Cifoza reprezinta o curbare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale.

Un
anumit grad de cifoza este normal, dar termenul de "cifoza" se refera in general la o
curbare exagerata, cu mai mult de 50 de grade. Aceasta deformatie poarta si numele de
cocoasa. Coloana persoanelor care sufera de cifoza poate arata normal sau poate
prezenta o umflatura.

Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar
fi artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau
unui traumatism al coloanei vertebrale. Poate sa apara la orice varsta. Cifoza usoara
implica putine probleme medicale. Dar in cazurile severe pot fi afectati plamanii, nervii si
alte tesuturi sau organe determinand durere sau alte probleme medicale. Tratamentul
cifozei depinde de varsta pacientului, de cauzele ei si de complicatiile pe care le
produce.

Simptomele cifozei pot include:

- o postura aplecata inainte sau prezenta cocoasei
- dureri usoare de spate
- rigiditate a coloanei sau sensibilitate
- oboseala

Cauze:

Coloana vertebrala este formata din vertebre, care sunt tinute impreuna prin
ligamente fibroase puternice. Coloana vertebrala este alcatuita din sapte vertebre
cervicale, 12 toracale si 5 lombare. Vertebrele lombare sunt cele mai mari si sustin
intreaga greutate a corpului.

Osul sacrum, continand cinci vertebre fuzionate se gaseste sub vertebra lombara.
Ultimele trei vertebre sunt cele mai mici si poarta numele de coccis. Cifoza este o
curbare exagerata spre inainte a vertebrelor coloanei toracale. Vertebrele ce formeaza
coloana toracala prezinta conexiuni cu coastele.

In cazul copiilor si adolescentilor cele mai frecvente tipuri de cifoza includ:

- cifoza posturala. Acest tip apare mai ales la adolescenta. Evolutia cifozei posturale
este in general treptata. Apare mai frecvent la fete. Postura defectuoasa poate determina
intinderea ligemantelor si o dezvoltare anormala a vertebrelor. Cifoza posturala este
deseori insotita de o curbare exagerata in sens invers a coloanei lombare, care poarta
numele de hiperlordoza. Hiperlordoza este modul de compensare pentru curbura
exagerata a coloanei superioare.

- cifoza Scheuermann. Ca si in cazul cifozei posturale, cifoza Scheuermann apare de

obicei la adolescenta, cel mai frecvent intre 10 si 15 ani, o perioada in care vertebrele
sunt inca in crestere. Boala Scheuermann apare cu o frecventa putin mai mare la baieti.
Aceasta afectiune poate deforma vertebrele care au forma unei pene la radiografie si nu
o forma rectangulara asa cum arata ele in mod normal. De asemenea, se pot observa si
nodulii Schmorl pe vertebrele afectate. Acesti nodului sunt rezultatul presiunii exercitate
de discul vertebral asupra acestora. Cauzele cifozei Sceuermann nu sunt cunoscute, dar
exista o tendinta de a apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii. Unele persoane cu
acest tip de cifoza prezinta si scolioza, o deformatie spinala care cauzeaza curburi
laterale. Adultii care dezvolta cifoza Scheuermann in timpul copilariei pot prezenta dureri
pe masura ce inainteaza in varsta.
- cifoza congenitala. O malfomatie a coloanei vertebrale in timpul dezvoltarii fetale
poate determina cifoza la unii sugari. Unele vertebre pot fuziona intre ele sau oasele pot
sa nu se formeze corect. Acest tip de cifoza poate sa se agraveze pe masura ce copilul
creste. In unele cazuri, cifoza congenitala poate determina paralizia partii inferioare a
corpului (paraplegie).

Afectiunile care pot detemina deformarea coloanei vertebrale la adulti includ:

- Osteoporoza, o afectiune ce determina subtierea oaselor care se asociaza cu fracturi
ale vertebrelor, ducand la compresia coloanei si aparitia cifozei.
- Artrita degenerative a coloanei vertebrale, care poate determina deteriorarea oaselor si
a discurilor intervertebrale.
- Spondilita anchilopoetica, o artrita inflamatorie care afecteaza coloana vertebrala in
regiunile articulare.
- Afectiuni ale tesutului conjunctiv, cum este sindromul Marfan, care poate afecta
abilitatea tesutului conjunctiv de a mentine articulatiile in pozitie corecta.
- Tuberculoza si alte infectii ale coloanei vertebrale care pot determina o distructie a
articulatiilor.
- Cancerul sau tumorile benigne care pot determina o pozitionare anormala a vertebrelor
- Spina bifida, un defect de nastere in care o parte a coloanei nu se formeaza complet si
care determina defecte ale maduvei si ale vertebrelor.
- Afectiuni care pot determina paralizia, cum sunt encefalopatia infantila sau poliomielita
care determina o rigidizare a oaselor coloanei.

Anumite grupe populationale au un risc mai mare de a dezvolta cifoza:

- fetele la adolescenta care au o postura precara au un risc mai mare pentru cifoza
posturala
- baietii cu varsta intre 10 si 15 ani au un risc mai mare pentru cifoza Scheuermann
- adultii in varsta cu osteoporoza au un risc mai mare de fracturi spinale care pot
contribui la aparitia cifozei
- persoanele care au afectiuni ale tesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan.

Cifoza poate determina urmatoarele complicatii:

- Probleme de imagine corporala. Adolescentii in special, pot prezenta perturbari ale
imaginii de sine datorita prezentei cifozei sau a purtarii corsetului pentru corectarea
afectiunii.
- Deformarea. Rotunjirea spatelui poate deveni proeminenta in timp
- Durerile de spate. In unele cazuri, alinierea incorecta a vertebrelor poate determina
durere, care poate deveni severa sau debilitanta.
- Dificultati de respiratie. In cazurile severe, curbura poate determina cutia toacica sa
comprime plamanii, micsorand capacintatea respiratorie.
- Semne si simptome neurologice. Desi rare, acestea pot include slabiciune sau
paralizie, ca rezultat al presiunii spinale.
 La consult medicul va realiza o anamneza si un examen fizic. Testele pot include:

- Testul aplecarii. Medicul va cere pacientului sa se aplece de la mijloc in timp ce el

observa coloana dintr-o parte. In cazul cifozei deformatia este mai evidenta in aceasta
pozitie. In cazul cifozei posturale acestea se corecteaza cand pacientul sta intins pe
spate.

- Teste functionale neurologice. Desi modificarile neurologice ce insotesc cifoza snt

rare, medicul poate cauta semne ale slabiciunii, modificari ale sensibilitatii sau paralizie.

- Teste imagistice. Medicul poate face radiografii ale coloanei pentru a confirma cifoza,
determina gradul acesteia si a detecta orice deformatie vertebrala, care ajuta la
determinarea tipului de cifoza. La adultii in varsta radiografia poate arata modificari
artritice ale coloanei, care pot contribui la o agravare a durerii. Daca medicul
suspicioneaza prezenta unei tumori sau a unei infectii, el poate solicita un IRM al
coloanei. - Teste de functionare pulmonara. Medicul poate face si un test respirator
pentru a evalua eventualele dificultati respiratorii determinate de cifoza.

Daca adolescentul este inca in crestere si cifoza este moderat-severa, medicul

poate recomanda corsetul. Purtarea acestuia poate incetini sau preveni progresita
deformarii si poate chiar oferi corectie. Exista mai multe tipuri de corset pentru copiii care
au cifoza. Medicul poate ajuta la alegerea unuia dintre ele care sa fie cel mai eficient
pentru copil.

Copiii care poarta corset, de obicei, au putin restrictii si pot participa la majoritatea
activitatilor. Desi corsetul poate fi inconfortabil la inceput, el trebuie purtat pentru a fi
eficient. Odata ce oasele au incetat din crestere, copilul poate renunta la purtarea
corsetului in functie de recomandarile medicale. Exista tipuri diferite de corset pentru
tratarea cifozei la adult, variind de la aparate de antrenament postural pana la jachete
rigide. Scopul purtarii corsetului la adult este controlul durerii.

Exercitii pentru cifoza:

1.Pe genunchi, asezat pe calcaie, cu spatele la spalier, mainile prind sipca de deasupra
capului; pacientul executa intinderea (extensia) trunchiului, privirea inainte
2. Pe genunchi, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridica bastonul deasupra
capului cu inspir, apoi il coboara pe umeri cu expir.
3. Culcat cu fata in jos, se apuca gleznele cu mainile, pacientul executa (intinderi) extensii
maxime ale trunchiului si picioarelor si se fac cateva miscari de leganare.
4.Culcat cu fata in jos, cu picioarele prinse de prima sipca a spalierului, bratele pe langa
corp; pacientul executa intinderi (extensii) ale trunchiului concomitent cu intinderea (extensia)
bratelor.
5. Cu spatele la spalier, calcaiele sunt lipite de spalier, mainile prind o sipca de deasupra
capului; pacientul executa ducerea bazinului inainte concomitant cu intinderea (extensia)
trunchiului.
6. Din picioare, cu un baston in maini plasat la nivelul coapselor; pacientul executa ridicari
pe varfuri concomitent cu ducerea bastonului si a coloanei in extensie.
7. În şezând pe un scaun, spatele drept, braţele îndoite ţinând bastonul cu coatele la spate,
aplecăm trunchiul spre înainte.

8. În şezând sau stând în picioare, cu braţele întinse lateral, ţinând în mâini gantere de 1kg,
maxim 2 kg. Se realizează cerculeţe mici spre înapoi. Spatele se menţine drept.

9. Stând în picioare, cu braţele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini, ducem
alternativ câte un braţ sus cu cotul întins.

10. În şezând pe un scaun, spatele drept, cu braţele întinse înainte la nivelul pieptului, ţinem
un baston cu mâinile de capete, ducem bastonul spre partea stângă, cotul stâng este întins
şi cel drept îndoit în dreptul pieptului, revenim şi realizăm în sens opus.