Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea ,,Aurel Vlaicu” din Arad

Facultatea de Știinte ale Educației, Psihologie și Asistență Socială


Secția: Psihopedagogie Specială, anul I

Bullying-ul in Romania

Profesor Universitar Dr. Student


Dughi Tiberiu Agache Bianca
1. Ce este bullying-ul?

Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.


Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

 intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;


 repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
 dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură
Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta, pornește de la
simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică.
Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin
economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor.
Senatul României a adoptat în data de 03.12.2018 un proiect de lege (în curs de promulgare),
care ar completa Legea Educației Naționale nr. 1/2011. Printre completările propuse se numără și
definiția violenței psihologice, astfel:
„ Violenta psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale
și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, în mod constant și
repetat, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori
crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate
împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere
socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie,
categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea
sexuală, caracteristicile persoane, etc. ”

2. Formele bullying-ului

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și
martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul
său. Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile.

De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să
domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de
putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este
copleșită de teamă. Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”.

De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:

 supraponderali sau subponderali,


 au abilități sociale scăzute,
 au puțini prieteni sau nu au prieteni,
 sunt săraci sau bogați,
 au religie sau rasă diferită,
 sunt scunzi sau prea înalți,
 au slabe abilități sportive,
 sunt inteligenți, talentați,
 au dizabilități fizice,
 sunt persoane noi din grup,
 au părinți divorțați sau
 sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.

2.1 Bullying-ul școlar


Cercetările de specialitate consideră câțiva factori școlari care au un rol în dezvoltarea și
favorizarea comportamentului de bullying. Pepler, Craig și Connolly (1997) aseamănă
interacțiunea de tip bullying cu un „dans macabru” dinamic (activ și interactiv) care se petrece
între agresor și victimă.
Goldstein (1995) vede interacțiunile de tip agresiv ca pe un
„duet” între individ și mediul social înconjurător, unde cel din
urmă determină intensitatea agresivității. Este subliniată încă
o dată importanța contextului social în evoluția și escaladarea
interacțiunii de tip bullying.

Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci


când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de
vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copiii mai mari,
televizor.

 În procesul de creștere, aproape fiecare copil experimentează „necăjirea” (teasing) de către cei
mai mari și adulți. Poate pentru aceștia este o simplă joacă, dar, pentru copil, este un model de
comunicare de la cel puternic către cel slab, copilul este în plin proces de achiziții, încă nu are
capacitatea de a discerne între bine și rău, încă nu poate prevedea pe termen lung consecințele
faptelor sale sau ale altora, așa că interiorizează comportamentul, modelul de la cei apropiați lui
și care îi asigură supraviețuirea sau din alte surse atunci când părinții săi îl acceptă prin
neimplicare. Copilul învață și el să „necăjească” și, făcând acest lucru în mod repetat,
comportamentul devine „bullying” și se manifestă:

 verbal: amenințări, etichetări, batjocură;


 psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;
 fizic: lovire, împingere.
Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în
general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor, agresorii îi aleg după
aceste criterii tocmai pentru a se pune ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.
2.2 Cyberbullying
Așa cum o indică și termenul, cyberbullying-ul este o formă de bullying care se manifestă prin
mijlocirea tehnologiei digitale.

La rândul său, bullying-ul, încadrat între comportamentele agresive, are caracteristici proprii care
îl definesc și diferențiază de alte tipuri de agresivitate.
Astfel bullying-ul este:
1. comportamentul agresiv;
2. repetat în timp;
3. făcut de un individ sau un grup de oameni împotriva unui individ sau grup;
4. cu intenția de a răni;
5. în condițiile unui dezechilibru de forțe între victimă(e) și agresor(i). 
Aceleași caracteristici se regăsesc și în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere
că ceea ce le diferențiază pe cele două, anume mediul de manifestare (față în față sau prin
tehnologie digitală), nu este de natură să schimbe în mod fundamental caracteristicile
fenomenului.

3. Cauzele bullying-ului
Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte
fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori,
agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său
abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale
agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și,
mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca fiind
un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. De asemenea,
bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală.
Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate afecta foarte serios
funcționarea psihosocială, învățarea și sănătatea celor care îi devin victime.

4. Statistici bullying in Romania


Conform celei mai recente statistici din anul 2019, bullying-ul în școli plasează România pe
locul 3 la nivel european în privința fenomenului, arată un raport al Organizației Mondiale a
Sănătății, iar aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 – bătuți în mod
repetat de colegi, potrivit studiului național al Organizației Salvați Copiii. (Mediafax).
În România, mai mult de jumătate din elevii ciclurilor gimnaziale și liceeale au fost, la un
moment, dat supuși bullying-ului, arată un studiu sociologic realizat la nivel național de
Organizația Salvați Copiii, în anul 2016.
„Dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii aparținând ciclurilor gimnazial și liceal, 400.000 sunt
excluși din grupul de colegi, 325.000 sunt umiliți în public, 390.000 sunt amenințați cu bătaia
sau cu lovirea, iar 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegii lor. Așa arată statistica
directă a cazurilor de bullying, un fenomen complex, ale cărui consecințe afectează deopotrivă
victima, agresorul și martorul tăcut.”, se arată în studiul sociologic realizat la nivel național de
Organizația Salvați Copiii, în 2016.
Potrivit Organizației Salvați Copiii, în școliile românești, soluționarea acestui fenomen nu e
funcțională și nici nu are șanse prea mari să ajungă să funcționeze, din cauza lipsei de organizare
și a lipsei competențelor specializate.
Recent am putut citi o stire referitoare la primul caz de bullying ajuns in instanta, in urma cu
aproximativ o luna, mai exact o scoala din Bucuresti care fusese actionata in instant de parintii
unui copil de 11 ani, care a fost victim a bullying-ului, dup ace a fost batut de un coleg si a ajuns
in spital, familia cerand daune morale in valoare de 15.000 euro.
Potrivit MEDIAFAX, altercatia ar fi avut loc in sala de clasa, in data de 5 decembrie 2019,
ulterior parintii fiind nevoiti sa-si opereze copilul, sub anestezie generala.
Potrivit inregistrarii video, invatatoarea si gardianul scolii nu au avut nici un fel de reactie in
ceea ce priveste altercatia celor doi copii iar din cate se pare cei doi copii ar fi avut incidente si in
trecut.
Problema este cu atat mai grava cu cat copilul agresat refuza sa mai mearga la scoala, de frica sa
nu fie din nou agresat fizic si verbal dupa cele intamplate.

Dezbatere pe tema Bullying-ului


1. Daca profesorii sau dirigintii ar discuta la clasa mai pe larg despre acest fenomen
numit “Bullying”, s-ar evita multe dintre aceste incidente?

2. Cum credeti ca putem preveni “Bullying-ul”?

3. Care credeti ca sunt consecintele “Bullying-ului”?


Bibliografie
Manual Strategii anti bullying, Reghin [2019]

https://www.romaniatv.net/primul-caz-de-bullying-in-instanta-copilul-urla-de-durere-iar-
profesoara-este-depasita-de-situati_504976.html, Sursa Romania TV [15.01.2020]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying#%C3%8En_Rom%C3%A2nia [2020].