inetoterapia presupune un program terapeutic ce apelează la tehnici (active și pasive) și la

metode specifice, având obiectivul recuperării somato-funcționale prin intermediul exercițiilor

fizice. Poate fi efectuată chiar de la naștere, iar rezultatele apar în medie după 3 luni,
necesitând cel puțin o perioadă de întreținere de 6 luni-1 an. Este recomandată pentru
prevenția sau tratarea unui număr mare de afecțiuni, începând de la paralizia cerebrală și
sindromul Down și până la probleme posturale.
Articol realizat prin participarea doamnei Laura Dumitrescu, fizioterapeut pediatric din
cadrul Centrului de Excelență Terapeutică Active Life Therapy:
1. În ce situații recomandați kinetoterapia pentru copii? Este necesară o trimitere de la un
medic specialist în acest sens?
Pentru a înțelege cât mai bine acest subiect vom discuta mai întâi despre ce înseamnă kinetoterapia și
ce presupune aceasta. Ca etimologie cuvântul kinetoterapie provine din limba greacă și înseamnă
„terapie prin mișcare”. Încă din antichitate se cunosc efectele pozitive ale exercițiilor fizice și ale
masajului în ceea ce privește prevenția sau recuperarea anumitor afecțiuni ( dureri musculare,
traumatisme, obezitate etc.).
Ca forme, există kinetoprofilaxia – ramură care cuprinde un ansamblu de exerciții și activități ce au
ca scop principal prevenția unor tulburări de natură fizică, dar și menținerea unui stil de viață sănătos.
Kinetoterapia presupune programul terapeutic (tehnici și metode specifice) și are ca obiectiv
recuperarea somato-funcțională prin intermediul exercițiilor fizice.

Obiectivele ce stau la baza kinetoterapiei sunt:

– Relaxarea
– Corectarea posturii și a aliniamentului corporal
– Creșterea mobilității articulare
– Creșterea forței și rezistenței musculare
– Imbunătățirea coordonării, a controlului neuro-muscular al mișcării și a echilibrului
– Creșterea capacității de efort
– Reeducarea sensibilității.

În cazul copiilor, kinetoterapia se recomandă pentru prevenția sau tratarea a numeroase afecțiuni
printre care: paralizia cerebrală, tulburările de întârziere în coordonare, sindromul Down, problemele
posturii, întârzierea în dezvoltarea motorie, durerile de creștere, durerile de spate, traumatisme
sportive, sindromul hipermobilitătii, hipotonia, durerile articulare, artrita juvenilă, distrofia
musculară, afecțiunile neurologice (hemipareze, parapareze), obezitatea (și alte afecțiuni metabolice),
amiotrofia spinală, torticolis. Cel mai adesea este însă vorba de: corectarea diverselor deformări ale
coloanei vertebrale (cifoza, scolioza, hiperlordoza), tratarea afecțiunilor aparatului locomotor (luxații,
platfus, picior equin, genu varum sau valgum), luxația congenitală de șold.

Îndrumarea către kinetoterapie vine din partea medicului de specialitate, în urma întregului proces de
diagnosticare.

Programul de kinetoterapie cuprinde: gimnastică medicală, terapie manuală, masaj medical, aplicare
de benzi kinesiologice sau dinamice, iar fiecare pacient beneficiază de un tratament personalizat, în
funcție de diagnosticul său.

2. De la ce vârstă poate fi începută? Este important să existe un grad de cooperare din partea
copilului?
Pentru kinetoterapie nu există o limită de vârstă, se poate lucra chiar și cu nou-născuți. În cazul
acestora, afecțiuni precum torticolis congenital, displazie de șold, var equin sau alte malpoziții ale
piciorului sau genunchiului se corectează mult mai ușor când programul de recuperare este început
dijn timp.

Kinetoterapia folosește tehnici pasive sau active. Pentru tehnicile pasive nu este nevoie de
participarea copilului pentru că mișcarile sunt executate de către kinetoterapeut, iar pentru tehnicile
active este foarte important ca pacientul să coopereze, pe asta bazându-se întreg procesul terapeutic.

Copiii lucrează cel mai bine atunci când asociază terapia cu joaca, astfel că fiecare terapeut trebuie să
îi asigure copilului un spațiu liber în care să își desfășoare activitatea, să îi ofere libertate, dar să
supravegheze atent atingerea obiectivelor programului. De asemenea, este important pentru copil să
se simtă încurajat, să fie tratat cu blândețe și răbdare.

3. Care este intervalul minim de timp, dar și cel maxim pentru ca terapia să ofere rezultatele
optime?
Intervalul de timp se cuantifică în funcție de fiecare copil și afecțiune. Rezultatele ar trebui să apară,
in medie după 3 luni, iar pentru ca acestea să se mențină trebuie să se continue programul cel puțin 6
luni sau 1 an. În cazul anumitor afecțiuni (paralizie cerebrală, traumatisme vertebro-medulare)
procesul de recuperare poate dura mai mulți ani sau poate fi introdus în programul de activități
zilnice al copilului pe tot parcursul vieții.
4. Există efecte adverse sau contraindicații?
Fiind o terapie care presupune doar mișcare și nu tehnici invazive sau utilizarea unor substanțe, nu
există contraindicații sau efecte adverse atunci când este executată în mod corect.
Kinetoterapia pregătește copilul pentru un stil de viață activ. Prin mișcare și exercițiu zilnic copilul se
dezvoltă armonios atât fizic, cât și psihic.
5. În cazul copiilor, problemele cu postura sunt extrem de des întâlnite. Ce recomandări aveți
pentru părinți?
Mergând prin diverse școli, am constatat că în perioada adolescenței, acolo unde apar și puseele de
creștere, copiii ajung să aibă o postură incorectă, să stea cocoșați, cu umerii în față, cu capul aplecat
înainte, tolăniți în bănci. Trăim o perioadă în care tehnologia este în permanentă dezvoltare și asta nu
reprezintă un lucru rău atât timp cât nu afectează dezvoltarea copilului atât la nivel cognitiv cât și
fizic.
Un alt fenomen din ce în ce mai răspândit este creșterea ratei obezității în rândul celor mici. Sunt
mulți copii care nu reușesc să prindă sau să lovească o minge, nu au noțiunea de viață activă. Cei mai
mulți dintre ei petrec câte 8-9 ore la grădință sau după școală au alte opționale și astfel nu au parte de
exercițiu fizic, musculatura nu este dezvoltată și nu poate susține creșterea osoasă. Iar fără o
musculatură bine echilibrată apar toate acele probleme cu care ne confruntăm și noi ca adulți (diverse
dureri de spate, de cap, de membre, oboseală, lipsa capacității de concentrare, tulburări de memorie,
iritabilitate).

Pentru că ne dorim să prevenim toate aceste afecțiuni considerăm că este foarte util să educăm copiii,
dar este nevoie să lucrăm ca o echipă și cu părinții și cadrele didactice. Cu toții știm că primul
exemplu pentru copii vor fi părinții, astfel că le recomandăm acestora să se informeze corect în ceea
ce privește dezvoltarea copilului,să aflecare sunt cele mai frecvente probleme posturale cu care se
poate confrunta copilul și cum pot lucra împreună pentru a le preveni. Pentru că prevenția este mult
mai importantă decât tratamentul.

Este important ca fiecare copil să fie evaluat din punct de vedere postural, cel puțin o dață pe an.