UNIVERSITATEA DIN PITESTI

PIPP, RAMNICU VALCEA

ANUL III

INTEGRARE SI INCLUZIUNE LA
VARSTELE TIMPURII
-portofoliu-

Student: Serseniuc Bianca Maria

Profesor: Ionescu Eduard

2022/2023
 Integrarea școlară a copiilor cu ADHD

ADHD reprezintă abrevierea în limba engleză a “Attention Deficit Hyperactivity Disorder”

(deficit de atenţie cu tulburare hiperkinetică) şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni
psihiatrice întâlnite la copii şi adolescenti. ADHD este o tulburare neurobiologică care afectează
între 3% şi 5 % din populaţia de copii şi adolescenti a lumii. ADHD debutează în copilărie şi poate
persista şi la vârsta adultă (în jur de 50% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă). Incidenţa
cazurilor este mai mare la sexul masculin.

ADHD nu este o afecţiune diagnosticată recent. De-a lungul timpului, afecţiunea a primit
mai multe denumiri: lipsa controlului moral, disfuncţie cerebrală minimă, sindrom hiperactiv,
deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate. Nediagnosticat şi netratat la timp, ADHD poate avea
consecinţe grave asupra vieţii copilului: rezultate şcolare slabe, depresie, dificultăţi în a-şi face
prieteni, dar şi probleme în dezvoltarea sa ulterioară ca adolescent şi ca adult. De asemenea,
impactul este puternic şi asupra părinţilor şi fraţilor, fiind uneori cauza apariţiei problemelor în
familie.

Cadrele didactice joacă un rol central în succesul sau eşecul elevilor,

deoarece ei funcționează drept modele şi au o mare influenţă asupra lor.

Profesorii au observat că elevii cu ADHD au şi multe însuşiri pozitive. Între timp, părinţii se
confruntă cu dificultăţi acasă atunci când doresc să îşi ajute şi să îşi sprijine copiii. Uneori, atât
părinţii cât şi profesorii pot încerca un sentiment de frustrare, de oboseală şi de dezamăgire şi s-ar
putea să li se pară dificil să găsească soluţii. Însă integrarea copiilor cu ADHD reprezintă un
obiectiv fundamental al învăţământului de astăzi, Aceşti copii trebuie integraţi şi ajutaţi pentru ca
potenţialul lor să fie valorificat pe deplin.

Problema majoră este să identificăm acest copil la timp. Cum ne dăm seama că avem în
clasă un copil cu ADHD ?

Elevul nostru are un comportament diferit faţă de colegii lui. Ne gândim la posibilitatea ca
acesta să aibă ADHD. Nu putem spune că un elev care se comportă diferit are ADHD decât dacă
sunt prezente fie cel puţin 6 simptome pentru deficit de atenţie, fie cel puţin 6 simptome pentru
hiperactivitate şi impulsivitate luate împreună, fie dacă sunt prezente simptome de tipul combinat,
adică din cele două categorii numite anterior.
 Reţinem cel puţin 6 aspecte comportamentale:

•Se foieşte în permanentă, se ridică şi se plimbă prin clasa în timpul orei

•Sfidează colegii şi cadrele didactice
•Se opune oricărei reguli, instrucţiuni sau sarcini date
•Îşi ameninţă colegii, este crud cu aceştia
•Se uită pe fereastră, se caţără, încearcă să sară pe geam
•Nu îi este frică de nimeni, nici părinţii, nici profesorii nu reprezintă pentru el autorităţi
•Este agresiv, sare în permanentă la bătaie.

În acest caz, avem în faţă noastră un elev cu ADHD. Nu avem în clasă un elev bolnav sau un
elev cu retard. Avem un elev hiperactiv, cu o energie imensă care trebuie consumată şi cu un
potenţial care trebuie valorificat. Pentru început, vom enumera simptomele ADHD asupra
activităţii şi rezultatelor şcolare ale elevului nostru:

•Uită caiete, cărţi, nu îşi face temele

•Nu ascultă instrucţiunile, răspunde înainte de a fi terminată întrebarea
•Are conflicte cu colegii din cauza sfidării, permanentei opuneri
•Nu respectă nicio regulă, niciun regulament şcolar

Se pune întrebarea ce putem face în acest caz ? Trebuie să găsim soluţii – trebuie păstrată
ordinea în clasă şi trebuie să avansăm cu toţii.

Copiii cu ADHD pierd foarte multe informaţii în timpul orelor, din cauză că atenţia le este
distrasă de diverşi factori, de la zgomote, până la propriile gânduri. Le este greu să se concentreze
asupra unor cerinţe care presupun un efort mental susţinut. Aparent par că te ascultă, dar de fapt
există mereu ceva care îi face să nu reţină informaţia. Pentru a îndepărta factorii de distragere a
atenţiei, copilul trebuie plasat în clasă departe de ferestre şi de uşă.

Mişcarea trebuie să fie inclusă subtil în cadrul lecţiei, astfel încât să i se creeze impresia că
este firesc să se mute de ici colo. Informaţiile esenţiale trebuie scrise pe tablă, astfel încât să poată fi
văzute uşor şi este esenţial să îi fie amintit copilului unde găseşte informaţiile. Sarcinile complexe
trebuie împărţite în sarcini mici, după fiecare dintre ele, permiţându-i-se copilului să facă pauză,
chiar şi câteva secunde. Suntem, aşa cum am precizat, în faţa unui elev sănătos, energic, sfidător,
pus pe harţă tot timpul.
 Iată câteva exemple de bune practici pentru sprijinirea elevului cu ADHD la şcoală şi la
lecţii de către cadrul didactic.

•Implicarea elevului cu ADHD în lecţie (joc de rol, învăţarea prin cooperare, experimente).
Orice lucru nou îl atrage. Îi place să fie pus în valoare, să “iasă în faţă”. Elevul cu ADHD
trebuie antrenat în activităţi în care excelează.
•Folosirea unui sistem de recompensare pentru comportamente sau acţiuni pozitive (steluţe,
buline, puncte, care pot fi ulterior convertite în privilegii). I se va citi bucuria pe chip atunci
când este lăudat sau când primeşte un punct pentru o acţiune dusă la bun sfârşit.
•Organizarea unui mediu calm, suportiv, pozitiv în sala de clasă. În desfăşurarea lecţiei
trebuie să variem vocea, tonul, volumul şi metodele de predare.
•În cazul activităţii de citire, profesorul îi poate încuraja să pună degetul sau o riglă pentru a
urmări rândurile. Şi simpla prezenţă a cadrului didactic lângă el, îi va menţine atenţia
concentrată.
•Încercarea de a le menţine atenţia prin întrebări şi instrucţiuni scurte şi clare, pauze de
gândire, activităţi interesante. Întrebările trebuie să fie clar formulate şi să nu conţină
răspunsul aşteptat. Mai mult, se va evita folosirea aceloraşi întrebări pentru a menţine vie
atenţia elevilor. Menţinem contactul vizual cu clasa!
•Evitarea etichetărilor: – fără “prost”, “nesimţit”, “nebun”. Evităm critică în faţa clasei.
Oferim ajutor din timp, înainte că elevul să trăiască insuccesul !
•În cazul activităţii de scriere, profesorii pot utiliza exerciţii speciale pentru îmbunătăţirea
coordonării (aruncarea şi prinderea mingii, mişcarea degetelor).
•Copiii cu ADHD au tendinţa să gândească concret. Simt nevoia să atingă, să simtă, să ia
parte la tot ceea ce înseamnă experienţă concretă. De aceea, matematica se învaţă cel mai
bine cu ajutorul jocurilor şi al obiectelor, care o pot transforma într-o disciplină amuzantă.
•Folosim obiecte : cărţi de joc, piese de domino, monede sau pur şi simplu degetele, pentru a
le capta atenţia.
•Folosim ilustraţiile : desenăm ceea ce exprimă cuvintele dintr-o problemă, pentru a-l ajuta
pe copil să înţeleagă mai bine. De exemplu, dacă într-o problemă se spune că sunt 12 maşini,
ajută-l pe copil să le deseneze. Va dura mai mult, dar îţi vei atinge scopul – acela de a-l face
să-şi dorească să rezolve problema.

Nu putem vorbi în cazul unui copil cu ADHD numai despre “necazurile” pe care le produce
această dizabilitate. Să privim şi partea pozitivă!
 Care sunt calităţile unui elev cu ADHD?

Este afectuos, creativ, intuitiv, altruist, vizionar, sensibil, original, exuberant, amuzant,
inventiv. Oamenii care au astfel de calităţi şi ştiu să le folosească în beneficiul lor, pot ajunge sus,
sus de tot! Dacă credeţi că oamenii celebri pe care îi cunoaştem astăzi s-au născut inteligenţi şi au
crescut având comportamente normale, am putea fi surprinşi să aflăm faptul că o parte dintre aceştia
au suferit de ADHD în copilărie. Din moment ce ei au reuşit având această problemă de sănătate şi
s-au dovedit a fi cei mai buni în domeniul lor, aceştia ar putea fi surse de inspiraţie perfectă pentru
copiii şi părinţii care consideră această situaţie o problema.

Abraham Lincoln, Albert Einstein, Bill Gates, John F. Kennedy, Ludwig van Beethoven,
Will Smith, Jim Carrey sunt exemple de personalităţi care au suferit de ADHD. Acest lucru nu i-a
împiedicat să se remarce în anumite domenii ale vieţii sociale şi să fie cunoscuţi pentru realizările
lor pe tot mapamondul.

Adevărul este că suntem cu toţii diferiţi şi, din aceasta cauză, fiecare dintre noi are talente
diferite. Uneori, faptul că nu te poţi adapta doare şi creează probleme, dar, atunci când îţi dai seama
prin ce faci diferenţa şi cum poţi transforma defectele în calităţi, totul este privit într-o altă lumină.

Prin urmare, ADHD nu trebuie perceput ca o condamnare pe viaţă în plan social, intelectual
sau profesional, ci ca un mod diferit de viaţă. Fiecare copil contează! Trebuie să învăţăm să trăim cu
ADHD.

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

(ADHD)

INFORMAŢII GENERALE:
Numele elevului: R.E.
Școala: gimnaziala "Mihai Eminescu" Ramnicu Valcea
Vârsta: 7 ani
Clasa: a I-a
Durata de desfăşurarea a programului: pe parcursul anului școlar
Domeniul de intervenție: educațional
Diagnostic: tulburare hiperkinetică de conduită, tulburare de tip opoziție-sfidare, deprinderi
nevrotice, ADHD, dificultăți de învățare, randament școlar scăzut

INFORMATII DESPRE SUBIECT:

Elevul prezintă dificultăţi de învăţare, lipsa motivației școlare, tulburări mixte emoționale și
de conduită; motricitatea generală şi fină este în limite normale; memoria preponderent mecanică,
volum redus, atenţia deficitară, distras de orice stimul. Gradul de concentrare, stabilitatea şi
distributivitatea atenției sunt reduse; capacitate redusă de mobilizare a proceselor cognitive.
Motivaţie extrinsecă, afectivă, învață pentru recompensă și mulțumirea părinților, dar numai când
dorește. Vocabular sărac, limitat, decalaj între vocabularul activ şi pasiv. Imaturitate psiho-socială,
nu e preocupat de evoluția sa școlară și comportamentală. Emotiv, impulsiv, iritabil, agresiv, instabil
psihomotric, cu tendinţe de dominare, atitudini de bravare, relaţiile intercolegiale afectate din cauza
incapacității sale de adaptare la norme școlare.
Incapacitatea de a face faţă activitatilor şcolare, incapacitatea sau refuzul de a învăţa (elevul
refuză să se pregătească pentru școală, îi lipseşte motivaţia), tendința de a evita eșecul școlar.
- conduite şi atitudini sociale dominate de imaturitate afectivă şi stări contradictorii (stări exagerate
de veselie sau tristeţe fără motiv); manifestă uneori comportament agresiv, atunci când este
provocat sau forțat să facă ceva, sau nu agreează o anumită persoană;
- familia manifestă o atitudine suportivă pentru elev, cooperantă, mama solicită periodic informaţii
despre evoluţia elevului, receptivă la sugestiile date de cadrele didactice;
- lipsă de încredere în sine; stimă de sine redusă; a urmat tratament psihiatric.
- disciplinat doar în condiţii de supraveghere, abateri de la normele școlare repetate, lipsă de răbdare
în realizarea sarcinilor didactice;
- nevoie de atenţie, afecţiune, integrare în grup, de modele comportamentale şi sprijin permanent;
tulburările emoționale și de conduită îl conturba în procesul de învățare și determină dificultăți de
învățare
- frecventează un centru de asistență socială, unde își face temele cu ajutor, părinții nu știu să-l
ajute, frații mai mari dezinteresați. aici servește și o masă zilnic.

Obiective Activitati Metode si mijloace Criterii minimale

de realizare pentru evaluarea
progresului
Prevenirea eşecului Informarea elevului Monitorizarea Inţelege semnificaţia
şcolar parțial și despre semnificația regimului zilnic, al explicațiilor date,
generalizat succesului/insuccesului programului de studiu solicită lămuriri
școlar pe teren scurt, în colaborare cu suplimentare
Diminuarea
mediu și lung familia, consilieri
dificultăților de
Identificarea stilului de individuale observaţia
învățare
învățare propriu și directă şi indirectă a
transmiterea unor elevului, în particular și
reguli privind în mediul educațional;
activitatea de învățare
în funcție de stilul său Utilizarea fişelor de
(vizual); recomandări lucru; analiza
privind organizarea calificativelor şcolare
învățării pentru cei cu la obiectele de studiu la
 un stil de învățare care întâmpină
vizual (ex. sublinierea dificultăţi de învăţare
informațiilor (cunoasterea mediului,
fundamentale, încadrări stiinte, educatie
în text, folosirea plastica)
culorilor, simbolurilor
personalizate ș.a.)
Transmiterea unor
procedee de învățare și
tehnici (asocierea,
imaginarea, localizarea,
reflecția)
Rolul mediului fizic și
psihic în învățare – Creșterea
discuții cu elevul randamentului școlar în
despre organizarea semestrul II
învățării în diverse
situații (locație,
complexitatea
materialului de învățat,
tipul de evaluare)
Creșterea stimei de De ce învățăm? Observaţia directă şi Dispoziția elevului se
sine, formarea unei Exerciții şi jocuri de indirectă a elevului îmbunătățește. Crește
atitudini pozitive față identificare a diferitelor stima de sine și
de școală și procesul stări sufleteşti; Descoperirea motivația învățării
didactic, creșterea Exerciţii şi jocuri de
motivației învățării recunoaştere a stărilor Explicaţia
sufleteşti exprimate de
figura umană; Conversaţia
Ce simt când reușesc,
ce simt când nu reușesc Demonstraţia
la școală și în alte
situații (Chestionarul Fişe de lucru
emoțiilor)
Calitățile și defectele Sarcini didactice în
mele (Exerciții de echipă
autocunoaștere)
Exemplul

Povesti terapeutice

Socializarea prin jocuri

de rol pentru
identificarea
trăsăturilor personale,
antrenarea în activităţi
ludice, responsabilizare
și feedback pozitiv în
clasă
Cooperarea cu familia Părinţii vor primi Conversația Explicația Părinții să observe
elevului pentru sarcini precise privind Exemplul Exercițiul evoluția pozitivă a
monitorizarea acestuia modul de comunicare, Analiza frecvenței și comportamentului și
de implicare în reușitei școlare cu atitudinii elevului față
program şi vor asigura învățătoarea și familia de necesitatea pregătirii
un sprijin în evoluţia școlare
copilului. Progresele
vizibile înregistrate vor
încuraja familia în a
oferi un suport afectiv
ridicat copilului.
Păstrăm legătura,
colaborăm Regimul
zilnic al elevului – este
monitorizat acasă de
părinți, la fel
comunicarea cu frații
(familie numeroasă)
integrarea armonioasă a Coeziunea grupului Jocuri de grup – prin Implicarea elevului în
Comunicarea asertivă, atribuirea de calităţi activitățile școlare și
elevului în colectivul
școlar, diminuarea violenței colegilor; jocuri cu extrașcolare
școlare reguli fixe –respectarea Integrarea lui într-un
având în vedere faptul Consilieri de grup – cu regulilor este grup de prieteni de la
că este elevi din clasă și din obligatorie; școală
în clasa a IV-a școală cu care elevul
are contacte mai Povestirea
frecvente
Managementul Explicația
conflictelor
Toleranța reciprocă Problematizarea
Jocuri de
intercunoaștere
Responsabilizarea Consiliere individuală Explicația Își asumă
elevului în raport cu și de grup, împreună cu responsabilitățile
pregătirea școlară alți elevi care Demonstrația școlare, mai puţine
întâmpină aceleași absenţe nemotivate și
dificultăți Analiza de caz întârzieri dimineața
Dezbateri pe tema
utilității temelor de Conversația Imbogățirea
casă cunoştinţelor,
Consiliere colectivă pe Planșă atitudinilor şi
tema abilităţilor de învățare
Factorii reușitei școlare Evaluarea formativă a
activităţi de distribuire elevului
de sarcini în clasă și
acasă – cine udă florile,
cine şterge tabla, cine
gătește, face
cumpărăturile etc. -
stabilirea regulilor în
clasă/acasă
Recompensarea
simbolică a îndeplinirii
 sarcinilor acasă și la
școală
Ameliorarea deficitului Consilierea individuală Jocuri senzoriale de Creșterea capacității de
atențional, a – care sunt cauzele care stimulare a atenției concentrare a atentiei
instabilității determiă deficitul Comportamentul la
psihomotrice atențional (stresul, Fișe de muncă lecții să demonstreze
oboseala, frica de eșec independentă dacă e atent
școlar, de evaluare, Rezolvarea de sarcini
emoțiile) Exerciții de dezvoltare didactice în timpul
Cum să-mi gestionez a atenției orelor de curs
emoțiile? Elevul a conştientizat
Raportul gândurile interdependenţa dintre
mele – emoțiile mele – comportament şi
conduita mea îmbunătăţirea situaţiei
la învăţătură
S-au produs schimbări
relevante la nivelul
grupului

Bibliografie

Mara Daniel (coordonator), Mentorat educaţional al persoanelor cu dizabilităţi, Editura

Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015
Mara Daniel (coordonator), Daniela Creţu, Mentorat educaţional al persoanelor cu
dizabilităţi, ADHD – Deficitul de atenţie cu tulbuurare hiperkinetică, pag 31-48, Editura
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015

Gherguț, A. (2013), Sinteze de Psihopedagogie Specială, ed. III revizuită și adăugită,

Polirom, Iasi

Kieran, E., Popenici, Ș., (2007), Educația elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenție; Ed.
Didactica

Press;
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/ADHD-si-tulburarile-de-conduit51996.php