ADHD - Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate

 0371 184 067

Caută... 

ADHD - Tulburarea cu deficit

de atenție/hiperactivitate
ADHD este o afecțiune cronică ce afectează milioane de copii și care continuă
adesea la vârsta adultă. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum
ar fi dificultatea de a menține atenția, hiperactivitatea și comportamentul impulsiv.
Tulburările de tip deficit de atenție şi hiperactivitate sunt manifestări la fel de
frecvente ca în trecut, însă această problemă nu era remarcată şi dezbătută atât de
stringent ca astăzi. Oricare dintre noi, ocazional, poate avea dificultăți în
concentrarea și menținerea atenției. Pentru unele persoane, însă, aceste dificultăți
sunt foarte persistente și interferează zilnic cu munca, cu relațiile sociale, cu viața
de familie, astfel încât sunt privite ca o tulburare psihiatrică.

Copiii cu ADHD se pot confrunta, de asemenea, cu o stimă de sine scăzută, relații

dificile și performanțe școlare slabe. Simptomele se atenuează uneori odată cu
vârsta. Cu toate acestea, unele persoane nu își depășesc niciodată complet
simptomele ADHD. Dar ei pot învăța strategii pentru a avea succes.

Deși tratamentul nu va vindeca ADHD, poate ajuta foarte mult la ameliorarea

simptomelor. Tratamentul implică de obicei medicamente și intervenții
comportamentale. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face o mare diferență în
ceea ce privește rezultatele

Copiii cu ADHD sunt distrași ușor, nu finalizează ceea ce încep și nu sunt interesați
X
de greșelile pe care le fac. Ei trec cu ușurință de la o activitate la alta și sunt uneori
  
instabili emoțional. Pe de altă parte, dispun de inteligență normală, în multe situații
Donează Implică-te Cere ajutor
reușind să treacă peste momente dificile, ajutați de suportul mental. Mulți dintre
ADHD
acești - Tulburarea
copii sunt impulsivi. Ei parcu deficit
iritabili de atenție/hiperactivitate
și neliniștiți, incapabili să tolereze
frustrarea. In general, acționează înainte de a gândi și nu își așteaptă rândul în
timpul desfășurării unei activități. În conversație întrerup, vorbesc prea mult, prea
repede și prea tare, spunând tot ce le trece prin minte.

Simptome
Definiția şi criteriile de diagnostic ale deficitului de atenție şi hiperactivității au
suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, datorită schimbărilor apărute în
conceptualizarea acestei tulburări, însă fundamentul este reprezentat de un pattern
persistent de neatenție şi/sau hiperactivitate-impulsivitate.

Caracteristicile principale ale ADHD includ neatenția și comportamentul hiperactiv-

impulsiv. Simptomele ADHD încep înainte de vârsta de 12 ani, iar la unii copii,
acestea sunt vizibile încă de la vârsta de 3 ani. Simptomele ADHD pot fi ușoare,
moderate sau severe și pot continua până la vârsta adultă.

ADHD apare mai des la bărbați decât la femei, iar comportamentele pot fi diferite la
băieți și la fete. De exemplu, băieții pot fi mai hiperactivi, iar fetele pot avea tendința
de a fi neatente în liniștite.

Există 3 sub-tipuri de ADHD:

Predominant neatent.

Majoritatea simptomelor se încadrează în categoria neatenție, distractibilitate,

afectarea memoriei pe termen scurt şi a procesului de învăţare.

Predominant hiperactiv-impulsiv.

Majoritatea simptomelor aparțin de hiperactivitate și impulsivitate/autocontrol slab.

Combinat.

Acesta este o combinație a primelor două subtipuri.. Majoritatea copiilor cu ADHD

intră în această categorie

Un copil care prezintă un tipar de neatenție prezintă adesea:

 Lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile la serviciu ori în alte activități;

 Dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi


cititul sau lectura de lungă durată;  
Donează Implică-te Cere ajutor
 Persoanele afectate nu par a asculta atunci când vorbiți direct cu ei;
ADHD - Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate
 Nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă;

 Au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana

poate fi împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul;

 Evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut;

 Pierd lucruri necesare realizării sarcinilor sau activităților, precum chei, portofele
sau telefoane mobile;

 Sunt ușor de distras de gânduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe

care o fac;

 Sunt uituci în activitățile zilnice, precum plătitul facturilor, respectarea

întâlnirilor sau returnarea telefoanelor

O persoană cu hiperactivitate - impulsivitate are următoarele manifestări:

 Nervozitate, mișcatul mâinilor sau picioarelor, fâțâitul chiar și când stau pe
scaun;

 Se ridică de pe scaun în situații când ar trebui să stea jos (la scoală sau in alte
situaţii);

 Este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp;

 Este incapabil să se joace sau să desfășoare o activitate în liniște;

 Vorbește excesiv;

 Se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată;

 Are dificultăți în a-și aștepta rândul, de exemplu când stă la o coadă întrerupe
sau deranjează alte persoane.

Simptome ADHD la preșcolar:

 Parcă este condus de un motor;

 Curiozitate exagerată;

 Joc gălăgios, distructiv;

 Solicită atenție exagerată din partea părintelui;

Crize de furie frecvente, cooperare dificilă.


  
Donează Implică-te Cere ajutor
Simptome ADHD la școlar:
ADHD - Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate
 Neliniștit, agitat, în continuă mișcare;

 Dificultăți în efectuarea sarcinilor școlare, performanță școlară scăzută;

 Nu se poate concentra sau este distras cu ușurință de stimuli;

 Dezorganizat, își pierde lucrurile, nu poate estima timpul;

 Dificultăți de a respecta regulile unui grup sau ale unui joc (dorește sa fie lider);

 Impulsiv, vorbește neîntrebat, nu-și așteaptă rândul îi întrerupe pe ceilalți

 Nu observă pericolele, frecvent suferă diverse accidente;

 Poate asocia tulburări de învățare, ticuri, enurezis.

Simptome ADHD la adolescent:

 Impulsiv, mai puțin hiperactiv;

 Neatent, plictisit, ușor de distras la stimuli;

 Comportament inadecvat la școală, refuz școlar, amânarea sarcinilor școlare;

 Probleme de disciplină în familie și la școală;

 Accese de furie, toleranță scăzută la frustrare;

 Nu recunoaște autoritatea și are relații tensionate cu cei de aceeași vârstă;

 Stimă de sine scăzută, risc de depresie;

 Risc de consum de substanțe, delicvență juvenilă.

Se estimează că incidența ADHD la copiii de vârstă școlară este de 3-7%, fiind mai
frecvent întâlnită la băieți. Studiile pe gemeni indică faptul că tulburarea este
adesea moștenită de la părinții persoanei, genetica determinând aproximativ 75%
din cazuri la copii și de la 35% până la 75% din cazuri la adulți. Frații copiilor cu
ADHD au o probabilitate de trei până la patru ori mai mare de a dezvolta această
tulburare decât frații copiilor care nu au această tulburare.

Deficitul în sfera atenției şi hiperactivității şi alte manifestări ca impulsivitatea sau

funcțiile executive deficitare, îi expun pe elevi riscului performanței școlare scăzute.
Ceea ce diferențiază elevii cu deficit de atenție şi hiperactivitate de cei cu o
dezvoltare normală este frecvența şi intensitatea cu care apar tulburările
  
comportamentale, elementele predominante la școlarul mic fiind neastâmpărul şi
Donează Implică-te Cere ajutor
neliniștea excesivă. Neatenția şi impulsivitatea pot contribui la rezolvarea
ADHDa -sarcinilor
neadecvată Tulburarea cu deficit
şi instrucțiunilor desauatenție/hiperactivitate
trasate efectuarea neglijentă a
activităţii repartizate.

Elevii cu deficit de atenție şi hiperactivitate îşi însușesc mai greu deprinderile de

organizare, planificare, management al timpului, în comparație cu colegii lor, care nu
prezintă astfel de tulburări. Aceștia au tendința de a avea mai multe accidente și
răniri de tot felul decât copiii care nu au ADHD precum și tendința de a avea o
stimă de sine scăzută. Sunt mai predispuși să aibă probleme în interacțiunea cu
colegii și adulții și să fie acceptați de aceștia, sunt expuși unui risc crescut de abuz
de alcool, droguri și de alte comportamente delincvente.

Comorbidități
ADHD nu cauzează alte probleme psihologice sau de dezvoltare. Cu toate acestea,
copiii cu ADHD sunt mai predispuși decât alții să aibă și afecțiuni precum:

Tulburarea de opoziție și comportament sfidător, definită în general ca un model de

comportament negativ, sfidător și ostil față de figurile de autoritate. În populația
generală, tulburarea de opoziție și comportament sfidător se asociază cu ADHD la
aproximativ 50% din copiii cu tablou clinic combinat si la aproximativ un sfert din
cei la care predomină lipsa de atenție.

Tulburare de conduită, marcată de un comportament antisocial, cum ar fi furtul,

bătaia, distrugerea proprietății și rănirea oamenilor sau a animalelor. Tulburarea de
conduită este asociată la aproximativ un sfert din copiii și adolescenții cu tablou
clinic combinat, în funcție de vârstă și de context.

Tulburare de perturbare afectivă de tip disruptiv, caracterizată prin iritabilitate și

probleme de toleranță la frustrare. Majoritatea copiilor și adolescenților cu tulburare
de perturbare afectivă de tip disruptiv prezintă simptome care întrunesc și criteriile
de ADHD; un procent mai mic de copii cu ADHD prezintă simptome care întrunesc
criteriile pentru tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv.

Tulburarea de învățare, inclusiv probleme de citire, scriere, înțelegere și comunicare.

Tulburarea de învățare specifică apare frecvent în asociere cu ADHD.

Tulburările consumului de substanțe, inclusiv droguri, alcool și fumat. Deși

tulburările consumului de substanțe sunt relativ mai frecvente în rândul adulților cu
ADHD decât în populația generală, aceste tulburări sunt prezente doar la o mică
parte din adulții cu ADHD.

  
Donează Implică-te Cere ajutor
Tulburări de anxietate, care pot provoca îngrijorare și nervozitate copleșitoare și
ADHD
includ - Tulburarea
tulburarea cu deficit
obsesiv-compulsivă de atenție/hiperactivitate
(TOC). Tulburări anxioase și tulburarea
depresivă majoră apar într-un număr mic de cazuri cu ADHD, dar mai frecvent
decât în populația generală.

Tulburări ale dispoziției, inclusiv depresia și tulburarea bipolară, care include

depresia, precum și comportamentul maniacal.

Tulburarea de spectru autist, o afecțiune legată de dezvoltarea creierului care are un

impact asupra modului în care o persoană percepe și socializează cu ceilalți.

Tulburările ticurilor sau sindromul Tourette, tulburări care implică mișcări repetitive
sau sunete nedorite (ticuri) care nu pot fi controlate cu ușurință.

Prof. Dr. Thomas Zentall (1985) argumenta că hiperactivitatea se produce de la

niveluri joase de excitație și servește la menținerea unui nivel optim. Cercetări mult
mai recente, teoretizând pe marginea sindromului deficitului de atenție, au localizat
inhibiția comportamentală ca un deficit central al tulburării.

ADHD include un deficit în inhibiția comportamentului. In acest sens s-a construit

un model teoretic care leagă inhibiția comportamentală de patru funcții neurologice
care apar și depind de execuția lor efectivă:

a. Memoria de lucru;
b. Autoreglarea arousal-ului emoțional;
c. Internalizarea vorbirii;
d. Reconstituirea.

ADHD ar putea fi asociat cu deteriorarea secundară a acestor patru abilități

executive. Inhibiția comportamentală este specifică, ca deficiență centrală în ADHD.
Se propune un model care să realizeze o legătură între inhibiția răspunsului și cele
patru funcții executive care depind de această inhibiție pentru performanța lor
efectivă. Aceste patru funcții servesc la aducerea comportamentului sub controlul
informațiilor reprezentate intern și a acțiunilor auto- direcționate. Astfel, cele patru
funcții, permit acțiuni direcționate mai bine și sarcini mai persistente.

Funcțiile executive au o influență decisivă asupra modului în care noi ne comportăm

în viața de zi cu zi. Ele sunt responsabile de modul nostru particular în care
reacționăm. Acțiunea lor face posibil ca date provenind de la procese cognitive
diferite să fie inter-relaționate și să sprijine coerența unui comportament orientat
către scop. Funcțiile executive sunt răspunzătoare de controlul cognitiv din creier,
de comportamentul de auto-reglare.

  
Donează Implică-te Cere ajutor
Thomas Brown (2005) folosește metafora orchestrei fără dirijor pentru a
ADHD -rolul
conceptualiza Tulburarea cu deficit
funcțiilor executive. de atenție/hiperactivitate
"Imaginați-vă o orchestră simfonică în care
fiecare muzician cântă foarte bine la instrumentul sau, dar pentru că nu există un
dirijor care să coordoneze ordinea în care instrumentele interpretează, acestea
încep toate în același timp și sunetele se suprapun producând zgomot, nu muzică."
Succesul acestor copii în anumite activități indică faptul că ei nu sunt în totalitate
incapabili să-și folosească atenția. Principala dificultate fiind inabilitatea cronică de
a activa și gestiona anumite funcții în diverse moduri și perioade de timp.

Diagnosticul ADHD este stabilit doar de către medicul specialist psihiatru de copii și
adolescenți, în colaborare cu psihologul clinician, dar cei care observă primii
manifestările copilului sunt părinții, bunicii, educatorii, învățătorii sau alte persoane
implicate în îngrijirea și educația acestuia. Pentru stabilirea diagnosticului, medicul
specialist face o evaluare complexă, bazată pe observația clinică și pe informațiile
obținute direct de la copil, părinți și educatori, iar psihologul clinician evaluează
funcțiile executive cu ajutorul unor teste psihologice specifice.

Intensitatea simptomelor ADHD este influențată de o serie de factori contextuali și

de particularitățile sarcinilor pe care copilul le realizează. De exemplu,
comportamentul copiilor cu ADHD este mult mai problematic pe parcursul
activităților prelungite (de ex. efectuare temelor) sau în contexte care implică
respectarea unor reguli, mai ales dacă este implicată evaluarea și critica publică
(biserică, restaurant), decât în situațiile de joc liber (ex. pauze, excursii). În acest
sens, orice modificare comportamentală trebuie să înceapă cu o analiză funcțională
a acelei manifestări.

Dr. Frederic Kochman, pedo-psihiatru, autorul volumului „Cum să trăim mai bine cu
un copil hiperactiv”, afirmă că „părinții trebuie să devină experți în această
afecțiune”. Ei trebuie să îşi adapteze comportamentul şi metodele educative în
funcţie de situaţia copilului. Este bine să învețe tehnici de comunicare în situaţii de
criză, exerciții de relaxare, ca să nu mai vorbim de cunoașterea posibilităților
terapeutice în ceea ce priveşte controlul ADHD.

Tratament
In majoritatea cazurilor, ADHD este tratat cu o combinație de terapie
comportamentala si tratament medicamentos. In plus, terapia de reeducare a
abilitaților de învăţare, consilierea psihologica pentru îmbunătățirea abilitaților
sociale si masurile specifice de sprijin educațional la scoală ajuta foarte mult in
managementul acestei tulburări. Scopul tratamentului este ameliorarea/dispariția
 
simptomelor si îmbunătățirea performantelor școlare. 
Donează Implică-te Cere ajutor
Terapii Comportamentale
ADHD - Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate
Există dovezi bune pentru utilizarea terapiilor comportamentale în ADHD. Acestea
reprezintă tratamentul de primă linie recomandat în cazul celor care au simptome
ușoare sau care sunt de vârstă preșcolară. Terapiile psihologice utilizate includ:
inițierea psihoeducațională, terapia comportamentală, terapia cognitiv-
comportamentală (TCC), psihoterapie personală, terapia de familie, intervențiile
școlare împreună cu colegii de clasă, formarea abilităților sociale, formarea
organizațională și antrenamentul managementului parental.
Se folosesc recompense pentru a întări comportamentele pozitive ale copilului și
penalizări care să elimine comportamentele nedorite sau problematice. În plus,
părintele trebuie să structureze și să organizeze cat mai mult mediul de viaţă al
copilului prin stabilirea unor rutine de viaţă, care să-i ofere acestuia predictibilitate
și stabilitate. Toți adulţii implicați în îngrijirea copilului cu ADHD trebuie sa fie
consecvenți în aplicarea terapiei. Treptat, ordinea și structura exterioară sunt
internalizate, influențând modul de funcționare a creierului copilului cu ADHD.

Medicație

Tratamentul medicamentos al ADHD se bazează pe administrarea antidepresivelor,

antipsihoticelor, anticonvulsivantelor si amfetaminelor în conformitate cu schemele
de tratament stabilite de către medicul psihiatru.

Exerciții fizice

Exercițiile fizice regulate, în special exercițiile aerobice, reprezintă un tratament

complementar eficient pentru ADHD la copii și adulți, în special atunci când sunt
combinate cu medicamente stimulante (deși în prezent nu se cunoaște care este cea
mai bună intensitate și cel mai bun tip de exerciții aerobice pentru ameliorarea
simptomelor). De exemplu, un studiu a constatat că antrenamentul de înot a
îmbunătățit cogniția, coordonarea și sănătatea mintală la copiii cu ADHD.

Efectele pe termen lung ale exercițiilor aerobice regulate la persoanele cu ADHD

includ un comportament și abilități motorii mai bune, îmbunătățirea funcțiilor
executive (inclusiv atenția, controlul inhibitor și planificarea, printre alte domenii
cognitive), o viteză mai mare de procesare a informațiilor și o memorie mai bună.

Evaluările părinților și profesorilor cu privire la rezultatele comportamentale și

socio-emoționale ca răspuns la exercițiile aerobice regulate includ: o mai bună
funcționare generală, reducerea simptomelor ADHD, o mai bună stimă de sine,
niveluri reduse de anxietate și depresie, mai puține plângeri somatice, un
comportament academic și în clasă mai bun și un comportament social îmbunătățit.

Dieta
  
Donează Implică-te Cere ajutor
Modificările dietetice nu sunt recomandate din 2019 de către Academia Americană
ADHD Institutul
de Pediatrie, - Tulburarea
Național cu deficit
pentru deșiatenție/hiperactivitate
Sănătate Excelență în Îngrijire sau Agenția
pentru Cercetare și Calitate în Sănătate din cauza dovezilor insuficiente.

O meta-analiză din 2013 a constatat că mai puțin de o treime dintre copiii cu ADHD
văd o mică îmbunătățire a simptomelor cu suplimentarea cu acizi grași (FFA)
omega-3 si omega-6 sau cu scăderea consumului de coloranți alimentari artificiali.
Aceste beneficii pot fi limitate la copiii cu sensibilități alimentare sau la cei care sunt
tratați simultan cu medicamente pentru ADHD. Această analiză a constatat, de
asemenea, că dovezile nu susțin eliminarea altor alimente din dietă pentru a trata
ADHD. O revizuire din 2014 a constatat că o dietă de eliminare are ca rezultat un
mic beneficiu general la o minoritate de copii, cum ar fi cei cu alergii. O altă
revizuire din 2016 a declarat că nu se recomandă utilizarea unei diete fără gluten ca
tratament standard pentru ADHD.

Persoanele cu ADHD ar trebui să aibă o dietă sănătoasă și echilibrată. Nu renunțați

la alimente înainte de a cere sfatul medicului. Unele persoane pot observa o
legătură între tipurile de alimente și agravarea simptomelor ADHD. Dacă acesta
este cazul, țineți un jurnal cu ceea ce mâncați și beți și cu comportamentul care
urmează.

  
Donează Implică-te Cere ajutor
 ADHD - Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate

BIBLIOGRAFIE:

Barkley,R. A. (2002) Psychosocial treatments for attention deficit/hyperactivity

disorder, Journal of Clinical Psychiatry, 63, 36-43
Barkley R. A. (2000) Taking charge of ADHD: The complete, authoritative guide for
parents (rev ed), New York: Guilford
Brown T.E. (2005) Attention Deficit Disorder: The Unfocused mind in children and
adult, New heaven, CT:Yale University Press
Rad. F. ADHD - Attention Deficit/Hyperactivity Disorder,
Brikell I, Kuja-Halkola R, Larsson H (September 2015). "Heritability of attention-
deficit hyperactivity disorder in adults". American Journal of Medical Genetics. Part
B, Neuropsychiatric Genetics. 168 (6): 406–413. doi:10.1002/ajmg.b.32335. PMID
26129777. S2CID 32835380.   
Donează
http://www.bellanima.ro/a-d-h-d/ Implică-te Cere ajutor
American Psychiatric Association (2013). Diagnostic and Statistical Manual of
ADHD
Mental - Tulburarea
Disorders cu deficit
(5th ed.). Arlington: dePsychiatric
American atenție/hiperactivitate
Publishing. pp. 59–65.
ISBN 978-0-89042-555-8.
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/adhd/

Share pe
Facebook

ARTICOLE AUTISM

1 copil din 36 este diagnosticat cu tulburare din spectrul autist 

Luni, 18 Septembrie 2023

Conform ultimului raport publicat de Centers for Disease Control and
Prevention USA (CDC), 1 copil din 36 este diagnosticat cu tulburare de
spectru autist. Datele arată o creștere a prevalenței față de ultimul raport,
publicat în 2021, unde prevalența era de 1 copil din 44.

READ MORE

Terapii alternative în autism 

Prietenii imaginari ai copiilor cu autism 

Apraxia verbală: cauze, simptome și tratament 

Călătorii cu nevoi speciale 

R-ul ,,Buclucaș’’. Consoana linguală vibrantă 

Shadow - care este rolul și cum aleg un însoțitor la școală pentru copilul 
meu?

Copilul spune adesea NU - opoziționism sau tulburare de opoziționism 

provocator?
  
Donează Implică-te Cere ajutor
 ADHD
Anul școlar- 2020-2021
Tulburarea
- copiiicu deficit
cu autism de atenție/hiperactivitate
au dreptul să fie însoțiți de 
facilitator (shadow)

Tehnici terapeutice folosite în ameliorarea tulburărilor de somn 2/2 

Părinții copiilor cu autism pot deconta carburantul pentru propria mașină 

Cum afectează expunerea îndelungată la ecrane dezvoltarea copilăriei? 

Utilizarea instrumentelor logopedice în terapia tulburărilor de limbaj și 

vorbire

Jocuri de comunicare în terapia logopedica-online 

Evaluarea psihologică a copiilor cu autism 

ASOCIAȚIA HELP AUTISM © 2023 | Politica utilizare Cookie-uri | Termeni si conditii - GDPR

  
Donează Implică-te Cere ajutor