REPUBLICA MOLDOVA

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

MUNICIPIUL CHIŞINĂU
DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE, TINERET ŞI SPORT
Instituţia de învăţământ: Instituția Publică Liceul Teoretic “Traian”
Data: 08. 11.2017
Clasa: a VIII-a C
Comisia metodică: Diriginții de clasă
Disciplina: Ora clasei
Profesor - diriginte: Bodeanu Ghenadie
Subiectul lecţiei: Conflicte: trăsături și depășire.
Material didactic: Conflictele și comunicarea, Chișinău,Arc, 1998; fişe: Acesta este un conflict? Cele mai multe conflicte. Modalități de
depășire a conflictelor. Prevenirea conflictelor, Curiozități; foi vatman; carioci:
Metode, procedee, tehnici didactice: Discuţia; Conversaţia euristică; GPP; Tehnica asocierii libere; Consultații în grup; Brainsketching.
Competențe: Dezvoltarea competenței de a învăța să înveți
Obiectiv general: Promovarea valorilor general-umane.
Obiective operaţionale:
O1 – Să definescă noţiuniea: conflict
O2 – Să cunoască cauzele și tipurile conflictelor;
O3 – Să identifice aspectele positive și negative de manifestare ale conflictelor;
O4 – Să deducă soluții pentru prevenirea și pentru depășirea conflictelor,
O5 – Să formeze atitudini, modele de comunicare și comportament adecvate pentru a putea depăși conflicte.
Nr. Secvenţele lecţiei Timpul O Metode, procede, Activitatea profesorului Activitatea elevului Observaţii
Ord. tehnici didactice
Organizarea Salutul, distribuirea materialului didactic Salutul, pregătirea rechizitelor şcolare
1 Evocarea 3 O1 Discuția Conflictul este o componentă atât de
obișnuită a vieții noastre cotidiene și a
relațiilor noastre cu ceilalți, încât de obicei
nu-l analizăm, nune gândim la el, nu îl
studiem. Iată de ce subiectul lecției de
astăzi este:
Conflicte: trăsături și depășire.
Deci în continuare vom:
- Reactualiza noțiunea conflict
- Cunoaște cauzele și tipurile
conflictelor
- Identifica aspectele positive și
negative ale conflictelor
- Deduce soluții pentruprevenirea și
pentru depășirea conflictelor
- Forma atitudini și ne vom înarma
cu modele de comunicare și
comportament pentru
aevita/soluționa conflicte.
Așadar cuvântul Conflict provine din
limba latină și înseamnă: - a se lovi unul
de altul. Elevii, în perechi, bifiază idea potrivită.

Utilizând fișa nr.1, timp de 1 minut Definițiile lor pot să cuprindă mai mult de o
1 GPP împreună cu colegul/în perecheselectați o propoziție.

idee care să continue gândul:

 Un conflict este/înseamnă…
3
Iar acum (după expirarea minututului), În grup, după consultații, notează ideea, care
timp de 3 minute, continuați același gând conform opiniei lor se potrivește mai bine La tablă sunt fixate
dar împreună cu colegii de la aceeiași pentru a continua gândul respectiv. fişele
masa și scrieți-l pe fișa specială.

4 La expirarea timpului fișele se citesc și se

lipesc la tablă.
2 Realizarea sensului 2 O2 Conversaţia euristică La tablă, de un poster, sau de la TV voi da
citire fișei care reprezintă cauzele și
tipurile conflictelor.

10 Consultații în grup Din moment ce avem echipe formate, să Fiecare elev are câte
Brainsketching continuăm: fiecare echipă are câte o fișă și o fişă respectivă pe
timp de 10 minute va realiza sarcinile bancă.
O2
corespunzătoare, apoi va delega Fiecare echipă are
O3
reprezentanți care, timp de 5 minute, vor materialele necesare:
O4
prezenta rezultatele. hârtie vatman,
nr.1- Aspectele pozitive ale conflictelor. carioca.
Astfel echipele vor avea următoarele sarcini:
nr.2 - Aspectele negative ale conflictelor. La sfârșitul
- Să cerceteze fișele și să prezinte
nr.3 – Modalități de depășire a conflictelor. prezentării posterul se
informația prin desen, în formă
nr.4 – Modalități de prevenire a fixează la tablă în
grafică.
conflictelor. dreptul fișei echipei
La încheierea prezentărilor: Deoarece respective.
comunicarea este mijlocul cel mai eficient

20 de prevenire a conflictelor să ne
3 Refleție
convingem prin vizionarea filmulețului:
”Comunicarea directă și eficientă”
După cum am văzut există situații în care
trebuie să interacționăm cu diferite
persoane și să ieșim din conflict cu ele. Și
 voi prezenta fișa cu Curiozități.

1
4 Extindere 1 Deoarece azi la lecție ne-am format o Sarcinile vor fi scrise
percepți general despre conflicte pe acasă la tablă.
vă propun următoarea sarcină, respectivă
pentru fiecare echipă:
Identifică un conflict, apoi explică cum
poate fi soluționat:
echipa nr.1 – Conflict cu tine îsu-ți.
echipa nr.2 – Conflict din clasa noastră.
echipa nr.3 – Conflict între tine și
prietenul/prietenii tăi.
echipa nr.4 – Conflict din familia ta.

Anexe:
 nr.1- Aspectele pozitive ale conflictelor.
Acesta este un conflict?
Andreea, Veronica și Irina vorbesc între ele în ora de biologie. Ele șușotesc și își scriu una alteia bilețele. Într-o zi profesorul de biologie
se înfurie, țipă la ele și le dă afară din clasă. Le aplică și o pedeapsă: vor șterge table înfiecare zi, timp de o lună.
Cele mai multe conflicte
Când este vorba de un conflict cei mai mulți oameni:
 se ceartă
 încearcă să se înțeleagă uni pe alții
 se ajută unii pe alții
 strigă unii la alții
 colaborează
 se înșeală unii pe alții
 se ascultă cu atenție unii pe alții
 sunt suspicioși unii față de alții
 încearcă să câștige
 se iartă unii pe alții
 încearcă să obțină câștigurii reciproce
 au încredere unii în alții
 se mint unii pe alții
 își zâmbesc
 se află în competiție unii cu alții
 se lovesc unii pe alții
 lucrează împreună pentru a rezolva situația
 încearcă să înțeleagă ce simt ceilalți
 se învinuesc unii pe alții
  cer ajutorul altor personae
 în cearcă să pună capăt conversației
 se înfurie unii pe alții
nr.2 - Aspectele negative ale conflictelor.
Acesta este un conflict?
Elena și eva sunt prietene bune.Ele au dat săptămâna trecută o lucrare kla istorie și au luat ambele note bune. Elena crede că Eva a luat o
notă bună pentru că este eleva favorită a profesorului . eva spune că a învățat din greu și că a meritat nota cinstit. Cele două fete se ceartă
și ridică vocea una la alta.
Cele mai multe conflicte
Când este vorba de un conflict cei mai mulți oameni:
 se ceartă
 încearcă să se înțeleagă uni pe alții
 se ajută unii pe alții
 strigă unii la alții
 colaborează
 se înșeală unii pe alții
 se ascultă cu atenție unii pe alții
 sunt suspicioși unii față de alții
 încearcă să câștige
 se iartă unii pe alții
 încearcă să obțină câștigurii reciproce
 au încredere unii în alții
 se mint unii pe alții
 își zâmbesc
 se află în competiție unii cu alții
 se lovesc unii pe alții
 lucrează împreună pentru a rezolva situația
 încearcă să înțeleagă ce simt ceilalți
 se învinuesc unii pe alții
  cer ajutorul altor personae
 în cearcă să pună capăt conversației
 se înfurie unii pe alții
nr.3 – Modalități de depășire a conflictelor.
 În literatură sunt descrise cinci stiluri sau tipuri sau moduri de management ale conflictului: evitare, competiţie, compromis, acomodare
şi colaborare.
 
1. Evitarea este, aşa cum am stabilit, un mod de a preveni sau a încheia conflictul prin strategii care ocolesc problema, cum ar fi:
retragerea, păstrarea tăcerii, angajarea în alte comportamente, care sunt fie consumatoare de energie, fie au rolul de a oferi sprijin
din partea celorlalţi sau uitare temporară. Alţi autori au identificat şi o altă formă a evitării care implică folosirea unor alternative,
cum ar fi orientarea spre un alt cumpărător.
2. Competiţia sau confruntarea sau lupta este modalitatea prin care vrem să ne impunem în faţa celorlalţi şi prin care urmărim mai
degrabă propriile interese şi mai puţin pe cele ale partenerului. Poate fi vorba despre o competiţie indirectă, în care fiecare
manipulează regulile şi ascunde informaţii, o luptă directă, caracterizată de folosirea agresivităţii verbale şi fizice, sau despre
una fair-play, bazată pe încredere, în care regulile sunt respectate, iar partenerii sunt concentraţi pe îmbunătăţirea relaţiei şi găsirea
unei soluţii care să ofere câştiguri egale ambelor părţi.
3. Compromisul este demersul prin care ambele părţi acceptă anumite concesii şi posibilitatea de a ceda ceva din ceea ce vor, de
obicei ceva mai puţin important, pentru a obţine, în schimb, altceva care contează mai mult. Acest mod presupune o negociere
între părţi pentru a realiza un schimb de beneficii.
4. Acomodarea sau abandonul reprezintă renunţarea unuia dintre participanţi în favoarea celuilalt. Este un mod des folosit în situaţia
în care este mai de preţ relaţia decât obiectul conflictului şi vrem mai mult să păstrăm iluzia unei bune legături sau armonii cu
cealaltă persoană. De fapt, ea nu face altceva decât să amâne conflictul sau să creeze premisele unui conflict nou şi să
dezechilibreze relaţia.
5. Colaborarea presupune un proces orientat spre rezolvarea problemei prin negociere şi obţinerea unei înţelegeri mulţumitoare
pentru ambele părţi. Autorii o descriu ca pe o strategie de tipul victorie-victorie şi se diferenţiază de compromis printr-o negociere
creativă, orientată spre optimizarea situaţiei şi nu doar satisfacerea părţilor. Mai întâi sunt identificate obiectivele comune şi cele
individuale, iar apoi sunt discutate deschis posibilităţile prin care ele pot fi atinse fără ca celălalt să aibă de suferit. 
 
 nr.4 – Modalități de prevenire a conflictelor.

Relaţiile bune nu sunt lipsite de conflicte mai mici sau mai mari. Faptul că relaţiile pe care le aveţi vi se par bune nu vă vor apăra de viitoare conflicte posibile
şi nu vă garantează linişte la locul de muncă sau acasă. Ceea ce ne poate apăra este o comunicare eficientă cu ceilalţi, o exprimare verbală şi nu numai, fără
echivoc, lipsită de ambiguitate, dominată de dorinţa de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a coopera cu ei.
Una dintre cele mai apreciate şi mai puţin conflictuale forme de comunicare interumană este comunicarea asertivă de tip Eu. Este tipul de comunicare ce
stârneşte cele mai puţine reacţii negative la celălalt şi îndeamnă la asumarea responsabilităţii mesajelor.
Comunicarea asertivă are la bază principiul că îţi poţi exprima ideile şi emoţiile într-un mod clar, concis şi neutru şi poţi cere respectarea drepturilor tale fără a
le încălca pe ale celuilalt. Ea se situează la o distanţă egală de comunicarea agresivă şi cea pasivă şi dezvăluie credinţa emiţătorului mesajului în egalitatea
dintre parteneri în relaţie şi importanţa egală a părerilor, atât prin limbajul verbal (cuvinte), cât şi prin cel nonverbal (limbajul trupului) şi paraverbal
(elementele verbale din spatele cuvintelor ca tonul vocii, debitul verbal, intonaţia etc.).
Asta înseamnă că nu doar cuvintele sunt cheia comunicării, ci şi contactul vizual, mimica, gesturile, dar şi modul în care pronunţăm cuvintele. Învăţaţi să
captaţi atenţia celuilalt adăugând un zâmbet și începeți discuția într-o manieră care să-i trezească interesul pentru ceea ce urmează să spuneţi. De exemplu: „Aş
dori să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat între noi la întâlnirea din data de..., dar mă simt inconfortabil pentru că EU cred că o să te superi. Când crezi că ar fi
potrivit să vorbim?”. Apoi modificaţi-vă solicitările astfel încât să aibă forma „Eu cred că...”, „Mi se pare că...”, „Aş dori să...”, „Te deranjează dacă...?” etc.,
menţinând contactul vizual cu interlocutorul şi păstrând mesajul scurt şi concis.
Trebuie să existe o concordanţă între toate cele trei aspecte, verbal, nonverbal şi paraverbal, aşa că nu exageraţi. Lăsaţi-l pe celălalt să-şi termine frazele, nu-l
întrerupeţi. Dacă aţi făcut-o, cereţi-vă scuze şi invitaţi-l să continue. Evitaţi să faceţi presupuneri, mai degrabă aflaţi direct de la el ce vreţi să ştiţi. Evitaţi si
sarcasmul, el va strica toată munca de până atunci. Dacă aveţi critici de făcut, nu criticaţi persoana, ci comportamentul ei şi comunicaţi-i felul în care acel
comportament v-a făcut să vă simţiţi.
Mai mult, continuaţi oferindu-i şi o soluţie alternativă care vă va face să vă simţiţi mai bine în viitor. Nu faceţi acuzaţii, ele nu vă ajută. Recunoaşteţi-vă şi
propriile greşeli în cel mai cinstit mod posibil şi arătaţi-vă grija faţă de consecinţele lor asupra partenerului. Pentru a învăţa să fiţi asertivi, exersaţi pas cu pas,
adăugând încă un element doar când îl stăpâniţi pe cel pe care îl învăţaţi. Amintiţi-vă că şi greşelile fac parte din procesul de învăţare. Dacă aţi uitat astăzi să
zâmbiţi sau v-a scăpat o remarcă sarcastică nu înseamnă că s-a pierdut tot ce aţi învăţat până acum, aşa că nu vă descurajaţi. A renunţa la comportamente vechi
este mai greu decât a învăţa unele noi.
O altă caracteristică a comunicării asertive este continuarea convorbirii până la încheierea ei. Nu o părăsim pentru că ne-am plictisit sau pentru că găsim ceva
mai important de făcut în acel moment şi nici nu monopolizăm discuţia. Vocea trebuie să fie calmă, prietenoasă, sigură, iar expresiile faciale trebuie să fie
deschise şi relaxate. Mulţi oameni evită să se comporte aşa pentru că au impresia că nu vor reuşi să se impună, când, de fapt, rezultatul este invers. Un individ
sigur pe el, calm şi prietenos se va impune mai uşor decât unul agresiv şi intimidant care nu face altceva decât să provoace tensiuni ce, acumulate, vor duce la
un moment dat la o reacţie agresivă din partea celorlalţi.
 Curiozități

Există situaţii însă în care suntem obligaţi să interacţionăm, ba mai mult, să ieşim cu bine dintr-un conflict cu alte persoane şi să păstrăm
o relaţie bună şi după ce divergenţele s-au rezolvat.
Brinkman şi Kischner (1994) au descris 10 tipuri de persoane dificile:

Tancul - este agresiv, confruntativ, dă mereu vina pe altcineva şi nu reuşeşte să se stăpânească;

Perfidul – atacă ascuns, folosind comentarii răutăcioase şi umor sarcastic;

Grenada – explodează zgomotos în legătură cu situaţii demult încheiate, care nu mai au legătură cu cele prezente. Porneşte atacul folosind elemente prezente,
apoi divaghează;

Atoateştiutorul – nu tolerează discuţiile în contradictoriu şi corectările. Ceilalţi sunt vinovaţi pentru orice merge rău;

Atoateştiutorul închipuit - pentru a câştiga atenţia şi respectul oamenilor, face des exagerări şi afirmaţii pe care nu le-a verificat. Ştie suficient despre un subiect
pentru a face faţă unei conversaţii, apoi elaborează pe marginea celor cunoscute;

Serviabilul – vor să le facă pe plac celorlalţi şi fac deseori promisiuni sau îşi asumă angajamente pe care nu vor reuşi să le respecte. Deşi nu se simt responsabili
de nerespectarea promisiunilor, suferă când consecinţele sunt negative. Aşadar, vor oferi scuze şi explicaţii. Vor să trăiască în armonie, dar au tendinţa de a
repeta comportamentul, în ciuda scuzelor şi a noilor promisiuni că nu se va mai întâmpla;

Nehotărâtul – este obsedat de posibilele consecinţe negative ale fiecărei decizii, aşa că amână la infinit sperând că va primi ca prin minune o idee mai bună;

Taciturnul – are o atitudine pasivă şi poate fi de două feluri: taciturnul concentrat pe sarcină (convins că nu poate să-i determine pe ceilalţi să fie la fel de atenţi
ca el, se retrage şi refuză să mai facă ceva) şi taciturnul centrat pe persoană (se retrage în tăcere atunci când armonia cu ceilalţi este pusă în pericol);

Negativistul - este perfecţionistul care vrea să îndeplinească sarcina fără erori şi, în tentativa lui de a elimina posibilele erori şi slăbiciuni ale celorlalţi, precum
şi toate celelalte aspecte negative din jur, diminuează speranţa acestora şi distruge motivaţia colaboratorilor;

Jeluitorul - se plânge constant de diferite aspecte şi situaţii din viaţa lui, dar nu are nici cea mai vagă idee ce ar trebui să schimbe. Nu includem aici persoanele
care se plâng pentru a descărca stresul, ci cele care au dezvoltat un mod de a fi din asta, cel care se văicăreşte constant fără a căuta sau a accepta soluţii.