Training

Bullying-ul
fenomen al
societății
moderne
 Obiective:
Identificarea semnelor și consecințelor fenomenului
umilinței între elev-elev, elev-părinți, părinți-profesori
în instituția de învățământ;
Identificarea metodelor de prevenire a violenței între
elev-elev, elev-părinți, părinți-profesori;
Determinarea rolurilor și responsabilităților
personalului instituției în prevenirea și protecția
copilului față de violență.
 Termeni cheie:
HĂRȚUÍ, 1. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri,
probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a
sâcâi, a pisa. 2. A desfășura atacuri scurte și repetate asupra
inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite
deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea
etc. 3. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se
lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
 Termeni cheie:
 A TACHINÁ, I. A contraria pe cineva în lucruri mărunte, a necăji
în glumă, a glumi pe socoteala unei persoane cu însăși acea
persoană.
Copilul este victima glumelor răutăceoase, etichetelor și poreclelor
umilitoare;
 INTIMIDÁ, I. (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a
insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci; a fi cuprins de un
sentiment de rușine, genă;
 AMENINȚÁRE, 1. Manifestare, prin vorbe, gesturi etc., a intenției
de a pricinui (cuiva) o neplăcere, un rău.
 EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere în mod
intenționat.
CE ESTE BULLYING-UL?

În secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile

academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a
intimida, a speria, a domina, printre altele.

„Bully” este o persoană care își folosește puterea și

tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe.
(Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)
BULLYING-UL IMPLICĂ
„O dorință de a răni + acțiune
dureroasă + dezechilibru de
putere + (tipic) repetiție +
utilizarea nedreaptă a puterii
+ plăcere evidentă din partea
agresorului + sentiment de
opresiune din partea
victimei.” (Rigby, 2002)
 Manifestările bullying-ului
 fizice: bătăi, îmbrânceli, deposedării de bunuri sau deteriorarea lor,
umilirii (de exemplu, prin impunerea persoanei să îndeplinească acțiuni
umilitoare sau acte de violență în raport cu terțe persoane)
 verbale: cuvinte jignitoare, poreclirii sau luării sistematice în derâdere
pentru unele caracteristici deosebite ale persoanei: aspect exterior,
manieră de vorbire, îmbrăcare, mers, mimică, gesturi, inclusiv provocate
de boală sau dizabilitate (bâlbâism, șchiopătat)
 Bullying-ul indirect se manifestă prin acțiuni mai puțin vizibile –
comportament manipulator: diseminarea informațiilor false, bârfelor,
zvonurilor, excluderea persoanei din cercul de comunicare, din activități
și jocuri comune, respingerea, ignorarea, boicotul.
 Comunicare online și bullying
• Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor electronice
(Internet, telefoane inteligente, email-uri, Facebook și rețele
sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme
foto și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană.
• Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire
sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul
tradițional, o trăsătură comună a acestora este anonimatul
frecvent al agresorilor cibernetici
 Cyber grooming
Cyber grooming este un alt fenomen al erei digitale cu o
întindere și consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului
pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și posibil
abuzul sexual al copiilor și al tinerilor (Unabhängiger
Beauftragter für Fragen des sexuellen Kindesmissbrauchs,2015)
 Bullying-ul trece prin câteva
etape
• Prima etapă: formarea grupării. În colectivul de copii și
adolescenți se poate forma un grup de „susținători” ai unui
„lider” care tinde spre autoafirmare prin demonstrarea forței
fizice sau alte acțiuni violente.
• La a doua etapă conflictul se încinge. Neimplicarea profesorilor,
indiferența colegilor de clasă permit repetarea acțiunilor violente,
în timp ce elevul abuzat pierde treptat capacitatea și voința de a
opune rezistență. Vulnerabilitatea victimei provoacă atacurile
ulterioare
Etapa a treia: comportamentul distructiv. Statutul de victimă se
fixează definitiv de elevul supus atacurilor în mod sistematic. Cei
din jur, obișnuindu-se cu insultele permanente la adresa persoanei, o
învinuiesc pe ea pentru situația creată. Victima însăși începe să
creadă că e vinovată pentru că este batjocorită, nu mai poate face
față situației cu propriile puteri, este deprimată, speriată și
demoralizată.
A patra etapă: izgonirea. Victima, adusă la marginea disperării și a
sentimentului de singurătate, tinde să evite întâlnirile cu agresorul/
abuzatorul și traumatizarea suplimentară, începe să lipsească
episodic de la ore sau nu mai frecventează instituția de învățământ
în general.
 Cum putem recunoaște că un copil este
agresat?
FIȚI VIGILENȚI ȘI URMĂRIȚI SIMPTOMELE SITUAȚIILOR ÎN CARE UN ELEV:
 Lipsește des de la școală sau întârzie;
 Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a notelor;
 Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în
timpul pauzelor;
 Este pârît și nu este luat în serios de către ceilalți, de ex.: neapreciat din cauza
aspectului său;
 Este ales ultimul în jocurile de echipă;
 Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat;
 Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de ex.: este tăcut, ursuz,
retras;
 Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii clase;
 Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte
personale rupte sau deteriorate;
 Deseori stă în apropierea unui adult.
 Refuză să spună ce nu este în regulă.
• victimelor violenței le este caracteristică lipsa încrederii în sine,
autoaprecierea scăzută, sensibilitatea sporită la dificultățile și
obstacolele vieții, anxietatea personală și situațională înaltă,
incapacitatea de a se opune violenței, de a se autoapăra și a
comunica eficient cu semenii. Adesea aceștia sunt copii și
adolescenți cu puteri fizice reduse sau sfioși, care nu pot
demonstra încredere și nu-și pot ascunde anxietatea și frica.
 Cum putem recunoaște că un copil este
implicat în bullying ca agresor?
 Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în istoric
traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor;
 Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții
sunt: o nevoie de un statut, de putere mai mare, o dorință puternică de a controla
și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de
persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate;
 Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a
evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde
interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor altor persoane au fost victime ale
violenței în copilărie.
 Consecințele violenței
Pentru victime:
prejudicii psihologice, manifestate prin scăderea autoaprecierii și
stimei de sine, creșterea nivelului anxietății (situative și personale),
dezvoltarea stărilor depreive;
pierd cu timpul capacitatea de autoapărare, unii își formează
complexul vinovăției;
închiderea, diminuarea activismului, frica, tendința de a evita
comunicarea cu cei din jur și cu prietenii, refuzul de a povesti ce se
întâmplă;
riscul înalt al comportamentului suicidar;
absenteismul școlar;
 Pentru martori (observatori, spectatori):
din cauza inacțiunii sau a incapacității lor de a opri violența, au
sentimente de vină și temeri că se pot pomeni în locul victimei;
se simt neajutorați ;
când violența nu este oprită imediat și este lăsată să se repete, o
parte din martori încep să dorească asocierea cu puterea (agresorul/
abuzatorul), nu cu lipsa ei (victima);
se formează toleranță la agresivitate;
 Pentru autorii actelor de violență:
 violența devine modalitate de comunicare a agresorului/abuzatorului
cu cei din jur și la vârsta adultă ;
 probleme comportamentale;
 reușită școlară mai joasă;
 sunt pasibili de sancțiuni administrative sau penale pentru actele de
violență comise;
 riscă să fie pedepsit fizic acasă, dacă părinții sunt informați despre
comportamentul său;
 Cum le putem vorbi copiilor sau elevilor despre acest
subiect?
 Spuneți-le în cuvinte simple ce înseamnă bullying-ul: atunci când un copil este
în mod repetat și intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins de alți copii.
 Căutați impreună exemple de acțiuni care intră in sfera acestui fenomen.
 Explicați elevilor că bullying-ul nu este distractiv, nu este „cool” și nu este,
niciodată, o modalitate prin care un copil își poate exprima superioritatea față de
un altul. Dimpotrivă, de multe ori, agresorii își manifestă prin bullying propriile
probleme emoționale sau lipsa unor abilități sociale și de comunicare.
 Vorbiți copiilor despre efectele devastatoare pe care le are bullying-ul asupra
victimelor sale și îndeamna-ți-i să nu participe niciodată la umilirea unui alt
copil și să ia apararea celor care sunt victime ale bullying-ului. Bullying-ul în
copilărie are efecte negative asupra copilului care este victimă pe termen scurt
(îi sunt afectate încrederea în sine, stima de sine, rezultatele școlare, dispoziția
emoțională), mediu (crește riscul de suicid) și lung (copiii care au fost victime
ale bullying-ului riscă la maturitate să dezvolte probleme de sănătate mintală
care să necesite tratament psihiatric). Nici copiii agresori nu sunt scutiți de
efectele negative ale acestui
 fenomen. Copiii agresori, care nu sunt ajutați să renunțe la acest comportament
în copilărie, tind să aibă comportamente antisociale și de relaționare și la
maturitate. copiilor că oamenii cu adevărat puternici îi ajuta pe ceilalți să se ridice,
 Explicați-le
nu îi doboară și nu îi lovesc atunci când aceștia se află la pământ.
 Încurajând în familie, dar și la școală, comportamentele de cooperare, ajutor
reciproc, acceptare a diferențelor dintre copii (fizice, dar și psihologice), putem
crește șansele ca propriii copii sau elevi să nu devină victime sau agresori.
 Nu în ultimul rând, este bine să rețineți că atât părinții, cât și cadrele didactice
reprezintă modele pentru copii, așa că gestionarea furiei și a frustrării este esențială
pentru adulții care interacționează cu cei mici. Evitați etichetările, violența verbală
și intimidarea în relația cu copiii. Învațați să comunicați nonviolent, pentru a oferi
copilului sau elevilor un model de comunicare eficientă.
 Recomandări pentru prevenirea și
combaterea bullying-ului
 Includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare în
regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în Codul de etică ale
profesorilor;
 E necesar să existe proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei școli;
 Asigurarea de sprijin(instruire, informații și materiale didactice) pentru profesori și
echipa managerială astfel încât aceștea să recunoască și să poată răspunde adecvat
bullying-ului, discriminării, violenței.
 Creșterea capacității psihologilor școlari de a aborda teme ca bullying-ul,
discriminarea, violența.
 Chestionar
1Ce vârstă ai?
a) până la 11 ani -
b) 12-15 ani -
2 Tu eşti ?
a) fată -
b) băiat-
3 Te simţi în siguranţă la şcoală?
a)da -
b)nu -
c)uneori-
4 Ai fost la şcoală?
a)insultat-
b)umilit -
c)bătut -
d)poreclit -
e)ameninţat -
f)lovit -
g)împins-
5 Unde au loc comportamentele umilitoare faţă de elevi?
a) în sălile de clasă-
b) pe coridor-
c) în curtea şcolii-
d) la WC -
e) acasă -
f) pe drum-
6 Abuzatorii sunt:
g) colegi -
h) profesori-
i) părinţi -
j) fraţi, surori mai mari-