Boli ereditare

= Alterare a starii de sanatate transmisibila

descendentilor prin gameti (celulele reproducatoare) si
rezultand din mutatia (modificarea patologica) a uneia
sau mai multor gene - ereditate.

Dragoi Ovidiu-Mihai, 9D
 ADHD
ADHD apare grupat in familii, fiind o afectiune cu inalta ereditabilitate (76-
80%). Rudele de gradul I si II ale pacientilor cu ADHD au riscul de 5 ori mai mare
pentru ADHD, iar copiii unui parinte cu ADHD pot sa aiba in proportie de 50%, la
randul lor, ADHD. 

Ce inseamna ADHD? 

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare de

comportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in
desfasurarea unei sarcini. Acestea inseamana ca un copil cu ADHD are o capacitate
scazuta de a-si focaliza atentia si de a o mentine asupra lucrurilor care nu sunt
extrem de interesante; are dificultati in a-si controla imlulsurile; are dificultati cu
statul nemiscat la scoala sau la masa, fiind mereu pe picior de plecare si agitat. 

Exista oare ADHD? 

Majoritatea specialistilor sunt de acord ca anumiti copii care au o afectiune a
creierului care ii face sa fie extrem de hiperactivi, impulsivi si neatenti. 
Ce conduce la ADHD? 
Nu exista nici o indoiala: copiii care nu sunt atenti, care sunt hiperactivi si imulsivi ii
streseaza foarte mult pe parinti. Unii parinti ai copiilor cu ADHD sunt priceputi pentru a-i
ingriji, altii mai putin. Insa nu exista nici o dovada ca parintii ar putea cauza ADHD. Un
copil rasfatat, care nu a fost niciodata invatat sa accepte un refuz sau sa astepte pentru a
primi ceea ce isi doreste, se poate comporta in asa fel incat sa para ca are ADHD.
Majoritatea copiilor cu ADHD au fost crescuti in limite rezonabile si cu o disciplina
normala, dar pur si simplu nu au raspns la fel ca majoritatea copiilor. 

ADHD este o afectiune medicala si nu o consecinta a unei atitudini necorespunzatoare din

partea parintilor. Simptomele ADHD apar inaintea varstei de sapte ani, adesea
manifestandu-se cu intensitate maxima în primii doi ani de scoala. 
Diagnosticul de ADHD 

Nu exista nici o analiza sanguina sau test cerebral pentru diagnosticul ADHD. Medicii
se bazeaza pe informatiile pe care le primesc de la parinti, profesori si pe propriile lor
observatii. Un medic care incearca sa stabileasca diagnosticul de ADHD ar trebui sa
primeasca informatii de la cel putin un parinte si un profesor, prin inerviu, chestionar
sau sub forma de descriere scrisa. Medicul ar trebui sa tina cont de istoricul
dezvoltarii fizice si psihiatric al
copilului, antecedentele familiale, sa discute cu copilul si sa efectueze un control
medical amanuntit. 

Tratamente pentru ADHD 

ADHD nu este inca vindecabil, dar cu siguranta este tratabil. Copiii cu ADHD nu au
nevoie doar de ameliorarea simptomelor, ci de normalizare, care ii poate aduce la un
nivel de atentie si la un comportament similar cu al colegilor fara ADHD. 
Exista multe tipuri de tratamente disponibile pentru copiii care au ADHD. Majoritatea
copiilor beneficiaza daca li se administreaza mai multe tratamente in acelasi timp. De
obicei medicul incearca sa trateze copilul cu medicamente si in acelasi timp discuta cu
parintii si profesorii pentru a incerca sa le modifice comportamentul fata de copil. 
Exista suficiente dovezi ca medicametele reprezinta cel mai eficient tratament pentru
simtomele ADHD, insa si consilierea psihologica si alte terapii non-medicamentoase
sunt importante. 
Ce se intampla cu copiii cu ADHD? 
Cu un tratament medical si o educatie potrivite, copiii cu ADHD ar trebui sa fie capabili
sa reuseasca foarte bine in viata. Pe masura ce cresc, caracteristicile care i-au facut sa
aiba atat de multe probleme la scoala:spontaneitatea, energia, abilitatea de a se gandi
la mai multe lucruri de-o data, ii poate ajuta bine la locul de munca. Copiii care au si
alte probleme pe langa ADHD, cum ar fi depresie sau tulburari grave de invatare, au
mai multe dificultati si necesita mai mult sprijin din partea celorlati. 

Ce puteti face? 
Daca aveti un copil cu ADHD, discutati cu medicul sau cu un specialist. La fel ca in cazul
unei oricarei afectiuni medicale sau tulburari de dezvoltare, cu cat stiti mai multe, cu
atat mai bine veti fi in stare sa colaborati cu medicii, cu profesorii si cu alti specialisti
pentru a va ajuta copilul sa se dezvolte cat mai bine.
Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :
•nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea
temelor scolare, la serviciu sau acasa
•nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
•nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele, sarcinile
casnice sau obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si nu este
opozitionist
•nu poate organiza sarcini sau activitati
•adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal sustinut
•foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )
•este usor de distras de stimuli fara importanta
•uita frecvent
Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :
•se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele
•se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat
•alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau,
in cazul adolescentilor, manifesta neliniste
•are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste
•actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
•vorbeste excesiv de mult
Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :
•"tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate
nu isi asteapta randul
•intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora
 Cauzele ADHD :
•genetice - aproximativ 80 % din cazuri
•afectarea cerebrala (leziuni dobandite) - are o pondere de 20 %
ambele cauze
•factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic de crestere, pot duce
la aparitia ADHD

Tratamentul ADHD

Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea relatiilor sociale, a

performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament
medicamentos, regim alimentar adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa existe o colaborare
permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage
atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul de executie va fi
precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv (metoda jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi hiperkinetismul se
amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor,
amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si aromele artificiale, cofeina,
bauturile racoritoare cu continut ridicat de zahar sau cofeina, bauturile energizante, studiile recente aratand ca acesti
produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.