ADHD – informatii generale

ADHD este o tulburare neurobiologica care afecteaza atat copiii, cat si

adultii. Netratata poate avea consecinte negative pe termen lung (psihologice,
sociale, economice).
ADHD (in engleza: Attention Deficit Hyperactivity Disorder) inseamna Deficit de
Atentie / Tulburare Hiperkinetica – THDA si este una dintre cele mai frecvente
afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti.
Studiile arata ca un procent de 5% din copiii de varsta scolara prezinta simptome
ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasa de 30).
ADHD debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii
copii simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot
prezenta simptome si la varsta adulta. ADHD afecteaza sexul masculin mai mult
decat pe cel feminin. Raportul baieti:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai
dificil, caci predomina forma cu inatentie. ADHD poate fi tratat numai
medicamentos.
Conform studiilor, fara tratament, 30% dintre cei care sufera de ADHD merg catre
delincventa juvenila. Daca nu au inteligenta superioara, o familie care sa-i sustina,
daca parintii sunt someri, daca nu au suportul educational si material, ajung sa
comita infractiuni.
Aceasta afectiune se poate manifesta la prescolari, scolari si adolescenti.
- ADHD la copii
Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-
TR), simptomele ADHD se impart in trei categorii: inatentie,
hiperactivitate si impulsivitate, putand surveni si in forma combinata, iar
diagnosticul se bazeaza pe numarul, persistenta si istoricul simptomelor ADHD si
totodata pe masura in care acestea produc modificari ale comportamentului
copilului, in mai mult decat un singur context.
Simptomele de inatentie:
§ ignora detaliile;
§ greseste din neglijenta;
§ isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca;
§ pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct;
§ nu respecta instructiunile;
§ nu termina ceea ce a inceput;
§ are dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile;
§ evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut;
§ pierde lucruri de care are nevoie;
§ este distras de zgomote exterioare;
§ este uituc in activitatile lui.

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate:
§ hiperactivitatea, ducand la un comportament inadecvat;
§ alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui;
§ vorbeste excesiv;
§ se agita sau se foieste;
§ trebuie sa se ridice de pe scaun;
§ are dificultati in desfasurarea activitatilor de timp liber nezgomotoase;
§ este in miscare, parca ar fi animat de un motor;
§ impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibitie) care il determina
pe copil sa se implice in diverse activitati chiar foarte riscante fara a putea
evalua gravitatea riscurilor;
§ raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete;
§ are dificultati in a-si astepta randul;
§ intrerupe sau deranjeaza alte persoane.

!!! Deoarece toti copiii se comporta uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi
stabilit unui copil numai de catre un specialist.
Medicii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci cand un copil:
§ a manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare;
§ manifesta cel putin sase astfel de comportamente in mod constant, timp
de cel putin sase luni;
§ a prezentat unele simptome inainte de varsta de sapte ani;
§ este afectat de aceste simptome in activitatile curente, in mai mult decat
un singur context, de exemplu la scoala si acasa;
§ prezinta simptome care nu sunt explicate mai bine de o alta boala;
§ in afara simptomatologiei specifice, copiii cu ADHD, de multe ori,
prezinta si alte probleme asociate: dificultatì de invatare, tulburari de limbaj,
anxietate, tulburari emotionale, tulburari ale controlului motor si perceptiv-
vizual, ticuri etc.
Desi ADHD nu interfereaza cu capacitatea de invatare, copiii cu acest sindrom
prezinta de multe ori dificultati legate de randamentul scolar, deoarece atentia si
controlul impulsurilor sunt cerinte importante pentru succesul scolar.
Tratamentul ADHD
§ Terapie comportamentala (incluzand antrenament si terapie);
§ Medicatia;
§ Terapia combinata (medicatie si terapie comportamentala);
§ Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.
Medicamente pentru ADHD
Exista doua tipuri de medicamente pentru ADHD:
§ non-stimulante (Strattera). In Romania nu exista la ora actuala decat
non-stimulante (Straterra), care sunt eficiente la copiii cu ADHD. Non-
stimulantele sunt medicamente de ultima generatie care nu afecteaza pe
termen lung cresterea in inaltime si greutate.
§ stimulante (Ritalin, amfetamine, Concerta). Stimulantele sunt
medicamente de tipul amfetaminelor, Ritalin si Concerta si, desi exista de
60 de ani pe piata, au fost interzise in multe tari datorita riscului de
dependenta si a multor efecte secundare. Stimulantele fac parte din
categoria substantelor strict controlate.
Bibliografie:

1. M. Döpfner, S. Schürmann, G. Lehmkuhl – Copilul hiperactiv şi încăpăţânat,

Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004 ( p. 11)

2. M. Döpfner, S. Schürmann, I. Frölich – Program terapeutic pentru copii cu

probleme comportamentale de tip hiperchinetic şi opozant, Editura RTS, Cluj-
Napoca 2006

3. Dr. C. Green, DR. K. Chee – Să înţelegem ADHD – Deficitul de atenţie însoţit

de tulburare hiperkinetică, Editura Aramis,Bucureşti 2009 ( p. 55-64 )