Prof.

consilier Camelia Ion

Prof. consilier Oana Ilinca
Prof. consilier Irina Banu
 Obiective:
 Recunoașterea și conștientizarea
factorilor, a caracteristicilor, a
semnelor și a consecințelor
fenomenului de bullying
(tachinare/intimidare);

 Identificarea strategiilor și
metodelor de prevenire a
bullying-ului în mediul școlar;

 Determinarea rolurilor și a
responsabilităților celor implicați
în prevenirea și protecția copilului
față de violență.
 Termeni cheie:
 A HĂRȚUÍ,  1.  A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme,
întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.  2.  A
desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i
provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de
luptă, aprovizionarea etc. 3.  A purta discuții repetate și contradictorii cu
cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
 A TACHINÁ,  I.  A contraria pe cineva în lucruri mărunte, a necăji în glumă,
a glumi pe socoteala unei persoane cu însăși acea persoană. Copilul este
victima glumelor răutăceoase, etichetelor și poreclelor umilitoare;
 A INTIMIDÁ,  I.  (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla
teamă; a speria, a încurca, a zăpăci; a fi cuprins de un sentiment de rușine,
genă;
 AMENINȚÁRE,  1. Manifestare, prin vorbe, gesturi etc., a intenției de a
pricinui (cuiva) o neplăcere, un rău.
 EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere în mod
intenționat.
Ce este bullying-ul?
 Termenul de „bullying” vine din cuvântul englezesc  „bully”, care înseamnă
bătăuș, huligan.
 Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei
caracteristici:
- intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
- repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
- dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca
fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
 Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la
asta, pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de
zvonuri, până la violență fizică. Comportamentul de bullying se face simțit
mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de
vârstă, iar copiii îl învață de la adulți, copii mai mari, mass-media, diverse
medii de socializare.
 ”Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria
sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)
 Ce este bullying-ul?
 Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește
atunci când violența capătă un caracter sistematic
și urmărește scopul de a întări puterea și
autoritatea abuzatorului/ agresorului pe seama
umilirii și devalorizării victimei în ochii proprii și în
ochii celor din jur .Bullying – engl. bully – huligan,
bătăuș, certăreț, brută, violator.

 Bullying-ul se manifestă prin aplicarea repetată de

către o persoană sau un grup de persoane a
diverselor tipuri de violență și intimidare față de o
persoană care nu se poate apăra.

 Atunci când doi elevi cu capacități fizice egale se

ceartă sau se luptă, fac glume într-o formă
prietenească și jucăușă, nu este vorba despre
bullying. Bullying-ul întotdeauna urmărește scopul
de a hărțui victima, de a-i provoca frică, a o
demoraliza, umili, supune.
Cadru legislativ:
 În data de 31.10.2018, Camera Deputaților  a votat proiectul de lege
pentru modificarea legii 1/2011, proiect care prevede fenomenul de
bullying-ul în Legea Educației Naționale, iar în data de 03.12.2018,
Senatul, în calitate de for decizional, l-a și adoptat.

 Anexa se completează cu un nou punct, punctul 6 1, modificare ce

prevede următoarele aspecte:

Violenţa psihologică – bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice,

verbale, relaţionale şi/sau cibernetice (cyberbullying), într -un context
social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, în mod constant şi repetat,
care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea
demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup
de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care
pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie,
categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul
sau orientarea sexuală, caracteristicile persoanei, etc.
Date statistice:
 Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la
numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15 ani care agresează alți
colegi.
 Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au fost la un
moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind
fete și 47% băieți.
 Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la
nivel european, România se situează pe locul 3 în ceea ce
privește bullyingul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost
investigat fenomenul.
 La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile telefonul copilului
de pretutindeni au înregistrat 251.640 de cazuri de bullying, iar 9
din 10 cazuri de bullying au avut loc în școală, conform analizei
realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor
efectuate la telefonul copilului.
  În perioada 2011–2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat
2.907 cazuri de bullying în România, 45,72% din cazuri vizând
violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul emoțional
și 14,28% abuzul relațional.
Date statistice:
 Studiul ”Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel
național“ realizat de către ”Salvați Copiii” a scos în evidență
următoarele:
- 1 din 4 copii este umilit în mod repetat la școală, în fața
colegilor;
- 1 din 5 copii umilește în mod repetat un alt copil la școală;
- în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din
grupul de colegi;
- 1 din 6 copii este bătut în mod repetat;
- 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în
mediul școlar.
 Manifestările bullying-ului:
 Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea,
bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul
exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în
cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le
prezintă (înălțime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel
cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de
familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.

 Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele

cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i,
intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este temperamental,
inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe
ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește
să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite.
Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în
mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă.
 Manifestările bullying-ului:
Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”.
De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele
caracteristici:

 supraponderali sau subponderali,

 au abilități sociale scăzute,
 au puțini prieteni sau nu au prieteni,
 sunt săraci sau bogați,
 au religie sau rasă diferită,
 sunt scunzi sau prea înalți,
 au slabe abilități sportive,
 sunt inteligenți, talentați,
 au dizabilități fizice,
 sunt persoane noi din grup,
 au părinți divorțați sau
 sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
Formele bullying-ului:
 Intimidarea verbală: cuvinte jignitoare,
poreclire, batjocorire, ameninţare, ironie, replici ofensatoare,
comentarii sexuale etc.

 Intimidarea psihologică/socială: izolarea
victimei,excluderea intenţionată dintr-un grup sau colectiv,
punerea intenţionată într-
o situaţie jenantă în public, răspândirea de zvonuri jignitoare etc

 Intimidarea fizică: bruscare, lovire, împingere
scuipare, daune aduse bunurilor persoanei intimidate etc.
 Cauzele bullying-ului:
 Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe la alte
fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui
agresat.
 De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de
exteriorizare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat.
 Exemple din rândul elevilor:
- Ei înșiși au fost cândva tiranizați: „Mă săturasem să fiu bătaia de
joc a colegilor, prin urmare am început și eu să-i terorizez pe alții, ca să
fiu acceptat. Mai târziu, privind în urmă, mi-am dat seama cât de greșit
mă comportasem“.
- Au avut modele negative. „De multe ori, tinerii care recurg la bullying
îi tratează pe alții așa cum i-au văzut pe părinții lor, pe frații lor mai mari
sau pe alți membri ai familiei tratându-i pe alții“, scrie Jay McGraw în
cartea sa Life Strategies for Dealing With Bullies.
- Au un aer de superioritate, în realitate fiind nesiguri de ei. „Copiii
care îi tiranizează pe alții au un aer de superioritate, care maschează
adesea răni afective adânci și un sentiment de incompetență“, afirmă
Barbara Coloroso în cartea sa The Bully, the Bullied, and the Bystander.
 Cauzele bullying-ului:
 Cauzele cele mai des întâlnite care
determină astfel de comportamente,
pot fi:
- lipsa de empatie,
- incapacitatea de recunoaștere și
gestionare a propriilor emoții,
- toleranță scăzută la frustrare,
- egocentrismul,
- orgoliul,
- superficialitatea relațiilor umane,
- expunerea și preluarea unor modele
de comportament similare – imitare
(anturaj/familie),
- dificultăți în respectarea regulilor.
 Efectele bullying-ului:
 Copiii care joacă orice rol în episoade de bullying – victime, agresori sau
martori, pot experimenta:

- prejudicii psihologice (manifestate prin scăderea încrederii în sine, a

stimei de sine, autoaprecierii)
- depresia,
- adoptarea unor comportamente de risc (fuga de acasă, consum)
- somatizarea (dureri de cap, de stomac, dificultăți la somn etc)
- absenteism școlar, abandonul școlar, fobie școlară,
- scăderea rezultatelor la învățătură și a interesului pentru școală,
- tulburări de comportament,
- excludere și dificultate în relaționare,
- frică, anxietate, sentimente de neajutorare, formarea complexului de
vinovăție,
- criză de identitate și singurătate,
- pierderea prietenilor și evitarea anumitor contexte sociale,
- gânduri suicidare.
 Aspecte specifice ale bullying-ului:
 Bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află
abuzatorul/agresorul, care deține puterea în formă de forță fizică
și/ sau psihologică, iar pe de altă parte – victima, care nu deține o
asemenea putere și are nevoie acută de susținerea și ajutorul altor
persoane;
 Bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod intenționat
și este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și sufletești;
 Bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi
distruge sănătatea, stima de sine și demnitatea umană;
 Bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă
abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau
tot grupul unde acesta are loc;
 Bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și
martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție și ajutor.
ROLURI ÎN IMPLICAREA FENOMENULUI:
CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

Într-un „cerc
de bullying”
tipic sunt
implicați o gamă
întreagă de
protagoniști.

Distribuția
rolurilor nu este
statică, rolurile
se pot schimba
în mod dinamic
între elevii care
interacționează.
 Soluții utile pentru combaterea fenomenului:
 Explicarea prin cuvinte simple ce inseamnă bullying-ul: atunci când un copil
este in mod repetat și intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins.

 Căutarea unor exemple de acțiuni care intră in sfera acestui fenomen.

 Explicarea faptului că de multe ori, agresorii își manifestă prin bullying
propriile probleme emoționale sau lipsa unor abilitati sociale si de
comunicare.

 Prezentarea efectelor devastatoare pe care le are bullying-ul asupra

victimelor. Bullying-ul în copilărie are efecte negative asupra copilului care
este victimă pe termen scurt (îi sunt afectate încrederea în sine, stima de
sine, rezultatele școlare, dispoziția emotională), pe termen mediu (crește
riscul de suicid) și pe termen lung (copiii care au fost victime ale bullying-ului
riscă la maturitate să dezvolte probleme de sănătate mintală care să
necesite tratament psihiatric). Nici copiii agresori nu sunt scutiți de
efectele negative ale acestui fenomen. Copiii agresori, care nu sunt ajutați
să renunțe la acest comportament în copilărie, tind să aibă comportamente
antisociale și de relaționare și la maturitate.
 Soluții utile pentru combaterea fenomenului:
 Înțelegerea importanței controlului propriilor emoții în diferite
situații de viață, deoarece multor copii le lipsesc abilităţile sociale
necesare pentru a face faţă glumelor, etichetărilor şi farselor
colegilor lor. În momentul în care ei plâng sau se înfurie, nu fac
decât să îşi încurajeze colegii în a continua.

 Încurajarea în familie, dar și la școală, a comportamentelor

de cooperare, toleranță, ajutor reciproc, acceptare a diferențelor
dintre copii , pot crește șansele ca elevii să nu devină victime sau
agresori. 

 Sublinierea faptului că atât părinții, cât și cadrele didactice

reprezintă modele pentru copii, astfel că gestionarea furiei și a
frustrării este esențială pentru adulții care interacționează cu cei
mici.  Evitarea etichetărilor și a intimidării în relația cu copiii.
 Soluții utile pentru combaterea fenomenului:
 Povestirea situației de către copil prin joc de rol (copilul poate să
îşi spună: „chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte, pot să fac
faţă acestei situaţii; se poate gândi la calităţile sale care contravin
remarcilor negative făcute la adresa sa).

 Ignorarea copilului care tachinează sau transmiterea de mesaje la

persoana I (mesajul asertiv este o metodă bună de exprimare a
propriilor emoţii: „Sunt trist când faci glume pe seama ochelarilor
mei, aş prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune
stabilirea contactului vizual şi folosirea unui ton ferm. Această
tehnică funcţionează atunci când este folosită într-un cadru
controlat, în care există un adult, există nişte reguli etc. Folosirea
ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea
situaţiei (copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a
observat că ceea ce face el, produce o emoție sau a obţinut ceea ce
și-a dorit).
 Strategii și metode de prevenire
a bullying-ului în mediul școlar:
 Includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare
în regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în
Codul de etică al profesorilor;

 Existența unor proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei

școli;

 Asigurarea de sprijin (instruire, informații și materiale didactice) pentru

profesori și echipa managerială astfel încât aceștia să recunoască și să
poată răspunde adecvat bullying-ului, discriminării, violenței.

 Creșterea capacității tuturor profesorilor, și consilierilor școlari de a

aborda în profunzime teme ca bullying-ul, discriminarea, violența.
 Strategii și metode de prevenire
a bullying-ului în mediul școlar:
 Promovarea unor metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi
jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune
fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave.

 Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu specialiști sau

persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să
depășească situația, ca exemplu de bună practică.

 Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director,

învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de
câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.

 Consolidarea relațiilor de colaborare, colegialitate și prietenie (școală-

familie-elevi).
Vă mulțumim!