BULLYING-UL

PREZENTAT DE AMBROZIE MATEI, MIRON DAVID, CATRIN MIRUNA ȘI

NECHITA MARIA
 DEFINIȚIE

Bullying-ul este considerat o activitate ostilă și de luare în derâdere/umili pe alții.

Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici
• intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
• repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
• dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și
nu se poate apăra singură Termenul „bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se
rezumă doar la asta, pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri
până la violență fizică. Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există
diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai
mari, televizor.
 FORMELE BULLYING-ULUI
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie
cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să
accepte regulile. De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i
controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod
repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”.
De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:
• supraponderali sau subponderali,
• au abilități sociale scăzute,
• au puțini prieteni sau nu au prieteni,
• au religie sau rasă diferită,
• sunt scunzi sau prea înalți,
• au slabe abilități sportive,
• sunt inteligenți, talentați,
• au dizabilități fizice,
• sunt persoane noi din grup,
• au părinți divorțați sau sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
 CONTINUARE

Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai
multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. Unii spectatori instigă agresorul să abuzeze victima. Majoritatea
spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează
audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el este încurajat să continue
comportamentul agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii.
Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile,
minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în
cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea
ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de
cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.
 BULLYING-UL ȘCOLAR

Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic, rasial,
cultural, de vârstă etc., iar copiii îl învață de la adulți, copiii mai mari, televizor. În procesul de creștere, aproape fiecare
copil experimentează „necăjirea” de către cei mai mari și adulți. Poate pentru aceștia este o simplă joacă, dar, pentru
copil, este un model de comunicare de la cel puternic către cel slab; copilul este în plin proces de achiziții, încă nu are
capacitatea de a discerne între bine și rău, încă nu poate prevedea pe termen lung consecințele faptelor sale sau ale
altora, așa că interiorizează comportamentul, modelul de la cei apropiați lui și care îi asigură supraviețuirea sau din alte
surse atunci când părinții săi îl acceptă prin neimplicare. Copilul învață și el să „necăjească” și, făcând acest lucru în
mod repetat, comportamentul devine „bullying” și se manifestă:
• verbal: amenințări, etichetări, batjocură;
• psihologic: izolarea victimei, răspândirea de zvonuri;
• fizic: lovire, împingere.
Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general mai
puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor; agresorii îi aleg după aceste criterii tocmai pentru a se pune
ei în siguranță deoarece, de obicei, aceștia nu se răzbună.
 CYBERBULLYING
Așa cum o indică și termenul, cyberbullying-ul este o formă de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei
digitale. La rândul său, bullying-ul, încadrat între comportamentele agresive, are caracteristici proprii care îl definesc și
diferențiază de alte tipuri de agresivitate. Astfel bullying-ul este 1. comportamentul agresiv; 2. repetat în timp; 3. făcut de un
individ sau un grup de oameni împotriva unui individ sau grup; 4. cu intenția de a răni; 5. în condițiile unui dezechilibru de forțe
între victimă(e) și agresor(i). Aceleași caracteristici se regăsesc și în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere că
ceea ce le diferențiază pe cele două, anume mediul de manifestare (față în față sau prin tehnologie digitală), nu este de natură să
schimbe în mod fundamental caracteristicile fenomenului.[23] Alți autori consideră din contră că, prin mediul specific de
manifestare, cyberbullying-ul capătă câteva caracteristici proprii. Astfel, pentru Grigg (2010), cerința de „dezechilibru de forțe”
dintre victimă și agresor și cea a „repetiției” (actului) trebuie să fie reevaluate și reinterpretate pentru a se aplica cyberbullying-
ului. Astfel, vechile variabile care defineau dezechilibrul de forță din bullying tradițional, anume vârsta, sexul și puterea fizică, par
să nu mai aibă relevanță în mediul electronic unde anonimitatea și distanța fizică sunt caracteristici care definesc interacțiunea
dintre persoane. Eventual, se poate accepta că în cazul cyberbullying-ului sunt necesare pentru agresor competențe sociale și
digitale sporite, dar deținerea acestora nu îți garantează că ești ferit de a deveni victimă a cyberbullying, așa cum, în bullying-ul
tradițional, o forță fizică sporită minimiza sau chiar elimina riscul de a deveni victimă.
Deși este cea mai comună denumire pentru bullying realizat prin mijlocire tehnologică, cyberbullying-ul nu este totuși
singurul termen utilizat, alături de el fiind folosiți termenii de electronic bullying, online bullying, internet harassment, online
social cruelty și lista ar putea continua. Pentru unii autori, trecerea de la o denumire la alta se justifică prin dezvoltările
tehnologice și schimbarea mediului folosit pentru agresiune.[30] Pentru alții însă, opțiunea pentru un termen este mai degrabă o
problemă de alegere a celui care cuprinde cât mai multe dintre mediile prin care poate avea loc agresiunea sau, în altă variantă,
alegerea unui termen în defavoarea altuia să se datoreze prezenței sau nu a condițiilor mai sus menționate. Spre exemplu, Grigg
(2010) pledează pentru distincția clară între cyber-agresiune și cyberbullying, primul termen nefiind limitat de condiția
 CAUZELE BULLYING-ULUI
Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte fenomene de
bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă
posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. Cauzele cele mai des întâlnite care determină
astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane,
și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca fiind un fenomen ce
precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. De asemenea, bullying-ul poate contribui la crearea și
menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală. Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate
afecta foarte serios funcționarea psihosocială, învățarea și sănătatea celor care îi devin victime.
EFECTELE BULLYING-ULUI
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă sunt copii sau
adulți, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de stres, îmbolnăviri și chiar sinucidere.
Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale,
singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor. În 40,10% dintre situațiile
de abuz de tip bullying, copiii au expus efecte ale acestui fenomen care reprezintă riscuri majore asupra sănătății
mintale a copiilor victime. Conform datelor colectate de Asociația Telefonul Copilului, cei mici simt nevoia să se izoleze,
se simt singuri sau au dificultăți în relaționare cu ceilalți copii, manifestă teamă și stări de anxietate în prezența
colegilor de școală în procentaj de 74,29%. De asemenea, în procentaj de 25,71%, copiii simt nevoia să se
automutileze, au tentative de suicid, gânduri suicidare și doresc să abandoneze școala.
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, raționale și chiar sociale. Pe plan fizic
se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi. Pe plan verbal, le putem asocia cu
țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional,
victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor
marginaliza și se vor autoexclude chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.
 BULLYING-UL ÎN ROMÂNIA
Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15 ani care
agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului,
53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți. În perioada octombrie 2011–octombrie 2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat
2.907 cazuri de bullying în România, 45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul emoțional și
14,28% abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii și tulburări de comportament (33,15%),
excludere și dificultate în relaționare (procentaj de 29,78%), gânduri suicidare (15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de
identitate și singurătate (4,49%). Un studiu al Asociației Telefonul Copilului arată că, în 2018, acest fenomen a afectat unul din doi
copii care au apelat la serviciile acestui ONG. 77,22% dintre situațiile de abuz de tip bullying au avut loc în grădiniță/școală, iar
22,78% au avut loc în spațiul public.
Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești relevă
faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor. Mai mult, 4 din 10 copii au fost răniți ca urmare a
comportamentelor violente repetate ale altor colegi. Un alt lucru scos la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc
zvonuri umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au
răspândit astfel zvonuri în școală despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un
altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și
lovit ușor de către alți copii.[39] De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care
învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online. Potrivit studiului,
cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori mai timizi de fel.
 COMBATEREA BULLYING-ULUI

La nivel internațional acest fenomen este cunoscut și studiat, însă în România există un număr foarte mic
de specialiști în domeniul bullying-ului și foarte puține programe de prevenire și stopare a acestui fenomen. În a
doua parte a anului 2018, Asociația Telefonul Copilului a elaborat o serie de propuneri pentru implementarea unor
politici publice privind recunoașterea formală a fenomenului bullying în școli și dezvoltarea de proceduri de
identificare, intervenție și soluționare a acestuia. Măsurile concrete propuse autorităților constau în: reglementarea
consilierii psihologice în unitățile de învățământ, introducerea unor teme legate de bullying în curriculumul școlar în
cadrul orelor de consiliere și orientare, dirigenție, ca subiecte de educație civică incluse în manualele aferente;
monitorizarea audio-video a unităților de învățământ a grădinițelor, nu numai a școlilor; supravegherea video în
spațiile publice din perimetrul instituțiilor de învățământ. În noiembrie 2019 a fost promulgată legea care prevede
interzicerea comportamentelor de tip bullying în toate unitățile de învățământ. O a doua inițiativă legislativă,
rezultat al propunerilor de politică publică înaintate de Asociația Telefonul Copilului și de partenerii acesteia, care
conține soluții concrete pentru preîntâmpinarea episoadelor de bullying în școli, se află în circuitul de legiferare. În
decembrie 2019, Asociația Telefonul Copilului a organizat Forumul Național Anti-Bullying, primul eveniment din
România dedicat dezbaterilor privind politicile publice pentru combaterea acestui fenomen în rândul copiilor.
MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!!