Kinetoterapia copiilor cu sindrom Down

Intervenția timpurie

Primii ani de viata  reprezinta, pentru copil, timpul cel mai valoros din punct de vedere al
dezvoltarii globale. Fiecare copil este unic, avand propriul sau ritm de dezvoltare, iar atunci cand
exista dificultati in acest proces, este se impune interventia timpurie.

Interventia timpurie presupune depistarea intarzierilor in dezvoltare, actionarea profesionista

asupra palierului deficitar pentru ca fiecare copil sa se dezvolte la potentialul maxim sis a poata
fi integrat in societate.

Se considera ca interventia timpurie se desfasoara de la 0 la 6 ani. Cu cat intarzierile in

dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu atat sansele de recuperare sau diminuare a acestora
cresc.

In functie de carentele in dezvoltare, se poate intervene prin: stimulare senzoriala, stimulare

cognitive, terapie ocupationala, logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologica familiala etc.

      

      Importanta  Terapiei Ocupationale in Sindromul Down

Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa direcţionării individului cu anumite deficiente spre
participarea la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunãtãţi performanţele, spre a
facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru diminuarea sau corectarea
patologiei, pentru menţinerea stãrii de sănătate, un tratament ce se concentreaza in a ajuta
oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara.

Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu Sindrom Down va invata sa interactioneze cu

membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

Copii cu Sindrom Down sunt afectati pe mai multe arii de dezvoltare, unde performanta lor este
foarte scazuta de aceea Terapia ocupationala este atat de necesara acestor copii pentru a
imbunatati abilitati ca :

-motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete;

– motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare;

-oral-motorii: miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatul,
mestecatul si linsul;
-auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta;
-integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu;
-planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor
motorii;
Astfel, prin intermediul acestei terapii inceputa de la varste fragede, 2 ani, o mare parte din
actualii copii  vor devenii adultii de maine capabili  sa se bucure de o viata aproape normala, sa
munceasca si sa poata avea grija de ei insisi.

      Kinetoterapia si Sindromul Down

Copiii cu sindrom down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al dezvoltarii motorii:

laxitate articulara, hipotonia musculara.

Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea copilului cu sindrom down, mai ales in
dezvoltarea mersului. In urma evaluarii musculo-articulara care urmareste bilantul articular,
bilantul muscular, evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului, evaluarea mersului etc.
se stabileste programul de kinetoterapie.

Recuperarea trebuie facuta inca din primele luni de viata pentru a inlesni aparitia mersului,
corectare posturii, dobandirea unei vieti cat mai aproape de normal.

     Intervenţia timpurie a logopediei in Sindromul Down

     Cu toate ca logopedia se orientează predominant spre vârsta preşcolară şi  şcolară mică, vârste
la care dezvoltarea  şi perfecţionarea limbajului au cea mai mare plasticitate  şi susceptibilitate,
in cazul copiilor cu Sindrom Down, interventia timpurie este foarte importantă, asigurând
eficienţa sporită a recuperarii, întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice nu sunt
consolidate  şi pot fi uşor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel este recomandata
inceperea terapiei logopedice in jurul varstei de 2-3 ani. La aceasta varsta, cei mai multi copii cu
Sindrom Down emit vocalele, însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite, grupurile de
consoane fiind înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat, diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele
reducându-se spre sfârşitul cuvântului. Apariţia cuvintelor are loc după 2 ani şi jumătate-3 ani,
vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori şi aceatea pronunţate incorect şi
neinteligibil). Copilul nu formează propoziţii, nu diferenţiază sunetele în cuvinte, are dificultăţi
la trecerea limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte semnificaţia multiplă a cuvintelor.

Interventia logopedica timpurie este centrată pregnant în direcţia dezvoltării motricitaţii

aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea echilibrului
inspir-expir, dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic si stimularea si promovarea
limbajului. Este foarte important ca fiecare exercitiu sa fie individualizat in functie de
particularităţile fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta
pe copil sa emită unele sunete şi să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a
musculaturii şi deficitul de auz fonematic le impiedicau.

De asemenea, intervenţia timpurie este crucială în abordarea corecta a cazurilor de bâlbâiala

primară,  care apar deseori la copiii cu Sindrom Down pe fondul motricitaţii deficitare,
respiraţiei incorecte (bucala) şi a discrepanţei între gândire şi posibilitaea organelor fonatoare de
a articula şi fără de care aceasta tulburare s-ar agrava

     Educatie acvatica  ( hidrokinetoterapie) si Sindromul Down

Acomodarea copilului cu Sindrom Down la mediul acvatic

     Programul de  educatie acvatica  ( hidrokinetoterapie)  poate începe după vârsta de 4 luni si

jumătate, sau după a doua doza de vaccin care asigura securitatea copilului. Activitate acvatica
reprezinta ansamblul de procedee realizate in mediul acvatic pentru copii, tineri si persoane in
varsta sau persoane cu deficiente, cu scop profilactic si recreativ in urma adaptarii la mediul
acvatic.

Obiective de baza in hidrokinetoterapie:

 Educarea si reeducarea, corectarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor

sale
 Obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturii musculare, inhibarea spasticitatii
 Obtinerea si pastrarea unui tonus muscular adecvat activitatilor cotidiene
 Mentinerea si cresterea progresiva a fortei si rezistentei musculare in vederea realizarii
mobilitatii, stabilitatii si a controlului motor
 Recastigarea si marirea treptata a amplitudinii miscarii articulare pana la unghiul maxim
 Obtinerea si cresterea flexibilitatii, elasticitatii si supletei
 Educarea si reeducarea indemanarii, coordonarii si controlului echilibrului si a abilitatii
 Prevenirea posturilor si atitudinilor incorecte, corectarea acestora
 Educarea si reeducarea sensibilitatii
 Educarea si reeducarea lateralitatii, locomotiei si mersului independent
 Prevenirea instalarii atrofiei musculare si osteoporozei

Scopul hidrokinetoterapiei:

 Imbunatatirea capacitatii motrice generale

 Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate (functional, activ si
independent)
 Stimularea psihica

Beneficii ale educatiei acvatice la copii.

Studii facute la Colegiul Sportiv German din Koln (’74-’76) indica beneficii in sferele:

 achizitii motorii
 reflexe
 puterea de concentrare
 inteligenta
 comportament social

 increderea in sine
 independenta
 a face fata la situatii noi/nefamiliare
 

Pentru ca si achizitiile acvatice in timpul sedintelor de lucru efective sa apara, copilul trebuie :

 sa simta ca mediul acvatic ii confera siguranta

 sa se simta relaxat

 sa se joace si sa exploreze
 sa se simta in siguranta ori de cate ori incearca ceva nou
 sa fie incurajat
 sa participe in activitati de grup in apa
 sa incerce ceva nou numai atunci cand este pregatiti sa o faca, fara ca noi adultii sa
fortam

Contraindicatiile hidrokinetoterapiei

 Hidrokinetoterapia are putine contraindicatii absolute, amintim doar afectiunile

dermatologice si starea febrila.
 Contraindicatiile relative sunt date de unele afectiuni cardiovasculare, varsta avansata,
hipotensiune arteriala.

Rezultate obtinute prin educatie acvatica la copii cu sindrom Down

 Plutirea
 Coordonarea miscarilor cu respiratia
 Inotul pe spate
 Procedeul bras
 Procedeul craul
 Socializare cu alti copii ( normali, autisti, diskinetici, spastici)

Beneficii ale educatiei acvatice la copiii cu sindrom Down

 redobandirea / dobandirea mobilitatii articulare;

 ameliorarea functionalitatii  organismului;
 redobandirea / dobandirea coordonarii;
 cresterea fortei musculare;
 scaderea spasticitatii ( apa calda are efectul antispastic);
 corectarea deficientelor (deformarilor) ale coloanei vertebrale;
 îmbunatatirea functiei respiratorii.

 in plus, ei vor avea un mare castig la nivelul acceptantei, al increderii in fortele proprii.
Adesea acesti copii sunt izolati de societate, de cei de o seama cu ei, si prin aceasta
 activitate acvatica desfasurata la un club, ei sunt pusi in contact cu alti copii, cu familiile
lor, socializeaza, se joaca , observa ce fac ceilalti; scapa de sentimentul de a fi exclus, de a
nu fi destul de bun pentru a fi impreuna cu ceilalti

 fiecare copil este unic si deosebit, are ritmul sau propriu de invatare, de dezvoltare. Copiii
cu sindrom Down vor avea de multe ori nevoie de un timp mai indelungat pentru a-si insusi
o miscare anume, sau este posibil sa se adapteze mai greu la mediul acvatic; cu atat mai
mult in cazul lor este necesara prezenta si implicarea parintelui, pentru ca acesta va fi sursa
de incredere, resursa afectiva a copilului (dar nu mai mult decat au ei nevoie intradevar,
astfel ii pot stimula negativ)