Educatie pacienti: Copilul cu ADHD, hiperactiv si neatent: cum poate fi ajutat?

Copilul tau este ca un uragan? Doboara tot ce-i iese in cale, este mai tot timpul lovit si zgariat, iar
scoala s-a transformat intr-un front de lupta? Te-ai gandit ca poate fi unul dintre copiii cu ADHD?
 ADHD  este o tulburare tradusa ca sindrom al deficitului de atentie si al hiperactivitatii si este
frecvent intalnita in randul copiilor si adolescentilor. Intre 4% si 6% dintre scolari prezinta
manifestari ale ADHD.
Din nefericire, multe cazuri raman nediagnosticate si netratate. Cu toate acestea, exista solutii
eficiente pentru imbunatatirea atentiei si concentrarii copiilor.
Potrivit unor studii stiintifice, suplimentarea dietei cu acizi grasi omega 3 si omega 6, magneziu si
zinc ajuta la diminuarea simptomatologiei ADHD.
Sa recunoastem simptomele ADHD
Din cauza imposibilitatii de a fi calm si a neatentiei, copilul cu ADHD poate prezenta simptome
din mai multe categorii:
– deficit de atentie: se concentreaza cu greu asupra unei sarcini, nu poate fi atent mai mult de
cateva minute, nu termina ceea a inceput, este uituc si distrat, greseste deseori din neglijenta, pare
ca nu asculta cand cineva ii vorbeste;
– hiperactivitate motrica: este agitat in permanenta, ii este aproape imposibil sa stea cateva minute
pe scaun, nu se angajeaza in jocuri sau activitati linistite, are mai tot timpul semne de buna purtare:
vanatai, zgarieturi, cucuie;
– impulsivitate verbala si motrica: actioneaza inainte de a gandi, vorbeste excesiv, intrerupe alte
persoane, este mereu nerabdator, pare nepasator fata de consecintele faptelor sale, dar si fata de
recompense.
Aparent, majoritatea copiilor se comporta in acest fel. Insa pentru copilul cu ADHD, simptomele
dureaza cel putin 6 luni si sunt prezente in orice mediu: familial, scolar, extra-scolar. In general,
ADHD debuteaza inaintea varstei de 12 ani si afecteaza de 3 ori mai frecvent baietii decat fetele.
De ce este important diagnosticul?
In aproximativ 60% din cazuri, aceasta tulburare persista si la varsta adulta. Copilul cu ADHD
nediagnosticat la timp si netratat se va confrunta cu mari probleme atat in familie, cat si in
societate. Va fi perceput ca fiind diferit, motiv pentru care risca sa fie izolat, sa fie respins de
colegi, sa ramana fara prieteni. Imposibilitatea de a se concentra si deranjarea cursurilor vor duce
la rezultate scolare slabe. Cercetarile avertizeaza ca pana la 40% dintre copiii cu ADHD nu-si
finalizeaza studiile. Pe langa aceste consecinte, viata cu ADHD poate fi o adevarata drama atat
pentru copil, intrucat suferinta interioara este pe masura haosului creat in jurul sau, cat si pentru
parinti, care de multe ori nu mai stiu cum sa gestioneze situatia si cum sa-si ajute copilul pentru a-
si regasi linistea.
Bine tratati si iubiti, copiii hiperactivi au sansa unui viitor linistit
Rolul parintilor este primordial. Dr. Frederic Kochman, pedopsihiatru, autorul volumului „Cum sa
traim mai bine cu un copil hiperactiv”, afirma ca „parintii trebuie sa devina experti in aceasta
afectiune”. Ei trebuie sa isi adapteze comportamentul si metodele educative in functie de situatia
copilului. Este bine sa invete tehnici de comunicare in situatii de criza, exercitii de relaxare, ca sa
nu mai vorbim de cunoasterea posibilitatilor terapeutice in ceea ce priveste controlul ADHD.
ADHD la copii este o tulburare de atentie des intalnita in randul copiilor care le poate afecta
acestora randamenul la scoala si chiar activitatile zilnice. Pentru a putea sa-si controleze emotiile
mai bine, sa fie mai atenti la activitatile scolare, este necesar sa se consulte medicul pentru a
diagnostica daca putem vorbi de ADHD la copii.
Care sunt simptomele care pot diagnostica ADHD la copii

1
 Principalele simptome ale ADHD (deficitul de atentie si hiperactivitate) sunt relationate cu
comportamentul copilului. Un copil care poate fi diagnosticat cu ADHD (conform www.
webmd.com) prezinta:
 Dificultati in a fi atent mult timp
 Usurinta cu care poate fi distras de la activitatea principala
 Intreruperea celorlalti in timpul comunicarii sau al desfasurarii unei activitati
 Greutatea in a-si finaliza indatoririle, activitatile, temele.
Ce cauzeaza ADHD la copii?
Cauzele ADHD la copii nu sunt cunoscute intru totul. Se considera ca este cauzat de slaba
transmitere a mesajelor catre creier, relationate cu atentia, organizarea si managementul emotiilor.
In acelasi timp, ADHD la copii poate fi cauzat si de schimbari majore in stilul de viata, in familie,
de depresie, anxietate sau de afectiuni care pot afecta functiile creierului.
In ce costa tratamentul ADHD la copii?
Copiii cu ADHD trebuie sa beneficieze de programe educationale specifice precum si de consiliere
psihologica. Tratamentul care vizeaza modificarea comportamentului copilului este foarte
important.
Grupurile de suport pentru copii trebuie dublate si de suportul adresat parintilor pentru ca acestia
sa stie cum sa se confrunte cu un copil cu ADHD.
In cazul copiilor care nu primesc niciun fel de tratament, un comportament agresiv, spre exemplu,
se poate agrava pe parcursul anilor.
Este foarte important ca parintii sa consulte medicul la primele simptome de hiperactivitate,
neatentie la copii pentru a putea sa inceapa tratamentul adecvat si personalizat pentru copilul lor.
Autor: Anamaria Blanaru
ADHD este una dintre cele mai frecvent diagnosticate tulburari de comportament in copilarie,
avand o incidenta de 5% in randul populatiei pediatrice, dupa cum se arata in cea mai recenta
varianta a Manualului de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mentale - DSM 5.
Incidenta ADHD este semnificativ mai crescuta in randul anumitor categorii de risc, precum copii
prematuri sau cu greutate foarte mica la nastere, copii care au suferit de encefalopatii ischemice,
infectii ale sistemului nervos central, leziuni sau traumatisme cerebrale.
In acelasi timp, ADHD este si una dintre tulburarile cel mai frecvent diagnosticate gresit, fapt care
a dus la aparitia unui curent de opinie care sustine ca ADHD este, de fapt, o tulburare “inventata”
pentru a sustine interesele unor companii farmaceutice. 
Diagnosticarea ADHD – un proces de evaluare complex si indelungat
Fara niciun dubiu, ADHD exista si are un impact major asupra vietii copiilor afectati, precum si a
familiilor acestora. In ultimii ani a crescut gradul de constientizare a acestei tulburari si sunt
disponibile numeroase informatii despre ADHD, fapt care a dus la o aparenta “epidemie” de copii
diagnosticati pozitiv. Totodata, efectele negative ale vietii moderne, inclusiv stress-ul, alimentatia
nesanatoasa, poluarea, excesul utilizarii tehnologiei inca de la varste fragede, sunt factori
favorizanti importanti dupa cum afirma numerosi specialisti. 
Diagnosticul diferential
In acelasi timp, exista numeroase cazuri de copii diagnosticati gresit, intrucat simptomele care
caracterizeaza ADHD sunt comune si altor conditii medicale, afectiuni neurologice si psihiatrice,
printre care amintim: sindroame epileptice, tumori cerebrale, afectiuni metabolice si
endocrinologice, tulburari afective psihiatrice (tulburarea bipolara, anxietatea si depresia). Prin
urmare, diagnosticul diferential este crucial. 
Diagnosticul corect este ingreunat de faptul ca nu exista o investigatie medicala specifica (analize
de sange, markeri biochimici sau alte teste de laborator, investigatii imagistice) care sa “identifice”

2
prezenta ADHD, astfel ca diagnosticul este pus de medicul psihiatru sau neurolog exclusiv pe
observatia clinica directa si pe declaratiile parintilor care pot fi mai mult sau mai putin subiective.
Urmarirea comportamentului pe o perioada indelungata
Protocoalele de diagnostic pentru ADHD presupun urmarirea comportamentului copilului pe o
perioada mai lunga de timp si in contexte variate de viata: acasa, la scoala, la locul de joaca etc, si
implica atat unele investigatii medicale, cat si o interventie comportamentala minima (ca de
exemplu modificarea stilului parental de disciplinare a copilului) inainte de a trage orice concluzie.
Evaluarea neuropsihologica
De obicei, diagnosticul medical este precedat si de o evaluare neuropsihologica efectuata de un
psiholog clinician cu ajutorul unor teste standardizate. Testele psihologice includ chestionare
specifice pe care le completeaza parintii si cadrele didactice, dar si evaluarea clinica directa a
abilitatilor cognitive, comportamentale si emotionale ale copilului de catre psiholog. Testarea
psihologica ajuta la eliminarea altor conditii cu simptome similare, precum: deficitul intelectual
(retardul cognitiv), supradotarea cognitiva, dar mai ales tulburarile specifice de invatare (dislexia,
disgrafia, discalculia) si tulburarile afective psihiatrice.
Este deja bine cunoscut ca ADHD este frecvent insotit si de alte tulburari de neurodezvoltare, care
includ atat tulburari specifice de invatare, cat si probleme emotionale de tipul anxietatii si
depresiei. Astfel, realizarea profilului psihologic complex al copilului este necesara pentru
stabilirea unui plan corect de interventie.
Tratamentul corect in ADHD
Toti specialistii afirma fara dubiu ca cea mai buna abordare terapeutica in cazul ADHD este o
combinatie de:
•    tratament medicamentos, stabilit si dozat de medicul psihiatru in functie de severitatea si
tipologia simptomelor
•    terapie comportamentala
•    terapie de reeducare a abilitatilor de invatare. 
In plus, consilierea psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale si masurile specifice de
sprijin educational la scoala ajuta foarte mult in managementul acestei tulburari. 
Terapia in ADHD presupune o abordare pluridisciplinara (medic, psiholog si terapeut) si
implicarea tuturor persoanelor semnificative din viata copilului: parinti, bunici, bone si cadre
didactice.
O abordare terapeutica bazata numai pe medicatie nu este suficienta in cazul ADHD, intrucat
medicatia diminueaza simptomele, dar nu invata creierul cum sa isi redefineasca modul de
functionare. Un copil care a functionat haotic in primii 6-7 ani de viata (presupunand ca aceasta
este varsta la care a fost diagnosticat) nu va sti peste noapte cum sa se organizeze, chiar daca
simptomele comportamentale au fost semnificativ diminuate prin medicatie. 
Similar, apelarea numai la terapie comportamentala sau cognitiva nu este suficienta, mai ales in
cazurile moderate si severe de ADHD, intrucat functionarea creierului este mult prea
dezorganizata, scazand astfel gradul de receptivitate a acestuia pentru invatare.
ADHD Sindromul hiperkinetic
Dr. Gabriela Croitoru
Medic primar Psihiatrie pediatrica
ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) insemnand tulburarea hiperkinetica cu
deficit de atentie (THDA), este un termen ce provine din clasificarea Americana DSM IV - TR.
Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este caracterizata prin exces de
activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces.
ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei combinatii intre
hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie). Durata acestei tulburari

3
 trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate in cele de inatentie si cele de
hiperactivitate / impulsivitate.
Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :
 nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea temelor
scolare, la serviciu sau acasa
 nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
 uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
 nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele, sarcinile
casnice sau obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si nu este opozitionist
 nu poate organiza sarcini sau activitati
 adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal sustinut
 foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )
 este usor de distras de stimuli fara importanta
 uita frecvent
Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :
 se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele
 se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat
 alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau, in
cazul adolescentilor, manifesta neliniste
 are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste
 actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
 vorbeste excesiv de mult
Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :
 "tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate
 nu isi asteapta randul
 intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora
Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu : scoala sau
serviciu si acasa).
Epidemiologia ADHD
ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa crescand de
la an la an, mai mult de jumatate ramanand nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete fiind
constanta pe grupe de varsta.
Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 % iar cel
combinat circa 80 % din totalul cazurilor.
Cauzele ADHD :
 genetice - aproximativ 80 % din cazuri
 afectarea cerebrala (leziuni dobandite) - are o pondere de 20 %
 ambele cauze

4
 factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic de
crestere, pot duce la aparitia ADHD
In marea majoritate a cazurilor, tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.
Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.
S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina, serotonina,
noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului
frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos).
Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile de
somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool si
droguri, frici, simptome asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.
Tratamentul ADHD
Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea relatiilor
sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie
comportamentala, tratament medicamentos, regim alimentar adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa
existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti
factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple,
fractionate in mai multi pasi iar termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va
recompense pozitiv (metoda jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi
hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor,
antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si aromele
artificiale, cofeina, bauturile racoritoare cu continut ridicat de zahar sau cofeina, bauturile
energizante, studiile recente aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.