Hernia de disc lombara

Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului vertebral,

permitand hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa radacinile nervoase.

Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei stadii de

hernie de disc lombara:

- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular);

- stadiul 2 – compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari
ale reflexelor osteotendinoase);
- stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri, parestezii,  pareza/paralizie pe membrul
inferior).
Etiologie

Debutul HDl este brutal, legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc)
sau insidios, progresiv.

Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci sindroame:

1. rahidian = vertebral ( durere , contractura musculara paravertebrala, tulburari de statica vertebrala –

scolioza, cifoza - si tulburari de dinamica vertebrala – limitarea miscarilor de flexie, extensie , inflexiuni
laterale);
2. radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una
sau mai multor radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si neuromotorii);
3. dural = semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care este supus lichidul
cefalorahidian;
4. miofascial = dureri localizate in tesutul moale, identificate la palpare;
5. neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentale si de reactivitate neuropsihica a bolnavului.

Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior sunt:

L 2, L 3 – fata laterala si anterioara a coapsei, pana in treimea ei inferioara;

L4 – fata antero-externa sold, coapsa anterior ( de-a lungul muschiului croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 – fesa, fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja antero-externa a
gambei , in jurul maleolei externe , fata dorsala a piciorului pana la haluce si spatiul
interdigital I;
S1 – fesa, fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu, fata posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaiului , ½ externa a plantei , ultimele
trei degete.

Tratamentul fizical-kinetic si recuperarea medicala

Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale

lombosciaticii de cauza discala , dar trebuie individualizat in functie de forma clinica si
particularitaiile bolnavului.
 Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita
sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.

Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo

sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit , exista
contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.

In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate

misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate
deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel
exacerbarea durerilor.

Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari

declansand durere moderata, suportabila.

In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp , pot persista
contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare.

Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care

pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce duc la
recidiva.

Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung,
reducerea reala a riscului de recidiva , consta in adaptarea riguroasa a unui program de
fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice genereatoare de suferinta.

Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:

-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombo sacro-
fesiere;
-profilaxia activa a recidivelor;
-reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.
Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita coafectarii radiculare
si aparitia suferintei neurologice : tulburari de sensibilate, deficite motorii , tulburari
trofice etc.

Obiectivele
pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie sunt:
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior.
Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a lombo-sacralgiei , Sbenghe
recomanda aplicarea exercitiului hold-relax, modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
- contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii
musculaturii trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala superioara si
cea exetensoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala inferioara si pe
cea a trunchiului.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale
lombare , basculari ale bazinului , intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului
psoas-iliac , cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams.

Programul Williams 
cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in doua faze:

A. In prima faza:

-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;

-decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge genuchiul cu fruntea, apoi celalat
genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre piept , apoi celalalt ,
finalizand cu ambii genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap , genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe
pat.

Din aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta abdominalii si se
basculeaza sacrul inainte.

Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de

pacient.

B. In faza doua a programului Williams:

-decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi

lipiti spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si

din aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;

-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului

extins;

-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele

se mentine perfect drept , calcaiele lipite pe sol;

-pozitia de „cavaler servant” , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe

sol; se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul
psoas-iliac.
 La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din pozitia atarnat ,
in functie de posibilitatile fizice ale bolnavului.

-cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe

aceasi bara se executa:

1. ridicari ale genunchiilor la piept;

2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;

3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;

4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , sprijin si

pe picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale bazinului.

-cu fata la spalier , mainile facand priza pe aceasi bara se executa:

1. redresarea bazinului;

2. pendularea bazinului.

In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii coloanei

verterbrale lombare , dar cu accent pe tonifierea musculaturii trunchiului.

Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare este, ca si

in pozitia de ortostatism , trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa
creeze o presiune abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la
care sunt supuse discurile intervertebrale.

Program terapeutic:

1. – din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.

Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se

opune miscarii , tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul;

2. – aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul , bratele intinse
anterior , pana cand palmele ajung deasupra genunchilor.Se revine si se repeta.

3. – din pozitie de cvadripedie pentru corectarea lordozei lombare , se "suge" puternic

abdomnenul si se mentine. Se relaxeaza si se repeta.

4.– decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul , pacientul
incearca sa ii duca lateral spre panul patului.

5. – aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar
terapeutul se opune;

6. – decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incearca sa ridice ambele

membre , dar pacientul se opune;

7. – din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge cu o mana pelvisul

pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia.Bolnavul se
opune acestor forte.

8. – executarea “podului” din decubit dorsal cu genunchii usor flectati , sprijin pe umeri-
spate si picioare, se ridica bazinul si zona lombara. Terapeutul se opune apasand pe
crestele iliace;

9. – din pozitia “pod”, bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune
rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii.Se alterneaza stanga/dreapta.

10. – din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara
flexie din solduri metinand coloana lombara delordozata; kinetoterapeutul se opune
miscarii , avand o mana pe scapula si cealalta anterior , pe cresta iliaca opusa .
Bolnavul se opune acestor forte.

In perioada de remisiune completa , bolnavul poate recurge la un tratament balneo-

climateric.
 Aceste programe nu sunt standard 
si este recomandata varierea exercitiilor in functie de pacient !

Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o

are pacientul. Astfel , pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie
ortostatica sun beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si
dezvoltarea sistemului muscular de sutinere pe verticala a coloanei vertebrale.

Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari

complexe ale membrelor superioare , programul de kinetoterapie profilactica trebuie
orientat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care
asigura retroversia trunchiului la nivelul articulatiei coxo-femurale.

Bibliografie:

1. Tudor Sbenghe, “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”, Editura

Medicala, Bucuresti, 1987;
2. Russek A., Hofkosch – Isometric Exercises for Physical Fitness, Institute of
Medical Rehabilitation, New York, 1993;

25 ianuarie 2007