TRATAMENT – GENERALITATI

O echipa de medici specialisti va directiona tratamentul pentru Sindromul

Down, pe baza simptomelor si problemelor fizice unice ale copilului. Prin

cooperarea stransa cu acesti specialisti si alte persoane din domeniul

medical, copilul poate fi ajutat sa devina pe cat de mult posibil, independent

si sa duca o viata normala si frumoasa.

11 – TRATAMENT INITIAL
Este un lucru absolut normal ca in momentul in care copilul se naste cu

Sindrom Down, mamele sa experimenteze o mare varietate de sentimente.

Chiar daca pe parcursul sarcinii s-au informat despre afectiunea copilului,

primele saptamani dupa nastere sunt de obicei foarte dificile, intrucat

incearca sa se obisnuiasca cu diagnosticul. Confirmarea diagnosticului de

Sindrom Down impune cariotiparea. Dupa nastere testul se face de obicei pe

baza unei probe din sangele sugarului.

Pana la obtinerea rezultatelor complete ale testului, pot sa treaca 2-3

saptamani. Aceasta perioada de asteptare poate fi extrem de dificila, in

special daca rezultatele testarilor anterioare au fost neconcludente, iar

sugarul are doar cateva trasaturi discrete caracteristice Sindromului

Down.Nou-nascutul cu Sindrom Down va trebui sa beneficieze in prima luna,

de examinari medicale repetate si de investigatii variate. Aceste teste se fac

in scopul monitorizarii afectiunii si a depistarii precoce a bolilor comune

asociate Sindromului Down, precum si a altor probleme de sanatate. Aceste

verificari sunt un bun prilej pentru a discuta problemele care ii ingrijoreaza

pe parinti.
12 – TRATAMENT DE INTRETINERE
Controalele medicale periodice, ajutorul dat copilului pentru a se adapta

schimbarilor din mediul fizic si social, precum si promovarea independentei,

 sunt parti importante ale tratamentului pentru Sindromul Down.Examinarile

fizice dau medicilor specialisti posibilitatea de a monitoriza copilul, pentru

semne precoce ale bolilor asociate in mod obisnuit cu Sindromul Down si ale

altor probleme de sanatate.

Medicii specialisti investigheaza probleme specifice la diferite varste, cum ar

fi de exemplu, cataracta si alte afectiuni oculare, pe perioada primului an de

viata.

Se recomanda solicitarea sfatului medicului cu ocazia verificarilor periodice

sau ori de cate ori este nevoie.

Majoritatea parintilor ai caror copii au Sindrom Down, au aceleasi probleme

legate de varsta copilului:

 problemele specifice nou-nascutului, includ frecvent obtinerea suportului emotional si
informarea in legatura cu Sindromul Down
 problemele specifice sugarului, se axeaza frecvent pe profilaxia racelilor si a
infectiilor; de asemenea, pot fi incercate diferite tipuri de terapii, in functie de ritmul
de crestere si dezvoltare al copilului
 problemele specifice primei copilarii, sunt de regula in relatie cu ritmul de crestere si
dezvoltare al copilului, care tipic este mai lent decat al altor copii de aceeasi varsta;
vor fi vizate foarte probabil comportamentul, abilitatile sociale, dieta si exercitiul,
precum si profilaxia imbolnavirilor curente
 problemele specifice copilariei medii si tarzii, sunt intens dominate de castigarea
independentei, abilitatile sociale si educatie
 problemele specifice adolescentului si adultului tanar, sunt corelate frecvent cu
tranzitia spre perioada de adult si planurile de viitor, de exemplu locuinta; de
asemenea, pot sa apara probleme legate de sexualitate si relatii interumane.

Laxitatea ligamentara intalnita la copiii cu Sindrom Down, ii predispune la

dislocatii osoase, in special la nivelul gatului (dislocatia atlantoaxiala).

Medicii pot solicita radiografii ale coloanei cervicale, mai ales in cazul in care

copilul doreste sa se implice in sport. De regula, radiografiile sunt solicitate o

singura data. Ar putea fi necesar ca anumite sporturi, precum fotbalul,

luptele si scufundarile, sa fie evitate.Incercarile de a-l invata pe copil sa fie

independent, sunt influentate de nivelul de inteligenta si abilitatile fizice ale

 acestuia. Desi s-ar putea sa fie necesar mai mult timp pentru ca acesta sa isi

insuseasca si sa deprinda anumite abilitati, rezultatele pot fi surprinzatoare.

Beneficiind de incurajarile si indrumarile adecvate, copilul poate sa isi

insuseasca urmatoarele abilitati:

 mersul si alte comportamente motorii: sugarul si copilul mic poate fi invatat sa isi
incordeze muschii prin intermediul jocului directionat; pe masura ce copilul creste,
parintii pot colabora cu un fizioterapeut si cu medicul pediatru, pentru a concepe un
program de exercitii care sa ajute la mentinerea si cresterea tonusului muscular si a
abilitatilor fizice
 hranirea independenta: parintii isi pot invata copilul sa manance independent luand
mesele impreuna; invatarea copilului cum sa manance trebuie sa se faca treptat,
incepand de la a-i permite sa manance cu mana si a-i oferi sa bea lichide cu
vascozitate crescuta
 imbracatul: copilul poate fi invatat sa se imbrace singur, daca i se ofera mai mult
timp pentru a i se explica si a exersa
 comunicarea: gesturile simple, precum privitul copilului in timpul vorbirii sau al
aratarii si denumirii obiectelor, pot fi utile pentru a-l invata sa vorbeasca
 ingrijirea si igiena: copilul va trebui invatat despre importanta faptului de a fi curat si
de a arata bine; parintii trebuie sa ii stabileasca o rutina zilnica pentru imbaiere si
ingrijire; pe masura ce copilul creste, aceasta va capata o importanta mereu
crescanda; gradual se vor adauga noi pasi la rutina zilnica, de exemplu folosirea
deodorantului.