TARANU ANA CRISTINA 01.11.

2021
AMG III B

Cercetare in Nursing

REFERAT

Cauzele majore si tratamentul ADHD

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare mentala care

include o combinatie de probleme persistente, precum dificultatea de a mentine atentia,
hiperactivitatea si comportamentul impulsiv. Aparut in randul adultilor, ADHD poate
conduce la relatii instabile, rezultate proaste la locul de munca sau nivel de performanta
scazut, stima de sine scazuta, precum si alte probleme.
De obicei, personalul medical diagnosticheaza ADHD in copilarie, insa tulburarea poate
persista si la varsta adulta.

In unele cazuri, ADHD nu este recunoscut sau diagnosticat pana la varsta adulta.
Simptomele aparute la adult pot fi mai putin clare comparativ cu cele manifestate la
copii. La adulti, hiperactivitatea poate fi diminuata, acestia confruntandu-se mai des cu
impulsivitate, neliniste si incapacitatea de a mentine atentia.
Tratamentul adultilor diagnosticati cu ADHD este similar tratamentului aplicat copiilor cu
ADHD. Acesta include medicamente, psihoterapie si tratamentul tuturor tulburarilor
mentale ce pot insoti ADHD.

Simptome

O parte dintre oamenii cu ADHD au mai putine simptome pe masura ce inainteaza in

varsta, iar altii continua sa prezinte simptome majore care interfereaza cu activitatile
zilnice. La adulti, caracteristicile principale prin care se manifesta boala sunt: dificultatile
de concentrare, impulsivitatea si nelinistea. Simptomele pot varia de la usoare la
severe.

Multi dintre adultii cu ADHD nu sunt constienti de boala lor, insa marturisesc faptul ca
sarcinile de zi cu zi devin o problema. Acestia nu reusesc sa prioritizeze lucrurile, ceea
ce duce la termene-limita ratate, intalniri uitate sau planuri anulate. Inabilitatea de a-si
controla impulsurile variaza de la nerabdarea de a astepta la cozi sau in trafic la
schimbari de stare de spirit sau, in cazuri severe, la accese de furie.
Simptomele la adulti pot include: impulsivitate, dezorganizare si dificultati in a prioritiza,
dificultati in a se concentra pe un anumit lucru, dificultati in a efectua mai multe activitati
in acelasi timp, neliniste, agitatie, planificare defectuoasa, toleranta scazuta la frustrare,
dificultati in a efectua sarcini, dificultati legate de felul in care stresul le afecteaza viata.

Cum se pune diagnosticul de ADHD?

Potrivit CDC (Center for Disease Control and Prevention), specialistii pot diagnostica
adultii cu ADHD in baza criteriilor din DSM-5 (Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorders, 5th Edition), Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor
Mentale – ultima editie.

Bazandu-se pe simptomele pacientului, doctorul va decide in care tip de ADHD se

incadreaza:
- predominant cu deficit de atentie – pacientul va avea dificultati in a duce la bun sfarsit
diferite sarcini, in a fi atent la detalii, in a urma instructiuni; de asemenea, acesti pacienti
sunt usor de distras;
- predominant hiperactiv-impulsiv – pacientul vorbeste mult, se simte permanent energic
si are dificultati in a-si astepta randul
- combinate – poseda trasaturi ale ambelor tipuri
Diagnosticul de ADHD la adulti se stabileste in baza a cel putin 5 criterii dintre cele ce
urmeaza, pe o perioada de cel putin 6 luni.
ADHD predominant cu deficit de atentie
- dificultati in a acorda atentie detaliilor sau savarsirea greselilor din cauza nepasarii in
ceea ce priveste munca sau alte activitati
- dificultati in a acorda atentie diferitelor sarcini sau activitati
- incapacitatea de a asculta atunci cand cineva ii vorbeste direct
- incapacitatea de a termina sarcini de lucru
- dificultati de organizare
- evitarea sarcinilor care presupun eforturi mentale prelungite
- pierderea lucrurilor esentiale pentru desfasurarea anumitor activitati
- usor de distras

ADHD predominant hiperactiv-impulsiv

- incapacitatea de a sta linistit
- se ridica in picioare cand se asteapta de la acesta sa se aseze
- este nelinistit
- incapacitatea de a lua parte la activitati in liniste
- este foarte activ
- vorbeste foarte mult
- intrerupe intrebarile
- are dificultati in a-si astepta randul
- intrerupe alte persoane

Cauze

Desi nu se cunosc cauzele exacte ale ADHD la adulti, cercetarile continua. Din ceea ce
s-a descoperit pana in prezent, la aparitia ADHD contribuie genetica (ADHD poate
aparea iterativ in cadrul unei familii), mediul (anumiti factori de mediu cresc riscul),
probleme aparute in timpul dezvoltarii (probleme care implica sistemul nervos central
aparute in momente cheie ale dezvoltarii nervoase pot juca un rol).

Factori de risc

Riscul de ADHD poate creste daca pacientul are rude de sange, precum parintii sau
fratii/surorile cu ADHD sau alte tulburari mentale; mama a fumat sau a consumat alcool
sau droguri pe parcursul sarcinii; in copilarie, pacientul a fost expus unor toxine;
pacientul s-a nascut prematur.

Tratamentul corect in ADHD

Toti specialistii afirma fara dubiu ca cea mai buna abordare terapeutica in cazul ADHD
este o combinatie de:
tratament medicamentos, stabilit si dozat de medicul psihiatru in functie de severitatea
si tipologia simptomelor
terapie comportamentala
terapie de reeducare a abilitatilor de invatare.

In plus, consilierea psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale si masurile

specifice de sprijin educational la scoala ajuta foarte mult in managementul acestei
tulburari.

Terapia in ADHD presupune o abordare pluridisciplinara (medic, psiholog si terapeut) si

implicarea tuturor persoanelor semnificative din viata copilului: parinti, bunici, bone si
cadre didactice.

O abordare terapeutica bazata numai pe medicatie nu este suficienta in cazul ADHD,

intrucat medicatia diminueaza simptomele, dar nu invata creierul cum sa isi
redefineasca modul de functionare. Un copil care a functionat haotic in primii 6-7 ani de
viata (presupunand ca aceasta este varsta la care a fost diagnosticat) nu va sti peste
noapte cum sa se organizeze, chiar daca simptomele comportamentale au fost
semnificativ diminuate prin medicatie.

Similar, apelarea numai la terapie comportamentala sau cognitiva nu este suficienta,

mai ales in cazurile moderate si severe de ADHD, intrucat functionarea creierului este
mult prea dezorganizata, scazand astfel gradul de receptivitate a acestuia pentru
invatare.