partii
afectate).
Aprecierea controlului motorin diverse situatii posturale(mobilitate,
stabilitate, mobilitate controlata, abilitate)
Aprecierea activitatilor zilnice (ADL=Activities of Daily Living)
Aprecierea amplitudinii miscarilor articulare
Aprecierea integrarii familiale, sociale, ocupationale a pacientului.
Pe baza evaluarii functionale pacientii pot fi incadrati in trei stadii:
initial,mediu(de specialitate) si avansat (de refacere) considerandu-le in
scurgerea timpului de la momentul accidentului cerebral spre momentul
refacerii, ma mult sau mai putin complet
Kinetoterapia, utilizeaza mijloacele de reeducare neuro-motorie,
preponderent tehnicile Vojta, Kabat, Bobath, etc. Metoda Bobath, are ca obiectiv
diminuarea excesului de activitate tonica reflexa ce perturba schema normala a
motilitatii active. Metoda Kabat are la baza tehnicile de facilitare
neuromusculara proprioceptiva (FNP), ce pot fi definite ca ,,metode de
incurajare sau grabire a raspunsului mecanismului neuromuscular, gratie
stimularii propriceptive".
Tratamentele de fizioterapie si masaj medical, au rolul de a relaxa
musculatura, de-a imbunatati mobilitatea articulara si de a preveni redorile.
Kinetoterapia - se indeplineste sub forma de gimnastica curativa,
elementele careia sint:
1. pozitiile anumite (posturile)
2. miscarile pasive
3. gimnastica respiratorie
4. privirea fixata si motilitatea oculara
5. masajul
Obiective generale:
- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;
- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;
- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;
- formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.
Mijloace:
4

- Mobilizari active, pasive, autopasive

- Electroterapie
- Masaj
Kinetoterapia va avea urmatoarele obiective:
- prevenirea deformarilor osoase;
- ameliorarea mobilitatii;
- reducerea durerii;
- reducerea spasticitatii;
- prevenirea hipotoniei si deteriorarii musculare;
- cresterea amplitudinii de miscare;
- combaterea posturilor anormale;
- ameliorarea abilitatilor de autoingrijire;
- ameliorarea functionala globala.
Masurile de recuperare se incep cit mai precoce, dar dupa stabilizarea
bolnavului. Gimnastica pasiva ce include kinetoterapia, masajul si gimnastica
respiratorie incepe din primele zile.
Gimnastica activa este strict individuala si depinde de caracterul
accidentului vascular cerebral.
Trebuia de tinut cont de cresterea treptata a activitatilor si preintimpinarea
oboselii.
In echipa de recuperare medicala, kinetoterapeutul face parte din acei
profesionisti care se confrunta direct cu problema spasticitatii si a tetraparezei in
sine. Din acest motiv, s-a depus un efort permanent pentru gasirea de tehnici si
metode kinetoterapice eficiente in rezolvarea acestei provocari presante.
NOTA:
In cazul copilului tetraplegic toate exerciiile se vor executa la inceput cu
sprijinul direct al kinetoterapeutului. Directionarea fiecarei miscari se va realiza
de asemenea prin ghidarea cu mana kinetoterapeutului, iar succesiunea
deprinderilor va fi strict suprevegheata si corectata imediat ce se observa orice
viciu de postura, actiune sau mers.
n timpul recuperrii pot fi folosite diferite materiale de asisten:
fotoliul rulant, bastoane tri sau tetrapod, crje canadiene sau orteze.
Dac prima parte a tratamentului se va desfura n instituii specializate,
partea a doua i mai lung se va desfura acas. n aceast perioad sprijinul
familiei este de o importan capital. Astfel, familia trebuie s l ajute pe
pacient s se reintegreze n societate i profesional.
Tratamentul:
Recuperarea va ncepe cu o posturare a pacientului n pat pentru evitarea
apariiei poziiilor vicioase, a durerilor i a escarelor.
5

Recuperarea va incepe cu o posturare in pat pentru evitarea aparitiei

pozitiilor neadecvate, a durerilor si a escarelor la nivelul suprafetelor de contact.
Initial se efectueaza miscari pasive, exercitii de reluare a pozitiei sezand si
a ortostatismului si mersului. Recuperarea este de lunga durata si trebuie
efectuata si acasa, sprijinul familiei avand o importanta majora.
Se vor face apoi mobilizri pasive, exerciii de reluare a poziiei eznd i
a ortostatismului i mersului.
De asemenea o atenie deosebit trebuie acordat membrului superior.
n timpul recuperrii pot fi folosite diferite materiale de asisten: fotoliul
rulant, bastoane tri sau tetrapod, crje canadiene sau orteze.
Dac prima parte a tratamentului se va desfura n instituii specializate,
partea a doua i mai lung se va desfura acas. n aceast perioad sprijinul
familiei este de o importan capital. Astfel, familia trebuie s l ajute pe
pacient s se reintegreze n societate i profesional.
Iata cateva miscari active pe care puteti sa le efectuati acasa la indicatia
medicului.

Gimnastica activa se incepe cu exercitii statice sau exercitii de

posturare a diferitelor segmente ale corpului.

Exercitiile active se efectueaza pentru mobilizarea articulara si

mentinerea tonusului normal al musculaturii. Aceste exercitii sunt pentru
musculatura umarului, extensorii si supinatori ai bratului, musculatura mainii si
degetelor. Pentru munsculatura membrului inferior, efectuam exercitii pentru
coapsa, gamba si talpa piciorului.

Dupa o luna de la accidentul vascular se incepe recuperarea din

pozitia sezand. La inceput se va sta in sezut de 3-4 ori pe zi timp de cateva
minute. Se incepe progresiv de la o pozitie semisezanda iar in decurs de citeva
zile se mareste unghiul si durata.

Pulsul trebuie monitorizat in permanentaatat la schimbarea pozitiei

cat si in timpul mobilizarilor, pulsul nu trebuie sa depaseasca 20 b./min.

In momentul in care se poate pozitiona in sezut se va aseza cu

picioarele coborite. In timpul asezarii piciorului sanatos periodic se aranjeaza pe
cel bolnav pentru a repartiza masa corpului pe partea afectata.

Treptat se trece la pozitia stand linga pat pe ambele picioare si

alternand un picior cu altul. Iar de aici se vor incepe miscarile de mers pe loc,
dup care cel individual.

In ultima etapa se va redobandi echilibrul si mobilitatea pentru a

merge pe scarim initial cu sprijin si dupa individual.
Se cunosc trei nivele ale reabilitarii, atingerea carora au loc prin diferite
mecanisme:
I nivel. Restabilirea - este vorba de restabilirea functionala a zonelor de
inhibitie de protectie.
6

Inhibitia de protectie este o masura fiziologica uneori capata caracter

patologic, durind timp indelungat si facind imposibile restabilirea functiilor.
Deaceea uneori o tetraplegie poate dura mult timp, leziunea neuronala fiind
minimala. Masurile medicale trebuie intreprinse anume la acest nivel, pentru a
dezinhiba elementele nervoase si stimularea lor si aceasta se poate obtine prin
aplicarea gimnasticii curative, masajului, fizioprocedurilor.
Acest nivel se obtine in primele 6 luni dupa accidentul vascular cerebral.
II nivel. Compensatia - functia structurii lezate este preluata de alta
structura indemna.
Mecanismul ce permite sa atingem nivelul compensatiei il prezinta
reorganizarea compensatorie - dar la acest nivel nu se atinge o restabilire
completa a functiilor, miscarile sint schimbate, cu defect.
III nivel. Readapterea, adaptarea catre defect
In prezenta unui defect evident, cu leziune neuronala masiva lipseste
posibilitatea compensarii din cauza afectarii difuze a cortexului. La pacient
gradul handicapului va fi evident si persistent.
Scopul acestui nivel va fi de a invata bolnavul catre auto deservire.
Durata perioadei acute este determinata regresul procesului de dislocare si
edem cerebral. In ictus hemoragic durata 1,5 - 6 sapt. In ictus iscemic 1 -4 sapt.
In aceasta perioada se intreprind masuri pentru a salva viata pacientului si
a stabiliza functiile vitale.
Masurile de recuperare se incep cit mai precoce, dar dupa stabilizarea
bolnavului. Reabilitarea pasiva ce include kinetoterapia, masajul, gimnastica
pasiva, respiratorie se incepe din primele zile.
Reabilitarea activa este strict individuala si depinde de caracterul
accidentului vascular cerebral.
In pozitia prono (cu fata in jos), schema motorie este in flexie. Copilul
bolnav nu ridica si nu roteste capul (nici macar pentru a respira), are bratele
blocate sub torace, membrele inferioare fiind adesea in flexie.
In pozitia supino (cu fata in sus) schema motorie este in extensie:
bolnavul tine capul in hiperextensie cu retractia umerilor si uneori toracele este
retractat, membrele inferioare sunt in extensie, incrucisate, in adductie,
intrarotate, chiar forfecate, se observa flexia plantara a piciorului, contractia
adductorilor (ceea ce determina, in timp, luxatia de sold).
In pozitia sezand copilul cade pe spate sau anterior deoarece are reflexele
tonice cervicale asimetrice, acestea persistand si dupa varsta de 6 luni si nu
achizitioneaza aceasta pozitie. Mana este inchisa in pumn, ceea ce impiedica
copilul de a duce mana sau alte obiecte la gura, pozitia policelui este strans in
pumn si degetele flectate. Mersul pe coate si pe genunchi nu este posibil.
Tetrapareza spastica are o frecventa crescuta la nou-nascutii cu
encefalopatie hipoxic-ischemica, infectii intrauterine (Citomegalovirus, rubeola,
7

rujeola etc.), malformatii structurale cerebrale grave. Simptomatologia asociata

consta in strabism, atrofie optica, crize epileptice, retard grav, complicatii
ortopedice (cifoscolioza, luxatie de sold). In forma usoara de tetrapareza spastica
retardul este mediu, iar deplasarea se poate face dar patologic.
Kinetoterapia cuprinde:
Posturarile exista diferite scheme de aranjare a membrilor paretice
pentru prevenirea aparitiei contracturilor.
Alternarea periodica a pozitiei membrelor in pozitia bolnavului pe spate si
pe o parte.
Alternarea pozitiilor pe spate, partea sanatoasa si partea bolnava.
I. Decubit dorsal:
Capul pe perna, gitul flectat, umerii se sustin cu perna. Mina paretica se
aranjeaza pe perna la distanta de la corp, indreptata in articulatia cotului si
mainii, degetele intinse. Coapsa paretica este in extensie si pusa pe perna.
II. Decubit lateral pe partea paretica:
Capul se stabilizeaza intr-o pozitie comoda, trunchiul putin intors si se
mentine din spate. Coapsa piciorului paretic se aranjeaza in extensie, articulatia
genunchiului in flexie usoara. Mana paretica sa intinde pe perna. Mana
sanatoasa se aranjeaza pe perna sau pe corp. Piciorul sanatos pozitie pe perna
usor flectat in articulatia genunchiului si coxofemorala.
III. Decubit lateral pe partea sanatoasa:
Capul in prelungirea trunchiului, trunchiul usor flectat anterior. Mina
paretica se aranjeaza pe perna, flectata in articulatia umarului sub un unghi de
90grd si intinsa. Piciorul paretic usor flectat in articulatia coxofemurala si
articulatia genunchiului, gamba si planta sint asezate pe perna. Mana sanatoasa
ocupa o pozitia comoda. Piciorul sanatos se aranjeaza in extensia articulatiei
genunchiului si articulatia coxofemurala. La tratarea prin pozitie se va tine cont
ca mana si articulatia umarului membrului paretic sa se afle la acelasi nivel
pentru a evita extensia capsulei articulare ce apare destul de frecvent si este
insotita de aparitia durerilor.
Miscarile pasive
Amelioreaza circulatia in membrele paretice, contribuie la scaderea
tonusului muscular, stimuleaza aparitia miscarilor active datorita influentei
impulsurilor aferente ce apare in muschii si articulatiile membrelor paralizate.
Pentru a diminua hipertonusul muscular si preintimpinarea aparitiei
schineziilor musculare mobilizarile pasive se incep din articulatiile mari ale
membrelor, treptat trecind la cele mici.
Miscarile pasive se fac atit pe partea bolnava cat si pe cea sanatoasa cu un
ritm lent (ritmul rapid mareste tonusul muscular).
Pe fiecare articulatie se fac 5-10 miscari. Miscarile pasive se asociaza cu
gimnastica respiratorie si invatarea bolnavului u crelaxarea activa a muschilor.
8

Miscarile active
Se disting exercitii statice, in care are loc contractia tonica a muschilor si
exercitii dinamice. In pareze severe gimnastica activa se incepe cu exercitii cu
statice ca fiind mai usoare. Aceste exercitii, constau in mentinerea segmentelor
membrelor in pozitia data de kinetoterapeut.
Exercitiile dinamice se efectueaza in primul rand pentru muschii ai caror
tonus deobicei nu se mareste: m. abductori ai umarului, supinatori, extensorii
bratului, mainii, degetelor, m. abductori ai coapsei, flexorii gambei si plantei.
In parezele profunde se incepe cu exercitii ideomotorii (bolnavul la
inceput trebuie sa-si imagineze singur exercitiile date, iar apoi sa le efectueze,
comentandu-le verbal) si exercitii in conditii necomplicate. Aceste conditii
constau in inlaturarea fortei de greutate, si fortei de frecare ce complica
efectuarea exercitiilor. Pentru aceasta, miscarile se fac pe o suprafata orizontala,
neteda, cu ajutorul metodistului care mentine segmentele membrelor mai jos sau
mai sus fata de articulatia in miscare.
O importanta mare se acorda miscarilor izolate in articulatii. Petru aceasta
se foloseste procedeul de opunere miscarii active, ce permite kinetoterapeutului
sa regleze sarcina in diferite grupe musculare. Trebuie urmarita respiratia (nu se
permite retinerea respiratiei), extinderea m. hipertonici la inspiratie. Se
efectuiaza toate miscarile posibile petru aceasta articulatie cu un tempo lent. La
baza formarii deprinderilor motorii sta formarea unor legaturi intre diferitii
analizatori corticali.
Spre sfirsitul perioadei acute a bolii se complica si caracterul miscarilor
active si frecventa repetarii lor si se incep exercitii pentru trunchi (intoarceri si
inclinari laterale, flexie, extensie.)
Incepind cu a 8-10 zi, daca permite starea generala a bolnavului si
hemodinamica, bolnavul este invatat sa stea in asezat. La inceput pozitia se
mentine 3-5 min. si se face de 1-4 ori pe zi. In decurs de citeva zile sub controlul
pulsului se mareste unghiul si durata. Accelerarea pulsului la schimbarea pozitiei
nu trebuie sa depaseasca 20 b./min.,l a aparitia unei tahicardii evidente se
micsoreaza unghiul de asezare si durata procesului.
Peste 6 zile unghiul de ridicare se mareste pina la 90grd, iar durata pina
la 15 min. apoi se invata asezarea cu picioarele coborite, mina paretica se
fixeaza pentru a preintimpina extinderea capsulei articulare a umarului.
Se trece la pozitia stand linga pat pe ambele picioare si apoi alternand un
picior cu altul (fixind articulatia genunchiului pe partea paretica cu ajutorul
ortezei), mersul pe loc, mersul prin salon, coridor cu ajutorul recuperatorului, iar
pe masura imbunatatirii mersului cu ajutorul cirjelor.
Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care consta in
flexia concomitenta a piciorului in articulatia flexo-femurala , genunchiului ,
talocrurala.
Ultima etapa este mersul pe scari, mana paretica trebuie sa fie fixata.
9

2.1. Programul de recuperare funcional a bolnavilor tetraplegici

Programul de kinetoterapie
2.1.1. Exerciii fizice la pat
Recuperarea neuromotorie a bolnavului tetraplegic parcurge dou etape
distincte: akinetic i kinetic.
Perioada akinetic este perioada postacut cnd pacientul este, nc un
risc vital; n aceast perioad obiectivele terapeutice recuperatorii se rezum
numai la prevenirea redorilor articulare i a contracturilor musculare ambele
capabile s perturbe reluarea motilitii active. n acest cadru de evoluie a bolii
primul lucru ce trebuie realizat este posturarea n anumite poziii impuse care,
ulterior, s permit pacientului s-i redobndeasc propriul su control. Aceste
imobilizri artificiale ale segmentelor plegice vor fi prezente n fazele incipiente
ale bolii pe durate de cteva minute la cteva ore pe zi, pe msur ce starea
general permite, rrind numrul pauzelor i mrind durata de posturare (este
indicat ca schimbarea posturilor s fie fcut ct mai frecvent).
Posturarea n decubit dorsal se face cu gtul i trunchiul n extensie
folosindu-se, de regul un sul mic sub ceaf. Membrul superior va fi n extensie,
cu palma fixat n pronaie i degetele n extensie, cu ajutorul unui scule cu
nisip. Prevenirea rotaiei externe a coapsei se poate realiza tot cu ajutorul unui
scule cu nisip aezat la nivelul genunchiului.
Posturarea n decubit ventral se face totdeauna cu membrul superior n
abducie ceva peste 90, avnd cotul n flexie cu antebraul n pronaie innd un
sul n mn.
Posturarea n decubit lateral se realizeaz numai pe partea sntoas, cu
braul meninut n uoar abducie cu ajutorul unei pernue.

10

11

Recuperare in tetraplegie hemiplegici

Obiective
Design Ra
Metode

12

3.2. Reeducarea mersului

Pentru a uura mersul tetraplegicului este ine ca acesta s fie nclat cu o
gheat care s-i fixeze bine glezna deoarece piciorul are tendina s se
rsuceasc spre interior. La primele ncercri de mers pacientul este dominat de
team fapt ce-1 determin s fie crispat. El treuie ncurajat i sprijinit s poat
pi. naintea primului pas nu vom uita s-i corectam poziia corpului care
treuie s fie cu capul sus, privirea nainte, spatele drept i membrul superior
paralizat ct mai relaxat pe lng corp. Pentru a obine aceast relaxare putem
aplica uoare tapotri deasupra cotului pe partea posterioar. Totdeauna primul
pas s fie executat cu membrul stang paralizat. Foarte mult atenie trebuie
acordat timpului de sprijin, cnd membrele paralizate devin pendulante.
Exerciii pentru reeducarea mersului
Mersul constituie una din cele mai obinuite micri executate de om n
scopul deplasrii care, dei este de o deosebit complexitate, se realizeaz cu un
consum relativ mic de energie, bazat ns pe o coordonare nervoas perfect a
micrilor membrelor superioare i inferioare precum i ale corpului.
Pentru a se deplasa, tetraplegicul folosete la maximum forele musculare
restante, ceea ce atrage dup sine modificarea n totalitate a structurii pasului. n
general hemiplegicul are o atitudine particular caracterizat prin poziia capului
uor aplecat nainte, privirea ndreptat n jos, umrul czut, braul afectat lipit
de corp, cotul flexat cu mna n uoar pronaie i degetele flexate. Membrul
13

inferior paralizat este proiectat nainte printr-o micare de balans a bazinului i

se menine rigid.
REGULI pentru reeducarea mersului
- naintarea s se relizeze prin ducerea alternativ a unui picior naintea celuilalt;
- paii s fie egali;
- contactul cu solul s se ia pe toc;
- flexia coapsei pe bazin s se efectueze fr ridicarea oldului.

14

15

16

17

II.Miscarile pasive.
Amelioreaza circulatia in membrele paretice, contribue la scaderea
tonusului muscular, precum si stimuleaza aparitia miscarilor active datorita
influentei impulsurilor aferente ce apare in muschii si articulatiile membrelor
paralizate.
Pentru a diminua hipertonusul muscular si preintimpinarea aparitiei
schineziilor musculare mobilizarile pasive se incep din articulatiile mari ale
membrelor, treptat trecind la cele mici.
Miscarile pasive se fac atit pe toate membrele bolnave cu un tempo lent
(tempo-ul rapid mareste tonusul muscular). Pentru acasta metodistul cu o mana
apuca extremitatea mai sus de articulatie, cu alta mai jos, facand apoi miscari in
aceasta articulatie.
In fiecare articulatie se fac 5-10 miscari. Miscarile pasive se asociaza cu
gimnastica respiratorie si invatarea bolnavului in relaxarea activa a muschilor.
III.Miscarile active
Cerinta de baza - dozarea stricta a sarcinii si cresterea ei treptata.
Se disting exercitii cu caracter static, in care are loc contractia tonica a
muschilor si exercitii cu caracter dinamic (efectuarea miscarilor). In pareze
severe gimnastica activa se incepe cu exercitii cu caracter static ca fiind mai
usoare. Aceste exercitii, constau in mentinerea segmentelor membrelor in pozitia
data (de kinetoterapeut).
Exercitiile cu caractre dinamic se efectueaza in primul rand pentru
muschii ai caror tonus deobicei nu se mareste: m. abductori ai umarului,
supinatori, extensorii bratului, mainii, degetelor, m. abductori ai coapsei, flexorii
gambei si plantei.
In pareze profunde se incepe cu exercitii ideomotorii (bolnavul la inceput
trebuie sa-si imagineze singur exercitiile date, iar apoi sa le efectueze,
comentandu-le verbal) si exercitii in conditii necomplicate. Aceste conditii
constau in inlaturarea fortei de greutate, si fortei de frecare ce complica
efectuarea exercitiilor. Pentru aceasta, miscarile se fac pe o suprafata orizontala,
neteda, cu ajutorul metodistului care mentine segmentele membrelor mai jos sau
mai sus fata de articulatia in miscare.
O importanta mare se acorda miscarilor izolate in articulatii. Petru aceasta
se foloseste procedeul de opunere miscarii active, ce permite metodistului de a
regla sarcina in diferite grupe de muschi. Trebuie urmarita respiratia (nu se
permite retinerea respiratiei), extinderea m. hipertonici la inspiratie. Se
efectuiaza toate miscarile posibile petru aceasta articulatie cu un tempo lent. La
baza formarii deprinderilor motorii sta formarea unor legaturi intre diferitii
18

analizatori corticali, si atunci la gimnastica curativa se folosesc diferite forme de

aferentatii (stimulatia proprio- si exteroreceptorilor).
Spre sfirsitul perioadei acute a bolii se complica si caracterul miscarilor
active, frecventa repetarii lor, se incep exercitii si pentru trunchi (intoarceri si
inclinari laterale, flexie, extensie.)
Incepind cu a 8-10 zi in ictus ischemic si de la 3-4 sapt. in ictus
hemoragic daca permite starea generala a bolnavului si hemodinamica, bolnavul
se invata a sedea. La inceput bolnavului de 1-4 ori pe zi pe durata de 3-5 min. i
se da o pozitie semisezanda sub un unghi de 30grd. In decurs de citeva zile sub
controlul pulsului se mareste unghiul si durata. Accelerarea pulsului la
schimbarea pozitiei nu trebuie sa depaseasca 20 b./min.,la aparitia unei
tahicardii evidente se micsoreaza unghiul de asezare si durata procesului.
Peste 6 zile unghiul de ridicare se mareste pina la 90grd, iar durata - pina
la 15 min. apoi se invata asezarea cu picioarele coborite (mina paretica se
fixeaza pentru a preintimpina extinderea capsulei articulare a umarului.
Se trece la pozitia in picioare linga pat pe ambele picioare si alternand un
picior cu altul (fixind articulatia genunchiului pe partea paretica cu ajutorul
langetei), mersul pe loc, apoi pe mersul prin salon, coridor cu ajutorul
metodistului, iar pe masura imbunatatirii mersului - cu ajutorul cirjelor.
Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care consta in
flexia concomitenta a piciorului in articulatia flexo-femurala , genunchiului ,
talocrurala. Ultima etapa este mersul pe scari . mana paretica trebuie sa fie
fixata.
IV MASAJUL
Masajul, in lipsa contraindicatiilor, se incepe:
- in ictus ischemic - la 2-4 zi de boala
- in ictus hemoragic - la 6-8 zi de boala.
Masajul se face in pozitia bolnavului culcat pe spate, incepind cu durata
de 10 min. si treptat se mareste durata pina la 20 min. Masajul muschilor poate
influenta starea tonusului muscular: in pareze spastice stimularea energica a
tesuturilor duce la cresterea spasticitatii. Marirea spasticitatii poate fi cauzate si
de tempo-ul miscarilor ( semnul lent scade tonusul muscular).
Deoarece in tetraplegie este o hipertonie generalizata, masajul trebuie sa
fie tot general extins.
La efectuarea masajului pentru muschii hipertonici se face netezirea,
frictiunea circulara si vibratia neintrerupta. La masarea muschilor antagonisti se
foloseste netezirea, frictiunea si vibratia intrerupta.
Masajul se incepe de la segmentele proximale si continue spre cele distale
a membrelor. Atentie la masarea m. pectoral mare cu tonus marit (se face
netezire lenta), si m. deltoid - cu tonus scazut (se face masaj stimulant).
Masajul se face timp indelungat - 30-40 de proceduri.

19

Durata masurilor de reabilitare in stationar nu dureaza mai mult de 1,5-2

luni. Ulterior bolnavul se transfera la centre de reabilitare ambulatorii.
Bibliografie:
British Medical Journal, 11/1998, London Bucharest
Tudor Sbenghe Recuperarea medical la domiciliul bolnavului, Editura
Medicala 1996, Bucuresti

20