ALCOOLISMUL

Alcoolismul este o boală progresivă, fizică, mentală şi spirituală, care în dezvoltarea şi

manifestările ei este influenţată de factori genetici, psiho-sociali şi de mediu. Ca orice
boală alcoolismul nu face discriminări, nu ţine cont de vîrstă, sex, cultură, educaţie
religioasă, provenienţa socială sau mediu de viaţă.

Alcoolismul se caracterizeaza prin pierderea constantă sau periodică a controlului

asupra consumului de alcool.
Consumul de alcool conduce în timp la dependenţă fizică si psihică.

De rînd cu cele menţionate consumul de alcool duce la apariţia şi dezvoltarea unui şir de
stări morbide cum ar fi:
- gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12;
- ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene;
- impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici);
- leziuni cerebrale toxice (modificari de caracter, scaderea performantelor
intelectuale);
- psihoze determinate de consumul de alcool.

Consumul de alcool are efecte negative şi asupra vieţii sociale. Dependenţa de alcool
cauzează în timp:
- tulburarea relaţiilor interpersonale;
- reducerea sentimentelor de responsabilitate;
- neglijarea educaţiei copiiilor;
- întîrzierea si absenţa de la locul de muncă;
- accidente de muncă şi de circulaţie;
- delicvenţă;
- divorţ;
- pierderea locuinţei şi a locului de munca.
Cercetatorul E.M. Jellinek a catracterizat procesul de evoluţie a dependenţei de alcool
prin patru faze.

1. Faza prealcoolică
În această fază alcoolul se consuma ocazional, cu ocazia unor petreceri, sarbatori,
protocoale, etc. Apare obiceiul de a se relaxa cu băutură, cu tendinţa de a creşte
cantitatea ingerată.
La această etapă nu există dependenţa fizică şi psihică.
2. Faza prodromală
Este faza cînd consumatorul "asigură" toate conditiile pentru instalarea, cultivarea si
dezvoltarea dependentei.
Această fază se caracterizează prin consumul, în secret, de alcool, gîndire orientetată
mereu spre consum, apariţia sentimentelor de vinovaţie, "rupturi ale filmului",
consumatorul manifestînd urmatoarele simptome:
a) Sorbirea cu sete a primului pahar;
b) Amnezie, care apare după aproape fiecare consum;
c) Sentiment de vinovaţie privind alcoolul;
d) Evitarea conversaţiei pe tema alcoolului.
3. Consumul prin constrîngere sau Faza critică
Este faza în care dependenţa de alcool este deja instalată. Ea se caracterizează prin:
a) Pierderea controlului (consum pâna la beţie, ebrietate, intoxicaţie, comă);
b) Deraierea totală în relaţiile sociale;
c) Accese de furie;
d) Gelozie;
e) Milă faţă de propria persoană;
f) Preocupare pentru asigurarea unor cantiăţi suficiente;
g) Băutul de dimineaţa, etc.
4. Faza cronică
Este ultima fază a dependenţei. În acest punct practic nu există cale de întoarcere. În
aceast stadiu dependenţa se manifestă prin decaderea personalităţii, tulburări cognitive.
Individul bea împreună cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea toleranţei la
alcool, tremurături, stări de colaps.
În faza cronică apare riscul crescut de deces.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în lista primelor 10 cauze de deces

la nivel mondial în funcţie de gravitate, consumul de alcool este plasat pe locul 5:
1. malnutriţie;
2. sex neprotejat;
3. tensiune arterială ridicată;
4. fumat;
5. consumul de alcool;
6. consum de apă în condiţii neigienice şi măsuri sanitare necorespunzătoare;
7. deficienţa de fier;
8. inhalare de fum generat de focuri în spaţii închise;
9. colesterol ridicat;
10.obezitate.
Datorită efectului complex al alcoolului asupra organismului, consumul acestuia trebuie
făcut cu moderaţie şi trebuie să se aibă în vedere raportul dintre beneficii şi riscuri.

În cazul consumului de alcool e necesar a ţine seama şi de antecedentele familiale ale

fiecărui individ.

Cu toate ca există unele medicamente, cît şi remedii naturale, care îi pot ajuta pe cei
dependenţi să renunţe la consumul de băuturi alcoolice, singurul remediu real contra
dependenţei de alcool este abstinenţa.