UNIVERSITATEA DIN PITESTI

PIPP, RAMNICU VALCEA

ANUL III

EDUCATIA COPIILOR CU CES

-portofoliu-

Student: Serseniuc Bianca Maria

Profesor: Ionescu Eduard

2022/2023
 ADHD (Tulburarea de hiperactivitate si deficit de
atentie)

Tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie (ADHD) este cea mai frecventa tulburare
de neurodezvoltare aparuta in copilarie. Frecvent, boala este diagnosticata la copii in jurul varstei de
6-7 ani (cand simptomele devin mai evidente odata ce copilul intra in colectivitate) si continua
adesea in timpul adolescentei si al maturitatii. Copiii cu ADHD pot avea dificultate in mentinerea
atentiei, in controlul comportamentelor impulsive (pot actiona fara sa se gandeasca care va fi
rezultatul) sau pot sa fie excesiv de activi. Cel mai frecvent, copilul prezinta toate cele trei
componente ale acestei tulburari (neatentie, impulsivitate, hiperactivitate), intr-o combinatie
variabila de severitate. Cauza exacta este necunoscuta. Este important ca diagnosticul sa fie unul
corect si sa fie excluse alte boli neurologice sau psihiatrice care au simptome asemanatoare.
Diagnosticul este pus de catre un medic psihiatru care evalueaza comportamentul copilului pe o
perioada mai lunga de timp in contexte variate de viata: acasa, la scoala, cu prietenii, la locul de
joaca, etc. Tratamentul optim consta intr-o combinatie de medicamente si terapie comportamentala
in care sunt implicate toate persoanele semnificative din viata copilului: parintii, bunicii, bonele si
profesorii.

Cauze

ADHD nu are o cauza clara, in ciuda eforturilor majore de cercetare in acest sens din ultimii
ani cu scopul de a gasi modalitati mai bune de tratament si de a reduce sansele ca o persoana sa faca
aceasta boala. Desi cauza exacta nu este cunoscuta, cercetarile recente efectuate pe copiii gemeni
sustin ca genele joaca un rol important in determinarea ADHD.

Factori de risc

In plus, urmatorii factori de risc ar putea avea un rol ca urmare a afectarii creierului copilului
in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau imediat dupa nastere:
• Leziuni cerebrale (encefalopatii ischemice, infectii ale sistemului nervos central, leziuni sau
traumatisme cerebrale)

• Expunerea la factori din mediu (de exemplu, plumb) in timpul sarcinii sau la o varsta frageda

• Consumul de alcool si fumatul in timpul sarcinii

• Nasterea prematura

• Greutate mica la nastere

Studiile nu sustin opinia populara conform careia ADHD este cauzat de consumul in exces
de zahar si dulciuri sau junk-food, de uitatul prea mult la televizor, de stilul de parenting sau de
disciplinare adoptat de parinti sau de factori sociali si de mediu, cum ar fi saracia sau o familie
dezorganizata. Desigur, o serie de conditii, incluzand si astfel de exemple, ar putea agrava
simptomele, mai ales la anumiti copii. Insa nu exista suficiente dovezi in acest sens ca acestea ar
cauza ADHD.
De asemenea, ADHD nu depinde de nivelul inteligentei copilului: copii cu inteligenta
superioara si chiar supradotati pot fi afectati de ADHD, iar copiii cu deficit intelectual pot avea, pe
langa retard cognitiv, si aceasta tulburare.

Epidemiologie

ADHD este cea mai frecventa tulburare de neurodezvoltare a copiilor si adolescentilor.

Un studiu epidemiologic efectuat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (World Health
Organization World Mental Health Surveys) in 20 de tari a constatat ca in tarile cu venituri mari,
medii si cu venituri medii-mici, prevalenta ADHD la copii si adolescenti a fost cea mai mare in
SUA si cea mai scazuta in Irak (0,1%), Polonia (0,3%) si Romania (0,4%). In Norvegia, Germania
si Spania prevalenta ADHD la copiii < 6 ani este de 1.9%, 1.8%, respectiv 5.4%. In Statele Unite, se
estimeaza ca 9.4% dintre copiii cu varsta 2-17 ani sunt diagnosticati cu ADHD. Unul din 10 copii
de varsta scolara are aceasta boala. Baietii au risc crescut de a face ADHD.
Candva considerata a fi o tulburare a copilariei, acum se cunoaste ca ADHD poate persista la
maturitate la aproximativ 50-65% din pacienti. Predictorii persistentei in timp includ factori precum
severitatea simptomelor, adversitatea psihosociala si asocierea cu alte afectiuni psihiatrice.
 Simptome

Este normal ca in anumite momente din viata un copil sa aiba probleme de concentrare si de
comportament. De exemplu, comportamentul hiperactiv si o durata mica de concentrare a atentiei
sunt adesea specifice copilului mic, in special baietilor, fiind o etapa normala a dezvoltarii. Insa in
cazul copiilor cu ADHD, acestia nu depasesc aceste comportamente: simptomele continua, pot fi
severe si provoca dificultati la scoala, in familie sau cu prietenii.
Un copil cu ADHD:
• viseaza foarte mult

• uita sau isi pierde lucrurile frecvent

• este agitat si nu are „stare”

• vorbeste prea mult si neintrebat

• nu poate sa asculte pana la capat ce spun altii, adesea intrupand conversatia in momente
nepotrivite

• nu poate purta o conversatie

• este neatent, neglijent si face greseli

• trece repede de la o activitate la alta

• are dificultati in a-si organiza activitatile sau sarcinile

• isi asuma riscuri inutile

• rezista greu ispitei

• nu poate tolera frustarile, vrea sa primeasca pe loc ceea ce isi doreste

• nu poate sa-si astepte randul si nu poate ceda in favoarea celorlalti

• are dificultati in a-si face prieteni si a se intelege cu ceilalti si ii este dificil sa participe la
activitatile si sporturile de grup
 Tipuri

Exista 3 tipuri de ADHD, in functie de ce simptome sunt predominante:

ADHD in care predomina neatentia
Este mai frecvent in cazul fetelor. Copilului ii este greu sa se organizeze sau sa termine o
sarcina, sa acorde atentie detaliilor, sa inteleaga sau sa urmeze instructiuni verbale complexe, sa
ramana la subiect in timpul unei conversatii sau sa povesteasca coerent o intamplare. Copilul este
usor distras, superficial si neglijent in privinta bunurilor personale si uita detaliile activitatilor
simple, de zi cu zi, pe care le are de realizat, inclusiv ale activitatilor scolare.
ADHD in care predomina hiperactivitatea si impulsivitatea
Este mai frecvent la baieti. Implica o activitate motorie excesiva, o stare permanenta de
agitatie si vorbit excesiv. Copilului ii este greu sa stea nemiscat mai mult timp (de exemplu, in
timpul masei sau pentru a-si face temele). Copiii mai mici pot alerga, sari sau se catara constant.
Copilul nu are rabdare  si nu poate amana gratificarea, vrea sa primeasca pe loc ceea ce isi doreste.
Are probleme de control al impulsivitatii, ii intrerupe pe ceilalti, vorbeste in momente nepotrivite, ii
este greu sa-si astepte randul sau sa ascute indicatiile unei alte persoane. Isi asuma comportamente
riscante fara o anticipare corecta a consecintelor sau a pericolului. De aceea, poate suferi mai multe
raniri si accidente decat alti copii.
ADHD forma combinata
Toate cele trei elemente descriptive ale acestei tulburari - hiperactivitate, impulsivitate si
neatentie sunt reprezentate in mod egal.
Deoarece simptomele se pot schimba in timp, tipul de ADHD se poate schimba, de
asemenea.

Diagnostic

ADHD este una dintre afectiunile mintale frecvent diagnosticate gresit, intrucat simptomele
bolii sunt comune cu simptomele multor alte afectiuni neurologice si psihiatrice, cum ar fi:
sindroame epileptice, tulburari metabolice sau endocrinologice, tulburarea anxioasa, depresiva sau
bipolara. In plus, adesea, sunt diagnosticati eronat cu ADHD copiii supradotati cognitiv si copiii cu
tulburari specifice de invatare (dislexie, disgrafie, discalculie), al caror comportament este gresit
interpretat.
In plus, diagnosticul corect este ingreunat de faptul ca nu exista o investigatie medicala
specifica (analiza de sange sau investigatie imagistica) care sa confirme prezenta ADHD, astfel ca
diagnosticul este pus de medicul psihiatru exclusiv pe observatia clinica directa si pe baza
declaratiilor parintilor si a profesorilor, care pot fi mai mult sau mai putin subiective.
Ajungerea la concluzia ca un copil are ADHD este un proces care presupune mai multi pasi:
• Urmarirea comportamentului copilului pe o perioada mai lunga de timp si in contexte variate de
viata: in famile, la scoala, la locul de joaca etc, precum si aflarea istoricului comportamentului
copilului pe baza declaratiilor parintilor, bonelor, bunicilor, profesorilor si uneori, ale copilului.
Un diagnostic de ADHD implica un copil disfunctional in toate domeniile de viata: familial,
scolar si social. In plus, tulburarea de comportament trebuie sa se manifeste aproximativ la fel,
indiferent de persoana cu care interactioneaza copilul sau care il disciplineaza. Un copil care
este agitat numai acasa sau numai la scoala sau care are manifestari de tip ADHD numai in
prezenta bunicilor, dar nu si a parintilor, este cel mai probabil un copil fie rasfatat, fie cu alte
probleme emotionale si de comportament care trebuie sa fie corect identificate.

• Efectuarea unor investigatii medicale, inclusiv evaluarea auzului si a vederii, pentru a exclude
alte afectiuni.

• O interventie comportamentala minima, ca de exemplu, modificarea stilului parental de

disciplinare a copilului, inainte de a trage o concluzie finala.
Pentru un diagnostic corect, medicul psihiatru va folosi criteriile definitiei tulburarii ADHD
din Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale - DSM 5 (ultima editie).
Aceste criterii sunt prezentate mai jos pe scurt, doar pentru informare. Retine insa ca numai medicul
specialist poate diagnostica si trata ADHD.
Persoanele cu ADHD prezinta un model persistent de neatentie si/sau hiperactivitate-
impulsivitate care interfera cu functionarea sau dezvoltarea lor:
Neatentie
>/= 6 simptome in cazul copiilor cu varsta < 16 ani sau >/= 5 simptome in cazul
adolescentilor > 17 ani si a adultilor; simptomele sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt in
concordanta cu nivelul de dezvoltare si au un impact negativ direct asupra activitatilor sociale si
academice/ocupationale:
• Frecvent nu reuseste sa acorde atentie detaliilor sau face greseli din neatentie in activitatile
scolare, la locul de munca sau alte activitati (de exemplu, nu remarca sau pierde din vedere
detalii, lucrul este efectuat incorect).

• Deseori intampina dificultati in mentinerea atentiei in efectuarea sarcinilor sau a activitatilor de

joaca (de exemplu, are dificultati in a-si pastra concentrarea in timpul cursurilor, conversatiilor
sau lecturii indelungate).
• De multe ori pare ca nu asculta cand i se vorbeste direct (de exemplu, mintea pare ca este in alta
parte, chiar in absenta unei distrageri evidente).

• Adesea nu respecta instructiunile si nu reuseste sa termine sarcinile scolare, treburile de zi cu zi

sau indatoririle la locul de munca (de exemplu, incepe sarcinile, dar isi pierde curand
concentrarea si este usor de distras).

• Deseori are probleme in organizarea sarcinilor si a activitatilor (de exemplu, dificultati in

gestionarea sarcinilor secventiale; dificultatea in a pastra materialele si obiectele in ordine;
munca dezordonata; gestionarea proasta a timpului; nu reuseste sa respecte termenele limita).

• Frecvent evita, nu-i place sau este reticent in a face sarcini care necesita efort mintal sustinut pe
o perioada lunga de timp (cum ar fi sarcinile scolare sau temele).

• Pierde adesea lucrurile necesare pentru realizarea sarcinilor si activitatilor (de exemplu, notitele
de la scoala, creioane, carti, unelte, portofelul, cheile, ochelarii de vedere, telefonul mobil).

• Este adesea distras usor de stimuli externi.

• Uita adesea sa efectueze activitatile zilnice de rutina (de exemplu, treburi casnice sau sa mearga
undeva; in cazul adolescentilor si adultilor - returnarea apelurilor telefonice, plata facturilor,
participarea la intalniri).
Hiperactivitate si impulsivitate
>/= 6 simptome in cazul copiilor cu varsta < 16 ani sau >/=5 simptome in cazul
adolescentilor > 17 ani si adultilor; simptomele sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt in
concordanta cu nivelul de dezvoltare si au un impact negativ direct asupra activitatilor sociale si
academice/ocupationale:
Hiperactivitate:
• Adesea se agita sau framanta din maini sau din picioare si nu-si gaseste locul pe scaun.

• Frecvent se ridica de pe scaun in situatii in care ar trebui sa ramana asezat (de exemplu, pleaca
de la locul sau din sala de clasa, de la birou sau de la alt loc de munca).

• Deseori alearga sau se catara excesiv in situatii cand nu este adecvat (la adolescenti sau adulti se
poate exprima prin agitatie interioara).

• Adesea este incapabil sa se joace sau sa se implice in activitati de agrement linistite.

• Este deseori "in miscare", actionand ca si cum ar fi "condus de un motor" (de exemplu, nu este
in stare sau se simte inconfortabil sa stea linistit pentru o perioada mai lunga de timp, cum ar fi
la restaurant sau la o intalnire); alte persoane il pot considera ca fiind nelinistit sau dificil de a
tine pasul cu el.

• Adesea vorbeste excesiv.

Impulsivitate:
• Deseori raspunde grabit, inainte de finalizarea unei intrebari (de exemplu, sfarseste propozitiile
spuse de ceilalti; nu isi poate astepta randul intr-o conversatie).

• Adesea intampina dificultati cand trebuie sa astepte la rand (de exemplu, sa stea la coada).

• Frecvent intrerupe sau intervine peste ceilalti (de exemplu, in conversatii, jocuri sau activitati;
utilizeaza lucrurile altor persoane fara a le cere sau a primi permisiunea).
Pentru stabilirea diagnosticului de ADHD trebuie indeplinite in plus urmatoarele conditii:
• Simptomele de neatentie sau hiperactivitate si impulsivitate au fost prezente inainte de varsta de
12 ani.

• Simptomele sunt prezente in cel putin doua contexte (cum ar fi acasa, la scoala sau serviciu; cu
prietenii sau rudele; in alte activitati).

• Exista dovezi clare ca simptomele interfera sau reduc calitatea functionarii sociale, scolare sau
profesionale.

• Simptomele nu sunt mai bine explicate de o alta tulburare mintala (cum ar fi o tulburare de
conduita si comportament opozitionist, tulburare de dispozitie, anxietate, tulburare disociativa
sau o tulburare de personalitate, schizofrenie sau alte tulburari psihotice).

Tratament

In majoritatea cazurilor, ADHD este tratat cu o combinatie de terapie comportamentala si

tratament medicamentos. In plus, terapia de reeducare a abilitatilor de invatare, consilierea
psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale si masurile specifice de sprijin educational la
scoala ajuta foarte mult in managementul acestei tulburari. Scopul tratamentului este
ameliorarea/disparitia simptomelor si imbunatatirea performantelor scolare.
 Ceea ce functioneaza cel mai bine depinde de copil si de familia lui. Un plan optim de
tratament va include o monitorizare atenta, controale frecvente si daca este necesar, ajustari pe
parcurs.
Exista diferite forme de interventii comportamentale folosite pentru copiii cu ADHD, ca de
exemplu psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentala, formarea deprinderilor sociale, grupuri-
suport si formarea parintilor si a educatorilor. Scopul terapiei comportamentale este de a-i invata pe
parinti si educatori cum sa stabileasca si sa aplice reguli si asteptari clare de comportament pentru
copil. Se folosesc recompense pentru a intari comportamentele pozitive ale copilului si penalizari
care sa elimine comportamentele nedorite sau problematice. In plus, parintele trebuie sa structureze
si sa organizeze cat mai mult mediul de viata al copilului prin stabilirea unor rutine de viata, care
sa-i ofere acestuia predictibilitate si stabilitate. Toti adultii implicati in ingrijirea copilului cu ADHD
trebuie sa fie consecventi in aplicarea terapiei. Treptat, ordinea si structura exerioara sunt
internalizate, devenind un nou mod de functionare a creierului copilului cu ADHD.
Este un proces lung, care presupune mult efort din partea parintilor.
Tratamentul medicamentos este indicat in cazurile de ADHD cu simptome moderate sau
severe care nu raspund la terapia comportamentala.
In cazul copiilor de varsta prescolara (4-5 ani) cu ADHD, terapia comportamentala, in
special formarea parintilor, este recomandata ca prima linie de tratament inainte de inceperea
medicatiei. Educarea parintilor urmareste intelegerea naturii bolii, a problemelor de comportament
pe care le asociaza si a problemelor de dezvoltare a copilului. De asemenea, terapia
comportamentala implica implementarea unor strategii menite sa imbunatateasca activitatea scolara
si sa ajute la formarea unor comportamente pozitive.
Pentru copiii cu varsta mai mare de 6 ani, se recomanda un tratament combinat - medicatie
si terapia comportamentala (formarea parintilor in gestionarea comportamentului pentru copiii < 12
ani si alte tipuri de terapie comportamentala si formare in cazul adolescentilor). De asemenea,
invatatorii si profesorii pot face parte din tratament.
Adultii cu ADHD pot beneficia de medicatie, psihoterapie si strategii comportamentale care
sa imbunatateasca structura si organizarea.

Studiu de caz ADHD

Serseniuc Bianca Maria

Pedagogia invatamntului prescolar si primar
 4 Ianuarie, 2023

IDENTIFICAREA CAZULUI
În urma observațiilor efectuate din timpul anului școlar, am sesizat că la clasa I A, de la
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Ramnicu Valcea, care are un număr de 23 de copii, se află
un caz special și anume elevul R.E.

DATE BIBLIOGRAFICE
Numele şi prenumele: R.E.
Vârsta: 7 ani
Clasa: I A
Școala: Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Ramnicu Valcea
Numele şi prenumele părinților: R.B. și R.B.
Ocupația părinților: director ONG, medic
Frați şi surori (numele şi vârsta): nu.
Alte persoane care locuiesc cu copilul: doar mama și tata
Condiții de locuit: foarte bune, apartament trei camere și implicit spațiu dedicat copilului.
Condiții materiale şi igienico – sanitare ale familiei: foarte bune
Nivelul cultural al familiei: studii superioare
Relațiile dintre părinți: relații bune
Relațiile dintre părinți şi copii: relație bună, mama mai permisivă, tata destul de autoritar. Timpul
petrecut cu copilul este destul de redus.
Atitudinea părinților față de educația copilului: un interes manifestat pentru integrarea în școală
și pentru educația copilului în general. Din resurse financiare proprii familia asigură un profesor de
sprijin pe tot parcursul activității școlare, inclusiv acasă.
Atitudinea părinților față de problemele copilului: au acceptat diagnosticul copilului, dar parcă
minimalizează oarecum realitatea aceasta.
Influențe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi ): profesorul de sprijin are o influență foarte
bună asupra copilului și o relație aproape familială.
Alte informații relevante: băiatul a fost înfiat la vârsta de 1 an, nu este copilul lor biologic.

DATE CU PRIVIRE LA SANATATE SI EVOLUTIA FIZICA

Sarcina: pe parcursul sarcinii se știe că mama a consumat alcool și a fumat, precum și condițiile de
viață au fost precare.
Nașterea: a fost naturală, dar imediat după naștere a fost abandonat la spital
Greutate la naștere: 3 kg
Alimentația: artificială, încă din primele zile Boli ale copilăriei: doar viroze ușoare
Boli de care suferă în prezent: a fost diagnosticat cu ADHD și elemente din spectru autismului
Starea sănătății părinților: foarte bună
Alte informații relevante: diagnosticul a fost pus atât în România, cât și în Anglia

DATE CULESE DIN CONVORBIRILE CU PARINTII:

Vorbind cu profesorul de sprijin, am constatat că acest copil are și acasa un comportament
similar celui de la școală. Are tendința de a încălca regulile, chiar dacă sunt foarte puține. Figura
autoritară este tatăl, pe care îl ascultă, dar față de care are și o frică destul de mare. Are un
comportament foarte agitat în special atunci când are emoții: înainte de ziua lui, când trebuie să
meargă undeva, înainte de sărbători, etc. De asemenea acasă își descarcă deseori furia agresând
pisica. Are un sistem de întărire a comportamentelor pozitive prin care se evaluează fiecare zi atât
acasă, cât și la școală primind o steluță pentru comportamentele adecvate.

DATE CULESE PRIN OBSERVATII:

De cele mai multe ori cooperează foarte greu, are tendințe agresive și de rebeliune. Este un
copil neliniștit, foarte agitat, care se concentrează greu. La nivelul limbajului are o ușoară întârziere
în dezvoltare. Este destul de pasiv atât la reproșurile din partea profesorului de la clasă, cât și la
calificativele primite. Subiectul este greu de motivat pentru a putea fi inclus în activitățile de la
clasă, are tendința să întrerupă foarte des, vorbește tare, râde din orice motiv. În același timp este
perfecționist și dorește să facă foarte bine un lucru, de și nu poate și de aici apar frustrări și implicit
manifestările unor crize, unor episoade de furie ridicată.
Își dorește foarte mult să se joace cu colegii, dar de cele mai multe ori ajunge să fie agresiv,
nu înțelege regulile jocului, dorește să fie primul, se enervează ușor. Foarte des se întâmplă să
întrerupă activitatea prin diverse gesturi necontrolate (imitând chiar și unele animale), afectând
atenția întregii clase.
Este destul de pasiv atât la reproșurile din partea profesorului de la clasă, cât și la
calificativele primite. Subiectul este greu de motivat pentru a putea fi inclus în activitățile de la
clasă, are tendința să întrerupă foarte des, vorbește tare, râde din orice motiv. În același timp este
perfecționist și dorește să facă foarte bine un lucru, de și nu poate și de aici apar frustrări și implicit
manifestările unor crize, unor episoade de furie ridicată. Își dorește foarte mult să se joace cu
colegii, dar de cele mai multe ori ajunge să fie agresiv, nu înțelege regulile jocului, dorește să fie
primul, se enervează ușor. Foarte des se întâmplă să întrerupă activitatea prin diverse gesturi
necontrolate (imitând chiar și unele animale), afectând atenția întregii clase.
Face trecerea foarte ușor de la un exercițiu la altul, de la o activitate la alta, neavând răbdare
să ducă la bun sfârșit sarcina primită. Prezintă abilități în cadrul activităților de educație fizică și
educație muzicală. Pe parcursul procesului instructiv-educativ își găsește alte ocupații: face tot felul
de gesturi nepotrivite, râde fără motiv, vorbește neîntrebat, deranjează colegii, se întoarce la colegii
din spate, se ridică și se plimbă prin clasă, vorbește cu voce tare, se ridică și merge la profesorul de
sprijin în spatele clasei, încercând să atragă atenția asupra lui.
Are prieteni fiind destul de carismatic, dar se poate spune ca doar temporar deoarece foarte
des are tendința de a le vorbi urât, jignindu-i sau chiar lovindu-i, provocând astfel conflicte la
nivelul clasei. Nu întotdeauna înțelege mesajul transmis de învățătoare și nu manifesta interes
pentru multe activități.

DATE CULESE PRIN CONVORBIRI CU COPILUL

Dorește să fie ca ceilalți copii, ba mai mult își dorește să fie un elev cu rezultate foarte bune.
Deseori simte o agitație foarte mare și cere ajutorul disperat ca să se liniștească. Mărturisește că deși
îi place și se înțelege bine cu profesorul de sprijin uneori și-ar dori să nu mai fie cu el. Își iubește
mama și familia și i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu ei și să nu-i mai supere. De asemenea își
iubește colegii și ar vrea să se poată joaca toată ziua la școală, dar să nu învețe și să facă ore sau
teme.

CONCLUZIE
Discutând cu părinții specificul acestui copil, s-a constatat pe baza informațiilor obținute că
are nevoie de o atenție sporită din partea familiei și din partea școlii. Continuarea susținerii
copilului prin oferirea profesorului de sprijin este foarte benefică și chiar esențială. Părinții celorlalți
copiii din clasă au acceptat mult mai ușor datorită faptului că are profesor de sprijin și atenția
învățătoarei nu mai e excesiv asupra lui, așa cum era nevoie. Cadrul didactic a știut să educe copiii
din clasă astfel încât ei l-au acceptat și în ciuda faptului că elevul R.E. era chiar agresiv uneori, sau
vorbea urât, ei îl iubeau și încercau să îl ajute foarte mult. O permanentă comunicare cu profesorul
de sprijin și implicit cu familia a dus la o îmbunătățire a comportamentului.

BIBLIOGRAFIE
Mara Daniel (coordonator), Mentorat educaţional al persoanelor cu dizabilităţi, Editura
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015
Mara Daniel (coordonator), Daniela Creţu, Mentorat educaţional al persoanelor cu
dizabilităţi, ADHD – Deficitul de atenţie cu tulbuurare hiperkinetică, pag 31-48, Editura
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015

Gherguț, A. (2013), Sinteze de Psihopedagogie Specială, ed. III revizuită și adăugită,

Polirom, Iasi

Kieran, E., Popenici, Ș., (2007), Educația elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenție; Ed.
Didactica

Press;
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/ADHD-si-tulburarile-de-conduit51996.php