Scolioza

Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-o parte),
coloana vertebrala fiind in conditii normale dreapta. In acelasi timp coloana vertebrala poate fi si
rasucita (rotata in jurul axului). In mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana
toracica) sau in partea de jos a spatelui (coloana lombara).
Multi oameni au un anumit grad de deviere a coloanei. De fapt, curburile coloanei vertebrale mai
mici de 10 grade sunt considerate deviatii normale ale coloanei. Scolioza este atunci cand devitia
coloanei este mai mare de 10 grade. Coloana vertebrala se curbeaza de obicei in foma literei S
sau C.

Cauze

In 80% din cazuri, cauza aparitiei scoliozei nu este cunoscuta. Aceasta este numita scolioza
idiopatica. Scolioza apare de obicei in copilarie sau adolescenta si este asociata factorilor
genetici, adesea fiind o afectiune familiala.

Sunt doua tipuri de scolioza: structurata si nestructurata.

Scolioza nestructurata implica curburi ale coloanei, fara rotatie si este reversibila, pentru ca este
cauzata de conditii precum :
-durere sau spasm muscular
-o cauza inflamatorie precum apendicita acuta
-inegalitatea membrelor inferioare.

Scolioza structurata implica curburi ale coloanei cu rotatie si este ireversibila fiind de obicei cauzata
de factori necunoscuti (idiopatici) ori boli sau alte conditii precum :
-anomalii prezente la nastere (congenitale), cum ar fi spina bifida, situatie in care canalul spinal nu
se inchide normal sau situatii care afecteaza formarea normala a osului. Intre 5-7% dintre cazurile de
scolioza sunt determinate de anomalii congenitale ale coloanei, care determina curburi ale coloanei,
curburi care sunt mult mai rigide decat cele determinate de scolioza idiopatica. Aceste curburi se
agraveaza pe masura ce copilul creste, in special in perioada adolescentei.
-afectiuni musculare sau nervoase, precum paralizia cerebrala, sindromul Marfan sau distrofia
musculara
-traumatisme
-infectii
-tumori.
La adulti scolioza poate apare ca urmare a modificarilor coloanei determinate de imbatranire
(procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de
catre osteoartrite sau osteoporoza.
In copilarie si adolescenta scolioza, in general, nu cauzeaza simptome si nu este evidenta pana cand
deformarea coloanei vertebrale nu devine severa.
Ea poate fi prima data perceputa de catre parinti care observa ca imbracamintea copilului nu sta drept
sau tivurile sunt inegale.
Coloana copilului poate arata cocosata iar coastele pot fi proeminente in afara.

Copilul cu scolioza:
-un umar poate parea mai inalt decat celalalt
-un sold poate parea mai inalt decat celalalt
-capul copilului nu este centrat pe corpul sau
-un omoplat poate fi mai proeminent decat celalalt
-coastele sunt mai ridicate pe o parte cand copilul se apleaca in fata din talie
-linia taliei poate fi mai plata pe o parte.
De cele mai multe ori scolioza nu cauzeaza dureri in copilarie sau adolescenta. Durerea in
adolescenta la cei care au scolioza este data de alte cauze, precum tumori ale oaselor sau tumori ale
maduvei. Daca copilul are dureri asociate scoliozei este foarte important ca el sa fie examinat de catre
doctor puntru a stabili cauza durerii.
Adultii care au scolioza pot sau nu sa aiba dureri de spate. In majoritatea cazurilor, unde sunt
prezente durerile de spate, este greu de stabilit daca ele sunt cauzate de catre scolioza. Oricum, daca
scolioza la adulti se agraveaza si devine severa ea poate determina aparitia durerilor de spate si a
dificultatilor la respiratie. Alte afectiuni, cum ar fi cifoza, cauzeaza simptome similare scoliozei.
 Factori de risc
Factorii care cresc riscul unei persoane de a dezvolta scolioza, includ:
-istoria familiala. Se cunoaste faptul ca scolioza este o afectiune cu caracter familial. Copii, in
special fetele ale caror mame au avut scolioza, prezinta un risc crescut de a dezvolta scolioza
-sexul feminin. Fetele cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani sunt de 7 ori mai predispuse decat
baietii sa faca scolioza cu curbura severa care sa necesite tratament.
Scolioza este mai frecventa la persoanele care au:
-vertebre impinse spre inainte (deplasare anterioara), mai obisnuita in partea inferioara a coloanei
vertebrale (spondilolistezis)
-lipsa sau scurtarea membrelor superioare sau inferioare
-alte tulburari legate de dezvoltarea tisulara in viata intrauterina

Investigatii

Investigatiile pentru scolioza incep in mod normal cu istoricul medical si examinarea fizica.
Dintre acestea face parte si testul de inclinare in fata, un test simplu care consta in inclinarea
copilului in fata din talie, bratele atarnand pe linga corp cu palmele atinse una de cealalta,
examinatorul urmarind inegalitatile spatelui sau coastelor. Poate fi folosit un scoliometru pentru a
masura si estima rotatia curburii coloanei.
Daca rezultatele istoricului medical si examenului fizic arata o curbura semnificativa a coloanei,
trebuie efectuata o radiografie a coloanei pentru o masurare precisa a gradului de curbura a
coloanei vertebrale.

Varsta scheletului osos, calculata prin testul Risser este de mare ajutor in determinarea
potentialului de agravare a curburii.
In familiile care au scolioza, copii trebuie examinati periodic.
 Testele neurologice vor fi efectuate la copilul cu scolioza, pentru a determina daca ei au afectiuni
asociate adesea scoliozei, cum ar fi paralizia cerebrala sau distrofia musculara.

Tratament

Scopul tratamentului pentru scolioza este de a preveni accentuarea curburii coloanei vertebrale, de a
corecta si stabiliza curbura severa. Din fericire mai putin de 10% din persoanele care au deformare a
coloanei mai mare de 10 grade necesita tratament.
Tipul de tratament este in functie de cauza scoliozei.
Scolioza de cauza subiacenta (scolioza nestructurata) in mod obisnuit se imbunatateste cand
conditiile care au cauzat deformarea, cum ar fi contractura musculara sau inegalitatea membrelor sunt
tratate.
Scoliozele cauzate de catre boli sau factori necunoscuti (scolioze structurate) in mod normal necesita
tratament.
-tratament nechirurgical. Acesta include fie observatie periodica la fiecare 4-6 luni pentru a verifica
orice progresie a curburii fie utilizarea de corsete pentru a stopa accentuarea curburii
-tratamentul chirurgical. Chirurgia poate fi folosita la insertia de implante care vor mentine
deformarea pe loc sau la fuzionarea corpilor vertebrali asa incat curbura sa nu se agraveze.
Tratamentul este in functie de varsta persoanei, de marimea curburii coloanei vertebrale si de riscul
accentuarii acesteia. Riscul progresiei este in functie de varsta la care este stabilit diagnosticul, de
marimea curburii (masurat pe imaginea radiografica a coloanei), de varsta scheletului (determinat
prin testul Risser).
Tratamentul la un copil la care scheletul nu este pe deplin dezvoltat poate sa includa:
-cand curbura este mai mica de 25 de grade se va efectua o evaluare periodica de catre medic pentru a
urmari progresia curburii. Adesea nu mai este necesar alt tratament
-cand curbura este intre 25 si 40 de grade, corsetul poate fi utilizat rentru a preveni accentuarea
curburii pe perioada cresterii. Unii medici folosesc corsetul la curburi de pana la 45 de grade. In mod
normal tratamentul cu corset se va utiliza pana la stoparea cresterii scheletale
-cand curbura este mai mare de 40 de grade corsetele nu mai sunt eficiente
-interventia chirurgicala poate fi luata in considerare la curburile mai mari de 50 de grade. Fara
interventie chirurgicala, aceste curburi se vor agrava
La persoanele adulte la care cresterea scheletului a fost terminata, tratamentul poate include
urmatoarele:
-ameliorarea durerii, folosind aspirina sau droguri similare si exercitii fizice. Acestea pot fi suficiente
pentru ameliorarea durerii de spate
-cand curbura este mai mica de 50 de grade se va efectua o urmarire periodica pentru a observa orice
progresie a curburii
-cand curbura este mai mare de 50 de grade si tinde sa se agraveze se va apela la interventia
chirurgicala.

De retinut!

Majoritatea scoliozelor au curburi medii si nu necesita tratament.

Momentul cand se practica interventia chirurgicala la copil este controversat. Unii considera ca
interventia chirurgicala trebuie amanata pana la varsta de cel putin 10 ani si preferabil la 12 ani
deoarece fuziunea spinala stopeaza cresterea coloanei vertebrale in zona unde a fost efectuata.
Oricum restul coloanei va continua sa se dezvolte normal.
Prevenire
Scolioza nu poate fi prevenita. Scopul tratamentului este de a preveni accentuarea curburii.
 Alte tratamente pentru scolioza includ:
-Observatia. La copilul aflat in crestere si cu o curbura mai mica de 25 de grade este necesara numai
o verificare periodica la 4-6 luni pentru a vedea daca curbura se agraveaza .
-Purtarea corsetului. Tratamentul cu corset (ortotic) poate fi folosit la copii care au curburi coloanei
vertebrale intre 25 si 45 de grade. Purtarea corsetului poate preveni agravarea curburii, pe perioada
cresterii copilului.
-Tratamentul cu corset va fi continuat pe toata perioada cresterii.
Nu exista dovezi ca tratamentele prin exercitii corective, stimulare electrica,
manipulare chiropractica, sunt eficiente in tratarea scoliozei.

Exercitii de recuperare pentru scolioza

Mers :
1. Mers pe varfuri cu bratele intinse deasupra capului.
2. Mers cu ridicarea genunchiului stang la piept. Cu bastonul la spate, bratul
stang deasupra capului.
3. Mers cu bastonul la ceafa, ridicarea genunchiului drept la piept alternativ cu
cel stang.
Stand n picioare:
1. Se ridica ambele brate prin lateral, pe inspiratie si se coboara pe expiratie.
2. Rotari ale bratelor pe inspiratie si expiratie.
3. Rotari de umeri.
4. Arcuiri de brate unul sus, altul jos.
5. Tinand un baston in maini (sau fara baston), tinut la latimea umerilor:
aplecarea trunchiului inainte cu ducerea bastonului deasupra capului, cu
extensia trunchiului.

6. Tinand un baston in maini, tinut la latimea umerilor: mainile paralele cu solul

si intinse din coate, se duc inspre dreapta si inspre stanga, cu revenire in fata,
pe inspiratie si expiratie, iar capul face miscarea in directie contrara.
 7. Mainile impreunate deasupra capului, se apleaca trunchiul usor spre dreapta
si spre stanga. Miscarea nu e ampla si urmareste intinderea portiunii laterale
a trunchiului.
8. Mana dreapta in sold, mana stanga intinsa se duce inspre dreapta. Invers.
Miscare mai ampla.

9. Stand cu piciorul stang asezat in fata pe o ladita, mana stanga la ceafa si dreapta
la spate. Indoirea trunchiului spre dreapta cu arcuire si revenire.
10. Aceeasi pozitie: extensia trunchiului cu rasucire spre stanga si revenire in
pozitia initiala.
11. Stand cu piciorul stang sprijinit lateral pe un scaun, mana dreapta la spate, iar
stanga la ceafa: indoirea trunchiului spre dreapta cu mentinerea pozitiei 5
secunde si revenire.
12. Aceeasi pozitie: rasucirea trunchiului spre stanga cu mentinere 5 secunde
si revenire.
Pe genunchi :
1. Pe genunchi cu bastonul vertical la spate, cu mana stanga tinut de sus si mana dreapta
de jos:ducerea piciorului stang inainte cu talpa pe sol, extensia spatelui si revenire.
2. Aceeasi pozitie ducerea piciorului drept intins inapoi sprijinit pe varf, cu rasucirea
trunchiului spre stanga si cu spatele in extensie; revenire in pozitie initala.
ntins pe spate:
1. Genunchii indoiti, talpile pe sol, pe expiratie se contracta abdominalii, se
salta usor sacrul de pe pat, se revine pe inspiratie si se repeta.
2. Ambele picioare intinse, se ridica alternativ cate un picior intins din genunchi
cat de sus posibil.
3. Culcat pe spate, cu mana stanga la ceafa si dreapta pe sold: ducerea
piciorului stang in lateral prin alunecare pe sol si revenire.
4. Bicileta cu miscari in ambele sensuri, inclusiv din glezna.
Stnd cu ezuta pe calcaie:
1. Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainte impreuna cu spatele,
se mentine cateva secunde, apoi revenire la pozitia verticala cu spatele drept.
2. Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainte impreuna cu spatele,
se mentine cateva secunde, apoi se fac pasi cu mainile inspre dreapta. Revenire cu
trunchiul intins inainte si se repeta, numai spre dreapta.