SINDROMUL HIPERKINETIC

Da in urma cu cativa ani ADHD era cotat cu o prevalenta de 6-8% in randul

populatiei de copii, astazi cifrele indica un procent de 17%, conform
profesorului doctor Mircea Tiberiu, presedintele Societatii Nationale de
Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania. Un prim
pas spre ameliorare este cunoasterea acestei stari de catre parinti si familie,
pentru a se reusi o interventie precoce. ADHD inseamna tulburare prin
hiperactivitate si deficit de atentie. Un copil ce manifesta o astfel de stare
pur si simplu nu poate sta locului, e ca argintul viu, nu se poate concentra si
adesea devine obraznic, rebel, agresiv.De cele mai multe ori, parintii pun
acest comportament pe seama varstei si asteapta ca, odata cu trecerea anilor,
manifestarile de conduita ale copilului sa se imbunatateasca. La un an,
parintii si rudele cred ca cel mic este foarte simpatic, la doi ani toti sunt deja
lesinati dupa limbajul sau complex, il considera genial, iar la trei ani ii lauda
de acum personalitatea, pentru ca el nu cedeaza, da din picioare, urla, are
crize de afect, ne-a spus profesorul doctor Mircea Tiberiu.
Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie, ADHD, este o tulburare
behaviorista care se manifesta prin lipsa concentrarii, concomitent cu
dificultatea realizarii unei sarcini.
Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament
inadecvat. Simptomele devin evidente odata cu inceperea scolii.
Copilul are note si scoruri mici la testele de aptitudini, nu se poate organiza,
nu-si poate planifica timpul de invatare, are probleme de socializare, isi
creeaza o imagine de sine negativa si are impresia ca este respins de colegi.
Parintii ii pedep sesc sau ii bat, crezand ca nu depun destul efort la scoala.
De fapt, este vorba despre o modificare neurobiologica ce ii impiedica pe
acesti copii sa inregistreze performante academice, ne-a precizat tot Mircea
Tiberiu. 50% dintre dansii ajung la maturitate cu aceleasi simptome, avand
probleme in a-si pastra locul de munca, familia si suferind de tulburari
afective, indeosebi depresie.
 Odata descoperita cauza, exista solutii.
Atat psihologii, cat si psihiatrii considera ca medicamentele imbinate cu
psihoterapia au rezultate mai bune decat fiecare dintre ele separat. Astfel, se
poate apela la specialisti.
De asemenea, la Cluj, psihologul Daniel David deschide un centru virtual
pentru tratarea acestei tulburari de comportament si a altora la fel de
problematice, iar din acest an va functiona un program national pentru copii
cu profiluri atipice de evolutie, intre care ADHD e prioritar.
Vor fi infiintate centre la Bucuresti, Cluj si Timisoara, unde se vor oferi
servicii integrate de sanatate, materiale informative pentru parinti si
specialisti. Centrele vor avea psihiatru, psiholog, asistent medical si asistent
social, ne-a spus psihologul Domnica Petrovai, de la Centrul National de
Sanatate Mintala.
In privinta psihoterapiei, s-a constatat ca procesul terapeutic are o eficienta
sporita cand se desfasoara in cadrul unor grupuri de copii. Impreuna, acestia
invata sa relationeze, nu se mai simt izolati, descurajati, ajung sa coopereze,
sa comunice, deprind o serie de reguli. Si toate acestea le accepta mult mai
usor de la cei asemenea lor decat de la adulti. In grup, copiii pot face
spectacole, pot picta pe aceeasi coala de hartie, pot juca teatru.
Diagnosticarea e dificila Dr. Ioana Popescu, psihoterapeut, psihiatru
pediatru, Centrul Medical Ioana Diagnosticul ADHD se bazeaza pe
evaluarea clinica a copilului, dar si pe interviul cu parintii, educatorii sau cu
alte persoane care se ocupa de el. Examenul clinic are in principal rolul de a
exclude alte posibile tulburari raspunzatoare pentru simptomele respective,
de a evalua puterile si abilitatile copilului, care vor fi folosite ulterior in
lucrul cu acesta, si de a dezvolta o alianta terapeutica cu cel mic. Un copil
intre doi si patru ani e dificil de diagnosticat deoarece comportamentele
specifice varstei pot fi confundate cu simptome hiperkinetice. Pentru un
diagnostic corect, copilul trebuie vazut de mai multe ori.
Una din caracteristicile tulburarii este inconstanta: un copil care prezinta in
mod normal simptome ADHD poate, pentru o ora sau doua, sa-si suprime
comportamentul problematic, intr-o situatie total noua pentru el sau intr-o
interactiune de tip unu la unu cu un adult necunoscut.
In formele usoare de ADHD si nu numai, simptomatologia se poate
manifesta doar in contextele in care copilul trebuie sa depuna efort sustinut,
la gradinita sau la scoala de exemplu, unde e nevoie sa se supuna unor reguli
sau unui program mai riguros.
In acest caz, ADHD poate fi considerat o tulburare dependenta de context.
Uneori, ADHD poate fi confundat cu tulburarea de opozitie.
 Aceasta presupune refuzul de a se implica in anumite activitati sau sarcini
ce necesita efort sau concentrarea atentiei, deoarece ei nu vor sa se supuna
solicitarilor celorlalti.
Astfel de manifestari apar si in cazurile de ADHD, insa hiperactivitatea
intervine si in situatii cand se realizeaza activitati ce nu sunt impuse. Rareori
se inregistreaza cazuri pure.
Adesea, simptomele apar impreuna cu tulburarea de limbaj, de invatare, cu
retardul mintal sau cu tulburarea autista.
Rezultatele primului studiu national despre impactul social al sindromului
hiperkinetic cu deficit de atentie ADHD Cunoastere & Atitudine, realizat de
ISRA Center in luna aprilie 2007 si finantat de compania Eli Lilly, arata ca:
– 53,2% din totalul parintilor intervievati nu cunosc termenul ADHD; –
46,8% dintre parintii din mediul urban cunosc termenul respectiv; – 15%
dintre acestia au cel putin un copil diagnosticat cu ADHD; – 66% dintre
parintii care au copii cu ADHD au ajuns sa consulte un medic ca urmare a
urmatoarelor simptome observate la cel mic: nu era atent, se misca tot
timpul, era impulsiv, era obraznic; – 91% din totalul parintilor intervievati
considera imperativa prezentarea la medic in cazul observarii
simptomatologiei specifice; – 95,5% dintre parinti nu considera foarte
importanta solicitarea consilierii psihologice pentru copiii cu ADHD; –
30,4% dintre parintii care detin cunostinte despre sindromul mentionat
considera ca integrarea in societate a unui copil cu ADHD constituie o
problema; – 29,9% din totalul intervievatilor cred ca ar trebui ca parintii sa
atentioneze si scoala; – 82,4% din totalul copiilor diagnosticati (n.red.14
copii din 17) frecventeaza o gradinita sau o scoala normala.
Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM IV),
criteriile de diagnosticare pentru hiperactivitate sunt reprezentate de
urmatoarele manifestari de comportament:
– copilul isi misca des mainile sau picioarele sau freamata pe scaun;
– el isi paraseste locul in clasa sau se retrage din alte contexte organizate;
– copilul fuge sau se catara excesiv in situatiile in care acest lucru este
nepotrivit;
– cel mic are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitatile
caracteristice timpului liber, fara sa faca zgomot;
– se afla des pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar avea un motor;
– copilul este impulsiv;
– el raspunde inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in intregime;
– ii intrerupe sau inoportuneaza pe altii destul de frecvent (se amesteca in
conversatiile sau jocurile altora).